1.Metoda vectoriala de descriere a miscarei.

Viteza si acceleratia punctului

Prin punctul material se înțelege un corp ale cărui dimensiuni pot fi neglijate în descrierea mișcării sale.

-miscare mecanica

r-vector de pozitie

Deoarece mobilele pot parcurge distanţe diferite în intervale de timp egale sau aceleaşi distanţe în
intervale de timp diferite, atunci este necesară introducerea unei noi noţiuni, numită viteză.

Se defineşte ca viteză medie, raportul

Dacă intervalul de timp tinde căte zero, viteza medie devine viteza instantanee :

Prin urmare, se pot evidenţia proprietăţile vitezei :

• viteza este un vector legat ;

• direcţia vitezei este tangentă la traiectorie ;

• sensul vitezei corespunde cu sensul

mişcării.

Noţiunea de acceleraţie este introdusă pentru a caracteriza modul de variaţie al vitezei în timpul
mişcării, ca direcţie, sens şi modul.

acceleraţia medie-

2. Metoda coordonatelor carteziene pentru descrierea miscarei punctului.

În sistemul de coordonate carteziene, vectorul de poziţie al unui , P, este descris prin coordonatele sale
x,y,z, obţinute prin proiecţia lui P pe cele trei plane reciproc perpendiculare:

vectorul de poziţie se poate exprima prin relaţia:

Făcând raportul dintre elementul de deplasare infinitezimală şi intervalul de timp corespunză-

tor acesteia, se obţine expresia vitezei:

3-
Metoda naturală:

S=coordonata curbilinie
t=timpul

S=S(t)-coordonata curbilinie

-Viteza este întotdeauna tangentă la traiectorie.

Acceleraµia este un vector care are orientarea lui ∆v. Ea reprezintă derivata de ordinul întâi a vitezei în
raport cu timpul.

-vector unitar,tangent la traiectoria care indică dir. de mișcare.

4 Miscarea de rotatie
-a)Un solid rigid are o mişcare de rotaţie dacă în timpul mişcarii două puncte ale sale rămân fixe în
spaţiu. Dreapta care uneşte cele doua puncte se numeşte axă de rotaţie. Toate punctele acestei axe
rămân fixe în timpul mişcării corpului.

b)Viteza unghiulară,acceleratia unghiulară:

Φ- unghiul
t-timpul
c) Toate punctele rigidului descriu rotații circulare,direcția este perpendiculară pe rază,iar
accelerația are 2 componente:tangențială și vectorială.
Viteza : v=w×r – Euler
Vectorul w si E au aceiași direcție:

R-raza.
16.Ecuatia oscilatorului armonic.Aplicatii:Pendul Matematic,pendulul
classic,pendulul fizic.

In mecanica clasică, oscilatorul armonic reprezintă un sistem care, deplasat dintr-o poziție fixă
(numită poziție de echilibru) este acționat de o forță care se opune deplasării și al cărei modul este
proporțional cu deplasarea: F=-kx
unde k este o constantă pozitivă numită constanta elastică a sistemului.
Principalele proprietăți ale oscilatorului armonic sunt:

 frecvența mișcării este independentă de amplitudinea oscilației în domeniul de liniaritate;

 efectele mai multor forțe se suprapun liniar.

Cazuri particulare:

 oscilație armonică simplă: Asupra sistemului acționează doar forța F;

 oscilație amortizată: Asupra sistemului acționează și o forță de rezistență, care se opune

deplasării și al cărei modul este proporțională cu viteza sistemului;

 oscilație forțată: Asupra sistemului acționează și o forță exterioară (eventual variabilă

în timp).
Oscilatorul armonic constituie un exemplu de mișcare periodică ce servește ca model pentru mai
multe probleme de fizică clasică sau mecanică cuantică. Exemple de sisteme care pot efectua un
astfel de tip de mișcare când ies din starea de echilibru:

 un corp fixat de un resort;

 un pendul simplu;

 un circuit electric compus dintr-o bobină și un condensator.

În cazul oscilațiilor mecanice, mărimea care variază periodic este distanța sau unghiul, iar în cazul
celor electromagnetice variază periodic sarcina electrică din circuit, deci curentul electric. Analogia
dintre mărimile mecanice și electrice conduce la tratarea unitară a acestor procese și înțelegerea
fenomenelor care au loc în circuitele electrice de curent alternativavând ca model oscilațiile
mecanice.
Mişcarea oscilatorie armonică este cea mai simplă formă de mişcare periodică fiind
descrisă de funcţia armonică (1) şi reprezentată ca o curbă sinusoidală, în Fig. 1:

(1)
unde
t = timpul,
a = amplitudinea oscilaţiei [m]
ω = viteza unghiulară [rad/s]

f = frecvenţa [s-1 sau Hz]

T = perioada [s]
= faza [rad] la originea timpulu
La originea timpului amplitudinea este .
Timpul asociat maximului de amplitudine dinaintea originii timpului se deduce din
relaţia:

Pentru deducerea vitezei şi acceleraţiei vibraţiei se derivează funcţia armonică în

raport cu timpul:

Observăm amplitudinile deplasării (Xvârf=a), vitezei (Vvârf=aω) şi

acceleraţiei (Avârf =aω2) punctului material sau corpului care descrie mişcare
armonică.
Rescriem expresiile pentru mişcarea armonică şi pentru viteza şi acceleraţia
asociate:

Pendulul mathematic reprezintă un sistem fizic, format dintr-un corp de masă m suspendat de un
punct fix printr-un fir de lungime l, care efectuează o mișcare oscilatorie sub acțiunea forței
gravitaționale. El a fost studiat pentru prima dată în profunzime de savantul italian Galileo Galilei și
aplicat în studierea mișcării corpurilor.
Un pendul fizic este un corp solid, care se poate mișca în jurul unei axe orizontale care nu trece
prin centrul său de masă (centrul de greutate) și asupra căruia acționează doar greutatea proprie.

17.Caracteristicile proceselor oscilatorii.amplitudinea pulsatie ,faza initiala .

Mişcarea oscilatorie este mişcarea unui sistem fizic care se repetă periodic în
timp si care se face simetric fata de o poziţie de echilibru. Corpul care
efectuează o mişcare oscilatorie se numeşte oscilator.

Marimi caracteristice:
1) Perioada (T) = timpul in care se efectuaza o oscilatie completa, adică timpul scurs
între două treceri consecutive ale oscilatorului prin aceeaçi poziţie şi în acelaşi sens.
Perioada se masoară în secunde (s).

ν
2) Frecvenţa ( ) = numărul de oscilaţii complete efectuate în unitatea de timp.
Frecvenţa se măsoară în (s-1 = Hz) (hertz)
3) Elongatia (x sau y)= distanţa de la poziţia de echilibru la o poziţie atinsă de corp la
un moment dat se numeşte elongaţie şi se notează cu x sau cu y. Elongaţia se
măsoară în metrii (m).

4) Amplitudinea (A) = elongaţia maximă atinsă de corp în timpul unei mişcări

oscilatorii.

In mişcarea oscilatorie reală, amplitudinea scade în timp, datorită frecărilor,

iar mişcarea oscilatorului este amortizată.

Dacă nu există frecări, mişcarea este neamortizată, iar amplitudinea rămâne

constantă în timp.

Unul dintre cele mai simple exemple de miscare oscilatorie este cel al unui corp de
masa M atasat unui resort elastic.

Mişcarea oscilatorie determinată de o forţă de revenire de tip elastic

sau se numeşte mişcare oscilatorie armonică.

Ecuaţiile mişcării oscilatorului armonic:

Legea de mişcare x = A sin (ωt + φo) = f(t) sau y = A sin (ωt + φo) = f(t)
unde:

φ - faza mişcării = argumentul funcţiei armonice care descrie oscilaţia. Faza se

măsoară în radiani.

φ = (ωt + φo)

φo- faza iniţială a miscarii = faza oscilaţiei la momentul zero

ω- pulsaţia - viteza cu care creşte faza oscilaţiei. Pulsaţia se măsoară

în radiani/secundă

ω = 2πν = 2π /T ; k = m ω2,

k = constanta elastică se măsoară în N/m.

Legea vitezei v = ωA cos( ωt + φo) = f(t)

Legea acceleraţiei a = - ω2A sin( ωt + φo) = f(t)