Legea atractiei universale a lui Newton

2. Influenta gravitatiei asupra vietii

3. Forţa centripetă. Forţa centrifugă. Centrifugarea
4. Lucrul mecanic. Puterea mecanica.
5. Elemente de dinamică umană
6. Statica
7. Centrul de greutate
8. Echilibrul corpului uman.

FORŢA GRAVITAŢIONALĂ

• Legea atractiei universale a lui Newton

 ENUNT: orice particulă din univers atrage orice altă particulă cu o forţă care este direct
proporţională cu produsul maselor particulelor (m, m’) şi invers proporţională cu pătratul
distanţei (r) dintre ele.

K – constanta universala

K = 6,67x10 -11 Nm2/kg2

Masa gravitaţională exprima proprietatea materiei de a crea câmp gravitaţional

 • Considerând Pământul o sferă omogenă de rază R şi masă mP, greutatea G a unui corp de masă
m aflat la suprafaţa Pământului este:

• La suprafața Pământului accelerația gravitațională variază între 9,78 m/s² (ecuator) – 9,83 m/s²
(poli) în funcție de latitudine.

Prin convenţie, acceleraţia gravitaţională standard este: g = 9,80665

INFLUENTA IMPONDERABILITATII ASUPRA VIETII

• Pe de altă parte, o planetă prea mică, cu gravitaţie

redusă, nu poate reţine la suprafaţă o atmosferă gazoasa

ceea ce împiedică de asemenea apariţia vieţii (ex: Marte, Mercur).

(animalele acvatice pot atinge talii mai mari decat cele terestre)

• Experimentele realizate în spaţiu cosmic, în condiţii de imponderabilitate, au demonstrat faptul

că funcţiile organismului se modifică în absenţa gravitaţiei.

• Influenta imponderabilitatii asupra circulatiei sangelui

• Migrarea lichidelor organice (sange) catre cap in

absenta gravitatiei.

 Sindromul “fata pufoasa” (“puffy-face”)

 Ochi rosii si umflati

 Sindromul “picioare de pasare” (“bird-legs”)

 Aproximativ 40% din cei care au plecat în spațiu au avut

amețeli sau greață.

• Echilibrul si orientarea sunt afectate de imponderabilitate.

 In spatiu extraterestru astronautii sufera de dezorientare deoarece senzorii urechii
interne si musculatura nu se mai pot orienta.
 Singura informatie care poate ajuta creierul astronautului la orientare este cea care
provine de la aparatul vizual.
Forţa centripetă. Forţa centrifugă

• Mişcarea circulară necesită în permanenţă intervenţia unei forţe orientata spre centrul de
rotatie (perpendiculara pe traiectorie) care să modifică direcţia vitezei numita FORŢA
CENTRIPETĂ. Dacă această forţă încetează să acţioneze mobilul părăseşte traiectoria circulară şi
se va deplasa în virtutea inerţiei de-a lungul unei drepte.

• Dar

• Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, asupra corpului în mişcare circulară acţionează o forţă
egală, dar de sens contrar forţei centripete, numită FORŢĂ CENTRIFUGĂ.(in raport cu un S.R.N.)

• Influenţa forţei centrifuge asupra organismului

 Unele boli şi traumatisme sunt datorate forţei centrifuge. În zborurile curbilinii, forţa centrifugă
induce o greutate aparentă pilotului numită GREUTATE MULTIPLĂ de câteva ori mai mare decât
greutatea sa reală.

 Ex: într-un avion cu o viteză de 600 km/h care execută un loop-ing cu raza de 500m, aviatorul
este supus unei forţe centrifuge de 5G.

Pierdere temporară a vederii şi chiar a cunostinţei

 Explicatia: dezechilibrul indus in aparatul

circulator

 Prin antrenament se poate ajunge la acomodarea organismului prin apariţia reflexelor de

adaptare prin compensare cardiacă.

• CENTRIFUGAREA este o metodă de separare a elementelor componente dintr-un amestec

complex în funcţie de mărimea, forma şi densitatea lor. Această metodă se bazează pe
 utilizarea forţei centrifuge cu scopul separării amestecurilor heterogene în industrie sau în
laborator.

 Deoarece elementele componente de mase diferite din suspensie vor fi supuse

unor forţe centrifuge de mărimi diferite.

Proces de sedimentare

 Astfel, componentele cu densitate mai mare se vor depărtade axa centrifugei, iar componentele
cu densitate mai mică vor migra către axa centrifugei.

 Sedimentarea este cu atat mai rapidă cu cât viteza de rotaţie este mai mare. Apoi, sedimentul
poate fi extras pe o lamă şi examinat la microscop.

CENTRIFUGAREA

Plasma care nu mai conţine factorii de coagulare este numita ser sangvin

• Viteza de sedimentare in centrifugare depinde de:

– mărimea şi forma particulelor (d = diametrul particulei),

– acceleraţia de centrifugare (acf = rω2),

– diferenţa de densitate dintre particule şi lichid (ρs – ρl);

v = 0 daca ρs = ρl

– vascozitatea lichidului (η).

LUCRUL MECANIC

• Lucrul mecanic se defineşte ca fiind produsul scalar dintre forţa care produce o anumită
deplasare şi valoarea acelei deplasări .

Unitatea de masura: joule (J) = lucrul mecanic efectuat de o forta de 1N cand punctul ei de aplicatie se
deplaseaza cu 1m in directia si sensul fortei.

PUTEREA MECANICA

• Puterea mecanica este lucrul mecanic efectuat de o forţă în unitatea de timp.

• Unitatea de măsură este 1 watt = 1J/1s.

1 Watt = puterea care dezvolta in mod uniform un lucru mecanic de 1 joule pe secundă.

• 1CP = 736watt; 1 Kw = 103 watt

ENERGIA MECANICA

 Energia mecanică = capacitatea unui corp de a efectua lucru mecanic datorită unor factori
mecanici (deformaţie, viteza, schimbarea poziţiei intr-un camp de forţe etc.).

 Tipuri de energii:

- energie cinetică (energie de mişcare)

- energie potenţială (energie de poziţie, de deformare)

 Energia cinetică = lucrul mecanic necesar pentru a scoate un corp din repaus şi a-l aduce în stare
de mişcare.

 Energia cinetica este energia dezvoltată de un corp aflat în mişcare.

ENERGIA POTENTIALA

• Energia potenţială, Ep (energie de poziţie ) este energia înmagazinată de corp ce nu se poate

manifesta atât timp cât corpul se află in repaus (energie latentă).

• Tipuri de energie potenţială:

– energia potentiala gravitaţională,

– energia potenţială elastică.

 Energia potenţială gravitaţională este lucrul mecanic efectuat pentru a ridica un corp la o
înălţime h faţă de suprafaţa Pamântului (suprafata Pamantului luata drept nivel de referinta
pentru care energia potentiala este zero).

m – masa corpului, h – altitudinea la care e afla corpul, g – accel. gravitationala

  Energia potenţială elastică este energia potenţială înmagazinată de un corp elastic (un resort)
ca rezultat al unei deformări.

Forte conservative

• Daca lucrul mecanic efectuat de o forţă este independent de drumul parcurs şi depinde doar de
poziţiile iniţială şi finală a corpului atunci acea forţă se numeste forţă conservativă.

• Ex: forţa gravitaţională, forţa elastică

Consideram un corp de masa m care se deplaseaza din punctul A in B sub actiunea

greutatii:

Teorema de conservare a energiei mecanice

 Enunt: In timpul mişcării unui corp într-un câmp de forţe conservative (ex: câmpul gravitaţional)
are loc o transformare reciprocă a energiei cinetice în energie potentiala, energia mecanică a
corpului ramânând constantă.
Elemente de dinamică umană

• DINAMICA LOCOMOŢIEI este studiată în legătură cu lucrul mecanic efectuat de muşchii care
acţionează membrele inferioare.

• Lucrul mecanic efectuat în timpul mersului este datorat acţiunii musculare care produce
oscilaţiile verticale ale corpului, deplasările orizontale (înfrângerea frecărilor) şi mişcarea
membrelor inferioare oscilante.

 Lucrul mecanic efectuat de muşchi:

 Lucrul mecanic maxim (Lmax) al muşchiului este produsul dintre forţa maximă, Fmax,
desfăşurată şi contracţia maximă a muşchiului, Cmax.

(Pp. muschiul de forma cilindrica)

unde S – aria sectiunii transversale (cerc) a muschiului,

l – lungimea muschiului

Concluzie:

Lucrul mecanic efectuat de muşchi este direct proporţional cu volumul său, V.

Presiunea piciorului pe sol

 Presiunea piciorului pe sol reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale dinamicii
locomoţiei si se poate înregistra cu ajutorul dinamografului.

 Presiunea se defineşte ca fiind forţa exercitată pe unitatea de suprafaţă:

 Presiunea piciorului pe sol nu este egală numai cu cea provenită din greutatea corpului, ea
cuprinde şi efortul destinat împingerii corpului înainte

Statica

• Statica este acea parte a mecanicii care se ocupă cu

studiul echilibrului corpurilor, atunci când acestea sunt supuse

acţiunii unor forţe sau unor cupluri de forţe.

• Momentul fortei

 Efectul produs de o forţă asupra unui obiect depinde nu numai de mărimea şi direcţia forţei, dar
şi de poziţia punctului de aplicatie al forţei.

 Dacă o forţă acţionează asupra unui punct material P a cărui poziţie este dată de vectorul de

poziţie momentul al forţei în raport cu originea O, este definit prin relaţia:

 Modulul momentului fortei:

b – bratul fortei (distanţa de la centrul de rotaţie O la dreapta suport a forţei)

 Condiţiile ca un sistem mecanic să se găsească într-o stare de echilibru sunt:

• Suma vectorială a forţelor care acţionează asupra sistemului sa fie egala cu zero.

• Suma vectorială a momentelor forţelor faţă de orice punct să fie zero.

Centrul de greutate

• Punctul de aplicaţie al greutăţii se numeşte centrul de greutate (CG) al corpului.

• Corpul uman are o formă neregulată, structură neomogenă şi nerigidă. De aceea, centrul de
greutate al corpului nu are o poziţie fixă ci depinde de poziţia corpului, a membrelor, de
încărcarea suplimentară a acestora etc.

 Poziţia CG al corpului uman se determină ca fiind la intersecţia a trei plane reciproc

perpendiculare:

 planul median antero-posterior M (sagital)

 planul orizontal (transversal) O împarte corpul în două părţi de greutate egală.

 planul frontal F trece prin mijlocul pavilionului urechii, posterior de articulaţia coxo-femurală,
anterior de articulaţia genunchiului şi cea tibio-tarsiana.

• Poziţia centrului de greutate se modifică la orice modificare a poziţiei membrelor şi chiar în

repaus aparent, centrul de greutate îşi modifică poziţia datorită mişcărilor ritmice de respiraţie.
Modificarea centrului de greutate uman în funcţie de poziţia corpului

• În cazul în care asupra unui corp acţionează numai forţa gravitaţională, deosebim două tipuri de
echilibru:

 echilibru de suspensie

 echilibru de sprijin

• Echilibrul, indiferent de situaţiile enumerate, este de trei feluri: stabil, instabil şi indiferent.

• Condiţii de echilibru pentru corpurile suspendate

S – punctul de suspensie

CG - centrul de greutate

• Condiţii de echilibru pentru corpurile sprijinite pe un plan

 C
G

Echilibrul corpului uman

• Echilibrul corpului în poziţie verticală cuprinde:

Echilibrul Capului Echilibrul trunchiului Echilibrul membrelor inferioare

• Echilibru stabil Stabilitate

Baza de
sprijin

• Echilibrul trunchiul
  Trunchiul stă în echilibru pe picioare, rezemat pe

capetele celor două femururi;

 Verticala CG trece prin spatele axei imaginare

orizontale care uneşte articulaţiile soldului (coxo-femurale)

• Echilibrul coapselor pe tibie

 condilii femurului se sprijină pe tibie, iar verticala CG trece la nivelul genunchiului prinfaţa axei
transversale articulare;

 gemenii şi ligamentele genunchiului asigură echilibrul ;

 genunchii sunt menţinuţi în extensie prin acţiunea gravitaţiei, în limita permisă de distensia
ligamentelor articulare.

• Echilibrul gambei pe picior

 Verticala CG al întregului corp trece prin faţa articulaţiei tibio-tarsiene

 echilibrul este menţinut de tricepsul sural, care în ortostatism se află în stare de contracţie
permanentă;

 pentru menţinerea echilibrului corpului în poziţie verticală intervin mai activ muşchii gambei.

• Coloana vertebrala se poate compara cu un catarg a carui pozitie corecta depinde de intinderea
parâmelor. O deficienţă a parâmelorpoate sa constituie o cauză a devierii sau afrângerii
“catargului”.

• În ortostatism şi în repaus coloana vertebrală are o direcţie verticală şi o formă uşor sinuoasă
mai ales în plan sagital.

• Curburile atenueaza socurile si favorizeaza mentinerea echilibrului coloanei pe bazin, uşurând

deci eforturile centurii musculare a coloanei.

POZIŢII ANORMALE ALE CORPULUI UMAN

• Poziţa momentană datorată purtării unei greutăţi – verticala CG se deplasează şi ca urmare omul
trebuie să îşi schimbe poziţia până ce această verticală trece din nou prin poligonul de sprijin.

• Poziţii anormale ale corpului uman

• Tipuri de scolioza: lombara si toracica

Cauza:

Poziţii vicioase datorate modificărilor scheletului care rezistă foarte bine la un efort de scurtă durată, dar
nu şi la cele mai îndelungate şi astfel se deformează sub influenţa contracţiilor musculare anormale de
lungă durată.

Scolioza este o deformare a coloanei vertebrale a cărei convexitate este îndreptată spre partea
piciorului mai scurt.

 atitudini patologice datorate flexiei sau extensiei anormale a diferitelor segmente

Cifoza - exagerare a curburii dorsale

Lordoza
 • Piciorul plat reprezintă tot o consecinţă a poziţiei verticale vicioase.

• Cauza

 Apare datorită discordanţei dintre apăsarea puternică şi continuă a corpului celui care stă mult
timp în picioare şi este supraîncărcat cu greutăţi (în multe cazuri este vorba despre o boală
profesională care apare la persoanele care lucrează mult timp în picioare).

Echilibrul corpului uman in sedere

• Deoarece în şedere membrele inferioare sunt în repaus, echilibrul corpului uman în această
poziţie se referă numai la trunchi şi nu la întregul corp.

a. Verticala CG nu trece prin linia care uneşte cele două ischioane.

Pentru a-şi menţine echilibrul subiectul are două posibilităţi:

- se sprijină cu mâinile mărind astfel poligonul de bază al trunchiului;

- contractă muşchii sacro-lombari, prin efortul acestora putându-se menţine pentru câtva timp echilibrul
trunchiului;
b. Pentru menţinerea echilibrului în această poziţie, subiectul se reazemă cu spatele de un spătar
c. Trunchiul este în echilibru stabil, contracţia musculară este minimă, iar efortul depus pentru
menţinerea stabilităţii corpului este foarte mic.