Curs 1 – Introducere in biochimie

Definitie: Biochimia este știința care se ocupă cu studiul proceselor chimice care
au loc în sau care sunt legate de existența organismelor vii. Complexitatea vieții
provine de la marea varietate a proceselor biochimice.
Considerată multă vreme o ramură interdisciplinară aflată la granița dintre
chimie și biologie, biochimia s-a dezvoltat în special în ultimele decenii ca o
disciplină de sine stătătoare, abordând subiecte ca structura chimică a
substanțelor din care sunt formate organismele, interacțiunile între aceste
substanțe și transformările metabolice pe care acestea le suferă in vivo.
În mare, se poate considera că biochimia are două ramuri:
- biochimia metabolică și
- biochimia structurală.

Se mai pot considera ca și ramuri ale biochimiei și știința proteinelor și

genetica moleculară.
Biochimia se concentrează pe înțelegerea modului în care biomoleculele dau
naștere proceselor care au loc în interiorul celulelor vii și între acestea, care ajută
în continuare la înțelegerea funcționării țesuturilor, organelor și în final a
organismelor, atât structural cât și funcțional.
Biochimia structurală se ocupă cu studiul moleculelor vieții: proteine și
aminoacizi, glucide, lipide, acizi nucleici. De asemenea, această ramură studiază și
vitaminele și enzimele.
Biochimia metabolică studiază căile metabolice prin care nutrienții sunt
procesați în interiorul celulelor vii (anabolism și catabolism).
Biochimia acizilor nucleici și studiul codului genetic, sinteza proteinelor
(transcripția și translația), studiul fenomenelor de transport membranar și de
transmitere a semnalelor sunt doar câteva domenii în care biochimia cunoaște un
progres remarcabil în ultimii ani.
 Principalele elemente componente ale corpului uman sunt indicate în imagine
(după abundența în procente de masă):
 Aproximativ douăzeci din cele 92 de elemente chimice răspândite în
natură sunt esențiale pentru diferitele forme de viață existente pe Pământ.
Majoritatea elementelor chimice mai rare nu sunt necesare pentru viață
(exceptând seleniul și iodul), în timp ce și unele foarte comune
(precum aluminiul și titanul) nu sunt necesare.
Majoritatea organismelor vii au aceleași cerințe în ceea ce privește
necesarul de elemente, dar apar diferențe între
organismele vegetale și animale. De exemplu, algele marine au nevoie
de brom, dar viețuitoarele terestre și animalele nu necesită acest element.
Toate animalele necesită sodiu, dar unele plante nu. Plantele au
nevoie de bor și siliciu, dar animalele de obicei nu le necesită (sau au
nevoie de ele în cantități extrem de mici).
Doar șase elemente:
carbonul, hidrogenul, azotul, oxigenul, calciul și fosforul
alcătuiesc aproximativ 99% din masa celulelor vii, incluzându-le și pe
cele din corpul uman. În plus față de aceste șase bioelemente majore care
compun corpul uman, mai sunt necesare în cantități mici încă 18 elemente.
Elemente chimice care se regăsesc în cantități extrem de mici,
microelementele, reprezintă un procent de aproximativ 0,074% din materia
vie.
Biomolecule
În biochimie sunt considerate patru mari clase de biomolecule, care
sunt molecule cu importanță biologică.
Acestea sunt glucidele, lipidele, proteinele și acizii nucleici. Multe
molecule biologice sunt de natură polimerică, putând spune
că monomerii în acest caz sunt micromolecule relativ mici legate împreună
pentru a forma o macromoleculă. Când monomerii se leagă pentru a forma
biopolimerul, sunt supuși unui proces de sinteză prin deshidratare.
Diferitele macromolecule pot și ele să se asambleze în complecși de
dimensiuni mai mari, de obicei fiind nevoie de ei pentru activitatea biologică
pe care o posedă.
Metabolismul
O ramură importantă a biochimiei este reprezentată de biochimia
metabolică, care are ca scop elucidarea mecanismelor prin care
funcționează metabolismul în organismele vii, adică altfel spus modul în
care organismele își procură, transformă și își depozitează energia.
 Metabolismul este alcătuit dintr-un șir mare de reacții chimice ce au
loc în interiorul celulei, iar unele dintre acestea sunt reunite în ceea ce se
numește o cale metabolică.
Căile metabolice contribuie la desfășurarea proceselor:
 catabolice (degradative, exergonice, oxidative)
 si anabolice (biosintetice, endergonice, reductive),
procese care sunt interdependente și controlate de către necesitățile
de moment ale celulei (de exemplu, de factori precum creșterea,
necesitatea mărită de energie, digestia) și de către activitățile fiziologice
specifice organismului.
Cele mai importante ramuri ale metabolismului sunt cel glucidic,
lipidic, proteic și energetic.
Importanța biochimiei

Biochimia oferă cunoștințele necesare înțelegerii stării de sănătate și

a mecanismelor patogenice în orice boală;

 permite tratarea cu succes a avitaminozelor, a insuficienței sau

hiperfuncțiilor endocrine;
 explică modul de acțiune al medicamentelor, ca modulatori ai
activității enzimatice, oferind datele necesare pentru sinteza de
substanțe cu acțiune farmacologică dorită.
Relația cu alte științe biologice „la scară moleculară”
 Relația schematică între biochimie, genetică și biologie moleculară

Cercetătorii în biochimie folosesc tehnici specifice native din

biochimie, dar le combină din ce în ce mai mult cu tehnicile și ideile
dezvoltate în domeniile geneticii, biologiei moleculare și biofizicii. Nu există
o linie definită între aceste discipline.
Astfel:
biochimia studiază chimia necesară activității biologice a
moleculelor, 
biologia moleculară studiază activitatea lor biologică,
 genetica studiază ereditatea lor, ceea ce se întâmplă să fie
purtată de genomul lor.

Alte definitii:
 Biochimia este studiul substanțelor chimice și al proceselor vitale
care apar în organismele vii. Biochimiștii se concentrează puternic pe
rolul, funcția și structura biomoleculelor. Studiul chimiei din spatele
proceselor biologice și sinteza moleculelor biologic active sunt
exemple de biochimie. Biochimia studiază viața la nivel atomic și
molecular.
 Genetica este studiul efectului diferențelor genetice asupra
organismelor. Acest lucru poate fi adesea dedus de absența unei
componente normale (de exemplu, o genă).
 Biologia moleculară este studiul bazelor moleculare ale proceselor
de replicare, transcriere, translație și funcție celulară. Dogma centrală
a biologiei moleculare unde materialul genetic este transcris în ARN
și apoi tradus în proteine, în ciuda faptului că este simplificat, oferă
încă un bun punct de plecare pentru înțelegerea câmpului. Imaginea
a fost revizuită, având în vedere rolurile noi aparținând ARN. Biologia
moleculară studiază viața la nivel molecular și celular.
 Biologia chimică încearcă să dezvolte noi instrumente bazate
pe molecule mici care să permită perturbarea minimă a sistemelor
biologice, oferind în același timp informații detaliate despre funcția lor.
Mai mult, biologia chimică folosește sisteme biologice pentru a crea
hibrizi non-naturali între biomolecule și dispozitive sintetice (de
exemplu, capside virale golite care pot furniza terapie
genică sau molecule de medicament).