Principii și Legi în Mecanica Newtoniană

Mișcare. Repaus:
     Un corp este în mișcare față de un reper dacă își modifică continuu
poziția față de acesta. Repausul este un caz particular al mișcării.

     Sistem de referință: un ansamblu format din reper, riglă pentru

determinarea poziției și ceasornic pentru indicarea momentului
acțiunii.
          » Un obiect poate fi în mișcare față de un sistem de referință și în
repaus față de altul: mișcarea este relativă.

     Punct material: un punct geometric în care se concentrează

întreaga masă a corpului pe care îl reprezintă și poziția relativă a
corpului la un anumit moment în timp.

     Traiectoria mișcării unui punct material este ansamblul

pozițiilor succesive pe care le ocupă acesta în timpul mișcării față de
sistemul de referință ales.
          » După forma traiectoriei mișcarea unui punct material poate
fi mișcare rectilinie (traiectoria este dreaptă) sau mișcare
curbilinie (traiectoria este o curbă).

     Mișcarea unui punct material în spațiu se reprezintă într-un sistem

de trei axe de coordonate Ox, Oy și Oz perpendiculare între ele. Poziția
unui punct material (A) la un moment dat se poate preciza cu
ajutorul vectorului de poziție ( ).
          » Vectorul de poziție al unui punct material la un anumit moment
este vectorul care are originea în originea sistemului de axe de
coordonate și vârful în punctul de pe traiectorie unde se reprezintă
punctul material la acel moment.

     Viteza medie ( ) este mărimea fizică egală cu raportul dintre

deplasarea punctului material ( ) și intervalul de timp ( ) în care s-a
produs această deplasare.

          » Unitatea de măsură a vitezei în S.I.: 

     Viteza instantanee ( ) este mărimea fizică vectorială egală cu

raportul dintre deplasarea mobilului ( ) și intervalul de timp
corespunzător ( ) când   tinde la zero:

     Mișcarea rectilinie uniformă:

          Într-un S.R. dat, un punct material are o mișcare rectilinie
uniformă dacă traiectoria sa este dreaptă, iar viteza sa este constantă.
          Legea mișcării rectilinii uniforme: 

     Mișcarea circulară uniformă:

          Într-un S.R. dat, un punct material are o mișcare circulară
uniformă dacă traiectoria sa este un cerc, iar viteza sa unghiulară este
constantă. Poziția unui punct material   pe traiectorie la un moment
dat ( ), poate fi precizată cu ajutorul vectorului de poziție al punctului
față de centrul cercului, numit rază vectoare ( ). Alegând pe traiectorie
un punct origine   și un sens de parcurgere a traiectoriei, poziția
punctului   poate fi precizată indicând unghiul la
centru  , numit și coordonată unghiulară.
               »   (radian). Un radian este unghiul la centru care
subîntinde un arc de cerc cu lungimea egală cu raza cercului.
          Viteza unghiulară medie ( ) în timpul   în care raza
vectoare descrie unghiul la centru   este dată de raportul:

          Legea mișcării circulare uniforme: 

          Relația dintre viteza liniară și viteza unghiulară: 

          Perioada mișcării circulare uniforme ( ) este timpul în care

punctul material descrie o circumferință completă.

     Accelerația medie ( ) este mărimea fizică vectorială egală cu

raportul dintre variația vitezei ( ) și intervalul de timp ( ) în care s-a
produs această variație.

          » Unitatea de măsură a accelerației în S.I.: 

     Accelerația momentană ( ) este mărimea fizică vectorială egală

cu raportul dintre variația vitezei ( ) și intervalul de timp ( ) în care
s-a produs această variație, când   tinde la 0.

     Legile mișcării rectilinii uniform variate:

          » Legea vitezei în mișcarea rectilinie uniform variată:

          » Legea mișcării rectilinii uniform variate:

Principiile mecanicii:
     Principiul I al mecanicii (principiul inerției): Orice punct material
își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie și uniformă atât
timp cât asupra lui nu acționează forțe exterioare care să-i schimbe
această stare.
     Principiul al II-lea al mecanicii (principiul fundamental):
Accelerația imprimată de o forță unui punct material are direcția și
sensul forței fiind direct proporțională cu modulul forței și invers
proporțională cu masa lui.

     Principiul al III-lea al mecanicii (principiul acțiunii și

reacțiunii): Dacă un corp (A) acționează asupra altui corp (B) cu o forță
numită acțiune ( ), cel de-al doilea corp acționează asupra primului
corp cu o forță ( ) egală în modul, având aceeași direcție și opusă, ca
sens, numită reacțiune.

Legea lui Hooke. Tensiunea în fire:

     » Dacă asupra unui corp acționează două sau mai multe forțe,
efectul poate fi deformarea corpului (efect static).
     » Dacă corpul revine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea
acțiunii forțelor, deformarea se numește elastică, iar corpul se
numește elastic.
     » Dacă corpul nu revine la forma și dimensiunile inițiale după
încetarea acțiunii forțelor, deformarea se numește plastică.

     Legea lui Hooke:

     unde:
            este alungirea corpului
            este lungimea inițială a corpului
            este o constantă de material numită și modulul lui Young sau
modulul de elasticitate la tracțiune
               » 
          Raportul   reprezintă forța exercitată pe unitatea de
suprafață și se numește tensiune elastică sau efort unitar
               » 

          Notăm   unde  ,  ,   sunt constante specifice unui corp,

deci:

            se numește constantă elastică a corpului

     » Forțele de interacțiune ce se exercită asupra unor corpuri prin

intermediul unor fire se numesc forțe de tensiune.

Legile frecării la alunecare:

     Ori de câte ori suprafața unui corp alunecă pe suprafața altui corp,
fiecare exercită asupra celuilalt o forță paralelă cu suprafața de contact
numită forță de frecare, care se opune mișcării unui corp față de
celălalt.

     Prima lege a frecării: Forța de frecare la alunecare între două

corpuri nu depinde de aria suprafeței de contact dintre corpuri, ci doar
de natura și gradul de șlefuire a suprafețelor aflate în contact.
     Legea a doua a frecării: Forța de frecare la alunecare este
proporțională cu forța de apăsare normală exercitată pe suprafața de
contact.

          Coeficientul   se numește coeficient de frecare la

alunecare și este adimensional
Legea atracției universale:
     Oricare două corpuri punctiforme se atrag cu forțe orientate de-a
lungul dreptei determinată de corpuri, al căror modul este direct
proporțional cu masele corpurilor și invers proporțional cu pătratul
distanței dintre ele.

            este o constantă universală având aceeași valoare pentru orice

pereche de corpuri din Univers:

Teoreme de variație și legi de conservare în mecanică

Lucrul mecanic. Puterea:

     Lucrul mecanic al unei forțe constante   al cărui punct de

aplicație are o deplasare   este mărimea scalară definită prin relația:

            unde   este unghiul dintre   și  .

               »   (joule)

     Puterea mecanică medie ( ) este mărimea fizică scalară

numeric egală cu lucrul mecanic efectuat în unitatea de timp.
          »   (watt)

     Lucrul mecanic al forței gravitaționale:

          » Lucrul mecanic al greutății la coborâre: 
          » Lucrul mecanic al greutății la urcare: 
          » Lucrul mecanic al forței gravitaționale în cazul în care câmpul
gravitațional nu este uniform, adică   variază și ca valoare, și ca direcție
este:

               Unde   este distanța inițială dintre corpuri,   este distanța

dintre corpuri după o perioadă de timp,   și   sunt masele corpurilor,
iar   este constanta de atracție universală.

     Lucrul mecanic al forței elastice:

          » Când resortul este deformat: 

          » Când resortul este comprimat: 

               Unde   este deformarea resortului, iar   este constanta elastică
a resortului.

     Lucrul mecanic al forței de frecare la alunecare:

          Unde   (forța de apăsare normală),   este

distanța parcursă de punctul de aplicație al forței  , iar   este
coeficientul de frecare la alunecare.

Energia cinetică:
     Energia este capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru
mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată.
          »   (joule)

     Orice punct material (corp) de masă   aflat în mișcare cu viteza   

față de un sistem de referință inerțial are o energie cinetică  .
Energia sa cinetică se calculează cu relația:

     Teorema variației energiei cinetice: La deplasarea unui punct

material față de un sistem de referință inerțial, variația energiei lui
cinetice este egală cu lucrul mecanic efectuat de forța rezultantă care
acționează asupra acestuia.

Energia potențială:
     Sistemele deformabile (cele ale căror părți își schimbă în timp
poziția relativă) au energie potențială dacă părțile lor interacționează
prin forțe conservative.
     Variația energiei potențiale a unui punct material este dată de
relația:
          Unde   este lucrul mecanic al tuturor forțelor conservative ce
acționează asupra punctului.

     Energia potențială gravitațională: 

          » În cazul unui câmp gravitațional neuniform: 

     Energia potențială elastică: 

Legea conservării energiei mecanice: Energia mecanică totală a

unui sistem izolat, între părțile căruia se exercită numai forțe
conservative este constantă în timp (se conservă).

Legea variației energiei mecanice totale: Variația energiei

mecanice totale a unui sistem mecanic izolat este egală cu lucrul
mecanic total al forțelor neconservative care acționează între părțile
sistemului.

Randamentul mecanic:
     Lucrul mecanic al forței necesare pentru a învinge o forță rezistentă
(de exemplu greutatea) se numește lucru mecanic util ( ).
     Lucrul mecanic efectuat de o forță activă (forța care “învinge” forța
rezistentă) se numește lucru mecanic consumat ( ).

     Randamentul mecanic ( ) al unui mecanism este raportul dintre

lucrul mecanic util și lucrul mecanic consumat. În practică, randamentul
nu poate fi egal cu 1 datorită frecării și altor moduri de pierdere a
energiei.

Teorema variației impulsului:

     Impulsul punctului material ( ) este mărimea fizică vectorială
egală cu produsul dintre masa ( ) și viteza lui ( ):

          » 

     Teorema variației impulsului unui punct material: Variația

impulsului punctului material raportată la intervalul de timp în care se
produce această variație este egală cu forța rezultantă medie ce
acționează asupra punctului material.

     Legea conservării impulsului punctului material: În sistemele

de referință inerțiale impulsul unui punct material izolat se conservă (
) adică punctul se mișcă rectiliniu uniform sau este în repaus.

     Legea conservării impulsului unui sistem de puncte

materiale: Dacă rezultanta forțelor exterioare ce acționează asupra
unui sistem de puncte materiale este permanent nulă, atunci impulsul
total al sistemului rămâne constant, adică se conservă.

Ciocniri:
     În general, ciocnirea a două corpuri macroscopice are două faze:
          » Faza comprimării (deformării reciproce) începe când
corpurile ajung în contact și se termină când viteza unuia față de
celălalt este nulă, iar deformările reciproce sunt maxime. În această
etapă o parte a energiei cinetice a corpurilor se transformă în energie
de deformare.
          » Faza separării începe la terminarea fazei comprimării. În
această fază corpurile caută să revină la forma inițială și să se depărteze
unul față de celălalt. În cazul unor corpuri perfect elastice acestea revin
complet la forma inițială, iar energia de deformare se retransformă în
energie cinetică. În această situație ciocnirea se numește perfect
elastică, iar energia cinetică totală după ciocnire este egală cu cea
dinaintea ciocnirii.
               » În cazul corpurilor care s-au deformat plastic, faza separării
lipsește, iar energia cinetică (cea care se transformase în energie de
deformare în prima fază) se transformă în alte forme de energie (în
special, căldură). Ciocnirea se numește plastică.

     Ciocnirea plastică:
          Două puncte materiale de mase   și   având vitezele   și   se
ciocnesc plastic. După ciocnire se formează un singur corp cu
masa   și viteza  , iar o parte din energia cinetică a corpului
devine căldură. Viteza se va determina aplicând legea conservării
impulsului total, iar căldura degajata va fi determinată folosind legea
conservării energiei totale a sistemului:

          Viteza după ciocnire ( ):

          deci:

          Căldura degajată prin ciocnire ( ):

          deci:

     Ciocnirea perfect elastică:

          Deși în natură nu există ciocniri perfect elastice, dacă două puncte
materiale de mase   și   având vitezele   și   care se ciocnesc
unidimensional (înainte și după ciocnire, particulele se mișcă pe aceeași
dreaptă), perfect elastic, vitezele lor după ciocnire (  și  ) vor fi
determinate aplicând legea conservării impulsului sistemului și legea
conservării energiei cinetice a sistemului:

          și

          deci:
               » Dacă ciocnirea nu este unidimensională, mai multe informații
sunt necesare pentru a afla vitezele corpurilor după ciocnire, de
exemplu, direcțiile de mișcare după ciocnire.
 
Elemente de statică

     Sunt situații în care corpurile nu mai pot fi considerate ca puncte

materiale și trebuie să ținem cont de forma, dimensiunile și distribuția
substanței din care sunt alcătuite. În acest caz, considerăm corpul ca
fiind alcătuit dintr-un sistem de puncte materiale.
     Dacă distanța dintre orice pereche de puncte materiale ale corpului
rămâne aceeași, corpul se numește solid rigid.

     Statica este partea mecanicii care studiază echilibrul solidului rigid

sub acțiunea forțelor exterioare care acționează asupra lui.

     Mișcarea de translație:
          Un corp solid are o mișcare de translație dacă oricare ar fi două
puncte ale solidului, segmentul care le unește își păstrează direcția în
timpul mișcării.
               » În mișcarea de translație toate punctele solidului au
traiectorii, viteze și accelerații identice și de aceea această mișcare
poate fi descrisă de mișcarea unui singur punct material ce aparține
corpului.

     Mișcarea de rotație:

          Un corp solid are o mișcare de rotație în jurul unei axe, atunci
când orice punct al său descrie un arc de cerc cu centrul pe axă (numită
axă de rotație).

     Echilibrul de translație:
          Un solid este în echilibru de translație dacă nu are mișcare de
translație (echilibru static) sau are mișcare de translație rectilinie și
uniformă (echilibru dinamic).
          Condiția de echilibru de translație: Rezultanta forțelor care
acționează asupra solidului este zero.

     Echilibrul de rotație:
          » Produsul vectorial a doi vectori - prin produsul vectorial al
vectorilor   și   se obține vectorul:

               Care are:
                    modulul: 
                    direcția: perpendiculară pe planul 
                    sensul: de înaintare al unui burghiu drept, care, așezat
perpendicular pe planul determinat de cei doi vectori, se rotește în
sensul în care s-ar roti primul vector spre cel de-al doilea pe drumul cel
mai scurt

          Momentul forței   față de un pol   este mărimea fizică

vectorială definită prin relația:
               Unde   este vectorul poziție al punctului de aplicație al forței   
în raport cu polul  .

          Momentul forței   față de o axă   este mărimea fizică

vectorială definită prin relația:

               Unde   este vectorul poziție al punctului de aplicație al forței   

în raport cu un punct   (punctul de intersecție al axei cu planul
perpendicular pe axă ce trece prin punctul de aplicație al forței  ),
iar   este componenta forței   conținută în planul perpendicular pe  .

          Un solid este în echilibru de rotație în raport cu o axă când este

în repaus sau se rotește uniform în jurul axei.
          Condiția de echilibru de rotație: Momentul rezultantei
forțelor care acționează asupra solidului este zero.

     Echilibrul corpurilor și energia potențială:

          » Un corp sau un sistem fizic este în echilibru stabil dacă la mici
deplasări față de poziția de echilibru, el revine de la sine în această
poziție.
               » Când un corp se află în echilibru stabil, energia lui potențială
este minimă.
          » Un corp sau sistem fizic se află în echilibru instabil dacă la
mici deplasări față de poziția de echilibru, el nu revine de la sine în
această poziție.
               » Când un corp se află în echilibru instabil, energia lui
potențială este maximă.

          » Un corp, sau în general un sistem fizic, tinde spre acea stare în
care energia sa potențială este minimă, stare în care echilibrul
sistemului este stabil.