s^

Aw
2006
 MECANICE

Fiecare proces care are loc în natură poate fî considerat ca transformarea

diferitelor tipuri de energie, unele în altele.
(Max Planck)

Pciichihil Fuiicotilt iiflat sith

cupola Piitheonidui

POŢI AFLA • Cum putem explica pe baza unui model simplu mişcări care aparent
__ au puţine elemente comune: tremurul unei frunze în bătaia vântului, balansul
pendulei unui ceasornic, mişcarea constituenţilor unei reţele cristaline? Care
sunt limitele "naturale" ale unui astfel de model?

• Cum se poate trece de la descrierea fenomenologică la modelarea

matematică?
 • Care sunt explicaţiile mecanice, energetice, geometrice ce sprijinăj
înţelegerea aplicaţiilor tehnice ale fizicii?
 Să ne reamintim!

• Forţa elastică
Dacă supunem un solid la o deformare, distanţele dintre particulele constituente (atomi, molecule)
se modifică. Dacă această perturbare nu este prea mare (în limitele elasticităţii), apar forţe care tind să \\\\\\\\\
restabilească echilibrul, proporţionale cu deformaţia şi orientate spre poziţia de echilibru. Ca orice forţă, se
supune legiia doua a lui Newton: f' = m a -
7^ = -/t-y,^-constanta de elasticitate fA'/7K^;>'-deformaţia corpului (wî). ' i
• Mişcarea circulară uniformă este mişcarea unui corp care străbate arce de cerc (de
Acp _ ( rad ^
rază R) egale în intervale de timp egale cu viteza unghiulară CO - —— - const ------ ;
AS „ ^ ^ \ ^ J
Viteza tangenţială (liniară) este v =-----= R(0.
At
în cadrul mişcării circulare uniforme co şi v sunt constante, mobilul execută o rotaţie
completă (cp = 2n) şi revine la poziţia iniţială după intervale de timp regulate, mişcarea fiind
periodică, de perioadă r = 2n/co (5).
Ea se repetă cu fr-ecvenţa V = — = —— ys =Hzj.
Deoarece vectorul viteză se modifică numai ca direcţie, apare acceleraţia normală,
orientată întotdeaima spre centrul cercului, pe direcţia razei: a^ = vVi? = /îco^ = vo) {m/s^
• Energia cinetică - este o mărime de stare ce caracterizează mişcarea unui corp la un moment dat

E.-'f (J) -
':
Variaţia energiei cinetice între două stări este egala cu lucrul mecanic efectuat din exterior asupra corpului.

• Energia potenţială
- elastică: F _ "^ la depărtarea v faţă de poziţia de echilibru: , . '•,
''2 ' . ; ,. ■ ,.," - ':'--'., -
- gravitaţională: ^^ = mg/î la distanţa/z faţă de Pământ.
• Forţe conservative
Legea conservării energiei: L^^ = E^^^^ - E^^^)
Pentru aceste forţe lucrul mecanic nu depinde de forma traiectoriei mobilului, ci mrniai de starea iniţială şi finală
a corpului.
Suma energiilor cinetice şi potenţiale este constantă în orice punct al traiectoriei mobilului care se mişcă într-un
câmp de forţe conservative.
E =E + E. = const.
t c P

• Puterea mecanică P = — (W)

At ^ ^
• Formule de calcul trigonometric
sin{a±^) = smacos^±sin^cosa
cos(a±^) = cosacos^+ sin^sina
. r, ^ oc-B . a + B
sina + sinp = 2cos——-sin------
2 2
sinasm^ = —\cos[a-^)-cos[a + py\
2 ' ^'
colecţia |
8 EDUCAŢIONAL |
 /. Oscilaţii mecanice

Jiji) 1. FENOMENE PERIODICE. PROCESE OSCILATORII IN NATURA ŞI

ÎN TEHNICĂ

\ întâlnim fenomene care se repetă periodic, peste tot în jurul îESiemelor observate

3c-siru: balansul unui leagăn, al pendulului unui ceasornic sau al unui între două stări diametral
—eronom, balansul unei trambuline, bătăile aripilor unui fluture, opuse unde se produce o
'rraţiile corzilor unei viori, mişcarea de du-te vino a ştergătoarelor de întoarcere, o răsturnare
rarbriz sau a pistoanelor unui motor. a sensului mişcării.

Dacă extindem observarea asupra altor fenomene mai greu de ieîîzat Spunein că sistemele
în viaţa de zi cu zi, găsim încă multe alte exemple: vibraţiile îTcnulor într-un :cser\'ate oscilează.
cristal, deplasările într-un sens şi în celălalt ale sarcinii *Lecaice transportate
prin conductoarele unui circuit de curent electric il'smativ, emisia pulsatorie '^ Sistemul
de radiaţii a unor corpuri cereşti, bătăile —nn (fig. 1), evoluţia unei culturi reprezentat în figura 3
de celule vii în prezenţa substratului ■aritiv şi a toxinelor produse etc. este un resort fixat la
Toate aceste exemple au în comun caracterul ciclic al evoluţiei capăml superior (O') şi
care arepunctul (O'), care are la capătul inferior (O) un corp de dimensiuni mici şi Fig. 1
la greu (o bilă de fier). Poziţia de repaus este verticală, trece prin punctul de Fi''. 4 Pendul "nivitatiniuil
capătul suspensie (O'). Dacă se acţionează asupra sistemului, deviind corpul din
inferior poziţia de echilibru, după eliberare, el se mişcă de-o parte şi de cealaltă a I Dl l ATIONAL

(O) verticalei (O'O).

legat un
corp. Dacă în primul exemplu cauza mişcării este forţa elastică dezvoltată
Corpul în resort, de data aceasta cauza mişcării oscilatorii este acţiunea ereutătii
alungeşt bilei.
e
resortul,
stabi!
indu-se
în
poziţia
pentru
care
greutate
a
corpului
echilibre
ază forţa
elastică.
Dacă se
scoate
corpul
din
această
poziţie
(O),
acţionân
d asupra
lui pe
verticală
în jos,
după ce
este
eliberat,
el
oscileaz
ă pe
direcţia
(00').

'
^
Sistemu
l
reprezen
tat în
figura 4
este
format
dintr-o
tijă
subţire,
fixată în
 f
-I
AC B A C B' ^ Sistemul reprezentat în figura 5a. este o lamelă elastică fixată la (F
a) b) capătul inferior (O')- Capătul liber al lamelei elastice (O) se află pe verticala
Fig. 5 Arc lamelor care trece prin punctul O'. Dacă se acţionează asupra capătului liber deplasându-
1 spre punctul M, lama se mişcă de o parte şi de alta a poziţiei (O'O). Cauza
oscilaţiilor de data aceasta este tot o forţă de tip elastic. Astfel, dacă lama este în
poziţia (O'O), este lipsită de tensiuni interne; la deformare în poziţia O'M, în
raport cu planul median, apar tensiuni de două categorii: straturile din zona AC
se alungesc, generând forţe de revenire, iar straturile din zona CB se comprimă,
generând de asemenea forţe de revenire (fig. 5b). Aceste forţe care apar în lama
elastică sunt forţe de tip elastic.

I—M ^ Sistemul reprezentat în figura 6 este o coloană de lichid aflat într-un tub
^ de sticlă, tub de forma literei U. în mod natural, lichidul în cele două ramuri se află la
acelaşi nivel 00'. Dacă se acţionează asupra coloanei de lichid (se suflă uşor prin
O O' ramura din stânga), se produce o denivelare, coloana de lichid oscilează de-o parte
■It^iliiriilTit xgi
şi de alta a poziţiei de echilibru 00'. Cauza mişcării este de data aceasta greutatea
lichidului, care se află deasupra nivelului celui mai scăzut şi îndeplineşte rol de forţă
Fig. 6 Coloană de de revenire.

Sistemele reprezentate mai sus au în practică denumiri consacrate. în naii

ordinea prezentării, ele sunt numite: pendul elastic, pendul gravitaţional, pendul
cu arc lamelar, coloană de apă oscilantă. Pot fi întâlnite în tehnică sau realizate în
laborator şi alte tipuri de sisteme care oscilează. De fiecare dată în decursul unui
proces oscilatoriu are loc o continuă transformare a energiei, din energie M
potenţială în energie cinetică şi invers.
Constatăm, pentru toate cazurile descrise, că mişcarea „se stinge" după un
timp mai lung sau mai scurt. „Stingerea" sau amortizarea oscilaţiilor este datorată
efectului ireversibil al forţei de frecare, forţa care transformă energia mecanică în
căldură.
De regulă, ca model pentru studiul mişcării oscilatorii, se alege sistemul format
dintr-un resort elastic şi un corp de dimensiuni mici şi greu.

Verifică şi consolidează eil

'«■■rtă

Fig. 7 Metode moderne de studiu ale Recunoaşte fenomenele periodice precum şi sistemele care oscilează
oscilaţiilor mecanice folosesc ca reprezentate în figurile 2a, b, c. Analizează pentru fiecare mişcare cauzele >C
instrumente de lucru simulările pe
calculator. In imaginea de pe ecran acesteia, precum şi schimburile energetice care apar.

I
se observă două mişcări amortizate
(atenuate).
An
'iei

REŢINEŢI .Mişcarea oscilatorie mecanică reprezintă deplasarea alternati\ă efectuată de un corp, de-o parte şi
de alta a unei poziţii de echilibru. Kll^^
în mod ideal se neglijează acţiunea frecării. Astfel, sistemul oscilant studiat este nedisipativ (în care
nu apar pierderi de energie prin degajare de căldură), iar mişcarea sa va tî neamortizată.

I
10 colecţia 1
EDUCAŢIONAL
 /. Oscilaţii mecanice

(Fi,F2) 2. MĂRIMI CARACTERISTICE MIŞCĂRII OSCILATORII

Fie un resort elastic fixat la un capăt, caracterizat de constanta ie elasticitate k, în
absenţa forţelor de frecare. Considerând masa resortului neglijabilă, ataşăm un corp mic
şi greu (o bilă de oţel de ^.isă m) la capătul liber al resortului.
Dacă se acţionează, alungind resortul, apoi se eliberează bila, iizeasta va oscila a=-Aco^ »:
^: ^
de-o parte şi de alta a poziţiei iniţiale de echilibru. ?:ziţiile extreme sunt simetrice în a: . ^
^IMCTMMMînniWuVuVW 0 v=0
raport cu această stare. 0;F=-kA ^M
Mişcarea bilei este periodică; ea se efectuează între punctele M şi N.
simetrice în raport cu poziţia de echilibru O.
a) Deviaţia liniară momentană sau elongaţia x este distanţa v=-A(B ;
It care se află punctul material P (centrul bilei) faţă de poziţia de V :
©chilibru (O). Este parametrul care intră în expresia forţei elastice, ^^înnnsinsMîWMMWî^^ m
F = - kx. Atribuind un sens segmentului de dreaptă OP şi anume, de 11 poziţia de v=0
echilibru (O), către poziţia momentană (P), elongaţia este
-> -eânită astfel ca vector:
x = OP (fig- 8).
b) O mărime fizică specifică mişcării oscilatorii este
implitudinea, notată cu simbolul A. Amplitudinea este valoarea
x^xrmă a modulului elongatiei: x =A
^ ' max

Dacă elongaţia este o mărime algebrică, poate lua valori r«: z::i\ e. valoare nulă
sau valori negative (amplitudinea este o valoare rrir definiţie pozitivă şi constantă pentru
o mişcare oscilatorie ideală). > cazul de faţă, amplitudinea este mărimea segmentului ^wwsînnsMWî^^
OM sau ON. F=0
c) în cazul pendulului gravitaţional (fig. 4) deviaţia firului de ^ roziţia de a=0
echilibru este unghiulară (a), iar unghiul maxim format i*t fir cu verticala se numeşte
amplitudine unghiulară. -Am'.2»
d) Durata unei oscilaţii complete (după ce corpul revine la starea nniilă) este F=-kA f
perioada mişcării oscilatorii şi se notează cu simbolul T. v=0
Dacă într-un interval de timp At punctul material efectuează N x=-A x=A
i^ilaţh complete, perioada este: T ■-

^^•in»-
e) Frecvenţa mişcării oscilatorii, notată cu simbolul v este catul e număml de Fig. 8 Oscilaţie completă a punctului
oscilaţii complete şi timpul în care au fost efectuate, material de masă m.
Deoarece se neglijează toate forţele de
= —. sau numărul de oscilaţii complete efectuate în unitate de timp. frecare, studiul mişcării oscilatorii ideale
se poate face, fie dacă deplasarea se
[v\, = S-'= Hz (hertz) Se observă că perioada şi frecvenţa execută pe orizontală, fie pe verticală.
In aceste cazuri diferă notaţia elongatiei,
sunt mărimi inverse: X sau y.

-/ V =-------= 1, sau V = —
^—1 Pentru un experiment
N At T /immi.f^f^*-' virtual accesaţi:
Am arătat că mişcarea care se repetă la intervale egale de :inip se numeşte www.portal. edu. ro
periodică (condiţia de izocronism).

«a Mişcarea oscilatorie arc loc sub acţiunea unei forţe elastice de revenire, proporţionala cu deplasarea.
Ea este limitata de un interval de lungime numit amplitudine ±.4, de o parte şi de alta a poziţiei de
echilibru. ea faţă de poziţia de echilibru la un moment dat se numeşte elongaţic. O oscilaţie completă
Depărtar corespunde unui interval de timp numit perioadă T şi se repetă cu frecvenţa v.
I colecţia
lEDUCATIONAL 11
 Verifică şi consolidează

1. Completează spaţiile marcate cu „.............", A/F a) bătăile inimii omului sunt datorate unei A
astfel mişcări periodice; «"A
încât enunţurile să aibă sens fizic clar. A/F b) noţiunile de periodic şi ciclic
a) Mişcarea oscilatorie este................faţă de o sunt
anumită echivalente:
poziţie, numită poziţia de repaus o oscilatorului. A/F c) procesele şi funcţiile vitale ale
b) Oscilatorul este ideal deoarece se neglijează........... organismelor
vii (metabolismul, creşterea şi înlocuirea celulelor,
c) Ca şi mişcarea circulară, mişcarea oscilatorie ritmurile activităţii biologice) sunt ciclice.
este 3. Determină experimental elongaţia unui oscilator,
aflat iniţial în poziţie de echilibru, în următoarele
d) Perioada şi frecvenţa oscilatorului sunt................... momente de timp: t = T/4, T/2, 3T/4 în funcţie de
2. Stabileşte valoarea de adevăr (A/F) a amplitudine.
următoarelor afirmaţii:

3. MODELUL OSCILATORULUI ARMONIC propor

ţionale
Vom demonstra în continuare că deplasarea unui corp aflat sub :
u acţiunea unei forţe elastice poate fi exprimată întotdeauna cu ajutorul y =
I funcţiilor trigonometrice (sinus şi cosinus), cunoscute sub numele de A,
funcţii armonice.
(Fi,F2*) 3.1. Ecuaţiile mişcării oscilatorului liniar V =
armonic Studiul elementar al mişcării oscilatorii printr-o Am,
metodă imaginată de Fresnel - metoda fazorială - ne va permite să obţinem ecuaţiile de
a
mişcare prin transferul cunoştinţelor pe care le avem despre mişcarea circulară uniformă.
=A(ii^
Un punct material, P efectuează o mişcare circulară de rază R cu modulul vitezei
.
constant. Proiecţia lui pe diametrul vertical Oy, P', efectuează o mişcare oscilatorie în
care amplitudinea A este egală cu raza cercului descris de punctul material P, (A = R).
Perioada mişcării oscilatorii este identică cu perioada mişcării
circulare. Din figura 9a. rezultă pentru elongaţia j relaţia:
y = Asin[(i)t + (^g)
unde am înlocuit unghiul (p cu expresia care dă dependenţa lui de timp.
în figura 9b. viteza se descompune faţă de sistemul cartezian
xOy, în v şi V . Proiecţiei P' i se atribuie viteza v^, care are
expresia:
v^, =coJco5(co/ + (p„).
Din figura 9c. rezultă acceleraţia punctului /*':
a„=(ii'Asin{())t + (^„)
unde (-(a^A) este mărimea acceleraţiei centripete a mişcării
circulare.
Ţinând cont de faptul că Asin((t)t + (?„) = y rezultă «,, =
-ofy.
Funcţiile: y = y(t); v = v(t) şi a = a(t) sunt reprezentate grafic
Fig. 9. Analogie între mişcarea circulară în figura 10 pentru cazul în care, la momentul iniţial, corpul se află în
uniformă - mişcarea oscilatorie armonică poziţia de echilibru. Valorile maxime sunt
IT _^
colecţiei!
12 IDL( AŢIONAl,

/. Oscilaţii mecanice
Fig. 10. Mişcarea oscilatorie liniar
armonică este identică cu mişcarea
proiecţiei pe diametrul vertical a
punctului care se roteşte pe un cerc
de aceeaşi rază ca şi amplitudinea
oscilaţiei.
Reprezentarea grafică (a) şi
fazorială (b) a ecuaţiilor de mişcare
ale oscilatorului liniar armonic
pentru cazul particular

Reprezentarea oscilaţiilor prin

fazori
Metoda descrisă mai sus a fost
»
Un oscilator ale cărui ecuaţii de mişcare se exprimă cu ajutorul propusă de către Augustin Jean
Fresnel (1788-1837).
funcţiilor trigonometrice se numeşte liniar armonic. Faza (argumentul Astfel, pornind de la analogia cu
ămcţiilor trigonometrice) depinde liniar de timp. mişcarea circulară, mărimile fizice
Pentru mişcarea circulară, parametrul (O = A(p/A/ reprezintă care se exprimă prin funcţiile sinus
liteza unghiulară. în cazul mişcării oscilatorii, el reprezintă variaţia iz sau cosinus pot fi reprezentate
unitate de timp a fazei mişcării - acesta fiind argumentul funcţiilor grafic prin fazori.
Fazorul este un vector rotitor
irmonice - şi va fi numit pulsaţie. Se exprimă în rad/s.
Perioada mişcării oscilatorii liniar armonice Modulul vectorului rotitor (F j este
amplitudinea mărimii sinusoidale,
Fiind o mişcare periodică, elongaţia y(t) trebuie să ie
A (A = \r\ ). Vectorul se roteşte în
regăsească valoric după o perioadă: y(t)=y(t+T), deci sens trigonometric (în sens
antiorar) cu o viteză unghiulară, (O,
A sinfm + %) = A smf(t)(t + T) + %J- rezultă 2n = &T. numeric egală cu pulsaţia mărimii
sinusoidale reprezentate. Luăm ca
Perioada şi frecvenţa mişcării oscilatorii liniar armonice sunt: exemplu elongaţia mişcării liniar
1 [k armonice, cazid particular <^Q = 0.
v=- y = Asinm A = OM = \r\
(O [k \k 2n\ m Proiecţia vectorului f pe axa Oy
este elongaţia mişcării oscilatorii
liniar armonice.
Temă experimentală

^ Determinarea constantei de elasticitate a unui resort printr-o Se calculează pentru

metodă dinamică. fiecare caz constanta
Materiale necesare: resort fixat la capătul superior (fig. 11); corp sferic bilă) de elastică a resortului
dimensiuni mici şi masă cunoscută m; cronometru. Mod de lucru: 4
Se scoate pendulul din poziţia de echilibru şi se cronometrează de mai multe ori T
un număr arbitrar de oscilaţii complete, notându-se de fiecare dată perechile (Nj, tj). t
 mN;
rezultă k, = astfel: — = 2%
N ///////////////
^,+Â:^+... + Â:„
Se calculează apoi o valoare medie ^,„ -

im

Fig.U.

Oscilatorul liniar armonic se caracterizează prin pulsaţie şi amplitudine constantă. Ecuaţiile de mişcare aie
oscilatorului liniar armonic sunt funcţii armonice de timp:
y (t) =Asin ((Ot+ipJ, v (t) = (Mcos C(0/+(p,J, u (t) = -ar.Asin f(0/+(ţ),^). Perioada oscilatorului armonic ideal
depinde numai de masă şi constanta elastică a oscilatorului. Fa nu depinde de amplitudine. Modelul oscilatorului
armonic liniar este %alabil in limitele de aplicabilitate a legii forţelor elastice (deformaţii foarte mici).
Icoluclia _____-| -y
|[J)L( AŢK.JNAL
Mişcarea rectilinie Mişcarea oscilatorie liniar2;lQi Mareele
uniform variată armonică
(valori momentane) (valori momentane)
1\ at^
10"
X sau y{t) = Asin[(i)t +
Contracţia şi expansiunea Universului (?)
(^g)
v(/) = Vg +at^ v[t) = (iiAcos[(iit + Tab. 2 Frecvenţele proprii ale unor oscilaţii
v = ±(i)sjA' -x'

a = const. a(t) = -(a^Asin((i)t + (Pg)

Tab. 1. Ecuaţiile mişcării armonice liniare

pot fi sistematizate prin comparare cu ecuaţiile
mişcării rectilinii uniform variate.

■~~1 AiTU Pentru un experiment

mi&^^^^ virtual accesaţi:

www.portal. edu. ro

Hz Atomi în cristale
10'^

1Q1_ Oscilatorul cu cuarţ

440 Nota LA3 (diapazon)

io_L Valurile mării

 Interpretare - elongaţia este nulă şi viteza este maximă când corpul
fenomenologică a trece prin poziţia de echilibru. Acceleraţia este zero deoarece forţa de
ecuaţiilor de mişcare revenire este nulă;
Demonstrarea prin - viteza — = co creşte când corpul se mişcă spre poziţia de echilibru şi
analogie cu mişcarea descreşte când m se depărtează de ea, spre punctele de întoarcere.
circulară uniformă, precum
şi observarea graficelor
celor trei mărimi
momentane j(?j, M(t) şi a(t)
conduc la următoarele Ecuaţiile mişcării oscilatorului liniar armonic se obţin, mai simplu, din
observaţii: ecuaţia dinamică, folosind calculul diferenţial: ma = -ky m - este masa
- elongaţia este maximă punctului material; k - constanta de elasticitate a pendulului elastic ideal; y -
în fiecare sens când viteza elongaţia mişcării; a - acceleraţia punctului material.
este nulă. Corpul îşi Folosind relaţiile de definiţie ale vitezei şi acceleraţiei, cu ajutorul
schimbă în acest moment calculului diferenţial se pot scrie următoarele ecuaţii:
sensul ■ my"+ky = 0 sau y"-\— y = 0
de mişcare. Acceleraţia m
este maximă şi ea, ca şi
obţinem: y"+(ii^y = 0 ■
forţa de
în analiza matematică soluţiile acestei ecuaţii diferenţiale se obţin
revenire, fiind opuse
ţinând cont de condiţiile iniţiale ale mişcării. Rezolvarea acestor soluţii
creşterii elongaţiei (tot în conduce la o formă identică cu cea obţinută prin metodele prezentate
aceste anterior.
momente);
Studiul oscilaţiilor mecanice cu ajutorul osciloscopului
Studiu de caz

înregistrarea oscilaţiilor unui corp cu ajutorul osciloscopului catodic \

deteminări foarte exacte. Pentru aceasta este necesar un dispozitiv
traductor alcătuit dintr-un cilindru în care se
află o soluţie conductoare (electrolit). Explică
modul de funcţionare al traductorului alcătuit |
ca în figura alăturată. '
Cunoscând că baza de timp a osciloscopului este 50 ms/div, se poate determina perioada :
oscilaţiilor mecanice din graficul de pe ecran: T=4-50 = 200ms.
14 colecţia I
EDUCAŢIONAL 1

_dw _ d dy ^=/
dt
dt

dt ] dt
 /. Oscilaţii mecanice

\ erifică şi consolidează

M. Comparaţi constanta de
ite a unui resort obţinută
1 neteda de la pagina 13 cu
determinată prin metoda
ins folosită în clasa a IX-a (k = —^)•
y.
r dinire cele două metode consideraţi că este mai ă? Justificaţi alegerea făcută! X Canoscândpoziţiaj, viteza v şi
pulsaţia oscilatorului « k un moment dat (fîg.l2 ), se poate determina aB|iiiiuduitea acestuia, elimi-nând faza co/+(p„ între
dCBlifle de mişcarey(t) şi \'(t):
21 \ V
''*^ + %) = ^ Aiis
 4. Mişcarea unui oscilator liniar armonic (P) poate fi
reprezentată prin fazorul din fig. 13. Presupunând că masa
corpului este 0,025 g şi constanta elastică k = 0,4N/m, să se
scrie şi să se reprezinte grafic ecuaţiile de mişcare ale oscilatorului liniar armonic: yfif), v(i), a(t).
5. Identificaţi perioada şi amplitudinea celor două oscilaţii reprezentate în figura 14. Să se reprezinte apoi oscilaţiile
folosind metoda fazorială şi să se calculeze Fig. 13. diferenţa de fază şi elongaţiilc la momentul t = 3T/4.

Rezultă 1- sau A = ±Jy + n X (m)

A' A'(o' (0^

J.Faza iniţială poate fi determinată

precizând poziţia asapului şi viteza sa y»
iniţială:
A
y„ = Asin% = v„ =
A(£
Adicos (p„

y,)
rezultă tg%=^^ = ^^^
Io v„ Fig. 14.

iFi) 3.2. Pendulul gravitaţional (pendulul cu fir)

///////////////
Un exemplu de oscilator este reprezentat în figura 15. El este
jftcămit dintr-o mică sferă de masă m suspendată de un fir subţire, de TEîsă
neglijabilă (în raport cu masa sferei) şi practic inextensibil.
Acest sistem este un model de pendul gravitaţional ideal.
Poziţia de echilibru a sistemului este cea verticală, O'O. Deplasat
lateral şi apoi lăsat liber, oscilează. Forţa de revenire spre ;x?ziţia de echilibru
este componenta tangenţială a greutăţii şi are —odulul:F =mssmQ .
Segmentul OA cu sensul de la O către A reprezintă elongaţia
jruară, iar unghiul 6 este elongaţia unghiulară. Amplitudinii liniare
-.alorii maxime absolute a elongaţiei liniare) îi corespunde o valoare mgcosO
::saximă a elongaţiei unghiulare, 9^, valoare numită amplitudine
unghiulară.
Forţa de revenire nu este de tip elastic, iar oscilaţiile pendulului
gravitaţional nu sunt de tip armonic. Nu se poate vorbi de o perioadă nroprie
de oscilaţie, deci oscilaţiile pendulului gravitaţional nu sunt izocrone.
Dacă analizăm cu atenţie tabelul 2 de la pagina 16 conţinând \alori Fig. 15 Pentru unghi 9 < 5°, oscilaţiile
ale fimcţiei sinQ, observăm că pentru 6<5° (sau Q<0,09 rad) putem folosi pendulului gravitaţional pot fi considerate
aproximaţia sin 9 ~ 6 . armonice

colecţia
EDUCAŢIONAL 15
Diferenţa, % A fost instalat la Paris de Foucoult în 1851, pentru a
demonstra efectul de rotaţie al Pământului (pag. 7). Experienţa a
6)=0°=0,0000 rad sin6l=0,0000 0
fost făcută în public sub marea cupolă a Pantheonului, folosind un
^=2°=a0349 rad sine=0,0349 0,00 corp cu masa de 28 kg, suspendat de un fir lung de 70 de m. Modul
6»=5''=0,0873 rad sin^=0,0872 0,11
de fixare la capătul superior al firului dădea acestuia posibilitatea
6»=l0''=ai745 rad sin0=O,1736 0,51
să oscileze cu egală libertate în orice direcţie.
^=15°=0,2618rad sin^=0,2588 1,15
Baza pendulului era prevăzută cu un vârf metalic, iar
Tab.2
imediat sub pendul, la nivelul solului, s-a construit un cerc metalic
cu raza de 3 m în care s-apus nisip, în timpul balansului, urma
lăsată pe nisip de vârful pendulului a arătat o anumită deviaţie a
planului de mişcare a pendulului în sensul orar, lucru ce a
• Pendulul Foucault demonstrat rotaţia Pământului.
 în astfel de situaţii (oscilaţii
mici) forţa de revenire poate fi valoarea: k = -
X
mQ
scrisă astfel: G, = mg sin 9 ~ mg — =-- - -
sau G^ = -Ide ■
în această situaţie, componenta
tangenţială a greutăţii, forţa
care determină mişcarea corpului sferic
este de tip elastic. Este o forţă
de revenire cvasielastică. Pendulul
gravitaţional poate fi considerat
în aceste condiţii un oscilator armonic.
Sub 5° aproximarea este cu
atât mai bună cu cât amplitudinea
unghiulară este mai mică (tab. 2).
Componenta radială a greutăţii
G„ = mg cos 9 determină tensiunea în
firul care susţine corpul sferic.
După cum se poate constata
uşor, dacă firul nu ar fi inextensibil
lungimea lui ar varia continuu şi
formula pentru calculul perioadei nu s-
ar mai putea aplica.
Din relaţiile de mai sus
l Perioada pendulului gravitaţional izocron nu depinde de masa corpului suspendat.
RE TINETI Perioada
^B ^^^■^i ccţia
1
coi
16 = 2%
FnrcATio \M\
Temă experimentală
deducem pentru constanta elastică mg
înlocuind în formula perioadei pendulului elastic, se obţine:
r = 27c.
Reţinem relaţia: T = 2K
gravitaţional.
^ Măsurarea acceleraţiei gravitaţionale eu ajutorul
pendulului gravitaţional
Materiale necesare:
- pendul (fir rezistent suspendat la un capăt);
- bilă de oţel legată de celălalt capăt al firului;
- = 2n.
- cronometru.
Mod de lucru:
gl+g2+- + i
Se scoate sistemul din poziţia de echilibru, deviindu-1 cu a<45°.
După ce se eliberează sistemul, se cronometrează un număr arbitrar de
oscilaţii complete, repetându-se operaţia. Se notează de fiecare dată
numărul de oscilaţii şi timpul corespunzător, respectiv perechile {Nj,
tj). Se calculează de fiecare dată acceleraţia gravitaţională astfel:
t , U
4%'IN'
N
Se calculează apoi valoarea medie, g ■
Comparaţi rezultatul obţinut cu valoarea cunoscută a
acceleraţiei gravitaţionale. Explicaţi care sunt cauzele neconcordanţei
constatate.
pendulului gravitaţional izocron nu depinde de amplitudine.
■2n,
ca fiind perioada pendulului
 /. Oscilaţii mecanice

(FI) 5.5. Energia oscilatorului liniar armonic 2

în timpul oscilaţiilor unui pendul elastic are loc un proces

oootinuu de transformare a energiei din forma de energie potenţială (de
Epl /E. kAV4 Y
deformare elastică) în energie cinetică şi invers. La un moment dat t,
când elongaţia este j, energia potenţială a oscilatorului este:
•r. ^ ky^ may^A^ , •• -•-•■ ^ :1 y
Ep=^^^------------------sin (Ot
■ 2 2 ■■ ■ ■- ■■ -

SEode A: este constanta elastică a resortului ideal. - - -A-); >îA *

în acelaşi moment, energia

mv^ m(O^A^
cinetică este: -costat unde m şi v Fig. 17 Reprezentarea grafică a
energiilor cinetică şi potenţială pe domeniul
sunt masa oscilatorului şi de definiţie [-A, A].
2 2 Graficul energiei potenţiale este o parabolă
respectiv, viteza lui în acel moment. cu vârful în origine, simetrică în raport cu
axa OE. Graficul energiei cinetice este tot o
O dependenţă a energiei cinetice de elongaţia j se poate
parabolă simetrică în raport cu axa OE cu
vârful situat în punctul de coordonate y = 0;
obţme astfel: ii,^ =----------------------=------{^l-sm(t)t\
E^-kA'.
2
de unde Ec=-k(A^ -y^)
Energia totală a oscilatorului liniar armonic este:

E,=Ep+ Er, =--------■_--[sin (Ot + cos mj

m(O^A^
2 2
şi cum era de aşteptat,E=-
are valoarea constantă:
kA' mo'A'
■ = 2n'v'mA'
2 2
In concluzie, energia mecanică a oscilatorului armonic este
constantă în timp.
Analizândreprezentărilegraficedinfigurile 17 şi 18, se constantă că în
momentul în care energia potenţială este maximă, energia cinetică 2Ste nulă şi
invers. Deducem astfel că energia potenţială maximă este egală cu energia
cinetică maximă şi amândouă sunt egale cu energia
kA'
necanică totală a oscilatorului armonic: E -E =E=
Pmax Cmax t 2
Sistemul este conservativ. Tensiunea elastică ce ia naştere
în resort este forţă conservativă.

că 7-:ndulul se află într-o groapă de

energie potenţială.
• Groapa de energie potenţială. Condiţia ca un sistem să efectueze tscilaţii
libere.
Analizăm cei doi oscilatori ideali, pendulul elastic şi pendulul
£^a\itaţional, din punct de vedere al energiei potenţiale.
a) Pentru pendulul elastic luăm ca nivel energetic de referinţă tr.eigia
potenţială a oscilatorului în poziţia de echilibru.
Se constată că în poziţia de echilibru, y = O, energia potenţială

, are un minim Ep^O. Pentru că forma graficului ce reprezintă

- 2 y.ergiapotenţială este asemănătoare cu o groapă (fig. 19), se spune
 o T/4

Fig. 18 Reprezentarea grafică £„, E^ =f(t)

pentru un oscilator aflat la momentul iniţial
în poziţia de echilibru.

Fig. 19 Traiectoria unei bilei pe o pantă

dublă informa literei Usugerează alura
graficului £„ = Ep(y).

lEDUCATlONAL
■17
-^ -, Pentru a afla mai multe în
/////////////// ,£.i.Mt;L accesaţi:
momentul
www.portal. edu. ro în care
pendulul
elastic a
fost scos
din poziţia
de
18 colecţia
EDUCAŢIONAL echilibru,
Verifică şi consolidează
apare o
Fig. 20 în orice altă poziţie forţă de
energiapotenţială este: E(a) = mgh =
revenire
mgl{l - cos a) Se constată că în poziţia
de echilibru (a = 0), Ep = O, energia care
potenţială este minimă. Ca şi în cazul aduce
pendulului elastic, pendulul oscilatorul
gravitaţional nu părăseşte de la sine
în această
această poziţie de echilibru, a^O, forţa
de revenire readuce pendulul la poziţia poziţie (y
de echilibru, poziţia stabilă, a = O, £ = 0)
„ = 0. pentru
care F =
Analizaţi 0. Din
reprezentările din tabelul 2. acest
a) Exprimaţi energiile cinetică moment
şi potenţială pentru fiecare caz spunem
în parte, la momentele
căy = O
respective.
este
b) Ce constataţi studiind
poziţia de
graficele E^(t), Ep(t), dacă
echilibru
oscilatorul este iniţial
comprimat la maxim? stabil.
c) Ce fracţiune din energia b)
Pentru
totală este de natură potenţială
pendulul
dacă la un moment dat
gravitaţio
oscilatorul armonic se află în
nal luăm
poziţia j = A/21
ca nivel
d) în ce raport se găsesc
energetic
elongaţia şi amplitudinea
de
atunci când energia totală a
referinţă
oscilatorului armonic liniar energia
este în mod egal distribuită lui în
(E^. = 50%Ef)? poziţia de
echilibru
O'O.
în
 1
ambele cazuri, energiapotenţială G. 371 4 V=VTnax
2(0 V
a oscilatorului este o funcţie care 0=0 .-;
în intervalul de definiţie are un Ob
V=Umax f
se
■ ■
minim. In poziţia de echilibru,
oscilatorul se află într-o groapă H M pîwinfWîîî^^ aradului
de energie potenţială, ceea ce ■ 771 elas
conferă acestei poziţii calitatea ~4(o .M33plitudin
de a fi în echilibru stabil. ea 3^
Scoaterea sistemului din această mişcare es
poziţie (excitarea lui), urmată de .•\mo:
lăsarea liberă a sistemului, fsemplu.
determină revenirea la această fret
poziţie de echilibru. Depăşirea ircerioare
poziţiei de echilibru stabil se ger :2zu.l
datorează în ambele cazuri, penduli .2
inerţiei, faptului că ambele energia ms
sisteme conţin un corp cu o : ijtfel
anumită masă. Prin ampl
introducerea celor două efecte:
tendinţa sistemului de a ajunge
în starea de energie potenţială
minimă şi efectul inerţiei
corpului, se explică, obţinerea
mişcării de oscilaţie în jurul ; - --ur
poziţiei de echilibru a sistemului. reso :
..j.^- mare
Pe
Tab.2
si sigle
Energia Energia gradate
Pendulul simplu Sistem cinetică potenţială
corp-resort leşaus.
indic
A t=0 M Se
v=0 di t m care
se
•sciîatorul
B M ui »t
4(0
oscilatorul
*< sistemul
oi £»
2co ^ ► -'•-"■
sistemul (
6=0 A
V=V;„ax lâscos,
ulei (
C
D M V
on
.371 pînniiwOM
~4co <
- Mişcare
a cin-i
t= — M forţa de
v=0 îsc'ilatorie
ai
Eişcarea
F M
. 571
4(1)
l-o^ nu
- >Iişcarea
<
prriodicâ.
d de timp.
C
ară rrceri succe ice'.aşi şi est ?
>sudoperio: ;s:ilatorului
încî rnp mare. i; i
:<cilatorul
 /. Oscilaţii mecanice

(FI) 4. OSCILAŢII MECANICE AMORTIZATE

Observarea mişcării oscilatorii a sistemelor studiate anterior, pendulul
elastic şi pendulul gravitaţional, au condus la concluzia că jEipIitudinea se
micşorează treptat, până la încetarea mişcării. O astfel Je mişcare este numită
amortizată.
Amortizarea este datorată acţiunii unor forţe disipative, de «semplu,
frecarea dintre oscilator şi aer, frecarea la legături, frecările uterioare generate de
deformarea continuă a sistemului (a resortului în iazul pendulului elastic, de
exemplu). Acţiunea forţelor disipative face ZI energia mecanică primită iniţial de
oscilator să se micşoreze treptat fi astfel amplitudinea lui să scadă în timp.
Fig. 21 Amortizor
Temă experimentală /////////////// ///////////////

^ Se realizează un oscilator cu perioadă mare, format

ilintr-un resort de care se suspendă un corp sferic de dimensiuni mici

m
şî masă mare (fig. 22).
Tab. 2 Pe sistem se fixează un ac indicator care se mişcă în faţa unei
"gle gradate, riglă care are diviziunea zero la mijloc. In poziţia de repaus,
indicatorul se află în dreptul diviziunii zero.
Se determină perioada de oscilaţie, T = t/N, măsurând timpul t în
care se efectuează N oscilaţii complete şi valorile amplitudinii
ijscilatorului în următoarele situaţii: i! oscilatorul, corpul (bila de fier), se ^0
află în aer; b \ sistemul oscilează astfel încât bila de metal se află tot timpul P» ^
în apă; c) sistemul oscilează astfel încât corpul se află într-un lichid foarte
vâscos, ulei de motor.
Constatăm din analiza celor trei situaţii, următoarele: a) aer b) apă c) lichid vâscos
- Mişcarea oscilatorului depinde de mărimea forţei de frecare: când
Fig. 22 Experimental se constată în cele trei
forţa de frecare nu este prea mare (exemplele a şi b) mişcarea este situata următoarele: T>T>T
oscilatorie amortizată, iar când forţa de frecare este mare (exemplul c) • c b a

mişcarea nu mai este oscilatorie, este aperiodică.

- Mişcarea oscilatorie amortizată nu poate fi considerată mişcare ///////////////
periodică, deoarece nu se reproduce identic după intervale egale de
timp.
Caracterul ciclic se manifestă totuşi, căci timpul scurs între două
treceri succesive, în acelaşi sens, prin poziţia de echilibru este mereu
acelaşi şi este numit perioada mişcării amortizate (pseudoperioadă).
Pseudoperioada este mai mare decât perioada proprie (perioada
oscilatorului neamortizat).
în cazul unei forţe de frecare mici, amortizarea se face într-un
timp mare, iar pseudoperioada poate fi aproximată cu perioada proprie a
oscilatorului.

Fig. 23 Punerea în evidenţă a oscilaţiilor

amortizate.

Fig. 24
a) Oscilaţie amortizată
b) Oscilaţie aperiodică

I
colecţia_______
EDUCAŢIONAL 19

Mişcarea oscilatorului real ese amortizată din cau/a acţiunii torţelor de frecare. amortiza
în funcţie de mărimea forţelor de frecare, mişcarea oscilatorului real poate fi oscilatorie tă sau
aperiodică.
în cazul unor forţe de frecare foarte mici amortizarea se efectuează într-un timp foarte (FU
mare. în acest caz, pentru intervale de timp mult mai mici decât timpul de amortizare
totală a oscilaţiilor (de stingere a oscilaţiilor), putem utiliza cu aproximaţie rezultatele
stabilite pentru oscilatorul liniar armonic.

Studiu de caz

1. Studiul mişcării oscilatorului real cu ajutorul calculatorului Est

Folosind lecţia interactivă din pachetul AeL modelaţi comportarea unui oscilator amortizat prin
modificarea parametrilor corespunzători. pumiilui m
Os««on< €MZ le-ar pi
F A Să
1
0.8i t\ 5-=-Ar-.
0,4
0.2
*f2.26).Fc
/i gU i h\ 7 % i \fi Uk2\li Unh^ 7k\9 \ -0.4
Weznhă.F-
'Î -

L,. Elo
aceeaşi dreî
2. Să se demonstreze folosind o aplicaţie de calcul tabelar Pre:
ic acţionez
(exemplu Excel), că mişcarea descrisă cu ajutorul
iKspectiv y
ecuaţiei: y = —cos2t +—sin2t este o mişcare
fcfma: \ =,
oscilatorie armonică şi să se determine
Miş
amplitudinea sa.
parametri A
a)>
ftrametri re
Ai
Idei
laioare a ^ a
Part

=\

t=

___________Indicaţie: Sec
- în coloana A se va genera o serie liniară
cu pasul 1 pentru nr. crt.; Tot
- în coloanele B, C, D se introduc piate obţine
parametrii (A,, A^, pulsaţia); ^ = A'Asir,
- în coloana E se generează o serie liniară
cu pasul 0,2; -A-, isin'^f
- în coloana F se introduce formula de Astl
calcul conform expresiei:
=$B$2*COS($D$2*E2)+$C$2*SIN($D
$2*E2)
Cum procedaţi ca să reprezentaţi
grafic datele din foaia de calcul?
_________colecţia |
20 EDUCAŢIONAL
 /. Oscilaţii mecanice

5.COMPUNEREA OSCILAŢIILOR ARMONICE

(Fi,r2) 5.1. Compunerea oscilaţiilor armonice paralele şi de frecvenţe egale

I
r i-K-^Wţ, "j ţ«t5Cy^^«^T

..M—Ml.....^.. ^ 'Si (ffl* şp- 1^

Este posibil ca asupra unui corp, considerat punct material de Fig. 25 Oscilaţii cuplate
—isă m , să acţioneze simultan mai multe forţe de tip elastic. Tot din particularizările
Mişcarea - -netului material în acest caz este rezultatul compunerii anterioare pentru t = O şi t = T/4, se
oscilaţiilor pe .^-e le-ar produce fiecare forţă în parte. poate obţine, prin ridicare la pătrat:
Să considerăm că două forţe elastice F, = -^; şi respectiv A- = Aj [sin^ %j + cos^ %,) + lAjA^
f- - -hy^, paralele, acţionează asupra punctului material de masă m {sin %, sin cp^^ + cos%, cos (p^^) +
«fig. 26). Forţa rezultantă, F , este tot o forţă de tip elastic, F =Fj+F2
-Al ysin^ (pgj + cos^ (pg,)
Rezultă: F = -{1^, + ^y^,) = -A:(7^ + j^) = -ky .
Astfel, se obţine pentru
Elongaţia momentană rezultantă va fi J = J^; + 3^2 • Având amplitudine relaţia:
aceeaşi dreaptă suport, putem însuma algebric: y =yj+y^
Presupunând că elongaţiile punctului material, dacă asupra A = ^Af +
2A,A,cos{%j -%,) +
>ji acţionează separat fiecare forţă, sunt: yj =AjSin{(i>t + %j) şi Al , .,.. _ ,

respectiv J2 = A2^'f^[^f + %2), mişcarea rezultantă are expresia de

rorma: y = Asin(iot + (p„) unde 00 =,/— .

Vm
Mişcarea punctului material este determinată dacă se cunosc
parametri A şi cp^ din relaţia de mai sus.
a) Metoda trigonometrică Parametri respectivi pot fi
determinaţi pe cale trigonometrică, astfel:
Asin[m + cpj = 4 sin{(iit + (po;) + A^ sin{(Ot + (pg^)
Identitatea este o relaţie care trebuie satisfăcută pentru orice
^oare a variabilei, în speţă timpul.
Particularizând pentru t = O, t
= T/4, obţinem:
t=0
A sin (^ = Aj
t = T/4 sin <p„j +
A^ sin (p^^
Se obţine astfel:
A cos % =
Aj cos (^g, + A^ cos cp^^
_ Aj simpgj + A2 sinipg^
Aj cos (^gi + A2 cos cp„2
 a)

h \y \y \^ 7 t
i/y^ ^71+72

\----------*-F2
1 ■N:
72 '"--'' t

Fig. 27 Rezultatul suprapunerii a două

Fig. 26 oscilaţii paralele de frecvenţe egale: a)
au acelaşi sens; b) au sensuri contrare

I colecţia
I EDUCAŢIONAL

b) Metoda fazorială
Aceleaşi rezultate se pot obţine pe cale geometrică utilizând
reprezentarea fazorială (fig. 28)
Din triunghiul dreptunghic OPP^, se obţin relaţiile găsite şi
prin metoda trigonometrică.
Cazuri particulare
a) Dacă ^%=2k%, keN, cos2kK = l, amplitudinea
mişcării va fi maximă, A = A j + A 2 . i n acest caz cele două oscilaţii
sunt în fază.
b) Dacă A%=(2k + 1)TZ, k&N, cos(2k + l)K = -l, ampli
tudinea mişcării este minimă, A = \A,-A2\ ■ Cele două oscilaţii sunt

Fig. 28 Reprezentare fazorială a compunerii în opoziţie de fază. Dacă ^7 =A2 oscilaţiile se sting.
oscilaţiilor paralele şi de frecvenţe egale la
c)Dacă A(pg=(2k + 1)-, ksN, cos(2k +1)^ = 0 , rezultă
momentul t = O
-Aj, amplitudinea primei oscilaţii; pentru amplitadinea rezultantă, A = ^A' + 4 • Oscilaţiile sunt în
- A^, amplitudinea celei de a doua oscilaţii;
OP = A, amplitudinea oscilaţiiei rezultante. cuadratură de fază.

(FI*) 5.2. Compunerea oscilaţiilor paralele de

21 frecvenţe puţin diferite. Fenomenul bătăilor.
Fie două oscilaţii paralele de aceeaşi amplitudine cu frecvenţele
puţin diferite, |v^ - v^|« v, sau v^ y,=A sin co/
y^- A sin Oi^t Legea de
mişcare pentru punctul material care participă simultan la cele două
mişcări oscilatorii se obţine folosind proprietatea trigonometrică
a-b co, +C0, sin a + sin b = 2 cos
-tsin- 2 t. Astfel se obţine:
0), - (O, . CO, + COp ^fVt^ rezultă
y = 2Acos—-------tsin—--------t2
şi 00

2 Folosind notaţiile A(0= ' ^

 2 ' 2
y = 2AcosAmsin(0t. Comparând această relaţie cu relaţia canonică
y = AsinOit, se constată că 2AcosA(0t reprezintă noua amplitudine, ceea
ce ilustrează faptul că amplitudinea variază periodic în timp, încet cu

-i-, în ritmul frecvenţei de bătaie Vj v,+v, . .. ...„..._._„ -^-^^

frecventa 2 2
în radiotehnică (pentru undele electromagnetice) se foloseşte I termenul modulaţie în amplitudine.

M Pentru un experiment
,^^^ /\t; L virtual accesaţi:
(FI*) 5.3. Compunerea oscilaţiilor armonice
www.portal. edu. ro perpendiculare
Un punct material oscilează sub acţiunea unei forţe elastice pej direcţia
Ox. Legea de mişcare este: X = Asin(i)t
Acelaşi punct material poate oscila, sub acţiunea unei alte foip:
colecţia 1
EDUCAŢIONAL de tip elastic pe direcţia Oy.
22
 /. Oscilaţii mecanice
Legea de mişcare în acest caz este: r y = Bsm((ot-(ţ>)
n rqjrezintă diferenţa de fază a celor două oscilaţii.
Dacă punctul material respectiv participă simultan la cele două
uscări, legea de mişcare se obţine eliminând între cele două relaţii
lErrienii în ot. Se obţine astfel relaţia:
2 2 " ■
X y ^ XV ■,

A' B' AB Y b)
Expresia precendentă reprezintă ecuaţia parametrică a familiei ie
elipse care au acelaşi centru şi care pot fi înscrise în dreptunghiul cu îaurile
2A şi 2B. Forma lor depinde de diferenţa de faţă cp.
In cazurile cp = O şi cp = 7t, mişcarea rezultantă se realizează pe :
ireaptă, iar în celelalte cazuri este elipsă. Dacă A = B, amplitudini iŞ2:e şi
9 = 7i/2, elipsa degenerează în cerc.
In cazul în care perioadele oscilaţiilor care se compun nu mai icni c) d)
egale, traiectoriile sunt mai complexe. Traiectoriile respective ronnează
figurile lui Lissajous (fig. 29) '• : - .

e) f)

I
mki

*
a) g) h)

1)

t-i
k)

i
 Fig. 29 Figuri Lissajous
ji - oscilaţii perpendiculare de frecvenţe diferite; b) caz particular: frecvenţe egale, (p = 90°, A = B; c) caz particular: frecvenţe
egale, (p = 90°, A< B; d) caz particular: frecvenţe egale, (p = 90°, A> B; e) caz particular: frecvenţe egale, cp = 180°, A = B;
' :az particular: frecvenţe egale, (p = 0° ^ = B; g) caz particular: frecvenţe egale, (p = 180° - arcsin B/A; h) caz particular: frecvenţe
-:gale, (p = arcsin B/A; i) caz particular: frecvenţe egale, cp = 180°-arcsin D/C;j) caz particular: frecvenţe egale, (p = arcsin D/C; ki
caz particular: frecvenţe diferite, vjv^ = m/n = 3/2 (raport raţional); l) caz particular: frecvenţe diferite, v /v = m/n = 2/3 (raport
raţional)

Acţiunea simultană a două forţe elastice paralele duce ta apariţia unei oscilaţii armonice de aceeaşi perioadă
şi direcţie cu oscilaţiile componente, cu amplitudine şi fază dată de

relaţiile: ^^'^" " :4^,,,,^^^^ + ^; ,^,^p^. şi ^ = V^;+24J,co.(cp„-(p„,) + 4 •

\r.\i'£\' colecţia
EDUCAŢIONAL ■23
 6. OSCILATORI MECANICI CUPLAŢI

(Fi,F2) 6.1. Oscilaţii forţate şi întreţinute

în exemplele anterioare de oscilatori, forţa exterioară avea rol
de iniţiere a oscilaţiilor, efectul ei rezumându-se la scoaterea sistemului
din starea de repaus.
în continuare se vor studia sisteme la care acţiunea forţei
exterioare se menţine pe tot timpul oscilaţiei. De exemplu: vibraţia
podurilor sub acţiunea greutăţii maşinilor, camioanelor sau unei
coloane de soldaţi care merg în marş, oscilaţia cablurilor electrice pe
stâlpi sub influenţa curenţilor de aer, etc.
Oscilaţiile care rezultă sunt oscilaţii forţate. Ele au frecvenţa
forţei externe şi nu frecvenţa proprie a corpurilor.
Fig. 30 O succesiune de mici impulsuri, aplicate cu o frecvenţă
convenabilă poate produce oscilaţii de mare amplitudine. Un copil
dându-se în leagăn învaţă că prin anumite mişcări, la intervale de timp
potrivite poate mări amplitudinea oscilaţiilor sale.
Sunt numite oscilaţii forţate, oscilaţiile unui sistem care
sunt datorate acţiunii unei forţe periodice exterioare.
Sistemul care produce forţa exterioară (forţa excitatoare)
este numit excitator. Sistemul asupra căruia acţionează forţa
excitatoare este numit sistem oscilator excitat.
Dacă un oscilator este scos din poziţia de repaus şi lăsat liber,
aşa cum s-a constatat din cele prezentate anterior, oscilaţiile care se
produc, fiind slab amortizate, ele pot fi asimilate ca armonice. Perioada
acestor oscilaţii libere se numeşte perioadă proprie de oscilaţie.
Când asupra unui sistem oscilant acţionează în afara forţei
elastice şi a forţei de rezistenţă şi o forţă periodică sinusoidală/=y^/«co/,
sistemul execută o mişcare rezultată din suprapunerea mişcărilor pe
Fig. 31 Exemplu de oscilaţii întreţinute.
care le-ar impune fiecare forţă în parte.
Oscilaţiile pendulului rezonator, în regim
permanent sunt întreţinute. Când Energia necesară mişcării forţate a sistemului oscilator
amplitudinea este constantă, energia primită este furnizată de sistemul excitator. Energia sistemului oscilator
din exterior compensează pierderile de excitat creşte, o parte din ea fiind transformată în căldură, prin
energie prin frecare.
frecare. Cu cât frecările sunt mai mici cu atât energia tinde la
valoare maximă.

(Fi,F2*) 6.2. Rezonanţa

Fig. 32 Model experimental pentru cuplajul
a două pendule: E - sistem excitator;
C - cuplaj; R - sistem rezonator (oscilatorul
care primeşte energia de la excitator)
24 colecţia 1
EDUCAŢIONAL |
în paragraful precedent s-a studiat mişcarea oscilatorie forţată
a unui sistem în cazul când oscilatorul nu poate influenţa excitatorul.
Sunt sisteme oscilator - excitator astfel cuplate (legate), încât
mişcarea oscilatorului influenţează mişcarea excitatorului.
Cuplajul este sistemul mecanic care realizează legătura dintre
excitator şi oscilator, mijlocind transferul de energie de la un sistem la
celălalt.
Fenomenul de rezonanţă este des întâlnit în diferite ramuri ale fizicii:
- mecanică
• mişcarea unui leagăn împins din exterior • balansul podurilor
datorat curenţilor mari de aer • vibraţia pieselor mobile aflate în
componenţa mecanismelor unui autoturism ce se deplasează cu o
anumită viteză;
- electromagnetism
• transmisia radio - TV;
 /. Oscilaţii mecanice
- acustică • în cazul în care roata este
• sunetele emise de o cântăreaţă de operă pot sparge un pahar învârtită cu frecvenţă crescătoare, se
(vibraţia aerului induce aceeaşi vibraţie sticlei ca şi a vocii cântăreţei). constată o creştere a amplitudinii
resortului pentru o anumită
Temă experimentală

^ Se realizează sistemul cuplat format din două pendule

(fig. 33). Pendulele sunt formate din tije metalice, uşoare, având cuţite
de suspensie, aşezate pe suporturi fixe. Pe tije se pot fixa corpuri
cilindrice de mase diferite. Tijele sunt prevăzute fiecare cu câte un
mdicator care se deplasează în faţa unui arc gradat, permiţând măsurarea
«iq)litudinii. Cuplajul se realizează prin intermediul unui resort elastic
■for care uneşte tijele celor două pendule.
Un sistem este excitator (E), iar celălalt este oscilatorul excitat
R(. Se realizează astfel sistemul, încât cele două pendule să poată
fflscila în acelaşi plan în jurul a două axe paralele. Se va urmări mişcarea
acestui sistem, perioadele celor două pendule fiind puţin diferite, în
wmătoarele cazuri:
1. masa corpului E este mult mai mare decât masa corpului R;
2. masa corpului E are o valoare apropiată de masa corpului R.
Se scoate pendulul excitator, în ambele cazuri, din poziţia de
îciulibru şi apoi se lasă să oscileze. în urma observaţiilor efectuate ie
constată că pendulul excitator E antrenează în oscilaţie şi pendulul
iOseilator R.
1. în cazul în care energia mecanică a excitatorului este
■nit mai mare decât a oscilatorului (masa corpului E este mult
■ai mare decât masa corpului R), mişcarea excitatorului este
fioârte puţin influenţată de oscilator; reacţia oscilatorului asupra
Fig. 33
excitatorului poate fi neglijată.
• In cazul 1) amplitudinea oscilatorului creşte
2. In cazul în care cele două pendule au energii mecanice treptat până rămâne constantă, amplitudinea
comparabile (masa corpului E este apropiată, de masa corpului excitatorului este practic nemodificată.
R), mişcarea excitatorului este influenţată esenţial de oscilator, • In cazul 2) amplitudinea oscilatorului
cele două sisteme inversându-şi rolurile. creşte treptat, în acelaşi timp amplitudinea
excitatorului scade treptat. Când
Observaţii amplitudinea oscilatorului atinge valoarea
a) în cazul când masa corpului E este mult mai mare decât masa
corpului R, amplitudinea excitatorului rămâne aproape nemodificată în ™Pl^J cablu
excentric
:nnpul oscilaţiei. Oscilatorul efectuează în acest caz oscilaţii forţate.
b) în cazul sistemelor cuplate, în care reacţia oscilatorului este
-egHjabilă are loc transfer de energie mecanică de la sistemul excitator placă de
ii cel oscilator. Se pune problema în ce condiţii se realizează optim aluminiu
jcest transfer.

Explorare. Investigare

^ Urmăriţi mişcarea oscilatorului elastic când este acţionat

periodic cu o forţă pe direcţia axei resortului (fig. 34): maximă, cea a excitatorului este nulă; din
• în cazul în care roata este învârtită manual, încet, se pot acest moment fenomenul se produce în sens
Fig. 34
observa oscilaţii de amplitudine egală cu raza de rotaţie. Antrenat de
invers.
roată, cablul va impune resortului o deplasare în sus şi-n jos, ceea ce
poate fi verificat pe rigla de observaţie;
frecvenţa [colecţia
EDUCAŢIONAL ■25
fără
amerizare F
ig. 35 f,f
amortizare -
slabă
amortizare
■nică
frecvenţe proprii ale oscilatorului valoare (chiar dacă amplitudinea excitaţiei rămâne un
constantă), după care descreşte, deşi frecvenţa motorului sistem
creşte în continuare. de
oscila
Dependenţa amplitudinii oscilatomlui de perioada tori
excitatorului este redată în graficul din figura 35. Se observă are
că această curbă are un maxim când perioada excitatorului caract
este apropiată ca valoare de perioada proprie a oscilatorului er
T^. selecti
în această stare amplitudinea oscilatorului este v şi
maximă, deci energia transferată este maximă. este
Aceată stare a sistemului este numită rezonanţă. maxi
Iniţierea oscilaţiilor, amplificarea oscilaţiilor, m la
efectuarea oscilaţiilor de amplitudine maximă, toate aceste rezon
cazuri sunt datorate unui transfer maxim (sau optim) de anţă.
energie de la excitator la oscilator. Oscilatorul este numit în
această stare (de rezonanţă) rezonator.
Condiţia realizării stării de rezonanţă este ca
perioada sistemului excitator să fie egală sau apropiată
cu perioada proprie de oscilaţie a sistemului rezonator.
Explicarea fenomenului de rezonanţă se poate face
în felul următor: atunci când frecvenţele celor 2 oscilatori
coincid, impulsurile date de către excitator corespund
frecvenţei proprii a rezonatorului. Fiecărui impuls îi
corespunde un mic lucru mecanic motor pe care rezonatorul
îl înmagazinează ca energie mecanică. Astfel, la fiecare
contact, energia şi implicit amplitudinea rezonanţei cresc.
Această creştere are o limită deoarece, datorită forţelor de
rezistenţă existente, o parte de energie se transformă în
căldură.
Amplitudinea maximă are loc când amortizarea este
minimă. Repetând experimentul, crescând amortizarea (de
exemplu: se introduce sistemul treptat în apă), se constată
descreşterea amplitudinii în jurul frecvenţei proprii a X
'<:iai
rezonatorului.
Constatăm că transferul energiei de la excitator la

Oscilaţiile forţate ale unui sistem sunt datorate acţiunii unei forţe exterioare periodice
şi au aceeaşi frecvenţă cu a torţei cxcitatoare. între sistemul excitator şi cel oscilant are
loc un transfer de energie. Rezonanţa are loc când transferul de energie între cele două
sisteme este maxim şi se realizează dacă v^ =; v^^. proprii.
Oscilaţiile întreţinute sunt oscilaţiile efectuate de un sistem oscilant la care pierderile de
energie, datorate frecărilor, sunt compensate din exterior, continuu sau periodic.

Verifică şi consolidează

26

Fig.
36
1. următoarele cazuri:
a) i se dă un impuls exterior leagănului şi apoi este lăsat liber;
Urmăriţ b) persoana din leagăn îi dă impulsuri periodice;
i c) i se dau impulsuri periodice din exterior.
mişcare Precizaţi tipul de mişcare pentru fiecare situaţie în parte.
a unui
leagăn 2. Alcătuiţi un scenariu pentru studiul oscilaţiilor cuplate, folosind
în dispozitivul prezentat în fig. 36.

/. Oscilaţii mecanice

» DESPRE RE/0\ASŢ]
• Fenomenul de rezonanţă se regăseşte în multe .situaţii
yjtidiene. Sisteme care reproduc Jîdcl frecvenţa diferitelor vibraţii sunt:
- timpanul urechii (va fi studiat în capitolul dedicai studiului
aridelor mecanice);
- membranele microfoanelor;
- aerul dintr-o sticla parţial umplută cu apă, etc.
Pe de altă parte rezonanţa în tehnică, construcţii civile.
poduri, construcţia aparatelor cu părţi mobile reprezintă în.să
o problemă importantă care trebuie evitată. Un exemplu care
evidenţiază forţa distructivă a fenomenului de rezonanţă mecanică
este podul Tacoma Narrows, care în 1940 a fost distrus datorită
forţei vântului (fig. alăturată). Când a fost construit în 1939 era unul
dintre cele mai lunari poduri din lume, dar construit din materiale u.^oare. Din păcate ace.st ultim a.spc •ci nu
a fost bine gândit, căci forţa vântului nu a putut fi amoriizată de greutatea podului .şi...

• Motoarele vehiculelor trebuie ferite prin construcţie de rezonanţă atunci cânda/nv trepidaţii .sau .şocuri
dkilorită de denivelărilor carosabilului. Ele sunt dotate cu dispozitive care să amortizeze vibraţiile (oscilaţii " '.dorite)
jucând rol de "absorbant" de şocuri, generând căldură prin frecare. Are loc a.stlel un transfer de tetgie de la
excitator la rezonator cu scopul de a amortiza vibraţiile e.xc ikilorului în timp minim.
IKH! ■^f^^'T^^
]

f^ '-■.-
/M^"
^'
• Coşurile industriale, cablurile de înaltă tensiune sunt şi ele
afectate de oscilaţii nedorite cauzate de forţa vântului. Amortizoarele sunt
plasate la partea superioară a liniilor de transmisie pentru a preveni
vibraţiile care pot lua naştere în întreaga construcţie. Sunt folosite cablaje
grele, din oţel, cu inerţie mare (energofage). care să preia energia
mecanică a vibraţiilor şi să o transforme în căldură.
• Oscilaţiile autoîntreţinute sunt oscilaţiile efectuate de un
AnrDiM
sistem oscilant care prin propria sa mişcare comandă transferul
Koatd
de eneigie necesar întreţinerii propriei sale oscilaţii. dinţată
Exemplu de mişcare autooscilatorie este aceea a pendulului regulator
al mersului cea.sornicului de perete. Sistemul estefonnat dintr-unpendul a cărui
 mişcare liberă este amortizată, o roată dinţată solidară cu un cilindru gi'eu, pe
care este înfăşurat un fir de care este prins un corp. Căderea corpului fiind
uniform accelerată, mişcarea liberă a sistemului tambur - roată va fi accelerată.
Un dispozitiv format din ancoră şi furcă asigură cuplajul dintre pendul şi roata
dinţată. Pendulul oscilând în jurul axei verticale imprimă prin intermediul furii
dispozitivului de cuplaj o mişcare de oscilaţie în jurul axei. Oscilând prin exti-emităţile
sale, ancora va bloca şi debloca periodic roata dinţată,
impunându-i astfel o mişcare de rotaţie sacadată. De fiecare dată când un dinte
al roţii scapă, alunecând pe una din extremităţile ancorei comunică acesteia un
tnic impuls, trasmifându-i astfel eneigie din energia potenţială a corpului care
cade. Ancora, prin intennediulfurcii tran.smite această energie pendulului Sistemul se reglează astfel încât
transferul periodic de energie să compenseze energia pierdută de pendul prin amortizare.
Care sistem este excitatorul şi care sistem este rezonatorul la dispozitivul prezentat?
colecţia
EDLCATION-\L -27
Modele operaţionale Tc n \jj,
E,=- -sin {(Ot + %)-12,32sin \-t +
m(O^A^

1. Un oscilator constituit dintr-un punct material maxime vor fi:

cu masa m = 1,6-10-^ kg, suspendat la capătul , ^1.0,1 "1^0,04 ^
max
unui resort, oscilează sub acţiunea forţei s
elastice, conform
s
ecuaţiei: y = 10 ' sin\-t + --
(m). a ^\'^\.0,1 ^0,015 4
Se cer: V /
a) perioada şi frecvenţa oscilaţiilor; c)F = ma; F = ma =1,6 ia'
b) viteza maximă şi acceleraţia maximă ■0,015~0,25mN
/ ' max inax
a punctului material; d)
c) valoarea maximă a forţei care 71 7t mv'
£■. = -cos' {(at + %) = 1,6 ■ 10' ■ 8 ■ 10' cos' \-t +
acţionează asupra punctului material;
d) relaţiile care exprimă dependenţa de
timp a energiilor: cinetică, potenţială şi totală a sau Ec =12,32cos'{m + %) [U,
punctului material;
e) timpul în care punctul material
28 colecţia 1
EDUCAŢIONAL |
efectuează drumul de la jumătatea amplitudinii,
la VÎ/2 din amplitudine.

Rezolvare
a) Legea de mişcare a oscilatorului liniar

armonic este: y = Asm{(iit + %).

Comparând cu expresia dată, stabilim

următoarele:
71 rad . T^ 1
A = 0,lm, m = - ------ Ş i ( p o = - fad,
8 s 8

b) Ecuaţiile pentru viteză şi acceleraţie sunt:

valorile extreme se realizează pentru cosa - -1;

+1 respectiv pentru şina = -l, +1. Valorile
E^ =
E^ + ongaţia j^ = — deci: - = ^...|^-.,+-j.-
E^ =
12,32 = ..«|^-..+-jdeci
[Li.
e)
Puncta 8' 8 6 '
i
n
în poziţia P^, elongaţia y^= — A-
materi
al P Analog 2(l^ = j5/„| ^?,+Ş |,?^ = 5/i5;
2 y8 - 8)
oscilea 4
ză în iar At = t2-tj=- s.
jurul
poziţie
2. Să se calculeze acceleraţia gravitaţională g
i de
într-un' punct oarecare A de pe Pământ, ştiind că
echilib
un ceasornic cu pendul care bate secunda în B,
ru O, întârzie cu 35 s în 24 ore. Pentru punctul B, g =
cu 9,815 m/s .
amplit
udinea Rezolvare
A între
puncte
rr fT t ^ t+At
N
le M şi
N. 't + At
A_ ,SB T\_t_ + Aţ_
N SA Tg t gA
-
-P=H—H-h- gA=Si t + At
+- _L_l,g =9,807 m/s'.
-gsina

o 3. Un pendul a cărui
perioadă de oscilaţie
z este 0,5s se fixează
de un cărucior care
coboară pe un plan
iţ înclinat şi apoi se
deplasează pe un plan
i orizontal. Unghiul
format de planul
a înclinat cu orizontala este de 45°. Neglijând
frec£
P să se determine perioada de oscilaţie a penduh
gravitaţional când:
j,

l
 /. Oscilaţii mecanice

11 căruciorul coboară pe planul înclinat; Rezultă A/ = ■t-t = t ( -l \

T' R,+h
z} căruciorul se deplasează pe planul orizontal. = 720s.
R. J
Rezolvare
5. Să se determine
/////////////// perioada
Lungimea pendulul se va calcula pornind de
micilor oscilaţii 1 executate
ji expresia perioadei.
de sistemul din figură.
I = 2K 0,25 = 0,0625 m
= gsina
Forţa de inerţie care
1
Mărimile fizice /, m, g şi k
k
se presupun cunoscute. Se
^ ^ii!MM/-#-nnnnnn5îr-1
neglijează frecările.
k
1
acţionează asupra corpului
i
m
1
masă m este, F^ = -mă
sau /^ = mg şina . Rezolvare
Această forţă este anulată de o componentă a ţii Referitor la cele două resorturi, deşi aparent ar fi
G = F. = mg şina. Este posibil numai dacă este conectate în serie, ele acţionează ca şi cum ar fi legate
perpendicular pe planul înclinat. Astfel, e o forţă în paralel, k = 2k (comprimarea unuia se face pe seama
activă G^ = mg cosa, care reprezintă î greutatea destinderii celuilalt, deci |j,| = |>'2| ). Pendulul
aparentă G^ = mg^, unde am notat prin g^ cceleraţia gravitaţional contribuie în acelaşi sens la mişcarea
gravitaţională aparentă. corpului de masă m. Constanta elastică pentru pendulul
Astfel mg cosa = mg^ sau g^ = mg
g / cosa. gravitaţional este k = —^.
= 2JI. = 0,6 5
\ g cos a Pe planul mg
orizontal a = O, deci T= 0,5 s. Astfel, rezultă k =2k + —^ (asupra
/
4. Un pendul matematic bate secunda la nivelul punctului material de masă m acţionează şi
mării. Se transportă un pendul identic la altitudinea i forţa de revenire a pendulului), iar perioada este
= 318,5 km. Ce diferenţă de timp va înregistra îcest
r„ ^ jm ^ 2n
pendul faţă de pendulul de la sol în decurs de 4h? T = 2n —, T= ,
(Rp=6376km). ' k.. \2k , g
+'m
Mezolvare XmM l
. - ^p - ^^ , unde: g -
g 6. Constanta elastică a unui resort este k = 50 N/m.
acceleraţia
m Ri Se leagă un capăt al resortului de un corp de masă m
gravitaţională, M - masa Pământului, Rp - raza = 0,5 kg, astfel încât resortul este netensionat. Se
imprimă corpului viteza v^ = Ims în sensul întinderii
Pământului, K - constanta atracţiei universale. resortului. Ştiind că deplasarea corpului pe suprafaţa
Acceleraţia gravitaţională la înălţimea h faţă de orizontală se face cu frecare, coeficietul de frecare la
KmM alunecare fiind [i = 0,6, calculaţi distanţa OM la care
(Rp+h)' corpul se opreşte prima dată.
pământ este g' = -^^--------— = KM .
"î (Rp + h)

Perioada pendulului gravitaţional

este T = 2n i— , iar la altitudinea h este

V^ I---------------
( R„+h^
R„ + h^ — _f_ Rezolvare
R
'"-'^'-'H-. \ R. Aplicând teorema energiei mecanice E^- Ej = L şi
explicitând------------- = -F^ ■ x, obţinem ecuaţia
Perioada pendulului în cele două situaţii
■? z z
25x + Sx - 0,25 = O cu soluţia frzic acceptată x = 6 cm.
[colecţia
lEDUCAŢIONAL

29
 Probleme propuse
Răspunde repede şi bine!
Completează spaţiile punctate, astfel încât să se
respecte adevărul ştiinţific.
1. Defazajul dintre acceleraţia şi elongaţia unui
oscilator armonic este A(p =..................
2. Doi oscilatori sunt în cvadratură dacă A(p =..........
3. Oscilatorul liniar armonic este un corp de dimensiuni
neglijabile aflat în mişcare sub acţiunea unei forţe
4. Perioada oscilatorului liniar armonic este timpul în
care oscilatorul efectuează..................
5. Dacă pentru punctul material care efectuează
mişcarea rectilinie uniform variată, legea de mişcare
este un polinom de gradul doi funcţie de timp, pentru
oscilatorul liniar armonic este......
6. Expresia mca^A^ cos^[G)t + (p) reprezintă energia
pentru oscilatorul liniar armonic.
7. Rezonanţa este o stare specială care se stabileşte
între doi oscilatori mecanici, stare caracterizată de un
transfer.........................
8. Condiţia de izocronism este îndeplinită dacă
amplitudinea de oscilaţie este..............
9. Amplitudinea oscilaţiilor reale scade în timp datorită
acţiunii...............care transformă în mod ireversibil
..........în căldură.
10. Sub acţiunea............energia cinetică se transformă
în mod reversibil în energie...................şi invers.
Alege afirmaţiile corecte.
11. Legea mişcării oscilatorului armonic este:
di)y=A(3i sin((at+(pj
h)y= Acu cos(m+(pJ
c)y = A sin((iit+(^J
12. Constanta elastică este dată de relaţia:
a) A: = m2%/T h)k = m(£? c)k = m2KV
13. Energia totală a oscilatorului armonic ideal este:
a)E = kf/2; b) E = k(A' - f)/2 c)E
= 2kA; d) E = kA^/2
14. Un punct material de masă m efectuează oscilaţii
armonice cu amplitudinea A şi frecvenţa v. Faza
iniţială a oscilaţiilor este nulă. Scrie ecuaţia mişcării
oscilatorii. Aplicaţie: m = 5 g, v = 20 Hz.
30 colecţia
EDOCAŢrONAL
75. De câte ori trece prin poziţia de echilibru un corp
de masă m = 80 kg suspendat de un resort cu k = 2
N/m în timp de 314 s, presupunând că se mişcă după
ecuaţia y = A sin (Ot ?
Aplică şi aprofundează!
16. Un oscilator armonic a cărui mişcare poate fi
reprezentată alăturat, are perioada 12 s. Dacă folosim
analogia mişcării circulare uniforme, constatăm că raza
cercului este 30 cm iar elongaţia iniţială este 10 cm. Să
se completeze cele trei grafice şi să se scrie ecuaţia de
mişcare.
17. Sub acţiunea unei forţe F un corp de masă m, fixat
la capătul liber al unui resort ideal se deplasează pe
distanţa x. Să se exprime: a) pulsaţia, co; b) perioada,
T; c) fi-ecvenţa, v ale oscilaţiilor libere ale corpului.
Aplicaţie: F = 8 N, m = 50 g, x = 1,5 cm.
18. Un corp de masă m, aşezat pe im suport orizontal
fără fi-ecări, este legat de un resort ideal orizontal şi
sub acţiunea unei forţe orizontale F este deplasat la
distanţa x^ faţă de poziţia de echilibru. Lăsat liber
corpul începe să oscileze armonic. Să se determine:
a) constanta de elasticitate k a resortului;
b) fi-ecvenţa v a oscilaţiilor;
c) viteza maximă v^ atinsă de corp;
d) ecuaţia de mişcare dacă corpul a fost lovit liber în |
poziţia cea mai îndepărtată de poziţia de repaus.
Aplicaţie: m = 200 g, F = 50 N, x^ = 5 cm.
( T^\
19. y = 10sin 100iU + — cm. Să se determii
raportul între eiergia cinetilă şi cea potenţială pentru |
y, = 5 cm.
20. Legea de mişcare a unui oscilator armonic estel
y = 0,02 sin K
Să se 10ţ + calculeze: a) valoare»!
maximă a vitezei şi acceleraţiei; b) elongaţia îal
momentul în care E = E ;c) primul moment t, la carej
E =E.
c p
21. Un oscilator liniar cu masa m = 1 kg este scosI
din poziţia de echilibru până la distanţa A = 2- 10^\
 /. Oscilaţii mecanice

II. unde forţa elastică are valoarea 0,2N. Să se scrie b) forţa rezultantă care trebuie să acţioneze asupra
ecuaţia corespunzătoare mişcării oscilatorii. pistonului pentru a-1 pune în mişcare, dacă greutatea
lui este G = ¥,5 A/';
Operaţionalizare - transfer
c) viteza în punctul central al cursei.
R: a) a^^ =71-10' m/s'; b) F = 3264,7 N;
21 Fie un oscilator liniar armonic care se mişcă după
Itaea:y = 0,04sinii,41 (m). c)v =18,84 m/s
Această mişcare este consecinţa proiecţiei 28*. Un punct material efectuează mişcare oscilatorie
anei mişcări circulare uniforme pe axa Oy. armonică compusă din două oscilaţii paralele şi
a) Să se găsească mărimile specifice mişcării ^ 1^
CBFCulare uniforme (o), R). care au ecuaţiile: y, =4sm2m t + - Şl respectiv
b) Să se determine timpul necesar corpului .(: 7t
fenmi a parcurge jumătate din distanţa de la centrul y, =3sin\ (mm).
■Eşcării până la poziţia corespunzătoare deformaţiei 2nt + —
[ 2
■Edme.
Să se scrie ecuaţia mişcării rezultante y.
R: a)(0 = 11,4 rad/s; R = 0,04 m; b) t = 0,046s
R:y = 6,9sin(2n-72"50') (mm)
I JEi. Un oscilator liniar armonic cu masa de 0,02 kg are 29. De un fir de sârmă cu lungimea 1^ = 4 mm stare
alitudinea de 30 cm şi perioada 4s. La momentul nedeformată se suspendă un corp cu masa m = 10 kg,
ial elongaţia este +30 cm. Să se calculeze: care alungeşte firul cu 0,004 m. Secţiunea firului este
a) poziţia corpului la tj = 0,5 s; S = 0,01 cm' şi se presupune tot timpul constantă. Să
b) mărimea şi sensul forţei în acest moment; se calculeze:
c) timpul necesar pentru a ajunge din poziţia
iăţială într-un punct în care y2 = -15 cm;
d) viteza în acest moment.
a) frecvenţa de oscilaţie a corpului dacă el
este tras în jos pe o mică distanţă suplimentară şi apoi
I
este lăsat liber;
R: a)y^ = 0,21 m; b) F = -0,01 N; b) modulul de elasticitate Young pentru sârmă.
c)'t^ =0,75;d)v^ = 0,42 m/s Se va lua g = 70 m/s'.
-s
24. Un pendul simplu efectuează 200 de oscilaţii pe R: a)\ = 7,96 Hz; b) E = 10^ N/m'
■mut iar altul, în acelaşi loc, efectuează 300 oscilaţii 30. Un pendul gravitaţional cu lungimea Ig = 0,2 m
pe minut. Să se calculeze raportul lungimilor celor este plasat într-un ascensor. Cursa ascensorului este
«fcuă pendule. h = 200 m. Plecând din repaus, ascensorul se
R: 2,25 deplasează cu acceleraţia a^ = g/10 un timp t^ = 8s,
după care îşi continuă mişcarea uniform şi pentru a se
2S*. Un pendul simplu este format dintr-o sferă opri la înălţimea h frânează cu aceeaşi acceleraţie, a^
umplută cu apă, atârnată de un fir cu lungimea /. Sfera = g/10. Determinaţi numărul oscilaţiilor efectuate de
ire practicat în partea de jos un mic orificiu, prin care pendul în decursul mişcării. (g = 10 m/s')
se scurge apa. Cum se modifică perioada oscilaţiilor
R: 37 oscilaţii.
când apa se scurge încet prin orificiu?
31 *. Un corp de masă Mse găseşte pe o suprafaţă plană
M. Un mobil efectuează o mişcare oscilatorie armonică. orizontală de masă m«M, care oscilează simplu, fără
Şdind că pentru elongaţiilejj=2 cm şiy^= 3 cm, mobilul frecări, prin intermediul unui resort cu frecvenţa \ = 2
jre vitezele Vj = 5 m/s şi respectiv \^ = 4 m/s, să se osc/s. Coeficientul de frecare între bloc şi suprafaţa
calculeze amplitudinea şi perioada mişcării oscilatorii plană este \x. = 0,4.
i mobilului. Care este valoarea amplitudinii pentru care
R: blocul nu alunecă de-a lungul suprafeţei?
6,28
A= " R: A < 2,48-10-^ m
y',+-^^4,08 cm> ^0,47 s 32*. Un corp de masă m cade de la înălţimea h pe un
T=—= platan de masă neglijabilă, atârnat de un resort cu
co 13,38 constanta elastică k. Ştiind că după ciocnire corpul
rămâne pe platan, să se calculeze amplitudinea mişcării
2~. Pistoanele unui automobil execută cu aproximaţie efectuată de sistemul corp - platan.
o mişcarea oscilatorie armonică simplă. Ştiind că 2M
dublul amplitudinii (cursa pistonului) este 10 cm iar R:A = ±.\l +
iiecvenţa este de 3600 roî/min, să se calculeze: 1) mg
acceleraţia pistonului la sfârşitul unei curse;
I
m
colecţia
EDUCAŢIONAL ■31

^
r-

Probleme propuse
33. Să se scrie perioada de oscilaţie pentru n resorturi legate
în serie, respectiv în paralel, având constantele elastice kj. A B C D

34*. Să se compună grafic oscilaţiile: y, = 2 sin (ot şi y^ = 4

sin ((Ot + K).
35*. Un punct material este supus simultan la două oscilaţii
paralele cu amplitudinea Aj = 3 cm şi respectiv A^ = 4 cm.
Oscilaţia rezultantă are amplitudinea de 6 cm. Să se
calculeze defazajul A9 al oscilaţiilor ce se compun.
36. Un pendul gravitaţional are lungimea l = 0,64 m şi masa
m = 0,1 kg. Se scoate pendulul din poziţia de echilibru
astfel încât firul formează cu verticala unghiul a = 45. Să
se calculeze energia cinetică şi
^ max o *
potenţială când a = 30.
37*. De la marginea unui vas de forma unei semisfere pe
partea interioară este lăsată liber o bilă. Descrieţi mişcarea.
Care este forţa de revenire? Execută corpul mişcare
oscilatorie armonică? Discuţie.
38. în diagrama alăturată sunt reprezentate energiile a patru
pendule elastice care oscilează cu aceeaşi amplitudine şi au
aceeaşi constantă elastică k, dar mase diferite. Care din
oscilatori are masa mai mare?
O
39*. Să se reprezinte fazorial elongaţiile yj = sin nt şi y^ =
cos nt. Să se calculeze amplitudinea mişcării oscilatorii
obţinute prin compunerea celor două oscilaţii paralele.
40. Cum se modifică mersul unui ceasornic cu pendul în
timpul verii faţă de iarnă?
41*. Să se stabilească ecuaţia traiectoriei mişcării obţinute
prin compunerea a două mişcări oscilatorii, perpendiculare,
de aceeaşi pulsaţie, ale căror legi de mişcare sunt: y = Asin
co? şi x = Âcos (Ot.
42. De un resort elastic a cărui constantă elastică este k =
1000 N/m este suspendat un corp de masă m = 0,1 kg.
Pendulul elastic astfel format oscilează. Impulsul
pendulului la distanţa y^ = 3 cm de poziţia de echilibru este
p^ =0,3^3 m/s- Calculaţi amplitudinea mişcării.

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (F2)

1. Completaţi spaţiile punctate, astfel încât să respectaţi adevărul ştiinţific.

a) Mişcarea efectuată de un corp de o parte şi de cealaltă parte a poziţiei de repaus este numită.............
b) Numărul de oscilaţii complete efectuate de un oscilator în......................este frecvenţa de oscilaţie.
c) Pentru oscilatorul liniar armonic ideal energia..................este constantă de timp.

2. Alegeţi afirmaţiile corecte:

 A) Perioada mişcării oscilatorului armonic este: a) T = 2%J—

m
B) Unitatea de măsură în
SI pentru frecvenţă este: a) s"'; momentul iniţial
b) rad/s; c) Hz; d) rot/min.
poziţia de echilibru E =.
p

3. De câte ori trece prin poziţia de

echilibru un corp aflat la capătul
-A o
iA
unui resort, timp de 314 s dacă -l- ■>-x
perioada mişcării oscilatorii este -+-
t = = T/2 T/
de 4n s şi iniţial se află în poziţia X = -A t= 0
4
de echilibru? Dar dacă iniţial era V =0
X=

comprimat la maxim? t v= = 0
a X
4. Completaţi spaţiile libere a
v =.. a = 0 =
din schema alăturată cu valori
t=
cunoscute pentru oscilatorul 3T/4 X=
armonic ideal. A
'y^ ______________colecţia |
t V=
-0
•'•" RDL'CATIONAL X=V=
a = (O^A
a=

m..
 Test oscilaţii mecanice

- oscilator liniar armonic cu

amplitudinea de 8 mm se află după
0,01 s de la începutul oscilaţiei (9^=0) la _-ţa de 4 mm de poziţia de echilibru. Să se calculeze:
a) pulsaţia mişcării; b) frecvenţa oscilaţiei;
c) perioada oscilaţiei; ă) viteza oscilatorului la mommtul dat;
e) acceleraţia oscilatorului la momentul dat.

iL Un punct material efectuează o mişcare

oscilatorie
^rscrisă de legea: y = A sin (2 n t+n/6) m. La ce -
:~ent de timp energia cinetică a punctului material ;
egală cu cea potenţială?

--imul grafic reprezintă oscilaţia unui corp. Care

r graficele notate A - E reprezintă dependenţa de
; Ji energiei cinetice a corpului?
 k.
y' i. EA

_L ^ , .

'
Ec'
B
1W'
YY.
V

c ' E t
\J ' D

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (FI)

L L'n pendul gravitaţional cu lungimea 40 cm este situat într-un vagon de cale ferată care se roteşte pe un
cerc Jcraza 10 meu viteza liniară deiO m/s. Calculaţi perioada de oscilaţie.

2. Mişcarea unui arc elicoidal este dată de ecuaţia: v = ^^cos2t + — sin2t ■ Să se arate că mişcarea este
2 2
tciîatorie armonică şi să se reprezinte grafic şi fazorial.

, Un punct material execută 150 oscilaţii pe minut cu amplitudinea A = 0,05 m. Să se calculeze: a)

perioada; (frecvenţa v; c) să se scrie ecuaţia mişcării ştiind că cp^ = 15 °.

4. a) Precizaţi pentru fiecare oscilator din imaginile

alăturate perioada şi amplitudinea.
b) Ce constantă de elasticitate ar trebui să aibă
resortul din fig. 2, pentru ca, păstrând aceeaşi masă,
să obţinem oscilaţia din fîg. 1 ?
c) Caracterizaţi starea iniţială a sistemelor {x^, v^)
din figurile 3 şi 4.
d) Scrieţi legea de mişcare pentru oscilatorul din
fig. 4.

e) Comparaţi energia potenţială la momentul t = O

Fia 2 pentru oscilatorii din figurile 4 şi 5.
R 1 R
■■■
4
r A \^ ^ s/^ *r
r M' \ V V tr
r.
I ( 3
l' 0
i X
1
3 X X
) 1
0 ^( ". ) f 0 ^ ;
( -H xk m ,____L
m
^
K —
Ir — gŢ|_,
TpC.
"
">" ) \
1

î
^^r- L.4_____

F p' % - t «»_4" t (9) P ^i 5

m) —-
i g
_J^^ \/^*K
0
A 1
X

^ \A^ (<:m
nr
__,_______^ iA-k__l__4___,

^ ^
^ iTl.
t\ 1
t->4l.
OT4
},Z
 r^
: __
Fig. 3 .4-JH
p7S
4S)_.__.,
+__
f) Trasaţi graficul
energiei cinetice în
funcţie de timp
pentru
oscilatorul din fig.
5.
g)

Reprezentaţi
fazorial mişcarea
oscilatorului din
fig.
4 şi trasaţi analogia
cu mişcarea
circulară
uniformă.

(colecţia_______
EDUCAŢIONAL ■33

î st-^saftw.: I'ii. I ' M i i i - i i i : i|il.i( ■

'a^i în isterie
Chrisiian |iii\'^i ii\
(1629- ....^,
Fizician şi astronom olandez, a fost
primul care a emis ipoteza despre
natura ondulatorie a luminii, a
studiat fenomene legate de mecanica
oscilaţiilor şi a descoperit inelele
lui Saturn. El a demonstrat rolul
pendulului în funcţionarea orologiilor,
iar în 1675 propune pendulul elastic lun
pentru construcţia ceasurilor.
gi
(1749-1827)
mil
Astronom şi fizician francez,
fondatorul şcolii politehnice or
 ă sunete în consonanţă, descriu fenomenele de reflexie şi unele aplicaţii.
Modul în care Pitagora a organizat sunetele gamei a fost utilizat la temperarea
instrumentelor tnuzicale până în sec. a XVI.
In perioada Renaşterii, Leonardo da Vinci a studiat propagarea undelor de suprafaţă pe apă.
O interpretare mecanică a fenomenului de propagare a acestor unde, concretizată prin stabilirea unei
formule descriind propagarea, se datorează lui Newton. Formula stabilită a fost considerată corectă
până la începutul sec. al XlX-lea cândLaplace introduce o corecţie impusă de caracterul adiabatic al
deformărilor elastice din mediul de propagare.
Mecanismul propagării undelor este explicat de Huygens al cărui principiu este aplicabil cu
succes pentru analiza matematică a fenomenului.
In privinţa modelării matematice, progrese cu adevărat remarcabile au fost realizate odată
cufundamentarea metodelor mecanicii analitice de către Bernoulli, Euler şi Lagrange.
O contribuţie interesantă şi foarte utilă a adus-o Fourierprin descrierea unei metode de
studiu a oscilaţiilor compuse prin dezvoltarea în serie de termeni armonici.
Paşi mari în dezvoltarea acestor experimente sunt făcuţi de Chladni, care subliniază clar
distincţia dintre fetiomenul acustic de ordin fizic şi cel fiziologic; el cercetează anatomia urechii şi
găseşte că limita superioară de audibilitate se situează la 20 kHz.
Primele cerecetări legate de anatomia urechii au fost, pe la 1574, efectuate de Bartolomeo
Eustachio, dar descoperirea organelor interne de percepţie a sunetului s-a realizat 300 de ani mai
târziu de către Alfbnso Cârti.
Studiile sistematice privind vibraţia barelor, membranelor şi plăcilor precum şi relaţia dintre
viteza undelor şi temperatură sunt efectuate de Chladni şi Lambert, iar legea coardelor vibrante găsită
experimental de Mersenne (1588-1648) este completată de Ricatti (1678-1754).
In perioada construcţiei conductelor de alimentare cu apă a Parisului, Henri Victor Regnault
(1810-1872) efectuează măsurători de mare precizie; cu ocazia aceasta el descoperă că, în apropierea
unui centru de explozie, viteza sunetului în aer este mult mai mare decât în condiţiile obişnuite putând
depăşi 100 m/s.
în 1825, Wilhelm Eduard Weber (1804-1891) şi Ernst Heinrich Weber (1795-1878) introduc
noţiunile de viteză defaza şi viteză de grup.
Legile presiunii de radiaţie au rezultat în urma cercetărilor efectuate de William Thomson,
Reyleigh şi Lebeder, cel din urmă reuşind să evidenţieze fenomene asemănătoare şi pentru undele
luminoase.
O metodă prin care se poate urmări variaţiile de presiune la undele staţionare în gaze a fost
găsită de Lecante(I857) şi ulterior, perfecţionată de Rudolph Konig (1832-1904) inventatorul capsulei
manometrice. Aceasta este alcătuită din două componente separate printr-o membrană care vibrează
sub acţiunea undelor sonore şi face să varieze în acelaşi ritm debitul unui gaz cotnbustibil care trece
prin celălah compartimertt, alimentând o flacără. Vibraţiile se transmit flăcării care reproduce prin
fluctuaţii de intensităţi legea de variaţie a presiunii acustice. Dispozitivul este un traductor ingenios
care a permis observaţii interesante în domeniul acestuia. Rezultate relevante în domeniul acusticii
flziologice au fost obţinute de Helmholtz, care a realizat analiza experimentală a sunetelor folosind
sisteme de rezonatori sferici, apoi, prin aceeaşi metodă bazată pe dezvoltarea în serii Fourier a cercetat
şi problema sintezei timbrelor sonore.
Sistemul de unităţi folosit în domeniul acusticii îşi are originile în lucrările lui Euler (1770)
prin care el defineşte proprietăţile sunetului şi legea Weber - Fechner, care descrie relaţia dintre
proprietăţile energetice ale sunetului şi cele fiziologice.

m
colecţia I
34 EDUCAŢIONALI

UNDE ME^ ry^

ile
L nda îngivapă-le.
igh şi
Valid
Lucian Blana
ită
de
least *OTI • Care este mecaRisnii!! ce stă la baza transferului de energie şi
a AFLA impuls într-un mediu, fără a implica şi transportul unei cantităţi de
ifac substanţă?
e
• Ce sunt valurile? 0;!r suîîetele?

• C uns se explică producerea şi propaj^area undelor seismice?

• Noi tehnici ui medicină şi bioîojîic,

• In ce măsură oamenii pot inlluenţa raportul dintre beneficii şi

efectele indezirabile atunci când aplică noile tehn(ilogii?
1. PROPAGAREA UNEI PERTURBAŢII INTR-UN MEDIU ELASTIC.
UNDA ELASTICĂ
(Fi,F2) l.L Fenomene ondulatorii în natură şi în
tehnică
Privind în jurul nostru, putem observa diverse exemple de
unde: un steag fluturând în vânt, în vârful unui catarg, spicele de grâu
unduindu-se la cea mai mică adiere, mişcarea unei perdele în faţa
geamului deschis, cercurile de pe suprafaţa apei atunci când aruncăm o
piatră, vibraţia geamurilor la producerea unui zgomot puternic, şirul de
exemple putând continua la nesfârşit.
In fiecare dintre aceste cazuri există un mediu (steag, lan de
grâu, apă etc.) în care s-a produs o perturbaţie, determinată de
exemplu, de vânt sau piatră. Asemenea apei care nu se deplasează
Fig. 1. Unde la suprafaţa apei
odată cu undele, materialul din care este făcută perdeaua sau steagul
rămân pe loc după ce perturbaţia a încetat.

Fig. 2 Unde Ia suprafaţa lanului de grâu Fig. 3 Unde la suprafaţa nisipului (dune)

Un mediu poate fi considerat ca fiind, din punct de vedere mecanic, un sistem de puncte
materiale. Punctele materiale considerate pot fi elemente de masă (moleculele sau atomii corpului
respectiv). care au o extindere atât de redusă în comparaţie cu corpul macroscopic încât dimensiunile lor
pot fi neglijate. în general, punctele materiale astfel definite interacţionează între ele. Dacă mediul
respectiv este perturbat - de exemplu se introduce în mediul respectiv o sursă care generează mici
oscilaţii - distanţele dintre punctele vecine se modifică, în unele situaţii, dacă deplasările punctelor
materiale faţă de poziţiile lor de echilibru sunt mici (în comparaţie cu distanţele dintre punctele
materiale ce caracterizează mediul la echilibru mecanic), forţele de revenire care acţionează asupra
punctelor materiale sunt de tip elastic.
într-un astfel de mediu o perturbaţie produsă într-un anumit loc, se propagă în tot cuprinsul său.
Astfel de medii sunt numite medii elastice. Exemple: aerul, lichidele, metalele, lemnul uscat, piatra etc.
Exemple de medii neelastice: zăpada, un balot de vată, un balot de lână. un balot de vată de sticlă, pământ
etc.
Intre elementele constituente ale acestora din urmă nu apar forţe de tip elastic.
Fig. 4. Aparat Weller pentru
producerea undelor
prin torsiune

36 ________colecţia |
EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice

'•FÎ.F2) i.j. Analiza calitativă a transferului de energie

într-un fenomen ondulatoriu t=o
a)
'"Explorare. Investigare

■'^ Să considerăm un fir de oţel, bine întins (tensionat) între Joi

suporţi. Producem o pertubaţie (un şoc) la un moment dat t^ (fîg. 5 i^ i
vt
J
Constatăm că perturbaţia (şocul) se propagă din aproape în aproape je
' / V t>0
:oată lungimea firului (fîg. 5 b).
b)
^ Intr-o cuvă (fig. 6) cu apă este introdusă o ramă liniară la ckca
0,5 cm în apă. Rama este fixată la capătul unei tije. Tija este prinsă blidar de A 0 B
un suport metalic. Producând un şoc (o lovitură intensă, dar scartă) la
capătul liber al tijei, pe suprafaţa apei se formează valuri paralele cu rama. Fig. 5. Propagarea unei perturbaţii într-un
La momentul iniţial t^^, în vecinătatea ramei se creează o suprapresiune. fir de oţel (coardă)
b)
Starea de suprapresiune se propagă din aproape în iproape, creând valuri.
Constatăm că undele se propagă din aproape în iproape pe toată suprafaţa Fig. 6.
apei din vas.

■' în cuva descrisă la paragraful anterior, lăsăm să cadă o

ficărură. Pentru a-şi face loc în apă, picătura evacuează un volum de apă B a)
egal cu al său, făcând să crească presiunea în imediata sa vecinătate. Starea
de suprapresiune se transmite din aproape în aproape pe toată «iprafaţa
apei din cuvă. Se formează valuri circulare concentrice.

'' Fie un tub cu diamentrul de circa 2 cm, aşezat orizontal pe o

masă (tubul Kundt). La un capăt al tubului se află un piston cu Aametrul
mai mic, centrat, astfel încât să nu atingă tubul. Pistonul este fsat la capătul
unei tije, susţinută de un suport de metal. Producând an şoc la capătul
liber al tijei, pistonul comprimă stratul de aer din imediata vecinătate a sa.
Din cauza inerţiei, restul masei de aer nu este perturbată. în timp scurt
stratul de aer din imediata vecinătate a pistonului se relaxează (se dilată),
starea de comprimare este transmisă siramlui vecin, acesta se „relaxează"
şi starea de comprimare este sansmisă stratului următor, s.a.m.d. (fig. 7).
în timp ce perturbaţia se transmite din aproape în aproape pe
drecţia axei geometrice a tubului, mase elementare de aer se deplasează 3;
direcţia de propagare a perturbaţiei, într-un sens la comprimare şi în îens
invers în timpul relaxării. P
ropagarea undelor pe suprafaţa
Fie o sursă sonoră de dimensiuni mici, un fluier, de apei: a) sursă liniară; b) 2
surse punctiforme
sxemplu. Se emite un sunet scurt. Sunetul se propagă în toate direcţiile.
La un moment dat, toate punctele care oscilează se află pe suprafaţa unei
piston
sferei cu rază Rj, la momentul următor pe suprafaţa sferei de rază 7?^ > _M||| I IB
R^ s.a.m.d. Pentru o direcţie de propagare oarecare, perturbaţia s-a transmis
din aproape în aproape în straturile de aer, in mod progresiv, prin
comprimări şi dilatări succesive. ■ I HM I II
Experimentele amintite mai sus evidenţiază un fenomen aumit
Fig, 7 Modelarea transmiterii perturbaţiei
mişcare ondulatorie, care constă în transferul energiei unei perturbaţii din într-un tub cu gaz colecţia
aproape în aproape, într-un mediu alcătuit din elemente de masă (solid, lEDUCATIONAL

lichid sau gaz) ce interacţionează prin forţe de tip elastic. 37

 ■ÎF'HEfiSfflW

Fig. 8 Aparat pentru modelarea undelor Mai important pentru studiul pe care-1
întreprindem, este cazul în care un punct din mediul
elastic oscilează armonic, el devenind sursă a mişcării
ondulatorii. Pentru a putea avansa în descrierea mişcării
ondulatorii, vom folosi sisteme simple care modelează
această mişcare. Un astfel de model poate fi observat în
imaginea alăturată. Mediul de propagare este discret,
construit din mici corpuri care pot efectua mişcări
oscilatorii.
Dacă la un capăt al lanţului de corpuri se
produce o mişcare oscilatorie, transversal pe direcţia sa,
perturbaţia se va propaga şi, după un timp, forma pe
transversale care lanţul de particule o va lua este ilustrată în
figura 8, ea deplasându-se de la un moment la altul.
Propagarea perturbaţiei într-un mediu elastic sugerează un
concept care descrie mişcarea ondulatorie: unda elastică.
Conceptul ca atare este imaginea abstractă a unui fenomen
spatio - temporal ce poate fi descris prin funcţii periodice. Unda, care
nu este o particulă materială, reprezintă deplasarea dintr-un loc în altul
a unei perturbaţii.

////////////////////////////////// (Fi,F2) 1.3. Unde transversale şi unde Itmgitutîinak

Luând ca axă de referinţă direcţia de propagare a mişcării
ondulatorii, constatăm din exemplele analizate anterior, că particulele
P^ ©^ ©^ ^ ^ mediului pot avea două direcţii de oscilaţie. Astfel, în exemplul cu firul de
oţel (fig.5), mişcarea ondulatorie se propagă pe direcţia AB, iar punctele
Fig. 9 Oscilatori cuplaţi care formează un firului de oţel oscilează pe direcţii perpendiculare pe direcţia AB.
mediu în care se pot propaga unde Numim undă transversală, unda mecanică pentru care
punctele materiale ale mediului elastic oscilează pe direcţii
perpendiculare pe direcţia de propagare.
O modelare a undei mecanice transversale poate fi realizată cu
sistemul de pendule gravitaţionale, prezentat în figura 9.
■ ■■>■■—•—•—■—•—•—% % •—•-
Pendulele gravitaţionale sunt formate din corpuri identice,
suspendate prin fire de masă neglijabilă, de aceeaşi lungime. Sunt
unite între ele prin fire elastice uşoare. Dacă se scoate primul pendul
din poziţia de repaus, deplasându-1 perpendicular pe planul sistemului
de pendule, după ce a fost eliberat, începe să oscileze perpendicular
pe planul cadrului. Mişcarea de oscilaţie se transmite la pendulul al
doilea, de la acesta la pendulul al treilea, s.a.m.d. în timp ce mişcarea
ondulatorie se propagă de la primul pendul către ultimul, fiecare pendul
oscilează pe direcţii perpendiculare pe această direcţie. La un moment
dat pendulele se află pe o curbă de tip sinusoidal. Forma acestei curbe
se modifică de la un moment la altul, dar caracterul general de sinusoidă
se păstrează. Acesta poate fi un exemplu intuitiv al undei mecanice
transversale (fig. 10).
în celelalte exemple, alegând o direcţie de propagare a mişcării
Fig. 10 Situaţia la diferite momente a
perturbaţiei ce se propagă de-a lungul unui ondulatorii, constatăm că direcţia de oscilaţie a punctelor materiale
mediu unidimensional ale mediului coincide cu direcţia de propagare a mişcării ondulatorii.
Astfel de unde sunt numite unde longitudinale, (fig. 11)
Numim undă longitudinală, unda mecanică pentru care
punctele materiale ale mediului elastic oscilează pe aceeaşi direcţie
38 coicciia j cu direcţia de propagare a mişcării ondulatorii.
 //. Unde mecanice
Modelul undei longitudinale este mai puţin intuitiv, experimental se
constată că la un moment dat distanţele dintre punctele Vreme ale mediului
(exemplu: spirele resortului din figura alăturată) au • -:ori diferite. Sunt zone în
care acestea sunt mai apropiate, alternând ;- zone în care punctele mediului
(spirele) sunt mai depărtate, rroducându-se o modificarea a densităţii mediului în
zona respectivă.
Observaţii
• Propagarea oscilaţiilor, indiferent de mediu - solid, lichid «an gaz -
nu este însoţită de transport de masă.
• Propagarea perturbaţiei presupune întotdeauna transport ie
energie, transport ce are loc cu viteza de propagare a undei.
• In cazul undelor longitudinale propagarea perturbaţiei este ăisoţită
de o variaţie a presiunii în mediu pe timpul deplasării.

(Fi,F2) 1.4, Mteza de propagare a oscilaţiilor

Studiile de propagare a oscilaţiilor sau, mai general, al ^eroirbaţiilor într-
un mediu, au dus la concluzia existenţei unei viteze fnie de propagare.
în urma experienţelor efectuate s-a constatat că:
- există medii omogene în care perturbaţiile se propagă
ca aceeaşi viteză. Dacă viteza de propagare este aceeaşi în toate
dfcecţiile, mediul este izotrop; Fig. 11 Punerea în evidenţă a formării
undelor longitudinale
- în mediile solide se formează atât unde longitudinale cât şi
mie transversale; undele transversale se propagă cu viteză mai mică
Jecit undele longitudinale.
Undele transversale presupun deformaţii ale mediului de tipul
iarfecării. Din această cauză undele transversale se pot forma doar ii mediile
rigide (solide).
Undele longitudinale se pot forma atât în mediile solide cât «in cele
lichide şi gazoase.
- Viteza de propagare a perturbaţiilor nu depinde de
H-Ţlitudinea perturbaţiei.
- Viteza de propagare depinde de proprietăţile inerţiale ale nrnr nrm mm mm
nediului şi de forţele de revenire (elastice) care acţionează asupra
Fig. 12 Propagarea undelor longitudinale
simculelor mediului. De exemplu, viteza undelor longitudinale,
k mediile solide depinde de modulul de elasticitate, E, şi densitatea
nediului, p, conform relaţiei:
'V, = —, unde [EJ ■N/m\[p] =kg/mK
VP ^
Viteza de propagare a undelor transversale într-un mediu sc-d
(exemplu: coardă) depinde de tensiunea (forţa elastică) T, şi de

iBisî unităţii de lungime a acesteia \i = m/l, conform relaţiei' v = /—

mdi[T] =N,[\i] =kg/m. ' \V^
mm mm mm mm mm mm
Fig. 13 Propagarea undelor transversale
Propagarea mişcării oscilatorii (a unei perturbaţii) imprimată unor particule ale unui mediu
elastic, m timp, din aproape în aproape, se numeşte undă elastică. Transportul de energie prin unde
are loc fără transport de substanţă (masă).
Mişcările particulelor care transmit unda pot fi perpendiculare pe direcţia de propagare a undei -
determinând unde transversale - sau de-a lungul direcţiei de propagare determinând unde
longitudinale. Viteza de propagare a undelor depinde de proprietăţile elastice şi inerţiale ale mediului.
colecţia
II EDUCAŢIONAL -39
 S ..'i. .■!.■'

Unda de şoc
In urmă cu 60 de ani avioanele cu
reacţie nu apăruseră decât ca nişte prototipuri
senzaţionale. Totuşi, piloţii au constatat că,
atunci când efectuau picaje prelungite, apăreau
nişte fenomene înspăimântătoare. Comenzile se
blocau, iar avionul tindea să-şi accentueze
picajul. Mulţi dintre ei nu au supravieţuit pentru
a povesti ce s-a întâmplat. Ca întotdeauna în
aviaţie, ignoranţa este ucigaşă. Dar fenomenul
era numai aparent inexplicabil.
In aer perturbaţiile se propagă cu
viteza sunetului (în atmosfera standard, adică le
nivelul mării şi la o temperatură de I5°C,
aceasta este de circa 340 m/s). Atunci când
avionul se deplasează cu o viteză mică.
moleculele aflate la o distanţă oarecare în
faţa sa pot "afla" că avionul urmează să sosească. Pe măsură ce viteza avionului creşte, timpul avut la dispoziţie de
moleculele de aer pentru a "reacţiona" devine din ce în ce mai scurt, ele " aglomerăndu-se" în faţa suprafeţelor de
atac ale avionului. Spunem că aerul are în acest moment im comportament de fluid compresibil.
Dacă viteza avionului creşte în continuare, se va produce un fenomen interesant. Moleculele de
aer din faţa sa nu mai au timp să reacţioneze. Apare unda de şoc. De fapt, această sintagmă nu este
tocmai corectă. In jurul avionului apare o zonă de discontinuitate în care presiunea aerului variază brusc,
sub forma bangului sonic, o pocnitură puternică, asemănătoare unei lovituri de tun. In regim .supersonic,
datorită undei de şoc, rezistenţa la înaintare atinge valori foarte mari, ceea ce duce la creşterea supărătoare
a consumului de combustibil. Deşi, aerodinamica vitezelor mari a evoluat rapid în ultima jumătate de veac
(unul dintre înaintaşii de seamă ai acestei ştiinţe este românul Ilie Caraj'oli), nu s-au putut găsi căi de
optimizare a formei vehiculelor aeriene supersonice, care să ducă la o scădere a efectelor negative ale
undei de şoc. (Revista Ştiiină .^i Tehnică)

Valurile
Valurile sunt unde produse de obicei la suprafaţa lacurilor, mărilor, oceanelor, de către vânt. O parte din
energia vântului este transformată în energie mecanică prin frecare între aer şi apă. Cu cât intensitatea vântului este
mai mare, cu atât acest transfer este mai eficace. Studiul mai aprofundat al formării valurilor conduce la concluzia că
oscilaţiile particulelor apei nu sunt numai la suprafaţă, ci se extind cu amplitudine din ce în ce mai mică spre fundul
apei. Aceste oscilaţii au atât o componentă longitudinală cât şi una transversală.
Unda poate fi considerată ca o suprapunere de unde longitudinale şi transversale, de amplitudini diferite şi
defazate cu n/2.
Se constată că atunci când plouă sau ninge, valurile se formează mai repede, marea are un aspect uşor
ondulat. Înălţimea valurilor depinde nu numai de forţa vântului ci şi de aria pe care acesta suflă cu aceeaşi
intensitate.
Cele mai înalte valuri măsurate ştiinţific în largul mării s-au înregistrat în vestul coastelor Californiei, în
1933, şi aveau înălţimea de 33,6 m la o intensitate a vântului de peste 100 km/h, care se înregistra la o distanţă de
peste I.OOO km depărtare.

colecţia 1
40 EDUCAŢIONAL |
 //. Unde mecanice

2. MODELUL UNDEI PLANE (Fim*) 2.1. Frontul de

undă. Suprafaţa de undă. Lungimea de undă

r o perturbaţie oscilatorie se poate propaga într-un mediu elastic, Fig. 14

i!">gen şi izotrop, sub formă de: Deoarece cazul oscilatorilor
- unde unidirecţionale, pe o direcţie dată (coardă, resort); în care amplitudinea de oscilaţie sie
K - unde superficiale (pe suprafaţa apei, la suprafaţa unei foi constantă este cel mai simplu, ne
r r:2'!ce subţiri); propunem să deducem legea de
- unde spaţiale (în aer, apă, solide). Topagare a perturbaţiei pentru
Locul geometric al punctelor atinse la un moment dat de - această situaţie.
vcarea oscilatorie se numeşte front de undă.
Frontul de undă poate lua una din formele reprezentate în
-r-rilel4, 15 şi 16, liniare sau sferice.
Se numesc raze - direcţiile de propagare ale unei oscilaţii.
' izele sunt perpendiculare pe suprafeţele de undă într-un mediu
«Bogen şi izotrop.
Undele a căror suprafaţă de undă este plană sunt unde
jfajie, iar dacă aceasta este sferică, le numim unde sferice.
Analizând reprezentarea undelor, constatăm că mişcarea
latorie se caracterizează printr-o periodicitate în spaţiu:
ea perturbaţiei pe durata unei oscilaţii complete corespunde
jnei distanţe, numită lungime de undă (^).
Lungimea de undă reprezintă distanţa dintre două puncte
fSBsecutive care oscilează în fază. Se măsoară în m.
Mai constatăm că un ciclu spaţial, reprezentat prin lungimea
ie undă X, se realizează în timpul unei perioade de oscilaţie a sursei şi Fig. 15 Formarea fronturilor de undă liniare
:ncărui punct material atins de oscilaţia armonică (fig. 17). Astfel, la două momente de timp diferite
iijigimea de undă se poate exprima ca distanţa parcursă pe o
«■unită direcţie de frontul de undă în timp de o perioadă:

V reprezintă viteza de propagare a mişcării ondulatorii, atât pentru

^ede transversale cât şi pentru unde longitudinale.
Deoarece lungimea de undă a fost definită ca distanţa dintre
xuă puncte consecutive care oscilează în fază, viteza v din relaţia de
nai sus este numită viteză de fază.
într-un mediu omogen frontul de undă se deplasează cu viteză
constantă. Viteza de fază este constantă, dar nu trebuie confundată cu Fig. 16 Formarea fronturilor de undă
sferice la două momente de timp diferite
viteza cu care oscilează un punct material din sediul elastic (care este
o mărime variabilă în timp). = ^■_

Energia transportată de frontul de undă se distribuie uniform i

iaie oscilatorii atinşi de acel front de undă. Dacă frontul de undă este 7
Tian şi mediul ideal (nedisipativ), aceeaşi energie se distribuie uniform
aceluiaşi număr de oscilatori. în acest caz amplitudinea de oscilaţie este
^
z^^
icseaşi pentru toate punctele aflate pe o rază sau pe xtn front de undă. X / \ <sz X

—^
Aceeaşi situaţie se realizează şi pentru cazul în care frontul de -4
^-. vt t=0
lodă este \m segment de dreaptă.
X — t=t
 Fig. 17 Propagarea perturbapei Punerea în evidenţă a lungimii de undă

I colecţia
lEDUCATlONAL 41
 1
y(M)
'
f r\
\pi \P2
I
^i A y\ 1 x(m)
s* "H liPi
i 4
X

(Fi,F2*)2.2. Ecuaţia undei plane

într-un mediu dat, unda ia naştere când dimensiunea liniară L
a mediului pe direcţia de propagare depăşeşte lungimea de undă:
L>vT, unde v - viteza de propagare a perturbaţiei.
Fie S o sursă de oscilaţii armonice caracterizate prin legea;
y^= Asincot ■ Oscilaţiile se propagă într-un mediu nedisipativ pe
direcţia Sx, frontul de undă este plan. Mişcarea ondulatorie se propagă
cu viteza v. Timpul în care frontul de undă emis de sursa S ajunge în
punctul oarecare P aflat la distanţa x de sursa S este /' = x/v.
Elongaţia punctului P, y^, la momentul ? va fi aceeaşi cu
Fig. 18 Depărtarea faţă de echilibru a unui
elongaţia sursei S la momentul (t -1').
punct al mediului, la un moment dat, în 2TZ I X
Deci: yp{t,x) = Asin(£>[t-t') = Asin-
funcţie de distanţa xfaţă de sursă.
sau
Ty,
yp[t,x) = Asm2m unde T\ = X.
T\
Se obţine: yp {t,x) = Asm2n\ — - - . Cum punctul P a fost
x
l
stabilit în mod arbitrar, rezultă că ecuaţia de mai sus este valabilă pentru
toate punctele aflate pe direcţia de propagare a mişcării ondulatorii.

y{x,t) = Asin2n\---------este ecuaţia undei plane şi arată că|

Fig. 19 Dependenţa de timp a elongaţiei

elongaţia unui punct, aflat pe direcţia de propagare, depinde
unui punct oarecare al mediului,
considerând t = O momentul începerii
simultan de două variabile: timpul şi distanţa faţă de sursă.
oscilaţiei în sursă Observaţii
• Unda descrie un fenomen cu dublă periodicitate:
In fa plus a) Periodicitatea în timp. Precizând punctul pe direcţia de
deplasare a undei, stabilind pentru x o valoare dată în ecuaţia undei
Ţinând cont de ecuaţiile de
plane, aflăm cum oscilează punctul respectiv în timp. Din ecuaţia
mişcare ale oscilatorului sursă, fiecărui
punct P al mediului aflat la distanţa x undei plane se obţine astfel, ecuaţia de oscilaţie a fiecărui punct aflat
faţă de sursă, în care se propagă unda pe direcţia de propagare a undei: yp(t,x) = yp{t + nT,x) unde Teste
îi va corespunde o viteză de oscilaţie şi perioada oscilaţiei şi n este număr întreg.
o acceleraţie astfel: b) Periodicitatea în spaţiu. Stabilind pentru t o valoare în
ecuaţia undei, aflăm elongaţiile tuturor punctelor aflate pe direcţia de
yp{t,x) = Asin2n propagare la momentul t: yp {t,x) = yp {t,x + nX) unde X este lungimea
T X de undă.
t • Amplitudinea şi frecvenţa oscilatorului se conservă în decursul
A(OCOS2'K\ .
propagării perturbaţiei.
[ • Ecuaţia dedusă reprezintă legea de propagare a unei perturbaţii
Op {t,x) = -Aaf sin2n\
T—
 armonice într-o direcţie dată. într-un mediu omogen şi izotrop starea
de oscilaţie a punctelor din mediu situate în planul x=ct. poate fi
descrisă prin aceeaşi expresie, indiferent de poziţia punctului în acest
plan. Din acest motiv unda descrisă este numită undă plană.
ntr-un mediu elastic în care se propagă o perturbaţie, punctele mediului oscilează
după legea: y{ v,/) = Asin2% t x \
—-— , având aceeaşi amplitudine şi perioadă cu a sursei
de oscilaţie. Periodicitatea îîi spaţiu este reprezentată prin lungimea de undă X care
reprezintă distanţa străbătută de suprafaţa de undă în timp de o perioadă.
colecţia |
EDUCAŢIONAL 1
 //. Unde mecanice

\¥\â-i*)23. Transferul energiei prim unde Fig. 20 Vibraţiile corzilor chitarei crează
înjur unde ce pot fi puse în evidenţăprin
oscilaţia pendulului
Dacă unul dintre punctele unui mediu elastic care execută :
mişcare oscilatorie este sursă de oscilaţii, pe rând toate punctele -ediului
încep să oscileze. Analizând energetic acest proces, rezultă -l punctele
materiale ale unui mediu elastic, în prezenţa undelor " îcanice, au energie -:; t

mecanică mai mare decât în absenţa lor. Surplusul -T energie mecanică, Am

este furnizat punctelor mediului de către sursa -; oscilaţii. în regim X"^
t Aw \
permanent, o sursă de oscilaţii are frecvenţa şi -:r_plitudinea constantă.
Puterea primită de la generatorul de oscilaţii este radiată de sursă în ;
—^ 1 X
mediul elastic. în mediile perfect elastice (în ;i:e propagarea oscilaţiilor
AS^^
se face fără amortizare) energia emisă de
^rsă într-un anumit interval de timp este egală cu energia particulelor vAt "
_:e au intrat în oscilaţie în acel interval de timp.
Din punct de vedere energetic unda este caracterizată printr-o ____________________,
Fig. 21
rlrime fizică numită intensitate.
Intensitatea undei reprezintă energia transferată în mediul ie
propagare, care străbate în unitate de timp, unitatea de
suprafaţă AW
At-AS
•rientată perpendicular pe direcţia de propagare: / =
Dacă Albeşte energia oscilaţiilor elementului de masă Am din
nediul de propagare (figura 21), atunci AW= Amco^J^/2 şi intensitatea
ircei se poate exprima ca/ = pvco^J^/2, unde p este densitatea mediului,
. -.teza de fază, co pulsaţia oscilatorului şi A amplitudinea oscilaţiilor repaus
Experimental s-a constatat că intensitatea undei scade cu distanţa
âcă de sursă. Această scădere este datorată următoarelor cauze:
1) răspândirea energiei undei în mediul de propagare (unda
sferică de exemplu);
1) absorbţia energiei de către mediul elastic.
în cazul în care frontul de undă este cerc sau sferă, o energie
jr:erminată se distribuie, în timp ce raza creşte, pe un număr din ce în li
niai mare de oscilatori. Efectul este micşorarea amplitudinii undei i«
măsura îndepărtării de sursă.

Fig. 22
Ivrifică şi consolidează
I. Demonstrează că diferenţa de fază Acp dintre două ' Rezolvare: ApWc^nd o forţă
constantă /^ la capătul A.
r*-ncte P,, P^ ale mediului, la un moment dat, este: acest capăt se va deplasa în sus cu o viteză v,
Ao = 9^ - cp^ = iTziAxAj. unde Ax reprezintă distanţa jntr-un interval de timp At, conform condiţiilor impuse
-—'^^ "/ ■?'' 2- în enunţ. în acelaşi interval de timp, perturbaţia s-a
Două puncte ale mediului P, şi P,
32Stă o distanţă Ax = X, 2X,..., nX,, n număr natural | . , • ■, F între care | p^pagat pe direcţia
■m în acelaşi moment aceeaşi elongaţie, deci P,, P, | "™^^ lurilor^ —= - AB cu viteza c. Din asemănarea
V 7v
=>P = —. Aplicând teore-c •scilează în fază. Dacă Ax = X/2,... (2n+l)X/2 au în | ma variaţiei impulsului
porţiunii aflate în mişcare,
Kelaşi moment elongaţii opuse, deci P^, P, oscilează j având masa m şi lungimea cAt. obţinem:
i
k ^rr opoziţie de fază. Verifică aceste afirmaţii.
Să se demonstreze formula vitezei de propagare
T\'
.FAt = [Xc\'Al => F = ucv = Hc\'. Din această
a undei transversale c, =. într-o coardă.
^^?l5iderând perturbaţia produsă de un puls transversal relaţie rc/uită T = rţi -
şe o distanţă foarte mică, aplicat la un capăt al corzii
II Dl I
pnn intermediul unei forţe constante (fig. 22)
 REFLEXIA ŞI REFRACŢIA UNDELOR
(FLF2) 3.1. Principiul lui Huygem
Studiind mecanismul propagării oscilaţiilor, fizicianul olandez
Christian Huygens a formulat un principiu care permite să se afle
poziţia şi forma frontului de undă la momentul t + M^ când se cunoaşte
poziţia frontului de undă la momentul t.

Explorare. Investigare • , ■ .

** Producem succesiv una sau mai multe unde circulare

Fig. 23 Dispozitiv pentru punerea în
evidenţă afronturilor de undă
(figurile 24 a, b, c) sau lăsăm o undă liniară să treacă printr-unul, mai
multe sau foarte multe orificii dispuse liniar (figurile 24 d, e, f).
Se observă de fiecare dată frontul de undă. Acesta poate £
considerat ca fiind suprapunerea unui număr infinit de unde circulare,
în situaţiile d), e), f) observăm că unda liniară poate fi descompusă dinj
nou în unde circulare.

Fig. 24 Sursele sunt marcate cu roşu. Prin
suprapunerea mai multor
unde circulare (a), apar unde liniare (b,c). Invers,
frontul de undă
al undei plane se poate descompune în unde
circulare (d,e,f).
Observăm că în imediata
apropiere a "frontului" se formează
unde semicirculare (fig-25). La o
distanţă relativ mică (de numai câţiva
milimetri), unda liniară se reface,
frontul de undă. "înfaşurătoarea"
undelor secundare, este liniar, paralel
cu frontul de undă iniţial. Dincolo de
obstacol undele se propagă tot în
formă liniară. Această constatare este
valabilă pentru oricare fron: de undă:
circular, sferic etc.
Generalizând, oricare punct al
unui front de undă poate fi
considerat sursă secundară de unde
în centrul unor fronturi
elementare,] sferice.
Noul front de undă este
suprafaţa! înfăşurătoare a
fronturilor de undă elementare. |
(principiul lui Huygens)
Prin înfaşurătoarea fronturilor
de undă elementare înţelegem
suprafaţa tangentă comună la 1 toate
fronturile de undă elementare
provenite de la j sursele secundare.

CF.i,F2) J.2. Propagarea undelor la suprafaţa de separaţie

dintre două medii omogene
în paragrafele precedente s-a studiat propagarea unesl perturbaţii într-un
mediu omogen. în continuare ne propunem sil studiem fenomenele care se produc
la limita de separaţie dintre douij medii omogene în care vitezele de propagare
sunt diferite.
 Putem caracteriza mediul prin viteza cu care se propas mişcarea
ondulatorie în acel mediu. Experimental s-a constatat vitezele de propagare ale
mişcării ondulatorii în medii diferite sun! diferite.

^ Folosim o cuvă transparentă cu apă în . ~i:- 28). La capătul

care plasăm pe fund o placă cu o anumită grosime. liber se produce o
Explorare. Investieare oscilaţie completă. Unda
se
Astfel se delimitează două regiuni în care valurile - igă aşa cum se arată în
se propagă cu viteze diferite. figura 28 a. Când oscilaţia
Producând unde cu o sursă liniară, vom ajunge la punctul ■ '•!.
observa aspectul ftonmrilor de undă din vecinătatea acesta, în conformitate cu
frontierei dintre cele două regiuni. Aspectul lor este principiul al treilea al
ilustrat alăturat (fig. 26). dinamicii, TEic-nonează,
Ceea ce observăm poate fi explicat apelând la făcând ca modul de
principiul lui oscilaţie al tubului de
[Hnygens. Conform acestuia, orice punct devine la cauciuc să se amicrâce cu
un moment dat 180° (pierde o
centrul unui front de undă secundar. Din fiecare semilungime de undă).
punct al acestui front Astfel, prin
ie undă pornesc unde care se propagă atât în primul reflexia pe un
mediu (unde mediu perfect
weflectate), cât şi în al doilea mediu rigid, se produce
(unde refractate). o a fazei undei de
n radiani sau o
Reflexia undelor "pierdere de
Fie sursa S, direcţia de propagare {ST), I semiundă".
fiind punctul de incidenţă pe suprafaţa de separare b) Dacă manşonul
(xy) dintre cele două medii. IR este Erecţia undei M poate aluneca pe tija
reflectate (direcţia reflectată - fig. 27). verticală, oscilaţia se
Reflexia este fenomenul de reîntoarcere a iis---j tară modificarea
undei în mediul dfn care a provenit atunci când fazei (fig. 28 b.). Deci,
întâlneşte suprafaţa de separare ^tre două medii pe un mediu perfect
diferite. aabil reflexia se
Numim unghi de incidenţă, notat cu produce fără
simbolului /, unghiul format ăe. direcţia incidenţă (SI) schimbare de fază.
cu normala în punctul de incidenţă (IN).
Numim unghi de reflexie, notat cu simbolul Refracţia undelor
r, unghiul format lie direcţia reflectată (IR) cu Refracţia este
normala în punctul de incidenţă (IN). fenomenul de
Legile reflexiei sunt: schimbare a
1. Direcţia undei incidente, direcţia direcţiei de agare a
undei reflectate şi undei la traversarea
lala în punctul de incidenţă al undei pe suprafeţei de
suprafaţa de separare separare dintre i
^ cele două medii se află în acelaşi plan. medii în care viteza
2. Măsura unghiului de reflexie este de propagare a
undei este diferită.
egală cu măsura
iHgiiiului de incidenţă: < NIR =<NIS sau r = i.

^ In cazul fenomenului de reflexie al

undelor mecanice îAxsebim două situaţii pe care le
putem evidenţia astfel:
a) Fie un tub de cauciuc fixat de un suport
rigid prin manşonul
 //. Unde mecanice
nifdiiil 2

„.. § Ş-#-#^#'^#?:..». ■'

.,J---# #•■ -#* ,»■ .,^, ^

Fig. 26 Vizualizarea fronturilor de undă la

suprafaţa de separaţie dintre două medii
omogene diferite

mediul 1 Fig. 28 Reflexia undei ce se

propagă de-a
lungul unui furtun flexibil cu
capăt fixat a)
sau liber b)
colecţia
EDUCAŢIONAL 45

sursa Ntunim unghi de refracţie (notat cu simbolul r), unghiul

format de | direcţia refractată (IR') cu normala (IN) în
fronturi punctul de incidenţă (fig. 29). Legile refracţiei sunt: 1.
Direcţia undei incidente, direcţia undei refractate şi
normalal în punctul de incidenţă al undei pe
suprafaţa de separare dintrej cele două medii se află
în acelaşi plan. 2. Raportul dintre sinusul unghiului
de incidenţă şi sinusul sini unghiulu
de refracţie este constant: -------=
ct (legea Snell - Descartes)
sinr
de undă
în Explorare. Iiwestigare
mediul
1
supr
afaţa
de
separ
are
fronturi
de
undă în
mediul
2

Fig. 29
 ^ Legea a doua a reflexiei
Pentru a demonstra legea a doua a reflexiei, se consideră o| undă superficială al
cărui front de undă este segmentul A^C, (fig. 30). Suprafaţa xy separă mediul 1, în
care viteza dej propagare a mişcării ondulatorii este v, de mediul 2, în carel viteza
de propagare a mişcării ondulatorii este v^.
mediul 1 Frontul de undă ajunge la un moment dat în poziţia! A^C^. Conform
principiului lui Huygens, în acelaşi momec: punctul A^ devine sursă
secundară de unde. Rând pe rând. toate punctele situate între A^ şi C^ devin
succesiv surse] secundare de unde. Fronturile de undă, în mediul 1, undelor
secundare sunt semicercuri. Raza maximă o semicercul cu centrul
777777777777A7777777S777m^y77777 y în^^. înfaşurătoarea frontului de undei secundare este segmentul
A^C^. Direcţia de propagare al undei reflectate este perpendiculară pe noul
front de undă Triunghiurile A^Cf^ şi A^^C^ sunt dreptunghice pnLJ construcţie.
Catetele A^^ şi C^C^ sunt egale deoarece sumj distanţele pe care s-au propagat
mediul 2 fronturile de undă în acelaşi [ mediu (cu aceeaşi viteză v,) în acelaşi timp: A^^ =
Cp^ = Y^At Triunghiurile au ipotenuza (A^J, deci sunt congruente. Unghiurile
Fig. 30 corespunzătoare laturilor egale sunt egale:
< C^A^C, =<Ap^A^ adică r = i.

^ Legea refracţiei
Asemănător, urmărim propagarea mişcării ondulatorii înl
mediul al doilea (fig. 31). Conform principiului Huygens, stabilimj
frontul undei refractate, A^^. Direcţia de propagare a undei refractatej
este perpendiculară pe noul front de undă. Dacă direcţia undei incident!
formează cu normala în punctul A^ unghiul i, direcţia undei refractate
formează cu normala unghiul de refracţie r.
Triunghiurile A^B^B^şiA ,5^4^ sunt dreptunghice prin construcţie.!
Relaţiile B^B=A^B^in i ş\A^A=A^B^in r sunt evidente.
împărţind cele două relaţii, membru cu membru şi ţinând
cont că: B^B = v^At şi ^|^, = v,A? (distanţele respective sunt parcurse]
de frontul de undă în acelaşi timp dar cu viteze diferite), se obţine:
sini V,
-----= —'-- const
sin r V,
46 I Di < \ ) l ( t \ M

Fig. 31
 //. Unde mecanice

Notând:«,, - —, indicele de refracţie al mediului al doilea fată

;e primul mediu, legea "a doua a refracţiei se poate exprima astfel:
sin i
~.— = « ? / ■

sinr . .
Observaţii
• Direcţia de propagare se apropie de normală dacă v,< v^ şi se
ncepârtează de normală dacă v > v .
■ Prin refracţie frecvenţa undelor nu se modifică ci numai direcţia
ie propagare şi lungimea de undă.

Reflexia totală
în cazul n< n^, unghiul de refracţie este mai mare decât Fig. 32
-rghiul de incidenţă. Crescând continuu unghiul de incidenţă, creşte -:
unghiul de refracţie. Valoarea de 90° este atinsă mai întâi de unghiul ;c
refracţie, (fig. 32)
Există o valoare a unghiului de incidenţă /, numită unghi
K -mită,
pentru care ungMul de refracţie este — rad .
Sini -—'-
sini sin-
2
Pentru unghiuri de incidenţă mai mari decât unghiul limită, / > /, ;ii
i_ se mai produce refi"acţie, ci doar reflexie. în cazul reflexiei totale energia Fig. 33 Punerea în evidenţă a fenomenelor
de reflexie şi refracţie la suprafaţa de
r^nsportată de unda incidenţă se reîntoarce integral în primul mediu. separare aer - apă cu ajutorul unui fascicul
laser

Explicarea fenomenelor de propagare a undelor plane are la bază principiul lui Huygcns. Undele plane se reflectă

respectând legea: unghiul de incidenţă este egal cu unghiul de reflexie.

O undă transversală se reflectă la capătul fix cu o schimbare de fază n. iar Ia capătul liber fără schimbare de fază. La
reflexia undei longitudinale, la capătul fix comprimarea se reflectă tot prin comprimare, iar la capătul mobil
comprimarea se reflectă prin dilataţie.
Când trec dintr-un mediu într-un altul undele se refractă astfel încât raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi
sinusul unghiului de refracţie este egal cu raportul vitezelor de propagare în cele două medii.

iează.
1. Studiază reflexia perturbaţiilor longitudinale cu riitorul
unor cărucioare cuplate prin arcuri (fig. 34)
A

2. Folosind cuva din fig. 35 realizează un experiment prin care să

verifici legile reflexiei şi refracţiei la trecerea undelor din apă
mai adâncă.
 în apă mai puţin
adâncă. M
3. Folosind acelaşi HH BB
montaj
^
realizează W^^ F
un experiment din ^
care să reiasă cum
^xmamm^
depinde viteza de \
propagarea a un-
delor de frecventa
excitalorului (lun-
gimea de undă.) »«—. Fig. 35

colecţia________
r:DL:c,\Ti(^\.\L ■47
 4. INTERFERENŢA UNDELOR
Fig. 36 Interferenţa undelor coerente
provenite de la surse punctiforme
a)
Fig. 37 Surse punctiforme
(Fi,F2) 4.L Ce este interferenţa?
Explorare. Investigare
** Într-O cuvă cu apă se vor amplasa două surse de unde, puse
în mişcare de oscilaţie simultan de vibratorul dispozitivului (fig. 36).
Fronturile de undă, concentrice cu cele două surse se intersectează, iar
asociaţiile se compun, rezultând astfel zone stabile în care amplitudinea
este maximă şi zone în care amplitudinea este minimă.
Starea de oscilaţie a mediului de propagare, în fiecare punct al
său, este staţionară în timp. Acest tablou ilustrează fenomenul de
interferenţă a undelor.
Numim interferenţă fenomenul de suprapunere a undelor
coerente provenite de la surse diferite şi care se propagă într-un
anumit mediu, când rezultatul acestei suprapuneri este staţionar în
timp.
Obţinerea undelor coerente
Coerenţa este proprietatea undelor care, având frecvenţe
egale, în punctul unde se suprapun, au diferenţa de fază independentă
de timp.
în acest caz fenomenul de interferenţă este staţionar.
Obţinerea undelor coerente poate fi efectuată prin divizarea
frontului de undă cu ajutorul unui paravan cu fante de dimensiuni mai
mici decât lunginea de undă (ca în figura 37), sau prin reflexia undelor la
întâlnirea unui mediu în care viteza de propagare suferă un salt.
(Fi,F2*) 4,2. Analiza calitativă şi cantitativă a
fenomenului de interferenţă
Să analizăm starea de oscilaţie a punctului P în care se vor
suprapune oscilaţiile provenite de la sursele S, şi S^ descrise prin ecu-
X,
aţiile: y,^ A, sin 2% şi respectiv Vi ~ ^2 ^^^ -^^
T, K r, X,
Pentru ca starea de oscilaţie a
punctului P să poată fi staţionară, trebuie ca undele să fie coerente.
Undele sunt coerente dacă diferenţa lor de fază este
constantă în timp.
coerente obţinute
 prin divizarea frontului de undă plan cu
ajutorul unui paravan de fante (a) şi Condiţia 2% = const. în cazul osci-
interferenţa undelor provenite de la acesta (b) T', A,,
const. ^ ceea ce este •Aty -A 1

laţiilor cu frecvenţe egale, devine -^^

îndeplinit pentru oricare punct ales în câmpul de interferenţă (x, şi x,

sunt lungimile drumului parcurs de undele provenite de la sursele S^ şi S^

până în punctul respectiv, bine definite pentru fiecare punct în parte).

colecţia
48 EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice

In acest caz starea de oscilaţie a punctului P va fi rezultatul compunerii oscilaţiilor de frecvenţe egale:

y„ = 4sinM-~ şi 3^2P = A,sinM--^

deci amplitudinea va fi: A = M/ + 2^^^ cosn--------+ Al ,

X
■ide Ax se numeşte diferenţă de drum.
a) pentru amplitudine maximă, trebuie îndeplinită condiţia: «;
2Ax 2Ax
**»''^^—-■' sau K^^ = 2«7i (« număr natural). , A/2
X ->^----------H
I
X
Ar = ! 2«- (« număr întreg) ^^^ = A^+A^
Punctele — situate în poziţiile pentru care diferenţa de I
drum pută la cele două surse este un multiplu par de N
semilungimi de ■■dă, oscilează cu amplitudinea maximă.

:\x 2hx
Fig. 38 Perburbaţii care se propagă spre
b) pentru amplitudine minimă, trebuie ca cosii X = -l sau = capătul reflectător al unui arc spiralat.
Perturbaţiile a) şi b) se întâlnesc în punctul
(2« + 7)71 (« număr întreg). P şi se anulează reciproc.----------------„

Ax^{2n + l)-(fJ număr întreg) A^.„ =\Ai - A,\ Fig 39

Punctele situate în poziţiile pentru care diferenţa de drum până la

cele două surse este un multiplu impar de semilungimi de ■udă, oscilează cu
amplitudinea minimă.
Când oscilaţiile care se suprapun au amplitudini egale, ceea ce «sie valabil
şi pentru situaţia prezentată în fig. 39, în punctele unde se I fcrmează minime de
interferenţă, mediul nu oscilează, este în repaus, ■terferenţa este distructivă.
Energia transportată de unde în câmpul de interferenţă se (ifetribuie
neuniform, preferenţial la punctele de maxim caracterizate prin interferenţă
constructivă.

(Ft,F2*) 43. Unde Staţionare Temă

 Temă experimentală Fis.. 40

Să observăm starea de oscilaţie a

suprafeţei apei în vecinătatea 1 colecţia________ j ^
EDUCAŢIONAL__4"
obstacolului în care undele se reflectă, aşa cum este ilustrat !h figura 36.
Datorită interferenţei undei incidente cu cea reflectată iau
oaştere maxime şi minime de oscilaţie stabile în timp.

Interferenţa unelor mecanice în corzi elastice

Folosind dispozitivul cu coardă vibrantă din figura 40, .->m
evidenţia un fenomen asemănător celui descris mai sus: formarea ie-a
lungul firului întins a unor ventre (maxime de vibraţie) şi a unor
noduri (minime de vibraţie).

iinda
reflectată
l-x

Fig. 42
 C:ondiţiilc de Ibmiare a nodurilor şi ventrelor stabile în limp vor fi
MST
îndeplinite pentru o anumită lungime a eoardei vibrante şi valori
date ale forţei care tensionează firul. Aspectul acestuia poate fi
şi yR = A sin ■n asemenea celor ce se pot vedea în figurile 41 a şi b. Situaţiile
X
prezentate caracterizate prin stabilitatea în timp a stării de vibraţie
a mediului în care se propagă simultan, atât unda directă cât şi cea
i >•
reflectată de extremităţile mediului, definesc o undă staţionară.
Presupunând că perturbaţia se produce în punctul S al
^f^ mediului elastic (un fir întins - fig. 42), iar reflexia undei apare la capătul opus

R, starea de oscilaţie a unui punct oarecare P, la distanţa x de sursă va

Fig. 41 a); b)
A(
p

■'^ventru
21 1
----h— ventre de-a lungul coardei
X 2
 ■\

unda fi rezultatul compunerii oscilaţiilor descrise de: ysp - A sin 2T^\ .

directă
21-. ^
iinda = A sin ■n
peturbatia şi yR pentru cazul în care capătul R
reflectată X
iniţială l-x este fixat (modul de oscilaţie al mediului elastic
corespunzător undei reflectate se schimbă cu 180 grade, deci pierde o
Fig. 42
semilungime de undă.

respectiv n rad). Amplitudinea rezultantă este:

Fig. 43
Formarea undelor staţionare pe o
membrană elastică şi în lungul unei lame
circulare
Ap=yl2A'{l + cosA(S?)=2Acos-^ A(
p
Starea de oscilaţie a coardei caracterizată energetic, se
preizintă astfel: la noduri, mediul nu oscilează, energia este nulă (A^ = 0), iar
la ventre energia de oscilaţie este maximă, proporţională cu pătratul valorii
extreme a amplitudinii rezultante {Ap = 4A ). Aceasta este echivalentă, pentru
defazajul dintre unda directă şi cea reflectată cu următoarele condiţii:
• Acp = (2n+l)7i; cu n întreg pentru noduri;
• A(p = 2n7i; cu n întreg pentru ventre.
l -X
Cum A9 = 2K--------+ 71, rezultă că poziţiile nodurilor sunt
A,
^nod " ^'"^' i^'' numărul acestora n = 2lA (ultimul nod este la capătul
S cu x^^j = -/, faţă de R).
Poziţiile ventrelor sunt
/ - (2n-l)(k/2), de unde ■'^ventru
21 1
rezultă că se pot forma vibrante.
----h— ventre de-a lungul coardei
Cele de mai sus X 2
echivalează cu faptul evident, în
urma observaţiilor experimentale, că dimensiunile unui mediu elastic oarecare
pe direcţia pe care se propagă unda (coardă vibrantă) trebuie să fie mărginit,
iar dacă extremităţile sunt fixate, se îndeplineşte condiţia: / = n(k/2), cu /
întreg.
Unda staţionară ia naştere în mediul mărginit ce satisface anumite
condiţii (legate de masă, dimensiuni, tensiune elastică), dacă are loc rezonanţa
între sursă şi particulele care-1 alcătuiesc. Frecvenţele de rezonanţă sunt
acelea care caracterizează modurile proprii de vibraţie. Acest fenomen stă la
baza propagării sunetului prin solide, lichide şi gaze, fenomen ce va fi studiat
separat în capitolul următor.
 colecţia 1
50 EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice

Studiu de caz (tematic)

^ Moduri armonice
'.'odiiriproprii de vibraţie într-o coardă
'::nsă, fixată la capete sub acţiunea unei
forţe de întindere dată. a- fitndamental, b, c,
d - armonice • Dispozitivul cu coardă vibrantă din fig. 41 va fî
-od 2' ^ sursei de oscilaţie, fie valoarea forţei de întindere. utilizat în scopul ^ stabilirii condiţiilor pentru care
nod ventrele au amplitudini cât mai mari. ^ în acest sens,
A ventru ventru ventru
— ,nod,<—>^noa.

pentru un fir cu masa şi lungimea date, se vor obţine unde staţionare cu ventre cât mai ample, modificând fie
frecvenţa
nX
Condiţia necesară formării undelor staţionare ' - —- în care ţinem seama de expresia vitezei de propagare
aundelor transversale, ne conduce
la valorile posibile ale frecventelor de oscilaţie v = — = «-^ = — 1—
(n - întreg). Aceste valori definesc un spectru de frecvenţe specifice,
aşa numitele moduri proprii de vibraţie ale mediului elastic.
I'rimul mod (modul fundamental), este cel cu frecvenţa minimă,
1 \f pentru n = 1: v,-—^|— . Celelalte frecvenţe corespund modurilor
21
— =a=i-s,.:. ■ - - -_. armonice superioare (v^ = n v^, n = 2, 3, 4...)
Revenind la experimentul descris anterior, remarcăm faptul ;ă
se obţin ventre cu amplitudine mare pentru valori bine determinate ale lungimii coardei, ale forţei de
_-:indere sau ale frecvenţei sursei de oscilaţie. în fiecare caz amplitudinea ventrelor este mult mai mare
lizâx amplitudinea oscilaţiilor sursei - în vecinătatea acesteia se formează de fapt, un nod.
Când nu observăm tabloul specific al undei staţionare, constatăm că firul oscilează totuşi forţat, cu
rec\ enţele sursei, dar amplitudinea vibraţiilor este mai mică.

(F],F2*) 4.4. Energia imdei staţionare

I
■'^p -*-^c
^1
]-T^^^{ (tJr/4) |vi>^-^| rr^^n^l p, c

(t=3T/4)
A^p -tî-c izi-p hjQ tp te Hp te

(t=0) (t=T/2) lip rlc

-y La momentul iniţial t=0 coarda este în repaus şi energia

 sistemului -. în întregime potenţială de deformaţie elastică. La momentul
t=T/8 {plasarea este redusă şi coarda este în mişcare, energiile cinetice şi
■:iale au aceeaşi valoare. La momentul t=T/4 coarda nu este deplasată r
particulele ei au viteze maxime, energia fiind în întregime cinetică.
Tabloul energetic care însoţeşte formarea
undei staţionare este sugerat în figura 44 în care, la
diferite momente şi în diferite puncte de-a lungul
unei coarde vibrante, sunt reprezentate prin săgeţi,
vitezele de oscilaţie şi prin dreptunghiuri, energia
cinetică şi energia potenţială.
Se remarcă repartizarea preferenţială a
energiei maxime în zonele unde se formează
ventrele.
Când energia se propagă de-a lungul
corzii, ea este înmagazinată pe fiecare element al
corzii sub formă de energie cinetică a mişcării şi
energie potenţială de deformare.
Când o undă progresează în spaţiu,
energia poate fi absorbită de frecările interne şi de
efectele de vâscozitate şi apare sub formă de
căldură.
Se poate demonstra că pentru toate
tipurile de unde energia transferată este direct
proporţională cu pătratul amplitudinii şi cu
pătratul frecvenţei undei.

I colecţia
I EDUCAŢIONAL 51
(FI*) ^, ilIFRACTIA UNDELOR
Explorare, Investigare^

^ în ilustraţiile următoare se poate observa efectul pe care îl are prezenţa

Fig. 45
Fig. 46 Formarea zonei ilc "umbră " şi
"penumbră" în spatele obstacolului întâlnit
de fronturile de undă. Se poate observa
tendinţa de reconstruire afronturilor de
undă la o anumită distanţă de obstacol.
Fig. 47 Efectul de distorsiune a fronturilor
de undă când este străbătută o regiune mai
puţin adâncă.
unui obstacol în câmpul de propagare al unei unde.
Urmărind fronturile de undă circulare cu centrul în punctele de la extremităţile
obstacolului, remarcăm faptul că la o anumită distanţă. dincolo de zona de „umbră",
acolo unde ele se intersectează, fronturile de undă se reconstruiesc prin interferenţă,
sub forma iniţială.
La o distanţă mai mare de obstacol, fronturile iniţiale fiind reconstruite,
mişcarea ondulatorie a mediului are aspectul asemănător celui pe care îl putem
observa dacă obstacolul nu ar fi existat.
Fenomenul de ocolire aparentă a unui obstacol de către undele ce se
propagă într-un mediu datorat reconstruirii prin interferenţă a fronturilor de
undă se numeşte difracţie.
Pentru obţinerea fenomenului de difracţie
lărgimea obstacolului sau a „ferestrelor" din obstacol
trebuie să fie de ordinul de mărime al lungimii de undă a
undelor ce se propagă în mediul respectiv.
în general, difracţia este
considerată din punct de vedere teoretic,
ca un caz de interferenţă multiplă. Este
rezultatul interferenţe: unui număr mare
de unde provenite de la o mulţime de surse
punctiforme distribuite pe frontul de
undă.
Fresnel a demonstrat riguros matematic, pentru lumină, că undele secundare
care se propagă dincolo de obstacol interfera constructiv, generând efectele cunoscute
sub denumirea de difracţie, ir timp ce undele secundare care
se propagă spre mediul din care au veni: interfera distructiv.
Interferenţa se obţine prin suprapunerea a două unde coerente în acelaşi loc.
Undele staţionare apar când interferenţa este rezultatul a două unde ce se propagă în sens
contrar.
La traversarea obstacolelor sau orificiilor, undele se abat de la direcţia iniţială de propagare,
ocolindu-le. Fenomenul se numeşte difracţie.
Verifică şi consolidează

Pornind de la ecuaţia undelor staţionare, să se ca şi a celor transversale este determinată de .

găsească condiţia formării fusurilor într-o coardă,
fixată la un capăt, în funcţie de lungimea
ei, /.Completaţi spaţiile goale, marcate prin "
",cu termeni adecvaţi astfel încât textul să
aibă un sens fenomenologic, fizic şi clar:
a) O sursă de oscilaţii punctiformă, plasată
într-un mediu omogen şi izotrop generează..............
în lungul direcţiei de propagare. La distanţă mare
de sursă, undele pot fi considerate...................... iar
energia care trece prin suprafaţa normală la direcţia
de propagare.....................
b)Vitezadepropagareaundelor longitudinale
52
c) Pentru o undă transversală într-o coardă
elastică este important să se facă deosebirea dintre
deplasarea undei, care se realizează cu viteză
...............în lungul coardei şi mişcarea unei particule
a corzii, care este o mişcare ................... şi care se
realizează pe o direcţie.....................
d) Spre deosebire de un pendul simplu care
are o singură ................... de oscilaţie (....................
proprie), o coardă întinsă are un număr mai mare
de..............naturale. Cea mai coborâtă................se
numeşte..............iar celelalte, reprezentând.............
ai celei mai joase, se numesc...............
colecţia |
EDUCAŢIONAL

iiJătJiSi «>«■
FIS •'JS-J.: MSii^'.ffin if\ //. / iii/r
*KJUk
'işi iiifnimW T
A
Mm

Din nun i/i-\/iii- valuri

LL'I
jlurilor nu este constantă. Ea
■ aliază de la câţiva centimetri,
>T cazul unei brize uşoare, la
câţiva metri în timpul furtunii.
"i'jteza valurilor depinde de
ungimea de undă a acestora
'mediu dispersiv), crescând o-
^tă cu ea.
înaintea unei furtuni :-:
observă mai întâi valuri -.jrte lungi
ce se propagă cu zpro.ximativ 25
km/h - aceasta i:s:e "HULA ". -li*
Puterea de distrugere a
valurilor este enormă. Presiunea
exercitată de un val issupra unui dig,
de exemplu, poate atinge 3 bar Sunt
cunoscute numeroase cazuri de
^-^P^^or digurilor, construcmoramplasatepecoasteleoceanelorsaumărilor, datorate forţei
Valurile create de forţa vântului nu trebuie confundate cu cele datorate unor şocuri puternice cum
fJI ' "' "^--^^-^i d^^erenetc. Aceste valuri sunt numite „tsunami'', Zlun^de ^n7ă
- .n.tante, se propaga cu vUeze mult mai mari (peste 200 km/h) şi înălţimi care den,.:.. ^^'^^"'^ ^'-^^a
m ■vântului
'-ueza s' I Perioada medie Distanţa şi timpul de amortizare
Lungimea de Înălţimea medie Acceleraţi km
5 3 6 8,5 33
undă medie m e m- s''
1 9 75
0 11,5 130
15 14 200
2
 0,93 4,6 18 2
1,5 4 8,7 140 10
8.5 13,3 520 23
15 18 22 1300 42
2500 70

Undele superficiale la suprafaţa apei O

,Vs(cm/s)
Mişcarea particulelor lichidului în cazul propagării

modelor superficiale depinde de adâncime: în cazul stratului

mperficial la suprafaţa de contact lichid - gaz pentru

-:ichid^^PgazJ^ifeza de propagare a undelor superficiale este Via

;LP ^''labilă când h>-. Pentru adâncimi mici ^J 3 4 5 6 7 8 X{cm)

unde unde
' ^ 7^' ^s = \/i^ (unde gravitaţionale). capilare gravitaţionale

Dispersia undelor superficiale (pentm adâncimi

h>yj2)

colecţia
EDUCAŢIONAL ■53
 6. ACUSTICA ■ ■'
(FLF2) 6.L Descrierea, sunetului. Producerea şi propagarea.
Acustica (din greacă akouein = a auzi) este
acea parte a fizicii care se ocupă cu studiul
vibraţiilor sonore ale mediilor elastice din punctul
de vedere al producerii, propagării, descrierii,
utilizării efectelor produse etc.
Prin vibraţie acustică se înţelege mişcarea
particulelor unui mediu elastic de-o parte şi de
alta a poziţiei de echilibru, ca şi sinonimul
oscilaţie. Termenul de vibraţie este însă utilizat cu
precădere pentru frecvenţe relativ înalte: nu se \'a
spune niciodată vibraţia leagănului ci oscilaţia
leagănului, sau invers, este corect vibraţia
timpanului şi nu oscilaţia timpanului.
Pentru un domeniu
aproximativ larg de
frecvenţe (16 - 20.000
Flg. 48 Hz), aceste vibraţi; poartă numele de sunete (din
latină sonitus). Din punct de vedere fizic, termenul
are o accepţiune bisemantică (cauză - efect) în
acelaşi timp: - vibraţia capabilă să producă o
Canale semicirculare
Ciocănel
Nicovala Nervul auditiv
senzaţie auditivă prin unda sonoră propagată
(fenomen obiectiv): - efect al undei sonore asupra
aparatului auditi\ (senzaţia însăşi).
'fffW' Deoarece propagarea undelor presupune
transportul energiei mecanice printr-un mediu.
sunetele nu se propagă în vid (nu există
I ! particule ale mediului care să oscileze).
Clasificarea sunetelor ţine seamă de
considerente subiective deoarece este în legătură |
cu senzaţia de auz a omului.
în funcţie de frecvenţa de vibraţie, sunetele se
' UrecheaTimpan'
externă împart în:
Cerneri auditiv , Cohieea
, Coh - infrasunete (frecvenţa < 16 Hz); exemple
Unde 1 I Scâritla
unde seismice, oscilaţiile pendulului elastic.
sonore |
----------------
I Urecheal Urechea - sunete (16 Hz < frecvenţa < 20.000 Hz); '
i medie internăUnde Unde
Urechea sonore Flux sonore
Urechea Urechea
externă Aer medienervos Solid * internă
- ultrasunete (frecvenţa> 20.000 Hz), produse ]
şi utilizate în tehnică sau în natură. Ele pot
emise de delfin, liliac.
Această clasificare are un caracter pur|
Fig. 49 Undele sonore emise de o sursă convenţional. Hotarul dintre categoriile vecine depinde de vârsta
exterioară sunt captate de pavilionul urechii, care însuşirile individuale ale ascultătorului.
joacă rol de cornet acustic. Timpanul este o
De asemenea din punct de vedere energetic, pentru fiecare]
membrană elastică sub formă de pâlnie,
asemănător membranelor difuzoarelor, care preia frecvenţă există o limită inferioară - prag de audibilitate - pentru care
vibraţiile (variaţiile de presiune ale aerului) şi le vibraţia nu mai produce senzaţia auditivă şi un prag superior al senzaţiei 1
transmite prin sistemul de oscioare la urechea dureroase (de exemplu: pentru frecvenţa de 1.000 Hz, pragul dej
colecţia 1 semnalul mecanic este
internă. Mai departe
54 EDUCAŢIONAL
transformat în semnal nervos (electric). Senzaţia
audibilitate este de 10'^ W/m^ şi pragul dureros este de IO'' W/m^).
de sunet este rezultatul reflectării în centrii Organul auditiv prezintă inerţie. Senzaţia auditivă mai persisîl
nervoşi ai stimulilor pe care-i putem măsura. cea. 50 - 60 ms după încetarea excitaţiei. Pentru ca două senzaţii să fcej
percepute distinct trebuie ca între ele să existe o pauză de cea. 50 irr-
Când această condiţie nu este îndeplinită, sunetul al doilea este percepaî|
ca o prelungire a primului.
 11. Unde mecanice
Producerea şi propagarea sunetelor
Sursele sonore sunt medii elastice aduse în stare
:r oscilaţie:
- diapazon (lame elastice în general);
- corzi vibrante (vioară, pian, harpă etc);
- coloane de aer vibrante (orgă, flaut etc);
- plăci şi membrane vibrante (xilofon, difuzor).
lela aceste surse, vibraţiile se propagă prin mediul elastic
ce obicei aer) până la receptor (timpanul urechii).
Urechea converteşte vibraţiile în impulsuri
-enoase, transmiţându-le apoi către creier, unde sunt
-lerpretate ca sunete.
In afară de ureche (care este un dispozitiv natural :e
recepţie), sunetele pot fi recepţionate şi cu ajutorul ~
erofonului (care transformă undele mecanice în semnale r
ectrice, ce pot fi înregistrate sau transmise mai departe).
Un model al fenomenului general de propagare
longitudinală a fost studiat în lecţiile anterioare, aşa încât
iwn puncta numai anumite aspecte.
înţelegerea noţiunii de undă sonoră se poate face
Fig. 50 Unda sonoră constă dintr-o serie alternativă de
rrji analogie cu valurile apărute la suprafaţa apei liniştite JB rarefieri şi comprimări ale straturilor de aer adiacente.
care se aruncă o piatră. Ceea ce se deplasează, este iTemanţa Lovirea diapazonului într-un anumit ritm, conduce la
straturilor de aer comprimate şi rarefiate succesiv, ic:că unda comprimări şi dilatări succesive ale aerului. Particulele
sonoră, dar nu ca substanţă ci ca formă specială ;e mişcare a aerului nu se deplasează în formă de curent în timpul
substanţei (mişcare ondulatorie), sub care se - : r^agă oscilaţia propagării oscilaţiilor Sub impulsul comprimărilor şi
dilatărilor produse de diapazon, ele nu fac decât să
elastică în aer sau în alte medii elastice. oscileze în jurul unei poziţii date.
{Fi,F2*) 6.2. Analiza a Mucţmmam
instrumentelor cu coarde şi a imi, . - r de suflat
Frecvenţa fundamentală

A. Corzi vibrante
Coarda produce unde sonore cu frecvenţa egală cu cea a vibraţiilor produse la rândul lor prin
interferenţă (unde staţionare cu Baxime de interferenţă - ventre - şi minime de interferenţă - noduri), jşa
cum s-a arătat în capitolul II.4
Distanţa dinti-e două noduri (ventre) vecine este A./2, iar lungimea -jrzii trebuie să fie multiplu întreg al acestei
distanţe / = «A/2. Din relaţia _ c
nc ■v 1,2,3,...) 21 frecvenţe posibile.
= — (n
Frecvenţa ^o=~ reprezintă frecvenţa 3ormal şi o singură frecvenţă
fundamentală iar caracteristică, coarda vibrantă are
teoretic -jn număr infinit de
:eie cu n>l, reprezintă armonice superioare (c - viteza sunetelor). moduri, (ex: când se loveşte
Observaţii coarda unui pian, în -dbraţia
• Fiecare dinti-e frecvenţele anterioare corespunde unui mod rezultantă este prezentă nu numai
-ormal de vibraţie. vibraţia fundamentală ci şi •
• Spre deosebire de oscilatorul armonic, care are un singur mod ibraţiile armonice).
 Coarda oprită la jumătate vibrează la frecvenţă dublă
• Sunetele emise de corpuri în care s-au format unde staţionare
şi sunt compuse din număr mic de armonici crează o senzaţie plăcută
(sunete muzicale), iar cele ale căror vibraţii sunt aperiodice, sunt
percepute ca zgomote. Coardă vibrând la frecvenţa fundamentată şi la a 1-a
armonică

h\J\f^J^^,JWj^^%r^^\j^^^r^

Fig. 51. Reprezentarea modurilor de

vibraţiefundamentală şi armonice - a unei
coarde
colecţia
EDUCAŢIONAL ■55

închis la un capăt

Fig. 52 Formarea undelor staţionare în

tuburile sonore

Fig. 53 Formarea undelor staţionare la

fluier

deschis
 B. Tuburi sonore
Undele longitudinale
care se propagă în lungul unui
tub de lungime finită, /, sunt
reflectate la capetele tubului
într-un mod asemănător celui în
care se reflectă, la capete,
undele transversale dintr-o
coardă.
a) Tub deschis: dacă se
trimite un curent de aer,
iau naştere
c C. Vibraţia barelor şi a plăcilor
vibraţii iar la frecvenţele lui
naturale, tubul intră în rezonanţă,
^o = —
(n= 1,2,3,...).
într-un tub deschis,
frecvenţa fundamentală
este c/21 şi
sunt prezente toate armonicele.
b) Tub închis la un
capăt
\______în acest caz undele se
formează ca şi în coarda cu capăt
Fig. 54 Modurile de vibraţie ale unei
membrane.Frecvenţa fiecărui mod este în
fiincţie de fi'ecvenţa fimdamentală:
V, = 2,29 v; v^ = 1,59 v; v^ = 3,59v.
Fig. 55 Tubul Kundt
colecţia I
EDUCAŢIONAL
56
fix, |
frecvenţa fundamentală reprezintă jumătate din frecvenţa unui tub
deschis, de aceeaşi lungime (figurile 52 şi 53).
într-un tub închis la un capăt, frecvenţa fundamentală este
c/41 şi sunt prezente numai armonicele impare.
Dacă instrumentele cu corzi sunt montate pe o „cutie" care arej
rolul rezonatorului, în cazul instrumentelor de suflat, sursa sonoră propriu-'
wmmm zisă este ancia sau muştiucul, tubul
având rolul de rezonator. Modul în
care se formează undele staţionare în tuburile deschise la ambele capete
sau deschise numai la un capăt este redat în figurile alăturate.
Când se dă o lovitură unei membrane flexibile, întinsă, cum
este cea a unei tobe, din punctul lovit porneşte un puls bidimensional
divergent care suferă reflexii multiple la marginile membranei. Se vor
forma unde staţionare cărora le corespunde o anumită frecvenţă.
Frecvenţa cea mai joasă este frecvenţa modului fundamental, iar j
celelalte sunt frecvenţele modurilor armonice superioare. Spre deosebire
de cazurile precedente (coarde, tuburi), modurile armonice superioare nu
sunt multipli întregi ai frecvenţei fundamentale (fig. 54).
Aplicaţii: construcţia difuzoarelor, microfoanelor telefonice.
p.«jj? experimentală
'" Investigarea undelor sonore se poate face cu ajutorul |
unui tub Kundt reprezentat în fig. 55. Lungimea coloanei de aer poate
fi modificată cu ajutorul unui piston mobil. Tubul este prevăzut cu un
orificiu care poate fi astupat, putându-se astfel experimenta cele două
situaţii: tub deschis respectiv tub închis. Tubul mai conţine praf de plută
şi la unul din capete un microfon putând fi conectat la un osciloscop cu
ajutorul căruia poate fi vizualizată forma undelor, poziţia nodurilor şi
a ventrelor. De asemenea, poate fi determinată frecvenţa de rezonanţă
(fundamentala şi armonicele).
Tubul lui Kundt poate fi utilizat pentru determinarea viteze;
sunetului în gaze. Se umple tubul cu un gaz la care se cunoaşte viteza
sunetului v^. Se excită bara şi se realizează în tub unde staţionare. Se
măsoară distanţa d^ dintre centrele a două movilite consecutive.
 //. Unde mecanice
Această distanţă reprezintă jumătate din lungimea de undă
ventre noduri

osciloscop i

difuzo
r
microfon

'- (dg^—^)- Se umple apoi tubul cu gazul în care urmează să

determinăm viteza sunetului, v^. Se realizează şi în acest caz unde

V d
53nonare şi se măsoară distanţa d. {d = —^). Se obţine: v^ = v,, —
^^0 ' "" dg

-slaţie din care se calculează viteza sunetului

în gazul respectiv. Info plus

generator
t îteza de propagare a undelor -— , undek= modulul de
sonore compresibilitate
Fig. 56 Schemă experimentală pentru determinarea
r~r~ coeficientul de compresibilitate vitezei sunetului în gaze
^AV^ - în lichide c — izotermă;
Ap Gaze (m/s) Lichide (m/s) Solide (m /s) Po ^
jr
Aer la 0°C 331 Apa la 0°C 1420 Cauciuc 40-200
I
Aer la 18° C 340 Apă la 15°C 1440 Plută 500
Aer la 100°C 386 Alcool la 8°C 1260 Plumb 2100 siorile corespunzătoare în condiţii T
Aer la 1000°C 716 Petrol la 7°C 1360 Argint 2600 normale, rezultă: c ■-
Bioxid de carbon 261 Pământ (argilă) 3400
Vapori de apă 401* Alamă 3500 ir.; pentru un gaz biatomic în
Hidrogen la 20° C 1258 Beton şi zidărie de condiţii normale de temperatură şi
cărămidă 4000
Lemn de frasin 4600
Tresiune c = 331 m/s). Concluzii
Otel 5100 Viteza sunetului
Aluminiu 5200
Granit, sticlă 6000
- nu depinde de presiunea
gazului;
m gaze c = j- - depinde de numărul de
iar pentru gazul ideal
atomi ai moleculei;
RT
- Jy (formula Laplace), unde j, R, T, )i, p - este direct proporţională cu
rădăcina pătrată a temperaturii
' mărimile specifice cunoscute din termodinamică. absolute a gazului.
Observaţii
• Procesul de propagare al sunetului în gaze aie
adiabatic.
• Comparând
formula lui 3RT se constată: Laplace cu expresia
miezei termice y =
\^
' ^Sv^ (gaze monoatomice) < Cg< 0,75v^ (gazepoliatomice).
• Natura moleculară a gazului a fost ignorată, gazul fiind
^'Jtat ca şi cum ar fi un mediu continuu.

• Folosind expresia p(p,T) = p„ — ■ y , unde p^ p^ T^ sunt

 Tab. 1 Viteza sunetului în diferite medii Variaţia de temperatură modifică
Aşa cum se constată din tabel, undele sonore se deplasează prin solide mai şi ea viteza undelor sonore: Scăderea
repede decât prin gaze (aer), vitezafiind invers proporţională cu densitatea şi proprietăţile temperaturii unui mediu conduce la
elastice ale mediului respectiv (de exemplu: viteza sunetului prin sticlă sau metale este de creştereea densităţii şi implicit la scăderea
14 ori mai mare decât prin aer uscat). Pe de altă parte sunetul nu trece cu uşurinţă dintr- vitezei de propagare.
un mediu cu o anumită densitate în altul cu densitate diferită. Astfel, cavităţile (pernele
de aer) între cărămizile pereţilor sunt cele mai bune izolatoare fonice.

Simelde M- nasc din oscilaţii elastice în corpuri solide (cx: cor/i ^ib^ante şşujEif^l ţi
mcui/uanv vibrante, tf/apazon), ficfiide şi ga/oase (cofoane de aer \ibrante) şl sunt capabile să
impresioneze organul auditiv al omului. I rec\enla oscilaţiilor sunetelor este cuprinsă între
I6-2().(M)0 llz.
Sunetele se propagă Iridimensional sub formă de unde sonore ţi suferă fenomenele
caracteristice acestora: reflexie, refracţie, interferenţă, difraelie. Viteza de propagare a
sunetelor depinde de natura undei, tipul undei şi de lemperalură.
colecţia
EDUCAŢIONAL ■57
 'f^lS^!^^-'^'

Comentaţi textul de mai jos din punct de vedere
': Ştiinţific, identificaţi noţiuni, concepte, fenomene şi ,"
relaţionaţi-le într-un text care să ilustreze infiuenţa ;
sunetelor asupra psihicului uman.
I "Sunetele pure, reci, fără culoare, sunt emise
V de prea puţine instrumente muzicale, cu precădere cele *
electronice. Sunetele complexe formează o categorie
largă: cele mai importante instrumente muzicale, \
vocalele, sunetele sirenelor, claxoanele, şuierăturile,
sunetele motoarelor, zumzetul şi bâzăitul insectelor etc.
Zgomotele sunt cele mai numeroase şi variate
-forme de oscilaţii care impresionează aparatul auditiv. ;
produse în general de activităţile umane. Nedorite şi
neutile din punct de vedere psiho-fiziologic produc ';
adesea senzaţii supărătoare. Cu aceleaşi efecte negative l
se înscrie însă şi liniştea absolută (într-o peşteră adâncă, f
de exemplu).
\ în comparaţie cu ambianţa şi activitatea omului,
; natura este o lume a tăcerii, în puţine locuri întreruptă de
:-; zgomote care rareori sunt insuportabile şi mult mai adesea
plăcute. în anumite situaţii psihologice, o emisie sonoră
reprezentată printr-un spectru continuu de frecvenţe,
poate fi utilă, dorită sau plăcută ascultătorului: zgomotul
unei mici cascade sau al valurilor mării, foşnetul
frunzelor, şuierul acelor de brad. Şi invers, sunetele
perfect muzicale pot fi apreciate ca zgomote când sunt
nedorite sau supărătoare.
în muzică factorul zgomot este mult mai prezent
decât se crede: el este produs de instrumentele
depercurţie - tobe, talgere etc. - şi de cele paramuzicale -
morişca, maşina de vânt şi altele. Un bun glissando sau
un portamento executat pe o coardă a viorii sau cu vocea
se încadrează tot în categoria zgomotelor, fiind
reprezentate printr-un spectru continuu de frecvenţe.
în unele compoziţii moderne zgomotele din tot felul de
surse participă larg la elaborarea mesajului muzical
formându-i însăşi substanţa în cazul muzicii concrete. în
cinematografie, televiziune, radio, zgomotele aduc o notă
de culoare, sugestivitate sau expresivitate. " (Acustică şi
muzică - Dem. Urmă)

(Fi,F2) 6. J. Caracteristicile sunetelor

Fig. 57 Sunetele produse de flaut sunt
aproape pure, având puţine armonici
Sunetele şi zgomotele de orice fel şi orice provenienţă se deosebesc
între ele prin trei caracteristici principale: înălţimea, tăria (intensitatea) şi
timbrul. Cele trei mărimi nu sunt independente. La nivelul percepţiei, tăria
şi înălţimea se influenţează reciproc.
A. înălţimea
Din punct de vedere fizic, înălţimea sunetului este acea calitate
determinată de frecvenţa oscilaţiilor.
Intensitatea permite clasificarea sunetelor aşa cum s-a arătat la
începutul capitolului. Pentru frecvenţe mari avem sunete înalte, iar la
frecvenţe mici corespund sunete joase. La aceeaşi frecvenţă corespunde

i Mmmmmm
întotdeauna aceeaşi tonalitate a sunetului şi invers.
Criteriul frecvenţei este suficient atunci când sunetul este datorat
unei singure oscilaţii. Reprezentarea grafică a unei oscilaţii periodice de o
-S Diapazon
U^= 440
anumită frecvenţă este o sinusoidă (fig. 58). Se poate folosi şi reprezentarea
a 0,5-
Hz amplitudinii în funcţie de frecvenţă, obţinându-se astfel o linie sau mai multe
s
I (spectru de frecvenţe).
O 440 1000 3000 Astfel, folosind criteriul spectral, sunetul poate fi:
130,8 1000 2000
2000 - simplu (pur) dacă este produs de o singură vibraţie şi are spectrul
3000 4000 acustic format dintr-o singură linie (diapazon);
- complex (compus) dacă este produs de o vibraţie complexă,
conţinând mai multe sunete simple a căror frecvenţă poate constitui sau nu o
serie armonică (frecvenţă fundamentală + armonice). In acest caz spectrul
armonic este caracterizat de mai multe linii (exemplu: pian);
- zgomot, dacă este un amestec întâmplător de sunete produs de o
oscilaţie completă caracterizată de un spectru de frecvenţe cu variaţie
continuă pe un domeniu şi/sau de o suprapunere de mai multe frecvenţe
Frecvenţa discrete.
Spectrul continuu cu distribuire aleatorie a intensităţii şi
Fig. 58 Spectre ale sunetelor emise de frecvenţelor corespunde aşa numitului zgomot alb (sunet alb). denumire
diverse surse dată prin analogie cu cea de lumină albă, care este un amestec de radiaţii
electromagnetice de frecvenţe continue, aşa cum se va arăta în capitolul
58 colecţia 1
EDUCAŢIONAL următor.
 //. Unde mecanice
B. Intensitatea sunetului Lansare rachetă 150 .A
Deoarece aceleaşi sunete pot provoca senzaţii calitativ diferite, -190 dB
K deosebeşte intensitatea acustică (sonoră) de intensitatea auditivă
<2ria sunetului), prima referindu-se la sursă, iar cealaltă la receptor.
Intensitatea acustică - factor obiectiv - reprezintă
■tensitatea undelor sonore, adică fluxul de energie care străbate vion cu
.ictie
«itatea de suprafaţă perpendiculară pe direcţia de propagare a 20-'l40dB
■Bdelor, în unitate de timp.
I iincUil
')■?- Il^illi X

Deoarece energia transportată de undă A ^ este proporţională

ea pătratele amplitudinii şi frecvenţei, rezultă că şi intensitatea depinde
%0
Motocicleta
cK aceste mărimi în acelaşi mod. 70 - 90 dB

Energia acustică radiată de o sursă sonoră în unitate de timp se

iaameşte şi putere acustică, p - ^ FP] -ur Aspirator
60-80dl3
At ' ^ J^'
Sub acest aspect sursele sonore acoperă un domeniu larg -:
-:erea acustică a unei rachete cosmice la propulsie este de 10'* ori mai
-ire decât a ceea a foşnetului frunzelor.
Din punct de vedere al receptorului, s-a stabilit experimental .■•^ ■ iKiriii.ila
•<**. /-« 211 - h(l ilB
ei intensitatea auditivă - factor subiectiv - creşte după legea Weber
- Fechner: / =C Igl, unde C este o constantă.
Intensitatea auditivă / (sau tăria sunetului) este răspunsul I '■>i'\> pi-.ii.;!ii 00 . î i i d i h M i i n t c

liziologic la solicitările presiunii sau intensităţii acustice. Ea se referă !