MIȘCAREA ȘI REPAUSUL

Fizica studiază diferite fenomene ale naturii: mecanice, termice, electrice, optice, atomice etc. Cel
mai simplu dintre acestea este mișcarea mecanică, studiată în cadrul mecanicii.
Mecanica, numită clasică newtoniană, a fost elaborată în esență de ISAAC NEWTON (1643—1727)
și are la bază trei legi sau principii ale mecanicii.
Mecanica se împarte în:
∙ cinematica - se ocupă cu descrierea geometrică, spațio-temporală a mișcării (coordonate, timp,
traiectorie, viteză, accelerație);
∙ dinamica - studiază și cauzele mișcării (forțele, impulsul, lucrul mecanic, energia); ∙
statica - studiază echilibrul corpurilor.

SISTEM DE REFERINȚĂ
Se numește mișcare mecanică a unui corp schimbarea poziției sale față de alte corpuri,
considerate fixe.
Repausul este un caz particular al mișcării: un corp este în repaus dacă poziția sa față de alte
corpuri nu se schimbă.
Pentru a studia mișcarea unui corp trebuie să alegem totdeauna un alt corp, numit corp de
referință (reper), la care să raportăm în fiecare moment poziția corpului studiat. Pentru a determina poziția
corpului studiat la diferite momente sunt necesare o riglă și un ceasornic.
Ansamblul format din corpul de referință, rigla pentru determinarea poziției corpurilor studiate și
ceasornicul pentru indicarea momentului, constituie un sistem de referință, numit pe scurt referențial.
Corpului de referință ise poate atașa un sistem de axe de coordonate. Înmecanica clasică se folosește
sistemul cartezian cu 3 axe normale (ortogonale sau perpendiculare).

PUNCT MATERIAL

În fizică, punctul material este un model simplificat utilizat în studiul mișcării de translație a
corpurilor.
Se numește punct material, un corp caracterizat numai prin masa sa, ale cărui dimensiuni și rotații
proprii se neglijează într-o problemă dată.
Un același corp poate fi considerat punct material într-o problemă și într-o altă problemă, nu. De
exemplu, în mișcarea unui vapor pe ocean, dimensiunile sale nu sunt esențiale și pot fi neglijate, însă în
cazul manevrării în rada unui port, ele nu pot fi neglijate.
Trenul care se deplasează de la Iași la București poate fi considerat punct material în raport cu
distanța Iași-București, dar nu poate fi considerat punct material atunci când îl privim cum sosește în gară.
Un punct material a cărui masă se neglijează se numește mobil.
TRAIECTORIE
 Curba descrisă de un mobil în timpul mișcării sale se numește traiectorie.
Traiectoria poate fi:
∙ rectilinie;

∙ curbilinie.
Traiectoria curbilinie poate fi situată:
∙ într-un plan — mișcare plană (de exemplu, mișcarea circulară);
∙ în spațiu (de exemplu, mișcarea unui punct periferic al unui șurub).
Mișcarea rectilinie și mișcarea circulară sunt cele mai simple și mai frecvente

mișcări. COORDONATA. LEGEA MIȘCĂRII

A. CAZUL MIȘCĂRII RECTILINII

Considerăm un mobil aflat în mișcare rectilinie. Pentru a determina poziția mobilului în fiecare moment,
alegem pe dreapta mișcării un punct fix numit origine O și un sens pozitiv (obținem astfel axa
coordonatelor Ox). Coordonata x a mobilului este distanța de la originea O până la mobil, prevăzută cu
semnul plus sau minus, după cum mobilul se află de partea pozitivă sau de cea negativă a axei.

x=[OM]
Pentru a descrie mișcarea mobilului pe traiectoria sa rectilinie trebuie să cunoaștem poziția mobilului în
fiecare moment pe această traiectorie, adică coordonata sa în funcție de timpul t: x = f(t)
Această expresie constituie legea mișcării sau ecuația cinematică a mișcării.

B. CAZUL MIȘCĂRII ÎNTR-UN PLAN

Considerăm un mobil aflat în mișcare curbilinie situată în plan. Pentru a determina poziția mobilului în
fiecare moment, alegem două axe de coordonate Ox, Oy, perpendiculare între ele, situate în planul
mișcării. Poziția M a mobilului este dată de cele două coordonate x și y, care se obțin ducând din punctul
M perpendicularele pe axele de coordonate.

x=[OM1]
y=[OM2]
Pentru a descrie mișcarea unui mobil în plan trebuie să cunoaștem coordonatele sale (x, y) în funcție de
timpul t, adică două legi de mișcare (ecuații cinematice ale mișcării):
x = f1(t)
y = f2(t)
Mișcarea plană a mobilului se descompune astfel în două mișcări rectilinii după cele două axe alese.
BIBLIOGRAFIE
1. Hristev A., Fălie V., Manda D., Fizică - Manual pentru clasa a IX-a, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1911;
2. Crocnan D.O., Fizică - Manual pentru clasa a IX-a, Editura Sigma, 2004.