Lecţia 1: Introducere.

Obiectul
de studiu al Biofizicii.
Clasificarea sistemelor.

Chiriac Tatiana,
Asistent universitar
 Cuprinsul lecţiei

• 1. Obiectul de studiu al biofizicii. Importanţa

biofizicii.
• 2. Sisteme și biosisteme. Sisteme model.
• 3. Realizări şi perspective în biofizică
• 4. Un Sistem fizic. Unități de măsură în fizica
atomului.
• 5. Particulele constituente ale nucleului atomic și
legătura lor cu proprietățile nucleului (izotopi,
izobari, izomeri, izotoni).
• 6. Macroelementele și microelementele în
realizarea structurilor vii.

2
 1. Obiectul de studiu
al biofizicii.

• Biofizica: este ştiinţa care studiază fenomenele fizice,

implicate în funcţionarea sistemelor biologice cu ajutorul
teoriilor şi metodelor fizico-chimice şi a formalismului
matematic asociat acestora.
• Aflată în plin proces de maturizare metodologică şi
conceptuală, ca şi de afirmare clară a implicaţiilor şi
aplicaţiilor sale practice, biofizica este o ştiinţă tânără
numai în ce priveşte stadiul comparativ al dezvoltării sale,
dar reprezintă o certitudine a progresului ştiinţific şi tehnic
actual.
• Cert este ca Biofizica nu se poate dezvolta decât printr-o
colaborare intre specialiştii din domeniile Biologiei şi ai
Fizicii.
• Nu trebuie să omitem faptul că numeroase premii nobile
pentru fiziologie şi medicină au fost acordate în ultimii 40
de ani unor lucrări cu pronunţat caracter biofizic. 3
1. Obiectul de studiu al biofizicii.

4
 1. Obiectul de studiu al biofizicii.

• Biofizica moleculară studiază structura şi

proprietăţile biomoleculelor în sens fizic ca forţe
interatomice, forţe intermoleculare, structura
spaţială a biomoleculelor şi modificarea acesteia în
procesele biologice. Structura spaţiala a
macromoleculelor ( ADN, ARN, proteine) prin
difracţie de raze x pe cristalele acestor
macromolecule sau prin tehnica de rezonanţă
magnetică moleculară de înaltă rezoluţie şi
spectografie de infraroşu.

5
 1. Obiectul de studiu al biofizicii.

• Biofizica celulară analizeaza din punct de vedere fizic comportamentul celulelor

individuale, modificarile ce apar la aceste celule în cazul stărilor normale si
patologice. Din punct de vedere fizic acest lucru înseamnă:
• apariţia şi protejarea potenţialelor de membrană
• transport activ şi pasiv
• modificările configuraţiei spaţiale în funcţie de factorii fizici
• curgerea cinetică a hematiilor si trecerea lor prin capilare
Biofizica studiaza urmatoarele celule:
• limfocitele;
• eritrocitele;
• neuronii;
• fibrele musculare;
• celulele receptoare;
Ca subiecte specifice biofizicii celulare distingem:
• generarea şi propagarea influxului nervos;
• cuplarea, excitaţia, contracţia;
• interacţiuni specifice celulare;
• mecanisme de traducere a stimulilor la nivelul celulelor receptoare;
Din acest motiv este bine a se cunoaşte până unde se poate diviza un fenomen în
vederea abordării sale corecte si nemodificate. 6
 1. Obiectul de studiu al biofizicii.

• BIOFIZICA SISTEMELOR:
• Analizează structura şi funcţionarea ansamblurilor
celulare din punct de vedere fizic ca expresie a
integrării activităţii celulelor componente. Subiectele
specifice domeniului sunt:
• bioelectrogeneza ţesuturilor si organelor
• operarea analizatorilor biologici
• bioenergetica motilităţii si contracţiei
• stilul si organizarea reţelelor neuronale si activităţile
complexe din creier cum ar fi: memoria, recunoaşterea
formelor, învăţarea, intuiţia, conştiinţa.

7
 1. Importanța biofizicii

• Societatea are în față probleme globale. Cum să obținem suficientă

energie, hrană pentru întreaga populație? Cum să remediem
încălzirea globală?
• Cum să păstrăm diversitatea biologică? Cum să asigurăm din belșug
cu apă potabilă?
• Biofizica asigură aspectele științifice și tehnologice ce dau răspuns
la provocările enumerate în baza principiilor fizice și mecanismelor
biologice.
• Biofizica găsește căile de modificare a microorganismelor pentru
producerea biocarburanților (substituenți ai carburanților
naturali).
• Biofizica duce la implicarea microorganismelor la purificarea apei,
crearea a noi medicamente.
• Biofizica moleculară – este compartimentul biofizicii care explică
fenomenele biologice reeșind din teoria fizicii moleculare.
8
 2. Sisteme și biosisteme.
Sisteme model.

• Noţiunea de sistem - Un sistem reprezintă ansamblu de elemente

dependente între ele și formând un întreg organizat (ex. de elemente
a sistemului: principii, reguli, forțe, obiecte, organisme, etc).
• Exemple de:
Sisteme în fizică:
sistemele sub-atomice, sistemul solar, sistemul galactic, Universul;
Sisteme sociale:
Națiune, oraș, cult, familie, municipalitate, regiune, națiune, campus
colegiu;
Sisteme economice:
Capitalismul, comunismul, creditul social,
companie;
Sisteme biologice:
Corpul uman, virusul, boala, sistemul circulator,
sistemul respirator, sistemul nervos,
sistem schelet, sistem de reproducere, sistem digestiv;

9
 2. Sisteme și biosisteme.
Sisteme model.

• Sistem biologic - este o totalitate de organisme vii interconectate

ce sunt în interacțiune unul cu altul (gene, celule biologice, țesuturi
...)
• Un biosistem reprezinta o grupare de organisme vii care
interacţioneaza între ele. În biologie, un sistem biologic este o
grupare de „organe” formate din același țesut care împreună
participă la realizarea unei funcții specifice. Omul are patru
sisteme: sistemul osos, sistemul muscular, sistemul nervos și
sistemul endocrin.
• Sistemele biologice au proprietate de integritate, stabilitate
relativă, adaptivitate la mediul exterior, proprietate de reproducere
și evoluție.
• Sistemele biologice sunt sisteme deschise condiția de existență a
cărora este schimbul de energie și substanțe cu mediul ambiant.
Autoreglarea sistemelor biologice este bazată pe fenomenul feed-
10
back.
 2. Sisteme și biosisteme.
Sisteme model.

• Clasificarea sistemelor biologice

• Biosistemul poate fi o grupă de molecule care interacționează în
acest sistem. Un tip de biosistem poate fi boala, care poate
implica așa componente ca genele, biomarcherele și
medicamentele.
• Biologia chimică include probe de molecule mici ale structurii
biologice, genetica chimică, evoluția controlată, ingineria
proteinelor.
• Abordarea biologiei de sistem care include simularea și
modelarea, manipularea datelor, tehnici de integrare și analiză.
• Abordarea proteomică și genomică care include proteomica și
genomica structurală și funcțională, tehnici spectroscopice și
cromatografice, tehnologii de imagistică. (Proteomica- domeniul
biologiei moleculare obiectul de studiu al căruia sunt proteinele,
funcțiile acestora, interacțiunea lor în organismele vii.) 11
 2. Ce este un model?

• Modelul este un sistem teoretic sau material cu ajutorul căruia

pot fi studiate indirect proprietățile și transformările altui
sistem, mai complex, cu care primul sistem prezintă o analogie.
12
 2. Sisteme model

• Sistemul model – este o structură care reflectă cele

mai importante (din punct de vedere a studiului în
cauză) caracteristici ale sistemului, făcând abstracție
de la cele neesențiale.
• Prioritatea sistemului model – este posibilitatea de a
varia parametrii acesteia care influențează pe diferite
căi dinamica sistemului în diferite condiții pentru a
prognoza comportamentul lui.
• Pot fi deosebite sisteme model naturale (e.g. Modelul
rețelei cristaline), informaționale (e.g. Descrierea
verbală) , matematice (e.g. Sistemul de ecuații ce
descriu oscilațiile electrice în obiectele biologice).
13
 2. Modelarea
sistemelor biologice

• Un organism model este o specie ne umană care este

extensiv studiată pentru a înțelege fenomenele
biologice particulare aşteptând că descoperirile făcute
în organismul model vor asigura înțelegerea
funcționării altor organisme.
• Organismele model sunt modele in vivo folosite pe larg
pentru studierea bolilor umane în cazul cînd
experiențele pe oameni ar fi imposibile sau neetice.
• Studierea organismelor model poate fi informativă,
însă trebuie multă precauție la extrapolarea de la un
organism la altul.
14
 2. Modelarea
sistemelor biologice
• Un organism model este o specie care a fost analizată și studiată
pe larg datorită faptului că este ușor de întreținut și de
reproducere într-un cadru de laborator. Modelele sunt acele
organisme cu o mulțime de date biologice care le fac atractive de
studiat ca exemple pentru alte specii și/sau fenomene naturale
care sunt mai dificil de studiat direct.

15
 2. Criteriile pentru un
sistem biologic model

• Dacă organismul utilizat este uşor de crescut?

• Dimensiunea sa de creştere / funcţionare este convenabilă?
• Dacă costul de operare este mic?
Caracteristicile comune ale sistemelor biologice.
• Unele sisteme au caracteristici comune, inclusiv:
• Sistemul are structură, el are părți(sau componente) care se
relatează direct sau indirect una la alta;
• Sistemul are comportament, el conține procese care transformă
intrările în ieșiri (materiale, energii sau date);
• Sistemul are interconectivitate: părțile și procesele sunt legate
prin relații structurale și/sau de comportament;
• Structura și comportamentul sistemului poate fi descompusă în
subsisteme și subprocese în părți elementare și etape ale
procesului. 16
 2. Clasificarea
sistemelor model
• 1) Organism model genetic: Acestea sunt specii care sunt supuse
analizei genetice, adică se înmulțesc în număr mare și au un timp de
generație scurt, astfel încât încrucișările la scară largă pot fi create și
urmărite de-a lungul mai multor generații. Exemplele includ musca de
oţet (Drosophila melanogaster) și viermelii cilindrici (Caenorhabditis
elegans).
• 2) Organisme model experimentale: Aceste specii pot să nu fie
neapărat adaptabile genetic (adică pot avea intervale lungi de generație
și hărți genetice slabe), dar au alte avantaje experimentale. De exemplu,
puiul și broasca au multe dezavantaje din punct de vedere genetic, dar
produc embrioni robuşti care pot fi studiaţi și manipulați cu ușurință.
• 3) Organisme model genomic: Indiferent de avantajele și
dezavantajele lor genetice sau experimentale, anumite specii sunt alese
ca organisme model deoarece ocupă o poziție esențială în arborele
evolutiv sau pentru că o anumită calitate a genomului lor le face ideale
pentru studiu. Un exemplu este peștele (Fugu Rubripes) care are un
repertoriu genetic similar cu cel al oamenilor, dar un genom mult mai
mic (400 de milioane de perechi de baze în loc de 3000 de milioane).

17
 2. Modelarea sistemelor
biologice

• Progresele tehnologice moderne au conectat cu

succes realitatea virtuală și medicina pentru a
aduce numeroase caracteristici benefice atât
pentru medici, cât și pentru pacienți. În prezent,
există multiple facilități de cercetare dedicate
studierii și implementării realităților virtuale și
augmentate* în domeniul sănătății.

*(procesul prin care se face posibilă suprapunerea unei realități virtuale (conținut
digital) peste lumea reală, concretă, observată cu ochiul liber) 18
 2. Exemple de utilizare
a modelelor virtuale în medicină:

• Exemple de utilizare a modelelor virtuale în medicină:

• 3D systems a introdus recent un serviciu în cloud Google

platform care permite medicilor profesioniști să creeze rapid, să
descarce să împărtășească și să imprime modele anatomice 3D
în culori direct de la scanerul CT, NMR sau alte date

19
 2. Exemple de utilizare
a modelelor virtuale în medicină:

• Antrenament chirurgical: Realitatea virtuală permite

exersarea abilităților practice cu o mare reducere de
costuri, dar fără a se confrunta cu riscuri pentru viața
pacientului. Acest lucru face ca realitatea virtuală să fie de
neprețuit pentru exersarea abilităților care sunt necesare
pentru activități cu risc ridicat, cum ar fi intervenţia
chirurgicală. O greșeală în timpul intervenției chirurgicale
asupra unui pacient virtual nu va dăuna sau va lua viața
cuiva, dar va oferi unui student experiență de învățare utilă
datorită imaginilor și feedback-ului realist. În acest fel,
platformele specializate de antrenament virtual precum
OssoVR, de exemplu, permit practicarea mai frecventă și
mai regulată a diferitelor proceduri chirurgicale cu setări
reglabile și scenarii prestabilite pentru a perfecționa
abilitățile și a învăța din greșeli.

20
 3. Realizări şi
perspective în biofizică

• Studiul membranelor biologice şi a transportului transmembranar

constituie o problemă de maximă convergenţă a cercetărilor actuale.
Aceasta rezidă atât din rolul deosebit şi extrem de variat pe care îl
joacă membranele într-o multitudine de situaţii, la nivelul
organismelor vii, cât şi din numeroasele aplicaţii practice în care
acestea joacă rolul determinant: electrozii selectivi (membrane
permeabile doar pentru anumiţi ioni), rinichiul artificial
(hemodializorul), instalaţiile de desalinizare a apei de mare, cele de
ultrafiltrare a reziduurilor industriale, membrane schimbătoare de
ioni, etc.;
• Studiul manifestărilor bioelectrice, care însoţesc activitatea celulelor şi
a ţesuturilor excitabile, a permis aprofundarea cunoştinţelor noastre
despre funcţiile acestora şi a dat naştere, pe această bază, unei largi
game de explorări clinice: electrocardiografia, electroencefalografia,
electromiografia, electroretinografia, etc.
• Tot aici putem menţiona studiul receptorilor biologici, acei detectori
proprii prin care organismul vine în contact cu factorii fizico-chimici ai
mediului exterior. Rezultatele obţinute în mecanismele biofizice
constituie o bancă de date pentru obţinerea unor soluţii tehnice prin
modelare pe calculator.
21
 3. Realizări şi
perspective în biofizică

• Utilizarea radiaţiilor de diverse tipuri şi a izotopilor radioactivi

şi stabili, în cercetările biologice, a permis atât elucidarea
mecanismelor biologice, prin schimb de substanţă şi
transformări metabolice, cât şi stabilirea dozelor benefice din
punct de vedere biologic. Izotopii radioactivi pot fi utilizaţi: ca
trasori în scop de diagnostic, pentru explorări clinice în scop
terapeutic şi pentru obţinerea dirijată de mutanţi utili economic.
• Desigur aceste exemple cu adevărat majore, nu sunt nici pe
departe singurele, în măsură să stabilească dimensiunea şi sfera
de interferenţe multidisciplinare ale Biofizicii. Astfel,
Biocibernetica are un impact larg asupra întregii gândiri
ştiinţifice actuale, contracţia musculară este focarul de atenţie în
vederea obţinerii directe şi cu randament sporit a conversiei de
energie chemo-mecanică, studiul structurii spaţiale a
biopolimerilor pe baza cristalografiei cu radiaţii X stă la baza
geneticii moleculare şi seria exemplificărilor poate continua.

22
 4. Un sistem fizic –
Modelul atomului după Bohr

• În fizica atomului modelul introdus de Bohr în 1913

descrie atomul ca un nucleu cu sarcina pozitivă și
electronii negativi ce orbitează în jurul nucleului.

23
 4. Sistem fizic –
Nucleul atomic

• Nucleul atomului – nucleul atomului este compus din

nucleoni.
– Protonii – particula sub atomică cu sarcină pozitivă p+.
– Neutroni – particulă sub atomică, fără sarcină electrică n0.
• Nucleul oricărui atom constă din cel puţin un proton şi
unul sau mai mulţi neutroni.
• Numărul de masă A – numărul total de nucleoni ai
atomului: A=N+Z.
• N – este numărul de neutroni
• Z – Numărul de protoni ce corespunde numărului de
ordine al elementului chimic din sistemul periodic al
elementelor: numărul atomic.
• Notare: 𝐴𝑍𝑋 Exemple: 11𝐻 4
2𝐻𝑒
24
 4. Unităţi de măsură

• Masa atomică se notează ca ma.

• Unitatea atomică de masă (u.a.m. sau u) reprezintă unitatea
standardizată utilizată la indicarea masei atomului elementului
chimic.
• Prin convenţie internaţională: 1 u.m.a. =1/12 m(12C)=1.66·10-24 g.
• m(12C)=12 g/mol.
• Molul – cantitatea de substanţă dintr-un sistem (υ) care conţine
un număr de entităţi elementare (N) egale cu numărul de atomi
din 12 grame de cabon (12).
• Numărul de particule ce corespund unui mol, este egal cu numărul
lui Avogadro: NA=6,0221415·1023.
• Unitatea de energie electron – volt – energia cinetică a unui
electron, accelerat de diferenţa de potenţial egală cu un volt.
• 1 eV=1,6·10-19 J=1,6·10-19 C·V.
• eV – se utilizează pentru exprimarea energiei cinetice a
particulelor subatomice (elementare).
• 1 u.a.m. corespunde energiei de 931,5 MeV 25
 5. Izotopii

• Izotopii – atomii aceluiaşi element X, cu acelaşi

număr de protoni Z, dar cu diferit număr de
neutroni N.
• Toţi izotopii unui atom au în învelişul electronic
acelaşi număr de e-.
• Exemple:
• Carbonul posedă 6 protoni în nucleu, dar
numărul de neutroni poate fi 6, 7 sau 8,
având numărul de masă A: 12, 13, 14,
rezultă izotopii vor fi 126𝐶, 136𝐶, 146𝐶.
• Clorul posedă 17 protoni, dar poate ave
numărul de neutroni 18 sau 20, având
numărul de masă A: 35 şi 37, rezultă
izotopii vor fi 35 37
17𝐶𝑙 şi 17𝐶𝑙

26
 5. Izobari,Izotoni

• Izobari – atomi ai diferitor elemente chimice cu

acelaşi număr de masă A, dar diferit număr atomic Z.
• Exemple: 146𝐶 şi 147𝑁.
Izobarii diferă prin proprietățile fizice și chimice.
• Izotonii – elemente chimice cu același număr de
neutroni (N), dar proprietăți fizico-chimice total
diferite.
• Exemple: 146𝐶 157𝑁 168𝑂.
• N=A-Z=8 – același număr de neutroni pentru toți
izotonii.
27
 5. Izomerii

• Izomerii sunt elemente chimice

nucleele cărora sunt identice însă unul
din ele se află pe alt nivel energetic
metastabil. Proprietățile izomerilor
diferă unul de altul.
• Exemple: 80𝑚
35 𝐵𝑟 și 80
35 𝐵𝑟; 99𝑚
43 𝑇𝑐 și 99
43𝑇𝑐
• Există izomeri ai elementelor
radioctive cum ar fi uraniul.
28
 6. Macro- și microelementele

• Organismul uman conține 81 elemente chimice și dintre ele 4

sunt de bază: С (carbonul), Н (hydrogenul), О (oxygenul), N
(azotul; 8 macroelemente - și 69 microelemente.
• Macro-elementele — sunt substanțele ale cărui conținut
depășește 0,005% din masa corpului. Acestea sunt Ca (calciul),
Cl (chlorul ), F (fluorul), K (Potasiul), Mg (magnesiul), Na
(sodiul), P (Phosphorul) și S (sulful). Ele intră în componența
oaselor, sîngelui, țesuturilor. În total elementele de bază și
macro-elementele constituie 99% din masa corpului uman.
• Micro-elementele —sunt substanțele ale cărui conținut nu
depășește 0,005% din masa corpului și concentrația lor în
țesuturi nu depășește 0,000001%. Micro-elementele sunt de
asemenea foarte importante pentru viață.
• O subgrupă specifică a micro-elementelor sunt ultra-micro-
elementele conținutul cărora în organizm este extrem de
coborît. Acestea sunt: aurul, uraniul, mercurul e.t.c .

29
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!