Cap.

2 Reverii despre reverie ; Animus -anima

Gaston Bachelard vorbește în Poetica reveriei despre alteritatea esențială a oricărei ființe cuvântătoare,
o alteritate a masculinului și a femininului. Dispoziția spre organizare,acțiune, realizare de proiecte,griji
și tot ce ține de prozaismul vieții este animus, și pe de altă parte o dispoziție spre reverie, spre
imaginație, e specifică animei. Întregul discurs pune de fapt în evidență puterea și rolul terapeutic al
animei pentru individ. Dar nu este vorba despre o reverie reducționistă

Anima are valori liniștitoare, oferă repausul oricărei ființe, pentru că este încărcată cu valori ale
femininului, cu receptivitate, deschidere,emoție.Imaginea este separată de concept, reveria de vis,
anima de animus, poezia de știință, nu există uniune între concept și imagine, ele excluzându-se mai
degrabă.

Imaginile citite prin anima amplifică reveria poetică care se transmite către cititor. Cititul imaginilor prin
anima este clar de natură fenomenologică:

„ Reveria excesivă ,reveria idealizantă ,care atinge un fond atât de complex, cum este acela al
raporturilor dintre virilitate și feminitate, se dovedește a fi un tur de forță al vieții imaginate.Această
viață imaginată într-o reverie, care îl copleșește cu binefacerile ei pe visător , privilegiază anima acestuia.
Anima este întotdeauna refugiul vieții simple , liniștite, continue. Jung spunea: << Am definit anima pur
și simplu ca Arhetip al vieții”.1 Arhetip al vieții nemișcate, stabile, fără rupturi, solid racordată la ritmurile
fundamentale ale unei existențe lipsite de drame. Cel care se gândește la viață , la simpla viață fără să
caute o cunoaștere, înclină spre feminin. Concentrându-se în jurul lui anima, reveriile ocrotesc odihna”.2

1
2
Poetica reverie, p.99