Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

Mecanică - Noțiuni introductive

1. Principii şi legi în mecanica clasică

1.1 Mişcare şi repaus (viteză, vectorul viteză, acceleraţie, vectorul acceleraţie, modelul
punctului material)

Se numeşte mişcare mecanică a unui corp schimbarea poziţiei sale faţă de alte corpuri
considerate fixe. Repausul este un caz particular al mişcării. Corpul este în repaus dacă poziţia sa faţă
de acele corpuri, considerate fixe, nu se schimbă. Pentru a studia mişcarea unui corp trebuie să alegem
totdeauna un alt corp (numit corp de referinţă) la care să raportăm în fiecare moment poziţia corpului
studiat. Este de la sine înţeles că un corp de referinţă este, la rândul său, în mişcare faţă de alte corpuri.
Pentru a determina poziţia corpului studiat este necesară o “riglă”. Mai este necesar şi un “ceasornic”
pentru a preciza şi momentul de timp la care corpul are acea poziţie. Ansamblul format din corp de
referinţă, “riglă’, “ceasornic” se numeşte sistem de referinţă (referenţial).

Sunt situaţii când forma şi dimensiunile corpului nu sunt importante pentru studiul mişcării
acestuia. În aceste situaţii acesta se reduce la un punct având masa corpului studiat numindu-se punct
material. Cel mai des ne “lovim” de această “posibilitate” atunci când dimensiunile corpului pot fi
neglijate în raport cu distanţele ce-l separă faţă de corpurile înconjurătoare. Ex: în cazul mişcarii unui
autoturism pe o şosea, acesta poate fi considerat punct material; în schimb atunci când dorim să
efectuăm o parcare cu acelaşi autoturism nu mai putem ignora dimensiunile acestuia, deci nu-l mai
putem considera punct material. Când toate punctele unui corp se mişcă identic (este vorba de mişcarea
de translaţie), atunci mişcarea unui singur punct oarecare al corpului caracterizează pe deplin mişcarea
întregului corp, (indiferent de dimensiunile acestuia) şi, în consecintă, putem aplica modelul punctului
material. Dacă nu ne interesează masa corpului, punctul material se numeşte mobil.

Curba descrisă de un mobil în timpul mişcării sale se numeşte traiectorie. Traiectoria poate fi
rectilinie sau curbilinie. Traiectoria curbilinie poate fi situată într-un plan (mişcare plană) sau în spaţiu
(mişcare tridimensională).

În cazul mişcării rectilinii, pentru a determina poziţia corpului în fiecare moment, alegem pe
dreapta mişcării un punct origine O şi un sens pozitiv (obţinem în acest fel axa coordonatelor Ox).
Coordonata x a corpului este distanţa de la originea O până la corp, prevăzută cu semnul plus sau
minus, după cum corpul se află de partea pozitivă sau de cea negativă a axei. Pentru a descrie mişcarea
mobilului pe traiectoria sa rectilinie trebuie să cunoaştem poziţia mobilului în fiecare moment pe
această traiectorie, adică coordonata sa x în funcţie de timpul t: x = f(t). Această expresie constituie
legea mişcării.

Pentru a determina poziţia corpului la fiecare moment, în cazul mişcării într-un plan, alegem
două axe de coordinate Ox, Oy, perpendicular între ele, situate în planul mişcării. Poziţia corpului
(punctului material) este dată de cele două coordinate: x (abscisa) şi y (ordonata), care se obţin ducând

1
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

din punct paralele la axele de coordinate. Pentru a descrie mişcarea corpului trebuie să cunoaştem
coordonatele sale (x, y) în funcţie de timp: x = f1(t) şi y = f2(t). Fiecare ecuaţie descrie mişcarea
proiecţiei mobilului pe axa respectivă sau mişcarea mobilului în direcţia axei respective. Mişcarea
plană a mobilului se descompune astfel în două mişcări rectilinii după cele două axe alese.

În cazul mişcării în spaţiu (fig. 1.5) alegem un sistem de trei axe de coordinate Ox, Oy, Oz,
perpendiclare între ele. Poziţia mobilului va fi dată de trei coordonate ale căror dependenţe de timp vor
fi ecuaţiile cinematice ale mişcării: x = f1(t); y = f2(t); z = f3(t).

Un alt mod de a preciza poziţia unui mobil este precizarea vectorului său de poziţie (fig.1.4).

El este caracterizat prin:

- punct de aplicaţie dat de originea O (poziţia corpului de referinţă).
- modul (mărime) dat de lungimea r = OM a segmentului orientat ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ .
- direcţie dată de dreapta definită de punctele O şi M.
- sens dat de succesiunea origine (O) – mobil (M).

În timpul mişcării, vectorul de poziţie se schimbă ca modul şi orientare, deci este o funcţie de
timp. Fie A, B poziţiile mobilului la momentele t1, respectiv t2 (fig.1.8). Dacă urmărim proiecţiile
mobilului pe axe, se vede că A’B’ = ∆x = x2 – x1, respectiv A”B” = ∆y = y2 – y1, reprezintă deplasările

2
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

în direcţiile axelor respective. Unind poziţia iniţială A(t1) a mobilului cu cea finală B(t2) obţinem
segmental de dreaptă orientat ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗ care se numeşte vector deplasare al mobilului în intervalul de
timp considerat ∆t = t2 – t1.

El este caracterizat prin:

- punct de aplicaţie dat de poziţia iniţială A.
- modul (mărime) dat de lungimea AB a segmentului orientat ⃗⃗⃗⃗⃗ .
- direcţie dată de dreapta definită de punctele A şi B.
- sens dat de succesiunea poziţie iniţială (A) – poziţie finală (B).

Considerând un mobil care se mişcă pe o traiectorie curbilinie oarecare (fig. 1.9) şi A, B, C

poziţiile sale successive la momentele t1, t2, t3. Deplasarea în intervalul de timp (t1, t2) este vectorul ⃗⃗⃗⃗⃗ ,
iar în intervalul de timp (t2, t3) este ⃗⃗⃗⃗⃗ aşa încât deplasarea rezultantă în intervalul de timp (t1, t3) este
vectorul ⃗⃗⃗⃗⃗ care este suma vectorilor deplasare succesivi: ⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗ .

În cazul mişcării rectilinii deplasarea mobilului este variaţia coordonatei sale (∆x).
Deplasarea ∆x este pozitivă dacă mobilul se mişcă în sensul pozitiv şi negativă dacă mobilul se mişcă
în sensul negativ al axei Ox.

Viteza medie şi instantanee.

⃗⃗⃗⃗
Vectorul viteză medie este dat de formula: ⃗⃗⃗⃗⃗ , unde ⃗⃗⃗⃗ (= ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ este vectorul
deplasare, iar ∆t este intervalul de timp în care se efectuează acea deplasare.

3
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

El este caracterizat prin:

- punct de aplicaţie dat de poziţia iniţială A.
- modul (mărime) dat de raportul dintre mărimea vectorului deplasare (AA’) şi intervalul
de timp corespunzător (∆t).
- direcţie aceeaşi cu a vectorului deplasare.
- sens acelaşi cu al vectorului deplasare considerat.

Vectorul viteză momentană (instantanee) se obţine făcând pe ∆t să scadă treptat (să tindă) spre 0:

⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗
, adică când ∆t 0.

Vectorul viteză medie are direcţia secantei la traiectorie AA’. Făcând pe ∆t = t’ – t să descrească
către zero, punctul A’ se apropie de A (trecând prin A” etc.), secanta se roteşte în jurul lui A şi devine
tangentă la traiectorie, deci vectorul viteză momentană este tangent la traiectorie in fiecare moment şi
⃗⃗⃗⃗
are sensul dat de sensul mişcării. Modulul vitezei instantanee este dat de valoarea raportului
când ∆t tinde spre 0, adică de mărimea derivatei vectorului de poziţie în raport cu timpul.

În cazul mişcării rectilinii: ; iar

.
4
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

Viteza este pozitivă dacă mobilul se mişcă în sensul pozitiv al axei şi negativă dacă mobilul se
mişcă în sensul negativ al acesteia. Punctul de aplicaţie al vitezei instantanee este pe acel punct al axei
unde se găseşte mobilul la momentul de timp considerat. Dacă vectorul viteză este constant, mişcarea
este rectilinie şi uniformă.

Acceleraţia medie şi instantanee

⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗
Vectorul acceleraţie medie este dat de formula: ⃗⃗⃗⃗⃗ , unde ⃗⃗⃗⃗ este variaţia
vectorului viteză, iar ∆t este intervalul de timp în care se realizează modificarea vitezei.

Acceleraţia medie are aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu variaţia vectorului viteză, iar modulul
de ∆t ori mai mic.
⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗ ⃗
Acceleraţia instantanee: ⃗ .

În cazul mişcării rectilinii, mişcarea este accelerată, dacă viteza v şi acceleraţia a au acelaşi
semn, şi încetinită, dacă au semne opuse.

5
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

Mişcarea rectilinie uniformă (M.R.U.)

Vectorul viteză este constant (traiectoria este o linie dreaptă), în acest caz viteza medie coincide
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
cu viteza momentană. Sub formă vectorială: ⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ de unde rezultă:

⃗ ⃗⃗⃗⃗ ⃗ (fig.).

6
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

Alegând axa OX să coincidă cu direcţia mişcării, toţi vectorii vor avea aceeaşi direcţie şi relaţia
va avea următoarea formă scalară:

x = x0 + v(t – t0) ,
unde x este coordonata mobilului la momentul t (considerat momentul final); x0 este coordonata iniţială
(la momentul t0 – considerat momentul iniţial) şi v este viteza (considerată pozitivă dacă mobilul se
mişcă în sensul pozitiv al axei OX şi negativă dacă se mişcă în sensul negativ al axei).Această relaţie
este numită legea de mişcare a mobilului şi are următoarele reprezentări grafice funcţie de orientarea
vitezei în raport cu axa (fig. următoare).

Dacă t0 = 0 atunci legea mişcării devine: x = x0 + vt.

Mişcarea rectilinie uniform variată (M.R.U.V.)

În cazul acestei mişcări traiectoria este o linie dreaptă şi viteza variază (creşte sau scade)
uniform (cu aceeaşi cantitate de la o secundă la alta). In concluzie vectorul acceleraţie este constant,
adică acceleraţia medie este aceeaşi cu cea instantanee la orice moment de timp.

a) Legea vitezei: v = v0 + a(t – t0), unde v este viteza la un moment oarecare t

(moment final), v0 este viteza la momentul iniţial t0, iar a este acceleraţia constantă. Dacă t0 = 0, atunci
v = v0 + at. Se observă că viteza depinde de timp după o funcţie de gradul I (dependenţă liniară) acei
reprezentare grafică este redată în fig. de mai jos. Panta acestei drepte este chiar acceleraţia a.

7
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

b) Legea mişcării (spaţiului): , unde x este

coordonata (finală) mobilului la momentul t, iar x0 este coordonata (iniţială) la momentul t0. Dacă se
poate alege t0 = 0 atunci ecuaţia mişcării devine mai simplă: . În aceste
ecuaţii toate mărimile pot fi pozitive sau negative. Coordonata mobilului în mişcarea uniform variată
este o funcţie pătratică de timp (adică un polinom de gradul II în timp). Coeficientul lui t este viteza
2
iniţială, coeficientul lui t este jumătate din acceleraţie, iar termenul liber este coordonata iniţială.
Reprezentarea grafică a legii mişcării şi legii vitezei este arătată mai jos în cele două cazuri ale mişcării
accelerate, respectiv încetinite.

8
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

Dacă v0 > 0 şi a < 0 mobilul se depărtează de origine încetinit, la un moment dat se opreşte (v = 0,
x este maxim) şi se întoarce înapoi (v < 0). Durata mişcării până la oprire se obţine punând condiţia
opririi: v = 0 în legea vitezei: , iar coordonata maximă:

c) Legea lui Galilei: .

1.2 Principiul I al mecanicii (inerţiei)

Enunţ: Un punct material îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniform atât timp
cât asupra sa nu acţionează alte corpuri care să-i schimbe această stare de mişcare.

Definiţie: Se numeşte inerţie proprietatea unui corp de a-şi menţine starea de repaus sau de mişcare
rectilinie uniform în absenţa acţiunilor exterioare, respectiv de a se opune (reacţiona) la orice
acţiune exterioar care caut s -i schimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniform în care
se afl .

Observaţie: Masa este o m sur a inerţiei corpurilor.

1.3 Principiul II al mecanicii (fundamental)

În Universul nostru corpurile îşi exercită influenţa unele asupra altora prin interacţiuni, ce pot
fi de diferite intensităţi. Măsura intensităţii interacţiunii corpurilor este vectorul forţă.
Interacţiunile pot fi de două categorii:
- Interacţiuni la distanţă (prin câmpuri fizice) ce duc la apariţia forţelor de greutate,
electrice, magnetice, etc.
- Interacţiuni prin contact (presupun contactul corpurilor ca acestea să se poată
influenţa) şi astfel apar forţe de reacţiune normală, de frecare, elastică, de tensiune în fir,
etc.
Orice forţă aplicată unui corp îi modifică vectorul viteză, deci îi imprimă o acceleraţie. Efectul
produs de forţă depinde şi de inerţia corpului, adică de masa sa.

Enunţ: Vectorul forţă este proporţional cu produsul dintre masă şi vectorul acceleraţie:

⃗ ⃗

Observaţie: Forţa în sistemul internaţional se exprim în N (newtoni).

9
Prof. Curbăt Florin Mecanică Bac.

Definiţie: Newtonul este m rimea acelei forţe care aplicat unui corp cu masa de 1 Kg îi imprim o
acceleraţie de 1 m/s2.

Observaţie: În cazul mişc rii rectilinii ecuaţia principiului fundamental se poate scrie scalar:
F = ma unde F, a sunt componentele vectorilor respectivi pe axa mişc rii Ox, pozitive dac vectorii
respectivi sunt orientaţi în sensul pozitiv ales pe ax şi negative dac vectorii respectivi sunt orientaţi
în sensul opus.
În cazul mişc rii plane ecuaţia vectorial ⃗ ⃗ se proiecteaz pe cele dou axe şi se obţin
dou ecuaţii pe componente: Fx = max şi Fy = may (analog în cazul mişc rii în spaţiu).

1.4 Principiul III al mecanicii (acţiunii şi reacţiunii)

În procesul interacţiunii a două corpuri, fiecare corp exercită o forţă asupra celuilalt, adică apar
totdeauna simultan două forţe, numite acţiune şi reacţiune. Oriunde constatăm o forţă acţionând
asupra unui corp, ea este expresia acţiunii unui alt corp din mediul înconjurător, este o latură a
interacţiunii dintre cele două corpuri. O forţă unică, izolată, este o imposibilitate.

Enunţ: Dacă un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă, numită acţiune, cel de-al doilea corp
acţionează asupra primului cu o forţă egală în modul şi opusă ca sens, numită reacţiune.

Observaţie: Cele dou forţe sunt aplicate unor corpuri diferite (au puncte de aplicaţie pe corpuri
diferite) şi acţioneaz pe aceeaşi linie (au aceeaşi dreapt suport).

10