Mecanica

Mecanica este o ramură a fizicii care studiază modul în care se schimbă poziția corpurilor,
schimbare numită mișcare mecanică. Fondată de către fizicianul Isaac Newton în celebra sa
lucrare Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, mecanica clasică studiază legile mișcării
mecanice a corpurilor macroscopice care se deplasează cu viteze mici în comparație cu viteza
luminii. Ulterior, fizicianul Albert Einstein a generalizat mecanica clasică prin crearea mecanicii
relativiste capabile să descrie și mișcările corpurilor la viteze mari. În fine, pentru studiul
mișcării corpurilor microscopice, a fost creată mecanica cuantică. Subramurile mecanicii sunt
statica, cinematica și dinamica. Statica studiază condițiile în care se realizează echilibrul
corpurilor sub acțiunea forțelor și a cuplurilor, cinematica descrie mișcarea mecanică neglijând
cauzele acestei mișcări, iar dinamica stabilește legile mișcării mecanice ținând seama de toate
cauzele care pot modifica poziția corpurilor.
Sisteme mecanice
Se numeşte sistem mecanic, un ansamblu de rigide ale căror mişcări se intercondiţionează ca
urmare a legăturilor dintre ele. Rigidele care intră în componenţa unui sistem mecanic se
numesc elementele sistemului. Sistemele mecanice pot fi:
– spaţiale, dacă cel puţin unul din elementele sistemului execută o mişcare spaţială sub
acţiunea unui sistem de solicitări cu orientări oarecare în spaţiu;
– plane, dacă toate elementele sistemului pot fi considerate în mişcare plan paralelă (se includ
aici şi rotaţiile şi translaţiile plane), în plane paralele, foarte apropiate unul de altul, încât să se
poată admite că toate elementele se găsesc în acelaşi plan şi dacă toate distribuţiile de forţe
sunt distribuţii plane. În continuare, se vor lua în consideraţie numai sistemele mecanice plane
deoarece deducerea diverselor forme ale ecuaţiilor dinamicii sistemelor mecanice este mult
mai simplă şi uşor de înţeles decât în cazul sistemelor mecanice spaţiale. Formele finale ale
ecuaţiilor dinamicii sistemelor mecanice sunt aceleaşi şi pentru sistemele mecanice plane şi
pentru cele spaţiale, termenii acestor ecuaţii având forme mai complicate doar în cazul
sistemelor mecanice spaţiale. Într-un sistem mecanic, mişcarea se transmite într-un sens
determinat, ireversibil, de la un element (S )i , la un element (S )j al sistemului, sens de care se
ţine seama şi la numerotarea lor. Elementul (S )i care transmite mişcarea se numeşte element
conducător, iar elementul (S )j , care primeşte mişcarea, se numeşte element condus