CURSUL XIV

DIAGNOSTIC IMAGISTIC ÎN SPECIALITĂŢI

MEDICO-CHIRURGICALE

Diagnosticul imagistic în neurologie - craniu/rachis

Diagnosticul imagistic în neurologie -

craniu/rachis

1
 Metode imagistice
 Radiografia simplă
 C.T- evidenţiază elementele anatomice şi imagini
patologice – tumori, hematoame, fără a folosi substanţe
de contrast.
 I.R.M
 Examinare Doppler transcranian / extracranian- pentru
studiul vascularizaţiei intra/extracraniană
 Angiografia carotidiană, vertebrală - se practică mai ales
prin puncţie directă la nivelul gâtului, a arterei carotide
comune cu injectare de substanţă triiodată, preferabil
nonionică.
 Mielografia- se injectează în canalul spinal cervical
substanţă de contrast care migrează în lungul întregului
canal.
2
Arteriografie carotidiană

3
Mielografia

4
 Anatomie radiologică normală
craniană
 se poate studia pe radiografia de profil :
 bolta craniană are la periferie diploia cu tăblia internă şi
externă între care este ţesut spongios, între oasele boltii
sunt imagini fine opace – suturile între oasele: fronto-
parietală, parieto- occipitală.
 baza craniului are trei etaje cel anterior cu plafoanele
orbitare, mijlociu dominat de şaua turcică, etajul posterior
cu imaginile stâncilor temporalului cu orificiul canalului
auditiv extern şi intern. O porţiune importantă o constituie
regiunea celulelor mastoidiene pneumatizate.
5
 masivul facial – mandibulă, articulaţia temporo-
mandibulară, piramida nazală

6
 cavităţile orbitare, fosele nazale, sinusurile frontale, maxilare,
mandibulele.

7
 Malformatiile craniului:
 Macrocefalia şi microcefalia – examenul radiologic standard
nu aduce informaţii suplimentare faţă de clinică, se poate face
C.T.

Microcefalie

8
Macrocefalie
 Craniostenoza prematură, clinic şi radiologic – dismorfism
cranio-facial.

9
 Traumatismele
 Fracturile craniene, hematoamele epi sau subdurale, hemoragiile
cerebrale prin contuzii – se decelează prin radiografii de ansamblu şi
incidenţe speciale.
 Angiografia este necesară pentru depistarea hematoamelor şi a
efectelor hemoragiei asupra encefalului. Pentru inventarierea rapidă a
leziunilor se preferă
 C.T. Aspectul fracturii poate fi liniar, înfundări mari sau fracturi de
bază de craniu.

CT cerebral nativ:
hematom extradural
temporal drept
 
CT cerebral nativ: Hematom extradural supra/infratentorial drept;
contuzii cerebrale hemoragice fronto-bazale
 Accidentele vasculare cerebrale
Pot fi cauzate de anevrisme, angioame, sau tromboze şi trebuie explorate
complet prin angiografie/C.T.

ACCIDENT VASCULAR
ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC
CEREBRAL HEMORAGIC 12
 Hidrocefalie
Se urmăreşte prin ecografie, lărgirea suturilor, amprente digitale pe calotă,
turtirea şi atrofia dorsumului selar. Prin C.T se pun în evidenţă ventriculii
cerebrali măriţi.

13
 Herniile discale

 Pe radiografia simplă se observă pensări ale spaţiilor intervertebrale. IRM si CT

 permit observarea în condiţii optime a structurii coloanei vertebrale, a herniilor şi
deformărilor posterioare ale discurilor. 

14
 Spina bifida
 Reprezintă un defect de sudură a lamelor apofizei spinoase la
nivel lombar sau sacrat. Este însoţit de meningomielocel.

15
 Diagnosticul imagistic în O.R.L
 Otita medie acută, este asimptomatică radiologic la începutul
evoluţiei. Infecţia rămâne localizată la casa timpanului sau otice,
sau difuzează la mastoidă, labirint sau meninge. În această formă,
atingerea mastoidiană este cea care conferă tabloul radiologic,
marcând participarea sistemului pneumatic la inflamaţia otico-
antrală.
 Radiografic, celulele mastoidiene din vecinătatea conductului
auditiv extern sunt opacefiate, celelalte celule fiind doar voalate sau
chiar normale - atunci când mastoida a fost anterior sănătoasă şi o
totală opacefiere în unghiul lui Citelli, când inflamaţia evoluiază pe
o mastoidită veche osteita mastoidiană se manifestă prin lipsa
pereţilor celulari.

16
 Otita medie cronică, se rezumă la inflamaţia mucoasei şi/sau la un proces osteitic.
Afară de eburnarea osoasă mastoidiană, se pot constata osteolize parţiale sau
totale a osicioarelor urechii medii şi eroziuni vizibile pe tomografii.
 Otita cronică colesteatomatoasă - colesteatomul este un fel de chist epidermoid
ce distruge la periferie structurile osoase întâlnite. Radiografic se manifestă ca o
lacună rotundă cu densificare la periferie, cu distrucţia osului din jur.

Aspect normal Otita medie cronică Otita cronică colesteatomatoasă

17
 Traumatismele urechii

 Fracturile temporale se evidenţiază radiografic, se fac

incidenţe diverse ghidate de simptomatologie.
Microfracturile cohleare şi vestibulare necesită
tomografii speciale. Pentru evidenţierea luxaţiilor şi
fracturilor oscioarelor urechii medii sunt necesare
tomografii speciale sau C.T.

18
 Tumorile maligne

 Tumorile maligne – epitelioamele urechii externe

beneficiază de examen radiologic în cazul tumorilor
invazive de conduct.
 Epitelioamele urechii medii produc leziuni distructive,
cu contururi neregulate, diagnosticul diferenţial este
dificil de făcut cu supuraţiile cronice.

19
 Tumorile
 radiografia standard istorica poate evidenţia semne indirecte disjuncţia suturilor,
impresiuni digitale pe calotă deformaţii ale şeii turceşti, eroziuni ale dorsumului
selar, etc. Prin angiografie se evidenţiază modificările vaselor produse de tumoră,
sugerând topografia şi dimensiunile tumorii.

20
 Encefalografia gazoasă istorica păstrează o serie de indicaţii în
special în tumorile ventriculare şi ale fosei posteriare, sistemul
ventricular şi cisternele suferă deplasări şi deformaţii.
 Scintigrafia pune în evidenţă tumorile hiperfixatoare sau
afixatoare, cu precizarea topografiei şi dimensiunile lor.
 C.T şi R.M.N – se indică în diagnosticul tumorilor neurogene.

21
 Tumorile benigne
 Neurinomul de acustic este o tumoră benignă cu punct de plecare
teaca lui Schwann a ramului vestibular a perchii a VIII-a,
modifecările radiologice ţin de sediul său : interiorul conductului
auditiv intern (C.A.I), călare pe C.A.I. şi unghiul ponto-cerebelos
sau la exteriorul C.A.I.

ASPECT IRM
22
 Tumora glomică timpano- jugulară- prezinta o simptomatologie
otalgică pură sau este asociat cu un sindrom de gaură ruptă
posterioară perechii IX-XII.

23
 Alte tumori ale unghiului ponto-cerebelos
-Neurinomul de trigemen (V ) produce o pierdere de substanţă
osoasă la nivelul fosei ganglionului lui Gasser.

24
 Neurinomul de facial (VII) produce o lacună deasupra
găurii stilo- mastoidiene sau pe prima porţiune a canalului
lui Fallope.

25
 Meningiomul distruge vârful şi marginea superioară a stâncii.

IRM -AX– Leziune dezvoltata in stanca
temporalului extisa in CAI cu extensie in
fosa cerebrala medie
IRM –AX cu substanta de contrast- evidentiaza
extensia cerebrala si in sinusul cavernos, se
evidentiaza unghiul obtuz intre tumora si
suprafata osoasa
26
 Patologie rino-sinusală
 Semiologie radiologică - pe radiografii se urmăresc :
- anomalii de formă şi volum
 atrofii ale mucoasei foselor nazale, cornetului, septului,
 opacităţi ale părţilor moi ,
 îngroşări în lungul pereţilor osoşi ,
 îngroşări localizate sau difuze,
 hipertrofii de cornete,
 polipi în fosele nazale sau sinusul maxilar,
 formaţiuni pseudochistice,
 opacităţi parţiale sau totale ale sinusurilor,
 imagini mixte hidro-aerice.
- modificări ale scheletului;
 deformări ,
 îngroşări sau îngustări,
 decalcificări sau distrucţii ,
 condensări.

27
 Infamaţiile :

 sinuzita acută – poate fi examinată radiologic în faza catarală sau

supurată. În faza catarală nu sunt modificări radiologice. În faza de
secreţie seroasă sau purulentă apare un voal ce se intensifică,
opacitatea devenind densă. La sinusurile frontale şi maxilare
radiografiile în ortostatism pot evidenţia nivele hidro-aerice.
Structurile osoase învecinate pot suferi eroziuni şi demineralizări.

28
 Sinuzita cronică - dă imagine de îngroşare în chenar a conturului
sinusal cu reducerea ariei de transparenţă ; în special la sinusurile
maxilare se constată imagini polipoide datorate procesului inflamator
cronicizat. La sinusurile maxilare se pot dezvolta chisturi mucoase
rezultate după retenţia secreţiei glandelor mucoasei după obstrucţia
inflamatoare a canalelor glandulare.

29
 Fracturile
 Fracturile sinusurilor – pentru evidenţierea traiectului de fractură
este necesar a se practica incidenţe adaptate fiecărei regiuni. Semnele
indirecte sunt date de colecţii hematice, revărsatul sinusal sanguin
determină un voal, o opacitate sau nivel hidro- aeric.

 Fracturile nasului interesează atât oasele proprii cât şi septul.

Evidenţierea lor se face pe radiografiile de profil care pot videntia
deplasările.

30
 Corpii străini
 Când sunt radioopaci se pot evidenţia la nivelul foselor
nazale, sinusurilor maxilare (dinţi după extracţii) sau oricare
sinus posttraumatic, se însoţesc de supuraţii sinusale.

31
 Tumorile
 Fosele nazale – sunt sediul tumorilor benigne – papiloame,
adenoame, osteoame, şi maligne în spacial epitelioame.
Radiografic tumorile produc opacefieri în locul
transparenţelor normale şi pot fi diferenţiate numai pe baza
distrucţiei osoase de vecinătate.

 Tumorile sinusurilor :
› Tumorile benigne – în special osteomul şi mucocelul şi
alte tumori de o varitate în funcţie de structura histologică
mai rare.
Osteomul este o formaţiune osoasă cu structură histologică
de tip adult ce se întâlneşte mai mult în sinusul frontal,
celulele etmoidale şi sinusul maxilar. Radiografic apare ca o
stuctură densă, fiind de tip cortical sau trabecular.

32
Osteom sinus frontal

33
 Mucocelul – colecţie muco-epitelială organizată cu aspect de chist
ce erodează pereţii osoşi cu care vine în contact, având ca sediu
sinusul frontal, celulele etmoide şi sinusul maxilar.

 Tumorile maligne –ele se dezvoltă cu punct de plecare mucoasa

sinusală, se manifestă radiologic prin opacefierea sinusului, distrucţia
pereţilor osoşi şi extensia la stucturile anatomice din jur.

34
 Tumorile cavumului – benigne (lipoame, adenoame) care
produc opacităţi mamelonate înaintea arcului anterior al
atlasului, maligne (epiteliomul şi sarcomul) produc
leziuni distructive ce şterg orificiile de la baza craniului.

Aspect normal Angiofibrom juvenil

35
 C. Patologia laringelui
Tumorile hipofaringo- laringelui
 Tumorile benigne produc opacităţi suprapuse structurilor normale .
 Tumorle maligne produc vegetaţii , infiltraţii şi ulceraţii a părţilor
moi.
Examenul radiologic urmăreşte:
 completarea examenului laringoscopic, în special pentru urmărirea
extensiei inferioare,
 precizarea topografiei şi extensiei tumorii,
 cointeresarea osteo- cartilaginoasă,
 gradul stenozei.

36
Diagnosticul imagistic în oftalmologie

Metode imagistice:
 Radiografia craniană
 Ultrasonografia
 C.T
 I.R.M.

37
 Fracturile
 Traiectele de fractură sunt evidenţiate prin radiografii, unele traiecte
de fractură ale orbitei sau bazei craniului difuzează la canalul optic şi
fanta sfenoidă.

Tumorile
 Produc leziuni ale pereţilor orbitari, canalului optic sau fantei
sfenoidale cu punct de plecare orbita sau fiind penetrante din
endocraniu sau sinusurile feţei.

38
Patologia globului ocular:
 Informaţii semnificative se obţin ultrasonografic asupra
componentelor globului ocular.

Radiografia îşi păstrează importanţa în depistarea corpurilor străine.

Patologia căilor lacriale
 Se studiază folosind substanţă de contrast iodată hidrosolubilă; C.T
dă informaţii anatomo- funcţionale.
39
Diagnostic imagistic în obstetrică ginecologie

 Metode imagistice:
 ultrasonografia transabdominală, transvaginal, doppler;
 radiografia simplă pune în evidenţă calcificările aparatului genital -
fibroame calcificate, leziuni T.B.C, chisturi calcificate, etc.
 histerosalpingografia H.S.G - determină conturul organelor genitale
interne cu ajutorul substanţei de contrast.
 I.R.M
 mamografia
 galactografia injectarea de substanţă de contrast în canalele
galactofore.
 imagistică intervenţională ecoghidată a sterilităţii.

40
41
 Tumorile uterine:
 Polipii uterini dau lacune sesile sau pediculate,
 Fibromiomul - cu dezvoltare submucoasă dau imagini
lacunare la H.S.G. în dezvoltarea subseroasă se obţin
informaţii U.S. La H.S.G trompele încojoară exteriorul
unui fibrom, iar după 24 de ore (proba Cotte) lipiodolul
pătruns în peritoneu mulează tumora.
 Histerosalpingografie, imagine lacunară la nivelul
uterului, fibroleiomiom.
 Cancerele - la H.S.G apar imagini lacunare de dimensiuni
variabile, neregulate, mergand până la amputarea unei
părţi din cavitatea uterină. Informaţii complementare sunt
date de C.T. şi I.R.M.
42
Fibroleiomiom

43
 Tumorile ovariene
 Pe radiografia abdominală simplă pun în evidenţă prezenţa
calcificărilor ovariene, formaţiuni dentare din chisturile dermoide,
ecografia a înlocuit explorările invazive.

44
 Diagnosticul sterilităţii prin H.S.G
 Lipsa permeabilităţii căilor genitale feminine, de cauze multiple
(anomalii, inflamaţii şi sechele ale acestora, tumori) se
caracterizează prin H.S.G. Permeabilitatea trompelor este atestată
de revărsarea substanţei de contrast după 24 de ore în peritoneu
(proba Cotte).

45
 Radiodiagnosticul în obstetrică
 Ecografia permite urmărirea evoluţiei sarcinii – sarcina unică,
multiplă, prezentaţie, poziţie, inserarea placentei, morfologia fetală
cu diagnosticul antenatal al malformaţiilor, cu indicaţia de
întrerupere a sarcinii la malformaţiile neviabile.

46
 Patologia netumorală a glandei mamare
 Maladia fibro-chistică-  Mastita - imagini ce merg de la o
proliferarea benignă a stromei creştere difuză a opacităţii până
sânului se manifestă prin la imaginea unui abces.
opacităţi rotunde sau lobulate .

47
 Patologia tumorală
 Patologia tumorală
Toate dau imagini opace unice sau multiple, bine delimitate rotunde
sau policiclice înconjurată de o imagine netă periferică semn de
benignitate, la mamografie, ecografia aduce informaţii despre
consistenţa tumorii.

 lipomul

48
 fibro- adenomul

 chistul
49
 Tumorile maligne
 Semne directe: - opacitate neregulată, stelată în ţesuturile vecinate cu
prelungiri în ţesuturile vecine; opacitate rotundă sau ovară cu contururi
neregulate fără prelungiri; pseudochist; opacitate difuză a întregii glande
cu îngroşare cutanată şi subcutanată .

50
 Semne indirecte – îngroşarea tegumentului, retracţiile
pielii, ombilicarea mamelonului; calcificările extrem
de fine, pulverulente sau sub formă de bastonaşe în
opacitate.
Tumorile intracanaliculare benigne sau maligne se
evidenţiază prin galactografie se traduc prin lacună,
dilataţii canaliculare şi stop a substanţei de contrast.

51
 Diagnosticul imagistic în endocrinologie

 Metode imagistice:
 U.S
 I.R.M
 Angiografie.
 Glandele care beneficiază de investigaţie imagistică
sunt : hipofiza, tiroida, suprarenala.

52
 COVID-19
 Filmul toracic este insensibil la începutul bolii.
 Aici o comparație a unei radiografii toracice și a unei imagini CT.
Opacitățile de sticlă măcinată din lobul inferior drept de pe CT (săgeți roșii) nu
sunt vizibile pe radiografia toracică, care a fost făcută cu 1 oră înainte de studiul
CT

53
 Filmele toracice pot fi utile în urmărirea bolii.
 Aceste radiografii sunt ale unui pacient cu COVID-19.
 La internarea în spital filmul toracic era normal.
Patru zile mai târziu pacientul este în ventilație mecanică și
există consolidări bilaterale pe pelicula toracică.

54
55
 CT toracic
 Unele ghiduri clinice publicate recomandă CT toracic
pentru pacienții cu suspiciune de COVID-19.
 Decizia de a utiliza CT pentru triaj depinde de multe
considerente:
 șanse a priori de infecție cu COVID-19.
 Disponibilitatea CT, de exemplu, se poate utiliza un CT ca
Corona-CT sau există un CT lângă camera de urgență.
 suspiciune clinică la pacienții cu PCR negativă.

56
 Sticlă măcinată
 Modelul de sticlă măcinată este cea mai frecventă
constatare în infecțiile cu COVID-19.
Ele sunt de obicei multifocale, bilaterale și periferice, dar în
faza incipientă a bolii se poate prezenta ca o leziune
unifocală, localizată cel mai frecvent în lobul inferior al
plămânului drept

57
 CT-imagini ale unui bărbat tânăr, care a avut febră timp de zece zile,
cu tuse progresivă și dificultăți de respirație. Saturația la admitere a
fost de 66%.
Testul PCR a fost pozitiv pentru COVID-19.
 Există opacități bilaterale de sticlă macinata bilaterală cu
predominanță posterioară.

58
 Dilatarea vasculară
 O descoperire tipică în zona sticlei măcinate este lărgirea
vaselor (săgeată).

59
 Aceste imagini sunt ale unui bărbat de 49 de ani cu febră, tuse și o saturație
scăzută.
 Imaginile arată:
 Zonele bilaterale ale densitatii de sticla măcinate
 Benzi fibrotice (săgeți).
 Vase dilatate în zona afectată (cerc).
 Pe baza rezultatelor CT, infecția COVID-19 s-a presupus că este foarte probabilă -
faza târzie.

60
Inteligența artificială în radiologie

61
Pneumotorax

62
ASPECT DE GEAM MAT DIN
COVID

63
64
CT IN ACCIDENTE VASCULARE

65
66