Contradictia lui Maiorescu

Nicolae Manolescu
I. VOCAIA INCEPUTULUI
Titu Maiorescu, mentorul Junimii reuseste sa-si aprecieze foarte bine contemporanii
si sa le gaseasca adevarata valoare. n articolul Eminescu si poeziile lui (1884)
fixeaz pozitia de frunte a lui Eminescu; considerand ca Eminescu a fost produsul
propriului geniu si ca, oriunde s-ar fi nascut, viata lui ar fi fost aceeasi,iar opera lui
reprezinta varful literaturii romane de pana n acel moment i literatura viitoare va fi
influenat de creaia eminescian. N.Manolescu i ncepe tocmai de aici propria
contradicie, (prin demontarea mitului eminecian) considernd c cel mai mare poet
national rmne n contiina noastr legat de ceea ce a vzut n el Maiorescu.
Eminescu este pentru muli opera lui Maiorescu.Devenit un mit, el nu mai poate fi
gndit altfel,i toate ncercrile de a-l gndi altfel,se lovesc de nenelegere,aproape
de ur; [] A fost nevoie s se nasc ndoiala cu privire la Eminescu nsui, spre a
se descoperi c nu poetul a mbtrnit, ci masca pe care i-a plsmuit-o Maiorescu.
Despre perioada adolescentului elev,apoi student,la Viena i la Berlin unul dintre
cele mai importante izvoare este jurnalul maiorescian nsemnrile zilnice extrem
de aprins discutate, dar care griesc fr echivoc despre o voin de fier i un plan
conceput pn n cele mai mici detalii, i urmrit pe parcursul unei ntregi viei. La
varsta de 16 ani Maiorescu vrea s fie scriitor ca peste doi ani s descopere n
filozofie o stiin divin.In cele din urma devine profesor de filozofie si avocat.
Poate din dorina de a-si gasi o origine cat mai adanca n timp sau din dorinta de
a si scrie istoria de cnd a devenit contient de ea noteaza primele nsemnari din
jurnal ca si cum le ar fi scris cu sapte-opt ani n urm,cu toate ca el are aisprezece
ani.Nicolae Manolescu afirm c primele nsemnri zilnice nu reflect ceea ce
adolescentul era propriu-zis,dar ceea ce el sper s fie, si poate c impulsul de a
nota pe hrtie ceea ce triete s fi coincis la Maiorescu cu impulsul de a se
inventa pe sine nsui.

II.

TEMELE FORMAIEI SPIRITUALE

Primul volum al Insemnarilor zilnice maioresciene, il arata ca pe un tanar studios

i un copil care refuza sa traiasca de fapt copilaria: Nu joc, nu ma mai joc; nu ma
duc la fete;ed toata ziua peste cari, i cand imi ramane mie vreun timp liber, ma
incui in odaia mea, ma apuc i cant la flaut i plang. Lipsa afeciunii parinilor il
afecteaza.Traverseaza i o criza religioasa: Disper cu totul! Plang, plang; caci nu
ma pot convinge ca e un Dumnezeu!!! Nimeni nu ma pricepe sunt singur
inconjurat de o piaza grozava.
Va ajunge ntiul pe coal, terminnd ef de promoie ntr-un liceu n care a
rmas un strin pn la sfrit, dar poziia aceasta nu i va mai fi niciodat
contestat.

El era atacat de obicei pentru lucruri mrunte drept un ntemeietor de cultur.

Justificarea st n faptul c Maiorescu are n toate vocaia nceputului: la Institutul
Preparandal, la Universitate, la Parlament.
III. IN CONTRA DIRECIEI DE ASTAZI SAU FORMELE FARA FOND
Nicolae Manolescu afirma ca acel sprit polemic maiorescian contra direciei de
astazi consta in superioritate i ironie. Prin studiile Despre scrierea limbii romane,
O cercetare critica, Contra Scoalei Barnuiu, criticul se situeaza in contra
direciei de astazi in cultura romana in domeniile: limba, poezie i drept.
Titu Maiorescu nelege c fondul ar fi trebuit s genereze forma n situatia cultural
i pornete o aciune de creare a fondului autentic ncepnd cu zonele cele mai
puin populare i mai puin vizibile ale culturii unui popor, cu fonetica i cu
gramatica, cu metodele de predare i cu manualele.
Titu Maiorescu militeaz pentru o limb literar unitar, i n calitate de membru al
Academiei, mpreun cu Th. Rosetti i B.P Hasdeu, prezint un Proiect de ortografie
n 1880, i apoi n 1894. De asemenea, el a semnalat pericolul germanizrii limbii
naionale, n studiul Limba romn n jurnalele din Austria.

IV. BEIA DE CUVINTE SAU SPIRITUL POLEMIC

Polemica lui nu inseamna dialog, ci o afirmaie sau negaie: El care a avut acces
la adevar, se coboara sa invee pe alii. Este in stare sa faca portretul autorului,
retorului i limbutului, vorbirea ultimului fiind o beie de cuvinte: Atat oratorul,
cat i retorul i limbutul au darul vorbirii; dar oratorul vorbte pentru a spune ceva,
retorul pentru a se auzi vorbind, iar limbutul pentru a vorbi.
V. PRELECIUNI I DISCURSURI. ARTA ORATORICA Capitolul incepe cu inserarea
unor fragmente de discurs aparinand lui Maiorescu, apoi este discutata arta sa
oratorica din Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltarii politice a
Romaniei sub domnia lui Carol I, Curs de istoria filosofiei i Din experiena. Se
schieaza un portret al oratorului Maiorescu. El se adresa unui public cultivat.
Impresia o producea mai puin ideile, cat tonul, ca i cum atenia s-ar fi mutat de
pe coninutul spunerii pe ceremonia ei. Tonul trebuie sa fie asemanat cu al unui
invaator. Fiecare discurs avea ceva dintr-o invaatura adanca. Un fost student al lui
Maiorescu descrie atmosfera de templu ,netulburat de nimicurile vietii din afar,
a amfiteatrului universitar n care si tinea prelegerile Maiorescu.
Temelia cursului de istorie a filozofiei era idealismul (metafizica) german,
pozitivismul francez i empirismul englez. Structura cursurilorr era didactica:
biografie, tabloul operei, andeze (rezumate i citate).

VI.ISTORIA CONTEMPORANA SAU DOMENIUL POVESTIRII.

Istoria contemporana a Romaniei este o lucrare a lui Maiorescu, publicata in

1925.Maiorescu nu este nici om politic,nici istoric si cum se afirma in aceasta
lucrare a lui Maiorescu, scopul lui Maiorescu nu a fost sa scrie o istorie de ordin
informativ, ci o istorie la care luase parte, aceia in care euase.

VII. PAR LUI MEME Autorul ia in discuie cele trei volume de Insemnari
zilnice, Corespondena i Cateva aforisme maioresciene. Jurnalul maiorescian
tinde sa se suprapuna peste existena autorului. Inceput in 1855, jurnalul lui
Maiorescu a sfarit in 1917 cu doua saptamani inaintea morii autorului. Alte note
distinctive ale spiritului maiorescian au fost aglomeraia de evenimente i ritmul
trepidant, este un om monden ,este tot timpul ocupat, dormind doar cateva ore pe
noapte vazand zilnic nenumarai prieteni literari i politici; seara corectand
discursuri nerefuzand pe nimeni, niciodata, folosind fiecare secunda pentru un
lucru necesar. Se simea totui nemplinit: Dupa serbarea anuala de ieri a
Junimii am simit indata i simt inca un gol care te duce la disperare .Sociabil prin
excelena, traise mai intai o drama familiala. Divoreaza de Clara i totodata isi
pierde echilibrul moral si idea de stabilitate.Teama de singurtate este la Maiorescu
este cu mult mai puternic dect toate cellalte sentimente.
In relaiile cu ceilali, pentru junimiti Maiorescu face totul. De Eminescu s-a
interesat i cand a fost acesta bolnav. Era capabil de devotament, dar i de
razbunare. Daca analizam activitatea i relaiile sale la Junimeaobservm c
Maiorescu nu se putea lipsi de prieteni, aa cum alii nu se pot lipsi de dragoste, de
butur sau de opium.Ii placeau calatoriile pe care le traia ca pe un remediu
pentru un suflet nc nu complet naufragiat.
Aforismele publicate in 1892 in prezint in structura lor idei filozofice iar
ceea ce le ofer adevarata valoare este limba.
VIII. CRITICE: Maiorescu introduce conceptul de critic latent care este o
substructure i o introducere n opera critic fundamnetal.. Aceasta se justifica prin
faptul ca darul lui era critica, viaa lui tot critica i orice ar fi spus el i despre oricine
privea lucrurile cu un ochi critic. Probabil ca aceasta critica latenta, descoperim in
jurnal, corespondena i toate articolele pline de judeci,de intuiii,de pagini critice
rzlee.Dar dincolo de aceast critic de gust exist i critica literar propriu-zis.
IX. CONTRADICIA LUI MAIORESCU:

Istoria culturii noastre nu decurge toata dintr-un sacrificiu originar, ci este un ir

necurmat de sacrificii iar contradicia lui Maiorescu consta in aspiraia de a fi cel
dintai, dar i imposibilitatea de a se desprinde cu totul de trecut. Nicolae
Manolescun consider c Maiorescu afirma negand, intr-o continua opoziie cu
formele fara fond ale inaintailor.

Spiritului su religios al ntemeietorului este n contradicie cu spiritual

polemic al criticii sale.