Chetruș Petru

Conferențiar universitar, Catedra de

Fiziologie a Omului și Biofizică
 Informatii generale
1. Participarea la cursuri este obligatorie.
2. Studentul care a ratat o prelegere trebuie să furnizeze
profesorului de biofizică care desfășoară orele practice
un raport pe tema prelegerii pierdute (în scris).
3. În timpul alocat prelegerii, studenții trebuie să
păstreze tăcerea, făcând în caiete note succinte cu privire
la ideile principale, legile, explicațiile pe tema prelegerii.
4. Fiecare student trebuie să promoveze două probe pe
calculator, care vor include subiecte de curs
 Lecția1
1.Obiectul de studiu al biofizicii.
2.Sisteme și biosisteme. Sisteme model. Sisteme
model în stomatologie.
3.Structura materiei. Unități de măsură ân fizica
atomului.
4.Particulele constituente ale nucleului atomic și
legătura lor cu proprietățile nucleului
(izotopi,izobari,izomeri,izotoni).
5.Macroelementele și microelementele în realizarea
structurilor vii.
Biofizica
 Biofizica
Biofizica (fizica biologică) este știința mecanismelor fizice și fizico-chimice ale
interacțiunilor care stau la baza proceselor biologice care au loc la diferite
niveluri de organizare a materiei vii: molecular, celular, organism și populație.
Apariția lui a fost stimulată și pregătită de fiziologie și biochimie, iar însăși
formarea și dezvoltarea s-a produs odată cu interacțiunea strânsă a biologiei
cu fizica, chimia fizică și matematica. Scopul acestui curs de prelegeri este de
a-i învăța pe studenți să înțeleagă esența unui număr de rezultate ale utilizării
metodelor și conceptelor de fizică, chimie și matematică în biologia celulară,
ceea ce le va permite să înțeleagă mai bine mecanismele de funcționare a
întregului. organism. Într-adevăr, apariția biofizicii este în mare măsură legată
de întrebările specifice puse de fiziologie. Fiziologia studiază funcțiile
organelor, locul și rolul acestor funcții în asigurarea vieții, în timp ce biofizica
studiază mecanismele primare care stau la baza acestor funcții fiziologice.
Biofizica
 Stabilirea structurii ADN
Radiografiile lui Rosalind Franklin le-au spus lui
Watson și Crick cum funcționează cu adevărat
ADN-ul. Un rol important în această descoperire l-a
jucat celebra „fotografie 51” – un model remarcabil
de clar de difracție de raze X a ADN-ului, creat de
Franklin și studentul ei absolvent. Văzând modelul
de difracție în formă de X din imaginea lui Franklin,
Watson a presupus imediat că molecula de ADN
are o structură elicoidală dublu catenară.
Exemplu al roentgenogramei create de ADN
Structura ADN
 Importanța biofizicii
• Societatea are în față probleme globale. Cum să obținem suficientă
energie,hrană pentru întreaga populație? Cum să remediemîncălzirea
globală?
• Cum să păsrăm diversitatea biologică? Cum să asigurăm din belșug cu apă
potabilă?
• Biofizica asigură aspectele științifice și tehnologice ce dau răspuns la
provocările enumerate în baza principiilor fizice și mecanismelor bologice.
• Biofizica găsește căile de modificare a microrganismelor pentru
producerea biocarburanților (substituențe ai carburanților naturali).
• Biofizica duce la implicarea microrganismelor la purificarea apei, crearea a
noi medicamente.
• Biofizica moleculară –este compartimentul biofizicii care explică
fenomenele biologice reeșind din teoria fizicii moleculare.
 Sisteme biologice
• Sistem biologic –este o totalitate de organisme vii inerconectate ce sunt în
interacțiune unul cu altul (gene, celule biologice, țesuturi ...)
• Sistemele biologice au proprietate de integritate, stabilitate relativă,
adaptivitate la mediul exterior, proprietate de reproducere și evoluție.
• Sistemele biologice sunt sisteme deschise condiția de existență a cărora este
schimbul de energie și substanțe cu mediul ambiant. Autoreglarea sistemelor
biologice este bazată pe fenomenul feed-back.
 Clasificarea sistemelor biologice
• Biosistemul poate fi o grupă de molecule care interacționează în acest sistem. Un
tip de biosistem poate fi boala, care poate implica așa componente ca genele,
biomarcherele și medicamentele.
• Biologia chimică include probe de molecule miciale structurii biologice, genetica
chimică, evoluția controlată, ingineria proteinelor.
• Abordarea biologiei de sistem care include simularea și modelarea, manipularea
datelor, tehnici de integrare și analiză.
• Abordarea proteomică și genomică care include proteomica și genomica
structurală și funcțională, tehnici spectroscopice și cromatografice, thnologii de
imagistică. (Proteomica- domeniul biologiei moleculare obectul de studiu al căruia
sunt proteinele, funcțiile acestora, interacțiunea lor în organismele vii.)
 Sisteme model
•Sistemul model –este o structură care reflectă cele mai
importante (din punct de vedere a studiului în cauză) caracteristici
ale sistemului, făcînd abstracție de la cele neesențiale.
•Prioritatea sistemului model – este posibiltatea de a varia
parametrii acesteea care influențează
• pe diferite căi dinamica
sistemului în diferite condiții pentru a prognoza comportamentul
lui.
• Pot fi deosebite sisteme model naturale (e.g. Modelul rețelei
cristaline), informaționale (e.g. Descrierea verbală) , matematice
(e.g. Sistemul de ecuații ce descriu oscilațiile electrice în obiectele
biologice).
 Modelarea sistemelor biologice
• Un organism model este o specie ne umană care este
extensiv studiată pentru a înțelege fenomenele biologice
particulare așteptînd că discoperirile făcute în organismul
model v-or asigura înțelegerea funcționării altor organisme.
• Organismele model sunt modele in vivo folosite pe larg pentru
studierea bolilor umane în cazul cînd experiențele pe oameni
ar fi imposibile sau neetice.
• Studierea organismelor model poate fi informativă, însă
trebuie multă precauție la extrapolarea de la un organism la
altul.
 Criteriile pentru un sistem biologic model
• Dacă organismul utilizat este ușor de crescut?
• Dimensiunea sa de crestere / functionare este cinvenabilă?
• Dacă costul de operare este coborît?
• Caracteristicile comune ale sistemelor biologice.
• Unelesisteme au caracteristici comune, inclusiv:
• Sistemul are structură, el are părți(sau componenete) care se relatează
direct sau indirect una la alta;
• Sistemul are comportament, el conține procese care transformă intrările
în ieșiri (materiale, energii sau date);
• Sistemul are interconectivitate: părțile și procesele sunt legate prin relații
structurale și/sau de comportament;
• Structura și comportamentul sistemulu poate fi descompusă în subsisteme
și subprocese în părți elementare și etape ale prcesului.
 Modelarea sistemelor biologice
• 3D systems a introdus recent un serviciu în cloud Goo le platform care
permite medicilor profesioniști să sreeze rapid, să descarce să
împărtășească și să imprime modele anatomice 3D în culori direct de la
scanerul CT, NMR sdau alte date
 Modelul atomului după Bohr –un sistem fizic

• În fizica atomului modelul introdus de Bohr în 1913 descrie atomul ca un

nucleu cu carcina pozitivă și electronii negativi ce orbitează în jurul
nucleului.
Nucleul atomic
Izobari,Izotoni
 Izomerii
• Izomerii sunt elemente chimice nucleele
cărora sunt identice însă unul din ele se află
pe alt nivel energetic metastabil. Proprietățile
izomerilor diferă unul de altul.
• Exemple: , ; ,.
• Există izomeri ai elementelor radioctive cum
ar fi uraniul.
 Macro- și microelementele
• Organismul uman conține 81 elemente chimice și dintre ele 4 sunt de bază: С
(carbonul), Н (hydrogenul), О (oxygenul), N (azotul), precum și 8 macro - și
69 microelemente.
• Macro-elementele — sunt substanțele ale cărui conținut depășește 0,005%
din masa corpului. Acestea sunt Ca (calciul), Cl (chlorul ), F (fluorul), K
(Potasiul), Mg (magnesiul), Na (sodiul), P (Phosphorul) și S (sulful). Ele intră în
componența oaselor, sîngelui, țesuturilor. În total elementele de bază și macro-
elementele constituie 99% din masa corpului uman.
• Micro-elementele —sunt substanțele ale cărui conținut nu depășește 0,005%
din masa corpului și concentrația lor în țesuturi nu depășește
• 0,000001%. Micro-elementele sunt de asemenea foarte importante pentru
viață.
• O subgrupă specifică a micro-elementelor sunt ultra-micro-elementele
conținutul cărora înorganizm este extrem de coborît. Acestea sunt: aurul,
uraniul, mercurul e.t.c .