s^

Aw
2006
 MECANICE

Fiecare proces care are loc în natură poate fî considerat ca transformarea

diferitelor tipuri de energie, unele în altele.
(Max Planck)

Pciichihil Fuiicotilt iiflat sith

cupola Piitheonidui

POŢI AFLA • Cum putem explica pe baza unui model simplu mişcări care aparent
__ au puţine elemente comune: tremurul unei frunze în bătaia vântului, balansul
pendulei unui ceasornic, mişcarea constituenţilor unei reţele cristaline? Care
sunt limitele "naturale" ale unui astfel de model?

• Cum se poate trece de la descrierea fenomenologică la modelarea

matematică?
 • Care sunt explicaţiile mecanice, energetice, geometrice ce sprijinăj
înţelegerea aplicaţiilor tehnice ale fizicii?
 Să ne reamintim!

• Forţa elastică
Dacă supunem un solid la o deformare, distanţele dintre particulele constituente (atomi, molecule)
se modifică. Dacă această perturbare nu este prea mare (în limitele elasticităţii), apar forţe care tind să \\\\\\\\\
restabilească echilibrul, proporţionale cu deformaţia şi orientate spre poziţia de echilibru. Ca orice forţă, se
supune legiia doua a lui Newton: f' = m a -
7^ = -/t-y,^-constanta de elasticitate fA'/7K^;>'-deformaţia corpului (wî). ' i
• Mişcarea circulară uniformă este mişcarea unui corp care străbate arce de cerc (de
Acp _ ( rad ^
rază R) egale în intervale de timp egale cu viteza unghiulară CO - —— - const ------ ;
AS „ ^ ^ \ ^ J
Viteza tangenţială (liniară) este v =-----= R(0.
At
în cadrul mişcării circulare uniforme co şi v sunt constante, mobilul execută o rotaţie
completă (cp = 2n) şi revine la poziţia iniţială după intervale de timp regulate, mişcarea fiind
periodică, de perioadă r = 2n/co (5).
Ea se repetă cu fr-ecvenţa V = — = —— ys =Hzj.
Deoarece vectorul viteză se modifică numai ca direcţie, apare acceleraţia normală,
orientată întotdeaima spre centrul cercului, pe direcţia razei: a^ = vVi? = /îco^ = vo) {m/s^
• Energia cinetică - este o mărime de stare ce caracterizează mişcarea unui corp la un moment dat

E.-'f (J) -
':
Variaţia energiei cinetice între două stări este egala cu lucrul mecanic efectuat din exterior asupra corpului.

• Energia potenţială
- elastică: F _ "^ la depărtarea v faţă de poziţia de echilibru: , . '•,
''2 ' . ; ,. ■ ,.," - ':'--'., -
- gravitaţională: ^^ = mg/î la distanţa/z faţă de Pământ.
• Forţe conservative
Legea conservării energiei: L^^ = E^^^^ - E^^^)
Pentru aceste forţe lucrul mecanic nu depinde de forma traiectoriei mobilului, ci mrniai de starea iniţială şi finală
a corpului.
Suma energiilor cinetice şi potenţiale este constantă în orice punct al traiectoriei mobilului care se mişcă într-un
câmp de forţe conservative.
E =E + E. = const.
t c P

• Puterea mecanică P = — (W)

At ^ ^
• Formule de calcul trigonometric
sin{a±^) = smacos^±sin^cosa
cos(a±^) = cosacos^+ sin^sina
. r, ^ oc-B . a + B
sina + sinp = 2cos——-sin------
2 2
sinasm^ = —\cos[a-^)-cos[a + py\
2 ' ^'
colecţia |
8 EDUCAŢIONAL |
 /. Oscilaţii mecanice

Jiji) 1. FENOMENE PERIODICE. PROCESE OSCILATORII IN NATURA ŞI

ÎN TEHNICĂ

\ întâlnim fenomene care se repetă periodic, peste tot în jurul îESiemelor observate

3c-siru: balansul unui leagăn, al pendulului unui ceasornic sau al unui între două stări diametral
—eronom, balansul unei trambuline, bătăile aripilor unui fluture, opuse unde se produce o
'rraţiile corzilor unei viori, mişcarea de du-te vino a ştergătoarelor de întoarcere, o răsturnare
rarbriz sau a pistoanelor unui motor. a sensului mişcării.

Dacă extindem observarea asupra altor fenomene mai greu de ieîîzat Spunein că sistemele
în viaţa de zi cu zi, găsim încă multe alte exemple: vibraţiile îTcnulor într-un :cser\'ate oscilează.
cristal, deplasările într-un sens şi în celălalt ale sarcinii *Lecaice transportate
prin conductoarele unui circuit de curent electric il'smativ, emisia pulsatorie '^ Sistemul
de radiaţii a unor corpuri cereşti, bătăile —nn (fig. 1), evoluţia unei culturi reprezentat în figura 3
de celule vii în prezenţa substratului ■aritiv şi a toxinelor produse etc. este un resort fixat la
Toate aceste exemple au în comun caracterul ciclic al evoluţiei capăml superior (O') şi
care arepunctul (O'), care are la capătul inferior (O) un corp de dimensiuni mici şi Fig. 1
la greu (o bilă de fier). Poziţia de repaus este verticală, trece prin punctul de Fi''. 4 Pendul "nivitatiniuil
capătul suspensie (O'). Dacă se acţionează asupra sistemului, deviind corpul din
inferior poziţia de echilibru, după eliberare, el se mişcă de-o parte şi de cealaltă a I Dl l ATIONAL

(O) verticalei (O'O).

legat un
corp. Dacă în primul exemplu cauza mişcării este forţa elastică dezvoltată
Corpul în resort, de data aceasta cauza mişcării oscilatorii este acţiunea ereutătii
alungeşt bilei.
e
resortul,
stabi!
indu-se
în
poziţia
pentru
care
greutate
a
corpului
echilibre
ază forţa
elastică.
Dacă se
scoate
corpul
din
această
poziţie
(O),
acţionân
d asupra
lui pe
verticală
în jos,
după ce
este
eliberat,
el
oscileaz
ă pe
direcţia
(00').

'
^
Sistemu
l
reprezen
tat în
figura 4
este
format
dintr-o
tijă
subţire,
fixată în
 f
-I
AC B A C B' ^ Sistemul reprezentat în figura 5a. este o lamelă elastică fixată la (F
a) b) capătul inferior (O')- Capătul liber al lamelei elastice (O) se află pe verticala
Fig. 5 Arc lamelor care trece prin punctul O'. Dacă se acţionează asupra capătului liber deplasându-
1 spre punctul M, lama se mişcă de o parte şi de alta a poziţiei (O'O). Cauza
oscilaţiilor de data aceasta este tot o forţă de tip elastic. Astfel, dacă lama este în
poziţia (O'O), este lipsită de tensiuni interne; la deformare în poziţia O'M, în
raport cu planul median, apar tensiuni de două categorii: straturile din zona AC
se alungesc, generând forţe de revenire, iar straturile din zona CB se comprimă,
generând de asemenea forţe de revenire (fig. 5b). Aceste forţe care apar în lama
elastică sunt forţe de tip elastic.

I—M ^ Sistemul reprezentat în figura 6 este o coloană de lichid aflat într-un tub
^ de sticlă, tub de forma literei U. în mod natural, lichidul în cele două ramuri se află la
acelaşi nivel 00'. Dacă se acţionează asupra coloanei de lichid (se suflă uşor prin
O O' ramura din stânga), se produce o denivelare, coloana de lichid oscilează de-o parte
■It^iliiriilTit xgi
şi de alta a poziţiei de echilibru 00'. Cauza mişcării este de data aceasta greutatea
lichidului, care se află deasupra nivelului celui mai scăzut şi îndeplineşte rol de forţă
Fig. 6 Coloană de de revenire.

Sistemele reprezentate mai sus au în practică denumiri consacrate. în naii

ordinea prezentării, ele sunt numite: pendul elastic, pendul gravitaţional, pendul
cu arc lamelar, coloană de apă oscilantă. Pot fi întâlnite în tehnică sau realizate în
laborator şi alte tipuri de sisteme care oscilează. De fiecare dată în decursul unui
proces oscilatoriu are loc o continuă transformare a energiei, din energie M
potenţială în energie cinetică şi invers.
Constatăm, pentru toate cazurile descrise, că mişcarea „se stinge" după un
timp mai lung sau mai scurt. „Stingerea" sau amortizarea oscilaţiilor este datorată
efectului ireversibil al forţei de frecare, forţa care transformă energia mecanică în
căldură.
De regulă, ca model pentru studiul mişcării oscilatorii, se alege sistemul format
dintr-un resort elastic şi un corp de dimensiuni mici şi greu.

Verifică şi consolidează eil

'«■■rtă

Fig. 7 Metode moderne de studiu ale Recunoaşte fenomenele periodice precum şi sistemele care oscilează
oscilaţiilor mecanice folosesc ca reprezentate în figurile 2a, b, c. Analizează pentru fiecare mişcare cauzele >C
instrumente de lucru simulările pe
calculator. In imaginea de pe ecran acesteia, precum şi schimburile energetice care apar.

I
se observă două mişcări amortizate
(atenuate).
An
'iei

REŢINEŢI .Mişcarea oscilatorie mecanică reprezintă deplasarea alternati\ă efectuată de un corp, de-o parte şi
de alta a unei poziţii de echilibru. Kll^^
în mod ideal se neglijează acţiunea frecării. Astfel, sistemul oscilant studiat este nedisipativ (în care
nu apar pierderi de energie prin degajare de căldură), iar mişcarea sa va tî neamortizată.

I
10 colecţia 1
EDUCAŢIONAL
 /. Oscilaţii mecanice

(Fi,F2) 2. MĂRIMI CARACTERISTICE MIŞCĂRII OSCILATORII

Fie un resort elastic fixat la un capăt, caracterizat de constanta ie elasticitate k, în
absenţa forţelor de frecare. Considerând masa resortului neglijabilă, ataşăm un corp mic
şi greu (o bilă de oţel de ^.isă m) la capătul liber al resortului.
Dacă se acţionează, alungind resortul, apoi se eliberează bila, iizeasta va oscila a=-Aco^ »:
^: ^
de-o parte şi de alta a poziţiei iniţiale de echilibru. ?:ziţiile extreme sunt simetrice în a: . ^
^IMCTMMMînniWuVuVW 0 v=0
raport cu această stare. 0;F=-kA ^M
Mişcarea bilei este periodică; ea se efectuează între punctele M şi N.
simetrice în raport cu poziţia de echilibru O.
a) Deviaţia liniară momentană sau elongaţia x este distanţa v=-A(B ;
It care se află punctul material P (centrul bilei) faţă de poziţia de V :
©chilibru (O). Este parametrul care intră în expresia forţei elastice, ^^înnnsinsMîWMMWî^^ m
F = - kx. Atribuind un sens segmentului de dreaptă OP şi anume, de 11 poziţia de v=0
echilibru (O), către poziţia momentană (P), elongaţia este
-> -eânită astfel ca vector:
x = OP (fig- 8).
b) O mărime fizică specifică mişcării oscilatorii este
implitudinea, notată cu simbolul A. Amplitudinea este valoarea
x^xrmă a modulului elongatiei: x =A
^ ' max

Dacă elongaţia este o mărime algebrică, poate lua valori r«: z::i\ e. valoare nulă
sau valori negative (amplitudinea este o valoare rrir definiţie pozitivă şi constantă pentru
o mişcare oscilatorie ideală). > cazul de faţă, amplitudinea este mărimea segmentului ^wwsînnsMWî^^
OM sau ON. F=0
c) în cazul pendulului gravitaţional (fig. 4) deviaţia firului de ^ roziţia de a=0
echilibru este unghiulară (a), iar unghiul maxim format i*t fir cu verticala se numeşte
amplitudine unghiulară. -Am'.2»
d) Durata unei oscilaţii complete (după ce corpul revine la starea nniilă) este F=-kA f
perioada mişcării oscilatorii şi se notează cu simbolul T. v=0
Dacă într-un interval de timp At punctul material efectuează N x=-A x=A
i^ilaţh complete, perioada este: T ■-

^^•in»-
e) Frecvenţa mişcării oscilatorii, notată cu simbolul v este catul e număml de Fig. 8 Oscilaţie completă a punctului
oscilaţii complete şi timpul în care au fost efectuate, material de masă m.
Deoarece se neglijează toate forţele de
= —. sau numărul de oscilaţii complete efectuate în unitate de timp. frecare, studiul mişcării oscilatorii ideale
se poate face, fie dacă deplasarea se
[v\, = S-'= Hz (hertz) Se observă că perioada şi frecvenţa execută pe orizontală, fie pe verticală.
In aceste cazuri diferă notaţia elongatiei,
sunt mărimi inverse: X sau y.

-/ V =-------= 1, sau V = —
^—1 Pentru un experiment
N At T /immi.f^f^*-' virtual accesaţi:
Am arătat că mişcarea care se repetă la intervale egale de :inip se numeşte www.portal. edu. ro
periodică (condiţia de izocronism).

«a Mişcarea oscilatorie arc loc sub acţiunea unei forţe elastice de revenire, proporţionala cu deplasarea.
Ea este limitata de un interval de lungime numit amplitudine ±.4, de o parte şi de alta a poziţiei de
echilibru. ea faţă de poziţia de echilibru la un moment dat se numeşte elongaţic. O oscilaţie completă
Depărtar corespunde unui interval de timp numit perioadă T şi se repetă cu frecvenţa v.
I colecţia
lEDUCATIONAL 11
 Verifică şi consolidează

1. Completează spaţiile marcate cu „.............", A/F a) bătăile inimii omului sunt datorate unei A
astfel mişcări periodice; «"A
încât enunţurile să aibă sens fizic clar. A/F b) noţiunile de periodic şi ciclic
a) Mişcarea oscilatorie este................faţă de o sunt
anumită echivalente:
poziţie, numită poziţia de repaus o oscilatorului. A/F c) procesele şi funcţiile vitale ale
b) Oscilatorul este ideal deoarece se neglijează........... organismelor
vii (metabolismul, creşterea şi înlocuirea celulelor,
c) Ca şi mişcarea circulară, mişcarea oscilatorie ritmurile activităţii biologice) sunt ciclice.
este 3. Determină experimental elongaţia unui oscilator,
aflat iniţial în poziţie de echilibru, în următoarele
d) Perioada şi frecvenţa oscilatorului sunt................... momente de timp: t = T/4, T/2, 3T/4 în funcţie de
2. Stabileşte valoarea de adevăr (A/F) a amplitudine.
următoarelor afirmaţii:

3. MODELUL OSCILATORULUI ARMONIC propor

ţionale
Vom demonstra în continuare că deplasarea unui corp aflat sub :
u acţiunea unei forţe elastice poate fi exprimată întotdeauna cu ajutorul y =
I funcţiilor trigonometrice (sinus şi cosinus), cunoscute sub numele de A,
funcţii armonice.
(Fi,F2*) 3.1. Ecuaţiile mişcării oscilatorului liniar V =
armonic Studiul elementar al mişcării oscilatorii printr-o Am,
metodă imaginată de Fresnel - metoda fazorială - ne va permite să obţinem ecuaţiile de
a
mişcare prin transferul cunoştinţelor pe care le avem despre mişcarea circulară uniformă.
=A(ii^
Un punct material, P efectuează o mişcare circulară de rază R cu modulul vitezei
.
constant. Proiecţia lui pe diametrul vertical Oy, P', efectuează o mişcare oscilatorie în
care amplitudinea A este egală cu raza cercului descris de punctul material P, (A = R).
Perioada mişcării oscilatorii este identică cu perioada mişcării
circulare. Din figura 9a. rezultă pentru elongaţia j relaţia:
y = Asin[(i)t + (^g)
unde am înlocuit unghiul (p cu expresia care dă dependenţa lui de timp.
în figura 9b. viteza se descompune faţă de sistemul cartezian
xOy, în v şi V . Proiecţiei P' i se atribuie viteza v^, care are
expresia:
v^, =coJco5(co/ + (p„).
Din figura 9c. rezultă acceleraţia punctului /*':
a„=(ii'Asin{())t + (^„)
unde (-(a^A) este mărimea acceleraţiei centripete a mişcării
circulare.
Ţinând cont de faptul că Asin((t)t + (?„) = y rezultă «,, =
-ofy.
Funcţiile: y = y(t); v = v(t) şi a = a(t) sunt reprezentate grafic
Fig. 9. Analogie între mişcarea circulară în figura 10 pentru cazul în care, la momentul iniţial, corpul se află în
uniformă - mişcarea oscilatorie armonică poziţia de echilibru. Valorile maxime sunt
IT _^
colecţiei!
12 IDL( AŢIONAl,

/. Oscilaţii mecanice
Fig. 10. Mişcarea oscilatorie liniar
armonică este identică cu mişcarea
proiecţiei pe diametrul vertical a
punctului care se roteşte pe un cerc
de aceeaşi rază ca şi amplitudinea
oscilaţiei.
Reprezentarea grafică (a) şi
fazorială (b) a ecuaţiilor de mişcare
ale oscilatorului liniar armonic
pentru cazul particular

Reprezentarea oscilaţiilor prin

fazori
Metoda descrisă mai sus a fost
»
Un oscilator ale cărui ecuaţii de mişcare se exprimă cu ajutorul propusă de către Augustin Jean
Fresnel (1788-1837).
funcţiilor trigonometrice se numeşte liniar armonic. Faza (argumentul Astfel, pornind de la analogia cu
ămcţiilor trigonometrice) depinde liniar de timp. mişcarea circulară, mărimile fizice
Pentru mişcarea circulară, parametrul (O = A(p/A/ reprezintă care se exprimă prin funcţiile sinus
liteza unghiulară. în cazul mişcării oscilatorii, el reprezintă variaţia iz sau cosinus pot fi reprezentate
unitate de timp a fazei mişcării - acesta fiind argumentul funcţiilor grafic prin fazori.
Fazorul este un vector rotitor
irmonice - şi va fi numit pulsaţie. Se exprimă în rad/s.
Perioada mişcării oscilatorii liniar armonice Modulul vectorului rotitor (F j este
amplitudinea mărimii sinusoidale,
Fiind o mişcare periodică, elongaţia y(t) trebuie să ie
A (A = \r\ ). Vectorul se roteşte în
regăsească valoric după o perioadă: y(t)=y(t+T), deci sens trigonometric (în sens
antiorar) cu o viteză unghiulară, (O,
A sinfm + %) = A smf(t)(t + T) + %J- rezultă 2n = &T. numeric egală cu pulsaţia mărimii
sinusoidale reprezentate. Luăm ca
Perioada şi frecvenţa mişcării oscilatorii liniar armonice sunt: exemplu elongaţia mişcării liniar
1 [k armonice, cazid particular <^Q = 0.
v=- y = Asinm A = OM = \r\
(O [k \k 2n\ m Proiecţia vectorului f pe axa Oy
este elongaţia mişcării oscilatorii
liniar armonice.
Temă experimentală

^ Determinarea constantei de elasticitate a unui resort printr-o Se calculează pentru

metodă dinamică. fiecare caz constanta
Materiale necesare: resort fixat la capătul superior (fig. 11); corp sferic bilă) de elastică a resortului
dimensiuni mici şi masă cunoscută m; cronometru. Mod de lucru: 4
Se scoate pendulul din poziţia de echilibru şi se cronometrează de mai multe ori T
un număr arbitrar de oscilaţii complete, notându-se de fiecare dată perechile (Nj, tj). t
 mN;
rezultă k, = astfel: — = 2%
N ///////////////
^,+Â:^+... + Â:„
Se calculează apoi o valoare medie ^,„ -

im

Fig.U.

Oscilatorul liniar armonic se caracterizează prin pulsaţie şi amplitudine constantă. Ecuaţiile de mişcare aie
oscilatorului liniar armonic sunt funcţii armonice de timp:
y (t) =Asin ((Ot+ipJ, v (t) = (Mcos C(0/+(p,J, u (t) = -ar.Asin f(0/+(ţ),^). Perioada oscilatorului armonic ideal
depinde numai de masă şi constanta elastică a oscilatorului. Fa nu depinde de amplitudine. Modelul oscilatorului
armonic liniar este %alabil in limitele de aplicabilitate a legii forţelor elastice (deformaţii foarte mici).
Icoluclia _____-| -y
|[J)L( AŢK.JNAL
Mişcarea rectilinie Mişcarea oscilatorie liniar2;lQi Mareele
uniform variată armonică
(valori momentane) (valori momentane)
1\ at^
10"
X sau y{t) = Asin[(i)t +
Contracţia şi expansiunea Universului (?)
(^g)
v(/) = Vg +at^ v[t) = (iiAcos[(iit + Tab. 2 Frecvenţele proprii ale unor oscilaţii
v = ±(i)sjA' -x'

a = const. a(t) = -(a^Asin((i)t + (Pg)

Tab. 1. Ecuaţiile mişcării armonice liniare

pot fi sistematizate prin comparare cu ecuaţiile
mişcării rectilinii uniform variate.

■~~1 AiTU Pentru un experiment

mi&^^^^ virtual accesaţi:

www.portal. edu. ro

Hz Atomi în cristale
10'^

1Q1_ Oscilatorul cu cuarţ

440 Nota LA3 (diapazon)

io_L Valurile mării

 Interpretare - elongaţia este nulă şi viteza este maximă când corpul
fenomenologică a trece prin poziţia de echilibru. Acceleraţia este zero deoarece forţa de
ecuaţiilor de mişcare revenire este nulă;
Demonstrarea prin - viteza — = co creşte când corpul se mişcă spre poziţia de echilibru şi
analogie cu mişcarea descreşte când m se depărtează de ea, spre punctele de întoarcere.
circulară uniformă, precum
şi observarea graficelor
celor trei mărimi
momentane j(?j, M(t) şi a(t)
conduc la următoarele Ecuaţiile mişcării oscilatorului liniar armonic se obţin, mai simplu, din
observaţii: ecuaţia dinamică, folosind calculul diferenţial: ma = -ky m - este masa
- elongaţia este maximă punctului material; k - constanta de elasticitate a pendulului elastic ideal; y -
în fiecare sens când viteza elongaţia mişcării; a - acceleraţia punctului material.
este nulă. Corpul îşi Folosind relaţiile de definiţie ale vitezei şi acceleraţiei, cu ajutorul
schimbă în acest moment calculului diferenţial se pot scrie următoarele ecuaţii:
sensul ■ my"+ky = 0 sau y"-\— y = 0
de mişcare. Acceleraţia m
este maximă şi ea, ca şi
obţinem: y"+(ii^y = 0 ■
forţa de
în analiza matematică soluţiile acestei ecuaţii diferenţiale se obţin
revenire, fiind opuse
ţinând cont de condiţiile iniţiale ale mişcării. Rezolvarea acestor soluţii
creşterii elongaţiei (tot în conduce la o formă identică cu cea obţinută prin metodele prezentate
aceste anterior.
momente);
Studiul oscilaţiilor mecanice cu ajutorul osciloscopului
Studiu de caz

înregistrarea oscilaţiilor unui corp cu ajutorul osciloscopului catodic \

deteminări foarte exacte. Pentru aceasta este necesar un dispozitiv
traductor alcătuit dintr-un cilindru în care se
află o soluţie conductoare (electrolit). Explică
modul de funcţionare al traductorului alcătuit |
ca în figura alăturată. '
Cunoscând că baza de timp a osciloscopului este 50 ms/div, se poate determina perioada :
oscilaţiilor mecanice din graficul de pe ecran: T=4-50 = 200ms.
14 colecţia I
EDUCAŢIONAL 1

_dw _ d dy ^=/
dt
dt

dt ] dt
 /. Oscilaţii mecanice

\ erifică şi consolidează

M. Comparaţi constanta de
ite a unui resort obţinută
1 neteda de la pagina 13 cu
determinată prin metoda
ins folosită în clasa a IX-a (k = —^)•
y.
r dinire cele două metode consideraţi că este mai ă? Justificaţi alegerea făcută! X Canoscândpoziţiaj, viteza v şi
pulsaţia oscilatorului « k un moment dat (fîg.l2 ), se poate determina aB|iiiiuduitea acestuia, elimi-nând faza co/+(p„ între
dCBlifle de mişcarey(t) şi \'(t):
21 \ V
''*^ + %) = ^ Aiis
 4. Mişcarea unui oscilator liniar armonic (P) poate fi
reprezentată prin fazorul din fig. 13. Presupunând că masa
corpului este 0,025 g şi constanta elastică k = 0,4N/m, să se
scrie şi să se reprezinte grafic ecuaţiile de mişcare ale oscilatorului liniar armonic: yfif), v(i), a(t).
5. Identificaţi perioada şi amplitudinea celor două oscilaţii reprezentate în figura 14. Să se reprezinte apoi oscilaţiile
folosind metoda fazorială şi să se calculeze Fig. 13. diferenţa de fază şi elongaţiilc la momentul t = 3T/4.

Rezultă 1- sau A = ±Jy + n X (m)

A' A'(o' (0^

J.Faza iniţială poate fi determinată

precizând poziţia asapului şi viteza sa y»
iniţială:
A
y„ = Asin% = v„ =
A(£
Adicos (p„

y,)
rezultă tg%=^^ = ^^^
Io v„ Fig. 14.

iFi) 3.2. Pendulul gravitaţional (pendulul cu fir)

///////////////
Un exemplu de oscilator este reprezentat în figura 15. El este
jftcămit dintr-o mică sferă de masă m suspendată de un fir subţire, de TEîsă
neglijabilă (în raport cu masa sferei) şi practic inextensibil.
Acest sistem este un model de pendul gravitaţional ideal.
Poziţia de echilibru a sistemului este cea verticală, O'O. Deplasat
lateral şi apoi lăsat liber, oscilează. Forţa de revenire spre ;x?ziţia de echilibru
este componenta tangenţială a greutăţii şi are —odulul:F =mssmQ .
Segmentul OA cu sensul de la O către A reprezintă elongaţia
jruară, iar unghiul 6 este elongaţia unghiulară. Amplitudinii liniare
-.alorii maxime absolute a elongaţiei liniare) îi corespunde o valoare mgcosO
::saximă a elongaţiei unghiulare, 9^, valoare numită amplitudine
unghiulară.
Forţa de revenire nu este de tip elastic, iar oscilaţiile pendulului
gravitaţional nu sunt de tip armonic. Nu se poate vorbi de o perioadă nroprie
de oscilaţie, deci oscilaţiile pendulului gravitaţional nu sunt izocrone.
Dacă analizăm cu atenţie tabelul 2 de la pagina 16 conţinând \alori Fig. 15 Pentru unghi 9 < 5°, oscilaţiile
ale fimcţiei sinQ, observăm că pentru 6<5° (sau Q<0,09 rad) putem folosi pendulului gravitaţional pot fi considerate
aproximaţia sin 9 ~ 6 . armonice

colecţia
EDUCAŢIONAL 15
Diferenţa, % A fost instalat la Paris de Foucoult în 1851, pentru a
demonstra efectul de rotaţie al Pământului (pag. 7). Experienţa a
6)=0°=0,0000 rad sin6l=0,0000 0
fost făcută în public sub marea cupolă a Pantheonului, folosind un
^=2°=a0349 rad sine=0,0349 0,00 corp cu masa de 28 kg, suspendat de un fir lung de 70 de m. Modul
6»=5''=0,0873 rad sin^=0,0872 0,11
de fixare la capătul superior al firului dădea acestuia posibilitatea
6»=l0''=ai745 rad sin0=O,1736 0,51
să oscileze cu egală libertate în orice direcţie.
^=15°=0,2618rad sin^=0,2588 1,15
Baza pendulului era prevăzută cu un vârf metalic, iar
Tab.2
imediat sub pendul, la nivelul solului, s-a construit un cerc metalic
cu raza de 3 m în care s-apus nisip, în timpul balansului, urma
lăsată pe nisip de vârful pendulului a arătat o anumită deviaţie a
planului de mişcare a pendulului în sensul orar, lucru ce a
• Pendulul Foucault demonstrat rotaţia Pământului.
 în astfel de situaţii (oscilaţii
mici) forţa de revenire poate fi valoarea: k = -
X
mQ
scrisă astfel: G, = mg sin 9 ~ mg — =-- - -
sau G^ = -Ide ■
în această situaţie, componenta
tangenţială a greutăţii, forţa
care determină mişcarea corpului sferic
este de tip elastic. Este o forţă
de revenire cvasielastică. Pendulul
gravitaţional poate fi considerat
în aceste condiţii un oscilator armonic.
Sub 5° aproximarea este cu
atât mai bună cu cât amplitudinea
unghiulară este mai mică (tab. 2).
Componenta radială a greutăţii
G„ = mg cos 9 determină tensiunea în
firul care susţine corpul sferic.
După cum se poate constata
uşor, dacă firul nu ar fi inextensibil
lungimea lui ar varia continuu şi
formula pentru calculul perioadei nu s-
ar mai putea aplica.
Din relaţiile de mai sus
l Perioada pendulului gravitaţional izocron nu depinde de masa corpului suspendat.
RE TINETI Perioada
^B ^^^■^i ccţia
1
coi
16 = 2%
FnrcATio \M\
Temă experimentală
deducem pentru constanta elastică mg
înlocuind în formula perioadei pendulului elastic, se obţine:
r = 27c.
Reţinem relaţia: T = 2K
gravitaţional.
^ Măsurarea acceleraţiei gravitaţionale eu ajutorul
pendulului gravitaţional
Materiale necesare:
- pendul (fir rezistent suspendat la un capăt);
- bilă de oţel legată de celălalt capăt al firului;
- = 2n.
- cronometru.
Mod de lucru:
gl+g2+- + i
Se scoate sistemul din poziţia de echilibru, deviindu-1 cu a<45°.
După ce se eliberează sistemul, se cronometrează un număr arbitrar de
oscilaţii complete, repetându-se operaţia. Se notează de fiecare dată
numărul de oscilaţii şi timpul corespunzător, respectiv perechile {Nj,
tj). Se calculează de fiecare dată acceleraţia gravitaţională astfel:
t , U
4%'IN'
N
Se calculează apoi valoarea medie, g ■
Comparaţi rezultatul obţinut cu valoarea cunoscută a
acceleraţiei gravitaţionale. Explicaţi care sunt cauzele neconcordanţei
constatate.
pendulului gravitaţional izocron nu depinde de amplitudine.
■2n,
ca fiind perioada pendulului
 /. Oscilaţii mecanice

(FI) 5.5. Energia oscilatorului liniar armonic 2

în timpul oscilaţiilor unui pendul elastic are loc un proces

oootinuu de transformare a energiei din forma de energie potenţială (de
Epl /E. kAV4 Y
deformare elastică) în energie cinetică şi invers. La un moment dat t,
când elongaţia este j, energia potenţială a oscilatorului este:
•r. ^ ky^ may^A^ , •• -•-•■ ^ :1 y
Ep=^^^------------------sin (Ot
■ 2 2 ■■ ■ ■- ■■ -

SEode A: este constanta elastică a resortului ideal. - - -A-); >îA *

în acelaşi moment, energia

mv^ m(O^A^
cinetică este: -costat unde m şi v Fig. 17 Reprezentarea grafică a
energiilor cinetică şi potenţială pe domeniul
sunt masa oscilatorului şi de definiţie [-A, A].
2 2 Graficul energiei potenţiale este o parabolă
respectiv, viteza lui în acel moment. cu vârful în origine, simetrică în raport cu
axa OE. Graficul energiei cinetice este tot o
O dependenţă a energiei cinetice de elongaţia j se poate
parabolă simetrică în raport cu axa OE cu
vârful situat în punctul de coordonate y = 0;
obţme astfel: ii,^ =----------------------=------{^l-sm(t)t\
E^-kA'.
2
de unde Ec=-k(A^ -y^)
Energia totală a oscilatorului liniar armonic este:

E,=Ep+ Er, =--------■_--[sin (Ot + cos mj

m(O^A^
2 2
şi cum era de aşteptat,E=-
are valoarea constantă:
kA' mo'A'
■ = 2n'v'mA'
2 2
In concluzie, energia mecanică a oscilatorului armonic este
constantă în timp.
Analizândreprezentărilegraficedinfigurile 17 şi 18, se constantă că în
momentul în care energia potenţială este maximă, energia cinetică 2Ste nulă şi
invers. Deducem astfel că energia potenţială maximă este egală cu energia
cinetică maximă şi amândouă sunt egale cu energia
kA'
necanică totală a oscilatorului armonic: E -E =E=
Pmax Cmax t 2
Sistemul este conservativ. Tensiunea elastică ce ia naştere
în resort este forţă conservativă.

că 7-:ndulul se află într-o groapă de

energie potenţială.
• Groapa de energie potenţială. Condiţia ca un sistem să efectueze tscilaţii
libere.
Analizăm cei doi oscilatori ideali, pendulul elastic şi pendulul
£^a\itaţional, din punct de vedere al energiei potenţiale.
a) Pentru pendulul elastic luăm ca nivel energetic de referinţă tr.eigia
potenţială a oscilatorului în poziţia de echilibru.
Se constată că în poziţia de echilibru, y = O, energia potenţială

, are un minim Ep^O. Pentru că forma graficului ce reprezintă

- 2 y.ergiapotenţială este asemănătoare cu o groapă (fig. 19), se spune
 o T/4

Fig. 18 Reprezentarea grafică £„, E^ =f(t)

pentru un oscilator aflat la momentul iniţial
în poziţia de echilibru.

Fig. 19 Traiectoria unei bilei pe o pantă

dublă informa literei Usugerează alura
graficului £„ = Ep(y).

lEDUCATlONAL
■17
-^ -, Pentru a afla mai multe în
/////////////// ,£.i.Mt;L accesaţi:
momentul
www.portal. edu. ro în care
pendulul
elastic a
fost scos
din poziţia
de
18 colecţia
EDUCAŢIONAL echilibru,
Verifică şi consolidează
apare o
Fig. 20 în orice altă poziţie forţă de
energiapotenţială este: E(a) = mgh =
revenire
mgl{l - cos a) Se constată că în poziţia
de echilibru (a = 0), Ep = O, energia care
potenţială este minimă. Ca şi în cazul aduce
pendulului elastic, pendulul oscilatorul
gravitaţional nu părăseşte de la sine
în această
această poziţie de echilibru, a^O, forţa
de revenire readuce pendulul la poziţia poziţie (y
de echilibru, poziţia stabilă, a = O, £ = 0)
„ = 0. pentru
care F =
Analizaţi 0. Din
reprezentările din tabelul 2. acest
a) Exprimaţi energiile cinetică moment
şi potenţială pentru fiecare caz spunem
în parte, la momentele
căy = O
respective.
este
b) Ce constataţi studiind
poziţia de
graficele E^(t), Ep(t), dacă
echilibru
oscilatorul este iniţial
comprimat la maxim? stabil.
c) Ce fracţiune din energia b)
Pentru
totală este de natură potenţială
pendulul
dacă la un moment dat
gravitaţio
oscilatorul armonic se află în
nal luăm
poziţia j = A/21
ca nivel
d) în ce raport se găsesc
energetic
elongaţia şi amplitudinea
de
atunci când energia totală a
referinţă
oscilatorului armonic liniar energia
este în mod egal distribuită lui în
(E^. = 50%Ef)? poziţia de
echilibru
O'O.
în
 1
ambele cazuri, energiapotenţială G. 371 4 V=VTnax
2(0 V
a oscilatorului este o funcţie care 0=0 .-;
în intervalul de definiţie are un Ob
V=Umax f
se
■ ■
minim. In poziţia de echilibru,
oscilatorul se află într-o groapă H M pîwinfWîîî^^ aradului
de energie potenţială, ceea ce ■ 771 elas
conferă acestei poziţii calitatea ~4(o .M33plitudin
de a fi în echilibru stabil. ea 3^
Scoaterea sistemului din această mişcare es
poziţie (excitarea lui), urmată de .•\mo:
lăsarea liberă a sistemului, fsemplu.
determină revenirea la această fret
poziţie de echilibru. Depăşirea ircerioare
poziţiei de echilibru stabil se ger :2zu.l
datorează în ambele cazuri, penduli .2
inerţiei, faptului că ambele energia ms
sisteme conţin un corp cu o : ijtfel
anumită masă. Prin ampl
introducerea celor două efecte:
tendinţa sistemului de a ajunge
în starea de energie potenţială
minimă şi efectul inerţiei
corpului, se explică, obţinerea
mişcării de oscilaţie în jurul ; - --ur
poziţiei de echilibru a sistemului. reso :
..j.^- mare
Pe
Tab.2
si sigle
Energia Energia gradate
Pendulul simplu Sistem cinetică potenţială
corp-resort leşaus.
indic
A t=0 M Se
v=0 di t m care
se
•sciîatorul
B M ui »t
4(0
oscilatorul
*< sistemul
oi £»
2co ^ ► -'•-"■
sistemul (
6=0 A
V=V;„ax lâscos,
ulei (
C
D M V
on
.371 pînniiwOM
~4co <
- Mişcare
a cin-i
t= — M forţa de
v=0 îsc'ilatorie
ai
Eişcarea
F M
. 571
4(1)
l-o^ nu
- >Iişcarea
<
prriodicâ.
d de timp.
C
ară rrceri succe ice'.aşi şi est ?
>sudoperio: ;s:ilatorului
încî rnp mare. i; i
:<cilatorul
 /. Oscilaţii mecanice

(FI) 4. OSCILAŢII MECANICE AMORTIZATE

Observarea mişcării oscilatorii a sistemelor studiate anterior, pendulul
elastic şi pendulul gravitaţional, au condus la concluzia că jEipIitudinea se
micşorează treptat, până la încetarea mişcării. O astfel Je mişcare este numită
amortizată.
Amortizarea este datorată acţiunii unor forţe disipative, de «semplu,
frecarea dintre oscilator şi aer, frecarea la legături, frecările uterioare generate de
deformarea continuă a sistemului (a resortului în iazul pendulului elastic, de
exemplu). Acţiunea forţelor disipative face ZI energia mecanică primită iniţial de
oscilator să se micşoreze treptat fi astfel amplitudinea lui să scadă în timp.
Fig. 21 Amortizor
Temă experimentală /////////////// ///////////////

^ Se realizează un oscilator cu perioadă mare, format

ilintr-un resort de care se suspendă un corp sferic de dimensiuni mici

m
şî masă mare (fig. 22).
Tab. 2 Pe sistem se fixează un ac indicator care se mişcă în faţa unei
"gle gradate, riglă care are diviziunea zero la mijloc. In poziţia de repaus,
indicatorul se află în dreptul diviziunii zero.
Se determină perioada de oscilaţie, T = t/N, măsurând timpul t în
care se efectuează N oscilaţii complete şi valorile amplitudinii
ijscilatorului în următoarele situaţii: i! oscilatorul, corpul (bila de fier), se ^0
află în aer; b \ sistemul oscilează astfel încât bila de metal se află tot timpul P» ^
în apă; c) sistemul oscilează astfel încât corpul se află într-un lichid foarte
vâscos, ulei de motor.
Constatăm din analiza celor trei situaţii, următoarele: a) aer b) apă c) lichid vâscos
- Mişcarea oscilatorului depinde de mărimea forţei de frecare: când
Fig. 22 Experimental se constată în cele trei
forţa de frecare nu este prea mare (exemplele a şi b) mişcarea este situata următoarele: T>T>T
oscilatorie amortizată, iar când forţa de frecare este mare (exemplul c) • c b a

mişcarea nu mai este oscilatorie, este aperiodică.

- Mişcarea oscilatorie amortizată nu poate fi considerată mişcare ///////////////
periodică, deoarece nu se reproduce identic după intervale egale de
timp.
Caracterul ciclic se manifestă totuşi, căci timpul scurs între două
treceri succesive, în acelaşi sens, prin poziţia de echilibru este mereu
acelaşi şi este numit perioada mişcării amortizate (pseudoperioadă).
Pseudoperioada este mai mare decât perioada proprie (perioada
oscilatorului neamortizat).
în cazul unei forţe de frecare mici, amortizarea se face într-un
timp mare, iar pseudoperioada poate fi aproximată cu perioada proprie a
oscilatorului.

Fig. 23 Punerea în evidenţă a oscilaţiilor

amortizate.

Fig. 24
a) Oscilaţie amortizată
b) Oscilaţie aperiodică

I
colecţia_______
EDUCAŢIONAL 19

Mişcarea oscilatorului real ese amortizată din cau/a acţiunii torţelor de frecare. amortiza
în funcţie de mărimea forţelor de frecare, mişcarea oscilatorului real poate fi oscilatorie tă sau
aperiodică.
în cazul unor forţe de frecare foarte mici amortizarea se efectuează într-un timp foarte (FU
mare. în acest caz, pentru intervale de timp mult mai mici decât timpul de amortizare
totală a oscilaţiilor (de stingere a oscilaţiilor), putem utiliza cu aproximaţie rezultatele
stabilite pentru oscilatorul liniar armonic.

Studiu de caz

1. Studiul mişcării oscilatorului real cu ajutorul calculatorului Est

Folosind lecţia interactivă din pachetul AeL modelaţi comportarea unui oscilator amortizat prin
modificarea parametrilor corespunzători. pumiilui m
Os««on< €MZ le-ar pi
F A Să
1
0.8i t\ 5-=-Ar-.
0,4
0.2
*f2.26).Fc
/i gU i h\ 7 % i \fi Uk2\li Unh^ 7k\9 \ -0.4
Weznhă.F-
'Î -

L,. Elo
aceeaşi dreî
2. Să se demonstreze folosind o aplicaţie de calcul tabelar Pre:
ic acţionez
(exemplu Excel), că mişcarea descrisă cu ajutorul
iKspectiv y
ecuaţiei: y = —cos2t +—sin2t este o mişcare
fcfma: \ =,
oscilatorie armonică şi să se determine
Miş
amplitudinea sa.
parametri A
a)>
ftrametri re
Ai
Idei
laioare a ^ a
Part

=\

t=

___________Indicaţie: Sec
- în coloana A se va genera o serie liniară
cu pasul 1 pentru nr. crt.; Tot
- în coloanele B, C, D se introduc piate obţine
parametrii (A,, A^, pulsaţia); ^ = A'Asir,
- în coloana E se generează o serie liniară
cu pasul 0,2; -A-, isin'^f
- în coloana F se introduce formula de Astl
calcul conform expresiei:
=$B$2*COS($D$2*E2)+$C$2*SIN($D
$2*E2)
Cum procedaţi ca să reprezentaţi
grafic datele din foaia de calcul?
_________colecţia |
20 EDUCAŢIONAL
 /. Oscilaţii mecanice

5.COMPUNEREA OSCILAŢIILOR ARMONICE

(Fi,r2) 5.1. Compunerea oscilaţiilor armonice paralele şi de frecvenţe egale

I
r i-K-^Wţ, "j ţ«t5Cy^^«^T

..M—Ml.....^.. ^ 'Si (ffl* şp- 1^

Este posibil ca asupra unui corp, considerat punct material de Fig. 25 Oscilaţii cuplate
—isă m , să acţioneze simultan mai multe forţe de tip elastic. Tot din particularizările
Mişcarea - -netului material în acest caz este rezultatul compunerii anterioare pentru t = O şi t = T/4, se
oscilaţiilor pe .^-e le-ar produce fiecare forţă în parte. poate obţine, prin ridicare la pătrat:
Să considerăm că două forţe elastice F, = -^; şi respectiv A- = Aj [sin^ %j + cos^ %,) + lAjA^
f- - -hy^, paralele, acţionează asupra punctului material de masă m {sin %, sin cp^^ + cos%, cos (p^^) +
«fig. 26). Forţa rezultantă, F , este tot o forţă de tip elastic, F =Fj+F2
-Al ysin^ (pgj + cos^ (pg,)
Rezultă: F = -{1^, + ^y^,) = -A:(7^ + j^) = -ky .
Astfel, se obţine pentru
Elongaţia momentană rezultantă va fi J = J^; + 3^2 • Având amplitudine relaţia:
aceeaşi dreaptă suport, putem însuma algebric: y =yj+y^
Presupunând că elongaţiile punctului material, dacă asupra A = ^Af +
2A,A,cos{%j -%,) +
>ji acţionează separat fiecare forţă, sunt: yj =AjSin{(i>t + %j) şi Al , .,.. _ ,

respectiv J2 = A2^'f^[^f + %2), mişcarea rezultantă are expresia de

rorma: y = Asin(iot + (p„) unde 00 =,/— .

Vm
Mişcarea punctului material este determinată dacă se cunosc
parametri A şi cp^ din relaţia de mai sus.
a) Metoda trigonometrică Parametri respectivi pot fi
determinaţi pe cale trigonometrică, astfel:
Asin[m + cpj = 4 sin{(iit + (po;) + A^ sin{(Ot + (pg^)
Identitatea este o relaţie care trebuie satisfăcută pentru orice
^oare a variabilei, în speţă timpul.
Particularizând pentru t = O, t
= T/4, obţinem:
t=0
A sin (^ = Aj
t = T/4 sin <p„j +
A^ sin (p^^
Se obţine astfel:
A cos % =
Aj cos (^g, + A^ cos cp^^
_ Aj simpgj + A2 sinipg^
Aj cos (^gi + A2 cos cp„2
 a)

h \y \y \^ 7 t
i/y^ ^71+72

\----------*-F2
1 ■N:
72 '"--'' t

Fig. 27 Rezultatul suprapunerii a două

Fig. 26 oscilaţii paralele de frecvenţe egale: a)
au acelaşi sens; b) au sensuri contrare

I colecţia
I EDUCAŢIONAL

b) Metoda fazorială
Aceleaşi rezultate se pot obţine pe cale geometrică utilizând
reprezentarea fazorială (fig. 28)
Din triunghiul dreptunghic OPP^, se obţin relaţiile găsite şi
prin metoda trigonometrică.
Cazuri particulare
a) Dacă ^%=2k%, keN, cos2kK = l, amplitudinea
mişcării va fi maximă, A = A j + A 2 . i n acest caz cele două oscilaţii
sunt în fază.
b) Dacă A%=(2k + 1)TZ, k&N, cos(2k + l)K = -l, ampli
tudinea mişcării este minimă, A = \A,-A2\ ■ Cele două oscilaţii sunt

Fig. 28 Reprezentare fazorială a compunerii în opoziţie de fază. Dacă ^7 =A2 oscilaţiile se sting.
oscilaţiilor paralele şi de frecvenţe egale la
c)Dacă A(pg=(2k + 1)-, ksN, cos(2k +1)^ = 0 , rezultă
momentul t = O
-Aj, amplitudinea primei oscilaţii; pentru amplitadinea rezultantă, A = ^A' + 4 • Oscilaţiile sunt în
- A^, amplitudinea celei de a doua oscilaţii;
OP = A, amplitudinea oscilaţiiei rezultante. cuadratură de fază.

(FI*) 5.2. Compunerea oscilaţiilor paralele de

21 frecvenţe puţin diferite. Fenomenul bătăilor.
Fie două oscilaţii paralele de aceeaşi amplitudine cu frecvenţele
puţin diferite, |v^ - v^|« v, sau v^ y,=A sin co/
y^- A sin Oi^t Legea de
mişcare pentru punctul material care participă simultan la cele două
mişcări oscilatorii se obţine folosind proprietatea trigonometrică
a-b co, +C0, sin a + sin b = 2 cos
-tsin- 2 t. Astfel se obţine:
0), - (O, . CO, + COp ^fVt^ rezultă
y = 2Acos—-------tsin—--------t2
şi 00

2 Folosind notaţiile A(0= ' ^

 2 ' 2
y = 2AcosAmsin(0t. Comparând această relaţie cu relaţia canonică
y = AsinOit, se constată că 2AcosA(0t reprezintă noua amplitudine, ceea
ce ilustrează faptul că amplitudinea variază periodic în timp, încet cu

-i-, în ritmul frecvenţei de bătaie Vj v,+v, . .. ...„..._._„ -^-^^

frecventa 2 2
în radiotehnică (pentru undele electromagnetice) se foloseşte I termenul modulaţie în amplitudine.

M Pentru un experiment
,^^^ /\t; L virtual accesaţi:
(FI*) 5.3. Compunerea oscilaţiilor armonice
www.portal. edu. ro perpendiculare
Un punct material oscilează sub acţiunea unei forţe elastice pej direcţia
Ox. Legea de mişcare este: X = Asin(i)t
Acelaşi punct material poate oscila, sub acţiunea unei alte foip:
colecţia 1
EDUCAŢIONAL de tip elastic pe direcţia Oy.
22
 /. Oscilaţii mecanice
Legea de mişcare în acest caz este: r y = Bsm((ot-(ţ>)
n rqjrezintă diferenţa de fază a celor două oscilaţii.
Dacă punctul material respectiv participă simultan la cele două
uscări, legea de mişcare se obţine eliminând între cele două relaţii
lErrienii în ot. Se obţine astfel relaţia:
2 2 " ■
X y ^ XV ■,

A' B' AB Y b)
Expresia precendentă reprezintă ecuaţia parametrică a familiei ie
elipse care au acelaşi centru şi care pot fi înscrise în dreptunghiul cu îaurile
2A şi 2B. Forma lor depinde de diferenţa de faţă cp.
In cazurile cp = O şi cp = 7t, mişcarea rezultantă se realizează pe :
ireaptă, iar în celelalte cazuri este elipsă. Dacă A = B, amplitudini iŞ2:e şi
9 = 7i/2, elipsa degenerează în cerc.
In cazul în care perioadele oscilaţiilor care se compun nu mai icni c) d)
egale, traiectoriile sunt mai complexe. Traiectoriile respective ronnează
figurile lui Lissajous (fig. 29) '• : - .

e) f)

I
mki

*
a) g) h)

1)

t-i
k)

i
 Fig. 29 Figuri Lissajous
ji - oscilaţii perpendiculare de frecvenţe diferite; b) caz particular: frecvenţe egale, (p = 90°, A = B; c) caz particular: frecvenţe
egale, (p = 90°, A< B; d) caz particular: frecvenţe egale, (p = 90°, A> B; e) caz particular: frecvenţe egale, cp = 180°, A = B;
' :az particular: frecvenţe egale, (p = 0° ^ = B; g) caz particular: frecvenţe egale, (p = 180° - arcsin B/A; h) caz particular: frecvenţe
-:gale, (p = arcsin B/A; i) caz particular: frecvenţe egale, cp = 180°-arcsin D/C;j) caz particular: frecvenţe egale, (p = arcsin D/C; ki
caz particular: frecvenţe diferite, vjv^ = m/n = 3/2 (raport raţional); l) caz particular: frecvenţe diferite, v /v = m/n = 2/3 (raport
raţional)

Acţiunea simultană a două forţe elastice paralele duce ta apariţia unei oscilaţii armonice de aceeaşi perioadă
şi direcţie cu oscilaţiile componente, cu amplitudine şi fază dată de

relaţiile: ^^'^" " :4^,,,,^^^^ + ^; ,^,^p^. şi ^ = V^;+24J,co.(cp„-(p„,) + 4 •

\r.\i'£\' colecţia
EDUCAŢIONAL ■23
 6. OSCILATORI MECANICI CUPLAŢI

(Fi,F2) 6.1. Oscilaţii forţate şi întreţinute

în exemplele anterioare de oscilatori, forţa exterioară avea rol
de iniţiere a oscilaţiilor, efectul ei rezumându-se la scoaterea sistemului
din starea de repaus.
în continuare se vor studia sisteme la care acţiunea forţei
exterioare se menţine pe tot timpul oscilaţiei. De exemplu: vibraţia
podurilor sub acţiunea greutăţii maşinilor, camioanelor sau unei
coloane de soldaţi care merg în marş, oscilaţia cablurilor electrice pe
stâlpi sub influenţa curenţilor de aer, etc.
Oscilaţiile care rezultă sunt oscilaţii forţate. Ele au frecvenţa
forţei externe şi nu frecvenţa proprie a corpurilor.
Fig. 30 O succesiune de mici impulsuri, aplicate cu o frecvenţă
convenabilă poate produce oscilaţii de mare amplitudine. Un copil
dându-se în leagăn învaţă că prin anumite mişcări, la intervale de timp
potrivite poate mări amplitudinea oscilaţiilor sale.
Sunt numite oscilaţii forţate, oscilaţiile unui sistem care
sunt datorate acţiunii unei forţe periodice exterioare.
Sistemul care produce forţa exterioară (forţa excitatoare)
este numit excitator. Sistemul asupra căruia acţionează forţa
excitatoare este numit sistem oscilator excitat.
Dacă un oscilator este scos din poziţia de repaus şi lăsat liber,
aşa cum s-a constatat din cele prezentate anterior, oscilaţiile care se
produc, fiind slab amortizate, ele pot fi asimilate ca armonice. Perioada
acestor oscilaţii libere se numeşte perioadă proprie de oscilaţie.
Când asupra unui sistem oscilant acţionează în afara forţei
elastice şi a forţei de rezistenţă şi o forţă periodică sinusoidală/=y^/«co/,
sistemul execută o mişcare rezultată din suprapunerea mişcărilor pe
Fig. 31 Exemplu de oscilaţii întreţinute.
care le-ar impune fiecare forţă în parte.
Oscilaţiile pendulului rezonator, în regim
permanent sunt întreţinute. Când Energia necesară mişcării forţate a sistemului oscilator
amplitudinea este constantă, energia primită este furnizată de sistemul excitator. Energia sistemului oscilator
din exterior compensează pierderile de excitat creşte, o parte din ea fiind transformată în căldură, prin
energie prin frecare.
frecare. Cu cât frecările sunt mai mici cu atât energia tinde la
valoare maximă.

(Fi,F2*) 6.2. Rezonanţa

Fig. 32 Model experimental pentru cuplajul
a două pendule: E - sistem excitator;
C - cuplaj; R - sistem rezonator (oscilatorul
care primeşte energia de la excitator)
24 colecţia 1
EDUCAŢIONAL |
în paragraful precedent s-a studiat mişcarea oscilatorie forţată
a unui sistem în cazul când oscilatorul nu poate influenţa excitatorul.
Sunt sisteme oscilator - excitator astfel cuplate (legate), încât
mişcarea oscilatorului influenţează mişcarea excitatorului.
Cuplajul este sistemul mecanic care realizează legătura dintre
excitator şi oscilator, mijlocind transferul de energie de la un sistem la
celălalt.
Fenomenul de rezonanţă este des întâlnit în diferite ramuri ale fizicii:
- mecanică
• mişcarea unui leagăn împins din exterior • balansul podurilor
datorat curenţilor mari de aer • vibraţia pieselor mobile aflate în
componenţa mecanismelor unui autoturism ce se deplasează cu o
anumită viteză;
- electromagnetism
• transmisia radio - TV;
 /. Oscilaţii mecanice
- acustică • în cazul în care roata este
• sunetele emise de o cântăreaţă de operă pot sparge un pahar învârtită cu frecvenţă crescătoare, se
(vibraţia aerului induce aceeaşi vibraţie sticlei ca şi a vocii cântăreţei). constată o creştere a amplitudinii
resortului pentru o anumită
Temă experimentală

^ Se realizează sistemul cuplat format din două pendule

(fig. 33). Pendulele sunt formate din tije metalice, uşoare, având cuţite
de suspensie, aşezate pe suporturi fixe. Pe tije se pot fixa corpuri
cilindrice de mase diferite. Tijele sunt prevăzute fiecare cu câte un
mdicator care se deplasează în faţa unui arc gradat, permiţând măsurarea
«iq)litudinii. Cuplajul se realizează prin intermediul unui resort elastic
■for care uneşte tijele celor două pendule.
Un sistem este excitator (E), iar celălalt este oscilatorul excitat
R(. Se realizează astfel sistemul, încât cele două pendule să poată
fflscila în acelaşi plan în jurul a două axe paralele. Se va urmări mişcarea
acestui sistem, perioadele celor două pendule fiind puţin diferite, în
wmătoarele cazuri:
1. masa corpului E este mult mai mare decât masa corpului R;
2. masa corpului E are o valoare apropiată de masa corpului R.
Se scoate pendulul excitator, în ambele cazuri, din poziţia de
îciulibru şi apoi se lasă să oscileze. în urma observaţiilor efectuate ie
constată că pendulul excitator E antrenează în oscilaţie şi pendulul
iOseilator R.
1. în cazul în care energia mecanică a excitatorului este
■nit mai mare decât a oscilatorului (masa corpului E este mult
■ai mare decât masa corpului R), mişcarea excitatorului este
fioârte puţin influenţată de oscilator; reacţia oscilatorului asupra
Fig. 33
excitatorului poate fi neglijată.
• In cazul 1) amplitudinea oscilatorului creşte
2. In cazul în care cele două pendule au energii mecanice treptat până rămâne constantă, amplitudinea
comparabile (masa corpului E este apropiată, de masa corpului excitatorului este practic nemodificată.
R), mişcarea excitatorului este influenţată esenţial de oscilator, • In cazul 2) amplitudinea oscilatorului
cele două sisteme inversându-şi rolurile. creşte treptat, în acelaşi timp amplitudinea
excitatorului scade treptat. Când
Observaţii amplitudinea oscilatorului atinge valoarea
a) în cazul când masa corpului E este mult mai mare decât masa
corpului R, amplitudinea excitatorului rămâne aproape nemodificată în ™Pl^J cablu
excentric
:nnpul oscilaţiei. Oscilatorul efectuează în acest caz oscilaţii forţate.
b) în cazul sistemelor cuplate, în care reacţia oscilatorului este
-egHjabilă are loc transfer de energie mecanică de la sistemul excitator placă de
ii cel oscilator. Se pune problema în ce condiţii se realizează optim aluminiu
jcest transfer.

Explorare. Investigare

^ Urmăriţi mişcarea oscilatorului elastic când este acţionat

periodic cu o forţă pe direcţia axei resortului (fig. 34): maximă, cea a excitatorului este nulă; din
• în cazul în care roata este învârtită manual, încet, se pot acest moment fenomenul se produce în sens
Fig. 34
observa oscilaţii de amplitudine egală cu raza de rotaţie. Antrenat de
invers.
roată, cablul va impune resortului o deplasare în sus şi-n jos, ceea ce
poate fi verificat pe rigla de observaţie;
frecvenţa [colecţia
EDUCAŢIONAL ■25
fără
amerizare F
ig. 35 f,f
amortizare -
slabă
amortizare
■nică
frecvenţe proprii ale oscilatorului valoare (chiar dacă amplitudinea excitaţiei rămâne un
constantă), după care descreşte, deşi frecvenţa motorului sistem
creşte în continuare. de
oscila
Dependenţa amplitudinii oscilatomlui de perioada tori
excitatorului este redată în graficul din figura 35. Se observă are
că această curbă are un maxim când perioada excitatorului caract
este apropiată ca valoare de perioada proprie a oscilatorului er
T^. selecti
în această stare amplitudinea oscilatorului este v şi
maximă, deci energia transferată este maximă. este
Aceată stare a sistemului este numită rezonanţă. maxi
Iniţierea oscilaţiilor, amplificarea oscilaţiilor, m la
efectuarea oscilaţiilor de amplitudine maximă, toate aceste rezon
cazuri sunt datorate unui transfer maxim (sau optim) de anţă.
energie de la excitator la oscilator. Oscilatorul este numit în
această stare (de rezonanţă) rezonator.
Condiţia realizării stării de rezonanţă este ca
perioada sistemului excitator să fie egală sau apropiată
cu perioada proprie de oscilaţie a sistemului rezonator.
Explicarea fenomenului de rezonanţă se poate face
în felul următor: atunci când frecvenţele celor 2 oscilatori
coincid, impulsurile date de către excitator corespund
frecvenţei proprii a rezonatorului. Fiecărui impuls îi
corespunde un mic lucru mecanic motor pe care rezonatorul
îl înmagazinează ca energie mecanică. Astfel, la fiecare
contact, energia şi implicit amplitudinea rezonanţei cresc.
Această creştere are o limită deoarece, datorită forţelor de
rezistenţă existente, o parte de energie se transformă în
căldură.
Amplitudinea maximă are loc când amortizarea este
minimă. Repetând experimentul, crescând amortizarea (de
exemplu: se introduce sistemul treptat în apă), se constată
descreşterea amplitudinii în jurul frecvenţei proprii a X
'<:iai
rezonatorului.
Constatăm că transferul energiei de la excitator la

Oscilaţiile forţate ale unui sistem sunt datorate acţiunii unei forţe exterioare periodice
şi au aceeaşi frecvenţă cu a torţei cxcitatoare. între sistemul excitator şi cel oscilant are
loc un transfer de energie. Rezonanţa are loc când transferul de energie între cele două
sisteme este maxim şi se realizează dacă v^ =; v^^. proprii.
Oscilaţiile întreţinute sunt oscilaţiile efectuate de un sistem oscilant la care pierderile de
energie, datorate frecărilor, sunt compensate din exterior, continuu sau periodic.

Verifică şi consolidează

26

Fig.
36
1. următoarele cazuri:
a) i se dă un impuls exterior leagănului şi apoi este lăsat liber;
Urmăriţ b) persoana din leagăn îi dă impulsuri periodice;
i c) i se dau impulsuri periodice din exterior.
mişcare Precizaţi tipul de mişcare pentru fiecare situaţie în parte.
a unui
leagăn 2. Alcătuiţi un scenariu pentru studiul oscilaţiilor cuplate, folosind
în dispozitivul prezentat în fig. 36.

/. Oscilaţii mecanice

» DESPRE RE/0\ASŢ]
• Fenomenul de rezonanţă se regăseşte în multe .situaţii
yjtidiene. Sisteme care reproduc Jîdcl frecvenţa diferitelor vibraţii sunt:
- timpanul urechii (va fi studiat în capitolul dedicai studiului
aridelor mecanice);
- membranele microfoanelor;
- aerul dintr-o sticla parţial umplută cu apă, etc.
Pe de altă parte rezonanţa în tehnică, construcţii civile.
poduri, construcţia aparatelor cu părţi mobile reprezintă în.să
o problemă importantă care trebuie evitată. Un exemplu care
evidenţiază forţa distructivă a fenomenului de rezonanţă mecanică
este podul Tacoma Narrows, care în 1940 a fost distrus datorită
forţei vântului (fig. alăturată). Când a fost construit în 1939 era unul
dintre cele mai lunari poduri din lume, dar construit din materiale u.^oare. Din păcate ace.st ultim a.spc •ci nu
a fost bine gândit, căci forţa vântului nu a putut fi amoriizată de greutatea podului .şi...

• Motoarele vehiculelor trebuie ferite prin construcţie de rezonanţă atunci cânda/nv trepidaţii .sau .şocuri
dkilorită de denivelărilor carosabilului. Ele sunt dotate cu dispozitive care să amortizeze vibraţiile (oscilaţii " '.dorite)
jucând rol de "absorbant" de şocuri, generând căldură prin frecare. Are loc a.stlel un transfer de tetgie de la
excitator la rezonator cu scopul de a amortiza vibraţiile e.xc ikilorului în timp minim.
IKH! ■^f^^'T^^
]

f^ '-■.-
/M^"
^'
• Coşurile industriale, cablurile de înaltă tensiune sunt şi ele
afectate de oscilaţii nedorite cauzate de forţa vântului. Amortizoarele sunt
plasate la partea superioară a liniilor de transmisie pentru a preveni
vibraţiile care pot lua naştere în întreaga construcţie. Sunt folosite cablaje
grele, din oţel, cu inerţie mare (energofage). care să preia energia
mecanică a vibraţiilor şi să o transforme în căldură.
• Oscilaţiile autoîntreţinute sunt oscilaţiile efectuate de un
AnrDiM
sistem oscilant care prin propria sa mişcare comandă transferul
Koatd
de eneigie necesar întreţinerii propriei sale oscilaţii. dinţată
Exemplu de mişcare autooscilatorie este aceea a pendulului regulator
al mersului cea.sornicului de perete. Sistemul estefonnat dintr-unpendul a cărui
 mişcare liberă este amortizată, o roată dinţată solidară cu un cilindru gi'eu, pe
care este înfăşurat un fir de care este prins un corp. Căderea corpului fiind
uniform accelerată, mişcarea liberă a sistemului tambur - roată va fi accelerată.
Un dispozitiv format din ancoră şi furcă asigură cuplajul dintre pendul şi roata
dinţată. Pendulul oscilând în jurul axei verticale imprimă prin intermediul furii
dispozitivului de cuplaj o mişcare de oscilaţie în jurul axei. Oscilând prin exti-emităţile
sale, ancora va bloca şi debloca periodic roata dinţată,
impunându-i astfel o mişcare de rotaţie sacadată. De fiecare dată când un dinte
al roţii scapă, alunecând pe una din extremităţile ancorei comunică acesteia un
tnic impuls, trasmifându-i astfel eneigie din energia potenţială a corpului care
cade. Ancora, prin intennediulfurcii tran.smite această energie pendulului Sistemul se reglează astfel încât
transferul periodic de energie să compenseze energia pierdută de pendul prin amortizare.
Care sistem este excitatorul şi care sistem este rezonatorul la dispozitivul prezentat?
colecţia
EDLCATION-\L -27
Modele operaţionale Tc n \jj,
E,=- -sin {(Ot + %)-12,32sin \-t +
m(O^A^

1. Un oscilator constituit dintr-un punct material maxime vor fi:

cu masa m = 1,6-10-^ kg, suspendat la capătul , ^1.0,1 "1^0,04 ^
max
unui resort, oscilează sub acţiunea forţei s
elastice, conform
s
ecuaţiei: y = 10 ' sin\-t + --
(m). a ^\'^\.0,1 ^0,015 4
Se cer: V /
a) perioada şi frecvenţa oscilaţiilor; c)F = ma; F = ma =1,6 ia'
b) viteza maximă şi acceleraţia maximă ■0,015~0,25mN
/ ' max inax
a punctului material; d)
c) valoarea maximă a forţei care 71 7t mv'
£■. = -cos' {(at + %) = 1,6 ■ 10' ■ 8 ■ 10' cos' \-t +
acţionează asupra punctului material;
d) relaţiile care exprimă dependenţa de
timp a energiilor: cinetică, potenţială şi totală a sau Ec =12,32cos'{m + %) [U,
punctului material;
e) timpul în care punctul material
28 colecţia 1
EDUCAŢIONAL |
efectuează drumul de la jumătatea amplitudinii,
la VÎ/2 din amplitudine.

Rezolvare
a) Legea de mişcare a oscilatorului liniar

armonic este: y = Asm{(iit + %).

Comparând cu expresia dată, stabilim

următoarele:
71 rad . T^ 1
A = 0,lm, m = - ------ Ş i ( p o = - fad,
8 s 8

b) Ecuaţiile pentru viteză şi acceleraţie sunt:

valorile extreme se realizează pentru cosa - -1;

+1 respectiv pentru şina = -l, +1. Valorile
E^ =
E^ + ongaţia j^ = — deci: - = ^...|^-.,+-j.-
E^ =
12,32 = ..«|^-..+-jdeci
[Li.
e)
Puncta 8' 8 6 '
i
n
în poziţia P^, elongaţia y^= — A-
materi
al P Analog 2(l^ = j5/„| ^?,+Ş |,?^ = 5/i5;
2 y8 - 8)
oscilea 4
ză în iar At = t2-tj=- s.
jurul
poziţie
2. Să se calculeze acceleraţia gravitaţională g
i de
într-un' punct oarecare A de pe Pământ, ştiind că
echilib
un ceasornic cu pendul care bate secunda în B,
ru O, întârzie cu 35 s în 24 ore. Pentru punctul B, g =
cu 9,815 m/s .
amplit
udinea Rezolvare
A între
puncte
rr fT t ^ t+At
N
le M şi
N. 't + At
A_ ,SB T\_t_ + Aţ_
N SA Tg t gA
-
-P=H—H-h- gA=Si t + At
+- _L_l,g =9,807 m/s'.
-gsina

o 3. Un pendul a cărui
perioadă de oscilaţie
z este 0,5s se fixează
de un cărucior care
coboară pe un plan
iţ înclinat şi apoi se
deplasează pe un plan
i orizontal. Unghiul
format de planul
a înclinat cu orizontala este de 45°. Neglijând
frec£
P să se determine perioada de oscilaţie a penduh
gravitaţional când:
j,

l
 /. Oscilaţii mecanice

11 căruciorul coboară pe planul înclinat; Rezultă A/ = ■t-t = t ( -l \

T' R,+h
z} căruciorul se deplasează pe planul orizontal. = 720s.
R. J
Rezolvare
5. Să se determine
/////////////// perioada
Lungimea pendulul se va calcula pornind de
micilor oscilaţii 1 executate
ji expresia perioadei.
de sistemul din figură.
I = 2K 0,25 = 0,0625 m
= gsina
Forţa de inerţie care
1
Mărimile fizice /, m, g şi k
k
se presupun cunoscute. Se
^ ^ii!MM/-#-nnnnnn5îr-1
neglijează frecările.
k
1
acţionează asupra corpului
i
m
1
masă m este, F^ = -mă
sau /^ = mg şina . Rezolvare
Această forţă este anulată de o componentă a ţii Referitor la cele două resorturi, deşi aparent ar fi
G = F. = mg şina. Este posibil numai dacă este conectate în serie, ele acţionează ca şi cum ar fi legate
perpendicular pe planul înclinat. Astfel, e o forţă în paralel, k = 2k (comprimarea unuia se face pe seama
activă G^ = mg cosa, care reprezintă î greutatea destinderii celuilalt, deci |j,| = |>'2| ). Pendulul
aparentă G^ = mg^, unde am notat prin g^ cceleraţia gravitaţional contribuie în acelaşi sens la mişcarea
gravitaţională aparentă. corpului de masă m. Constanta elastică pentru pendulul
Astfel mg cosa = mg^ sau g^ = mg
g / cosa. gravitaţional este k = —^.
= 2JI. = 0,6 5
\ g cos a Pe planul mg
orizontal a = O, deci T= 0,5 s. Astfel, rezultă k =2k + —^ (asupra
/
4. Un pendul matematic bate secunda la nivelul punctului material de masă m acţionează şi
mării. Se transportă un pendul identic la altitudinea i forţa de revenire a pendulului), iar perioada este
= 318,5 km. Ce diferenţă de timp va înregistra îcest
r„ ^ jm ^ 2n
pendul faţă de pendulul de la sol în decurs de 4h? T = 2n —, T= ,
(Rp=6376km). ' k.. \2k , g
+'m
Mezolvare XmM l
. - ^p - ^^ , unde: g -
g 6. Constanta elastică a unui resort este k = 50 N/m.
acceleraţia
m Ri Se leagă un capăt al resortului de un corp de masă m
gravitaţională, M - masa Pământului, Rp - raza = 0,5 kg, astfel încât resortul este netensionat. Se
imprimă corpului viteza v^ = Ims în sensul întinderii
Pământului, K - constanta atracţiei universale. resortului. Ştiind că deplasarea corpului pe suprafaţa
Acceleraţia gravitaţională la înălţimea h faţă de orizontală se face cu frecare, coeficietul de frecare la
KmM alunecare fiind [i = 0,6, calculaţi distanţa OM la care
(Rp+h)' corpul se opreşte prima dată.
pământ este g' = -^^--------— = KM .
"î (Rp + h)

Perioada pendulului gravitaţional

este T = 2n i— , iar la altitudinea h este

V^ I---------------
( R„+h^
R„ + h^ — _f_ Rezolvare
R
'"-'^'-'H-. \ R. Aplicând teorema energiei mecanice E^- Ej = L şi
explicitând------------- = -F^ ■ x, obţinem ecuaţia
Perioada pendulului în cele două situaţii
■? z z
25x + Sx - 0,25 = O cu soluţia frzic acceptată x = 6 cm.
[colecţia
lEDUCAŢIONAL

29
 Probleme propuse
Răspunde repede şi bine!
Completează spaţiile punctate, astfel încât să se
respecte adevărul ştiinţific.
1. Defazajul dintre acceleraţia şi elongaţia unui
oscilator armonic este A(p =..................
2. Doi oscilatori sunt în cvadratură dacă A(p =..........
3. Oscilatorul liniar armonic este un corp de dimensiuni
neglijabile aflat în mişcare sub acţiunea unei forţe
4. Perioada oscilatorului liniar armonic este timpul în
care oscilatorul efectuează..................
5. Dacă pentru punctul material care efectuează
mişcarea rectilinie uniform variată, legea de mişcare
este un polinom de gradul doi funcţie de timp, pentru
oscilatorul liniar armonic este......
6. Expresia mca^A^ cos^[G)t + (p) reprezintă energia
pentru oscilatorul liniar armonic.
7. Rezonanţa este o stare specială care se stabileşte
între doi oscilatori mecanici, stare caracterizată de un
transfer.........................
8. Condiţia de izocronism este îndeplinită dacă
amplitudinea de oscilaţie este..............
9. Amplitudinea oscilaţiilor reale scade în timp datorită
acţiunii...............care transformă în mod ireversibil
..........în căldură.
10. Sub acţiunea............energia cinetică se transformă
în mod reversibil în energie...................şi invers.
Alege afirmaţiile corecte.
11. Legea mişcării oscilatorului armonic este:
di)y=A(3i sin((at+(pj
h)y= Acu cos(m+(pJ
c)y = A sin((iit+(^J
12. Constanta elastică este dată de relaţia:
a) A: = m2%/T h)k = m(£? c)k = m2KV
13. Energia totală a oscilatorului armonic ideal este:
a)E = kf/2; b) E = k(A' - f)/2 c)E
= 2kA; d) E = kA^/2
14. Un punct material de masă m efectuează oscilaţii
armonice cu amplitudinea A şi frecvenţa v. Faza
iniţială a oscilaţiilor este nulă. Scrie ecuaţia mişcării
oscilatorii. Aplicaţie: m = 5 g, v = 20 Hz.
30 colecţia
EDOCAŢrONAL
75. De câte ori trece prin poziţia de echilibru un corp
de masă m = 80 kg suspendat de un resort cu k = 2
N/m în timp de 314 s, presupunând că se mişcă după
ecuaţia y = A sin (Ot ?
Aplică şi aprofundează!
16. Un oscilator armonic a cărui mişcare poate fi
reprezentată alăturat, are perioada 12 s. Dacă folosim
analogia mişcării circulare uniforme, constatăm că raza
cercului este 30 cm iar elongaţia iniţială este 10 cm. Să
se completeze cele trei grafice şi să se scrie ecuaţia de
mişcare.
17. Sub acţiunea unei forţe F un corp de masă m, fixat
la capătul liber al unui resort ideal se deplasează pe
distanţa x. Să se exprime: a) pulsaţia, co; b) perioada,
T; c) fi-ecvenţa, v ale oscilaţiilor libere ale corpului.
Aplicaţie: F = 8 N, m = 50 g, x = 1,5 cm.
18. Un corp de masă m, aşezat pe im suport orizontal
fără fi-ecări, este legat de un resort ideal orizontal şi
sub acţiunea unei forţe orizontale F este deplasat la
distanţa x^ faţă de poziţia de echilibru. Lăsat liber
corpul începe să oscileze armonic. Să se determine:
a) constanta de elasticitate k a resortului;
b) fi-ecvenţa v a oscilaţiilor;
c) viteza maximă v^ atinsă de corp;
d) ecuaţia de mişcare dacă corpul a fost lovit liber în |
poziţia cea mai îndepărtată de poziţia de repaus.
Aplicaţie: m = 200 g, F = 50 N, x^ = 5 cm.
( T^\
19. y = 10sin 100iU + — cm. Să se determii
raportul între eiergia cinetilă şi cea potenţială pentru |
y, = 5 cm.
20. Legea de mişcare a unui oscilator armonic estel
y = 0,02 sin K
Să se 10ţ + calculeze: a) valoare»!
maximă a vitezei şi acceleraţiei; b) elongaţia îal
momentul în care E = E ;c) primul moment t, la carej
E =E.
c p
21. Un oscilator liniar cu masa m = 1 kg este scosI
din poziţia de echilibru până la distanţa A = 2- 10^\
 /. Oscilaţii mecanice

II. unde forţa elastică are valoarea 0,2N. Să se scrie b) forţa rezultantă care trebuie să acţioneze asupra
ecuaţia corespunzătoare mişcării oscilatorii. pistonului pentru a-1 pune în mişcare, dacă greutatea
lui este G = ¥,5 A/';
Operaţionalizare - transfer
c) viteza în punctul central al cursei.
R: a) a^^ =71-10' m/s'; b) F = 3264,7 N;
21 Fie un oscilator liniar armonic care se mişcă după
Itaea:y = 0,04sinii,41 (m). c)v =18,84 m/s
Această mişcare este consecinţa proiecţiei 28*. Un punct material efectuează mişcare oscilatorie
anei mişcări circulare uniforme pe axa Oy. armonică compusă din două oscilaţii paralele şi
a) Să se găsească mărimile specifice mişcării ^ 1^
CBFCulare uniforme (o), R). care au ecuaţiile: y, =4sm2m t + - Şl respectiv
b) Să se determine timpul necesar corpului .(: 7t
fenmi a parcurge jumătate din distanţa de la centrul y, =3sin\ (mm).
■Eşcării până la poziţia corespunzătoare deformaţiei 2nt + —
[ 2
■Edme.
Să se scrie ecuaţia mişcării rezultante y.
R: a)(0 = 11,4 rad/s; R = 0,04 m; b) t = 0,046s
R:y = 6,9sin(2n-72"50') (mm)
I JEi. Un oscilator liniar armonic cu masa de 0,02 kg are 29. De un fir de sârmă cu lungimea 1^ = 4 mm stare
alitudinea de 30 cm şi perioada 4s. La momentul nedeformată se suspendă un corp cu masa m = 10 kg,
ial elongaţia este +30 cm. Să se calculeze: care alungeşte firul cu 0,004 m. Secţiunea firului este
a) poziţia corpului la tj = 0,5 s; S = 0,01 cm' şi se presupune tot timpul constantă. Să
b) mărimea şi sensul forţei în acest moment; se calculeze:
c) timpul necesar pentru a ajunge din poziţia
iăţială într-un punct în care y2 = -15 cm;
d) viteza în acest moment.
a) frecvenţa de oscilaţie a corpului dacă el
este tras în jos pe o mică distanţă suplimentară şi apoi
I
este lăsat liber;
R: a)y^ = 0,21 m; b) F = -0,01 N; b) modulul de elasticitate Young pentru sârmă.
c)'t^ =0,75;d)v^ = 0,42 m/s Se va lua g = 70 m/s'.
-s
24. Un pendul simplu efectuează 200 de oscilaţii pe R: a)\ = 7,96 Hz; b) E = 10^ N/m'
■mut iar altul, în acelaşi loc, efectuează 300 oscilaţii 30. Un pendul gravitaţional cu lungimea Ig = 0,2 m
pe minut. Să se calculeze raportul lungimilor celor este plasat într-un ascensor. Cursa ascensorului este
«fcuă pendule. h = 200 m. Plecând din repaus, ascensorul se
R: 2,25 deplasează cu acceleraţia a^ = g/10 un timp t^ = 8s,
după care îşi continuă mişcarea uniform şi pentru a se
2S*. Un pendul simplu este format dintr-o sferă opri la înălţimea h frânează cu aceeaşi acceleraţie, a^
umplută cu apă, atârnată de un fir cu lungimea /. Sfera = g/10. Determinaţi numărul oscilaţiilor efectuate de
ire practicat în partea de jos un mic orificiu, prin care pendul în decursul mişcării. (g = 10 m/s')
se scurge apa. Cum se modifică perioada oscilaţiilor
R: 37 oscilaţii.
când apa se scurge încet prin orificiu?
31 *. Un corp de masă Mse găseşte pe o suprafaţă plană
M. Un mobil efectuează o mişcare oscilatorie armonică. orizontală de masă m«M, care oscilează simplu, fără
Şdind că pentru elongaţiilejj=2 cm şiy^= 3 cm, mobilul frecări, prin intermediul unui resort cu frecvenţa \ = 2
jre vitezele Vj = 5 m/s şi respectiv \^ = 4 m/s, să se osc/s. Coeficientul de frecare între bloc şi suprafaţa
calculeze amplitudinea şi perioada mişcării oscilatorii plană este \x. = 0,4.
i mobilului. Care este valoarea amplitudinii pentru care
R: blocul nu alunecă de-a lungul suprafeţei?
6,28
A= " R: A < 2,48-10-^ m
y',+-^^4,08 cm> ^0,47 s 32*. Un corp de masă m cade de la înălţimea h pe un
T=—= platan de masă neglijabilă, atârnat de un resort cu
co 13,38 constanta elastică k. Ştiind că după ciocnire corpul
rămâne pe platan, să se calculeze amplitudinea mişcării
2~. Pistoanele unui automobil execută cu aproximaţie efectuată de sistemul corp - platan.
o mişcarea oscilatorie armonică simplă. Ştiind că 2M
dublul amplitudinii (cursa pistonului) este 10 cm iar R:A = ±.\l +
iiecvenţa este de 3600 roî/min, să se calculeze: 1) mg
acceleraţia pistonului la sfârşitul unei curse;
I
m
colecţia
EDUCAŢIONAL ■31

^
r-

Probleme propuse
33. Să se scrie perioada de oscilaţie pentru n resorturi legate
în serie, respectiv în paralel, având constantele elastice kj. A B C D

34*. Să se compună grafic oscilaţiile: y, = 2 sin (ot şi y^ = 4

sin ((Ot + K).
35*. Un punct material este supus simultan la două oscilaţii
paralele cu amplitudinea Aj = 3 cm şi respectiv A^ = 4 cm.
Oscilaţia rezultantă are amplitudinea de 6 cm. Să se
calculeze defazajul A9 al oscilaţiilor ce se compun.
36. Un pendul gravitaţional are lungimea l = 0,64 m şi masa
m = 0,1 kg. Se scoate pendulul din poziţia de echilibru
astfel încât firul formează cu verticala unghiul a = 45. Să
se calculeze energia cinetică şi
^ max o *
potenţială când a = 30.
37*. De la marginea unui vas de forma unei semisfere pe
partea interioară este lăsată liber o bilă. Descrieţi mişcarea.
Care este forţa de revenire? Execută corpul mişcare
oscilatorie armonică? Discuţie.
38. în diagrama alăturată sunt reprezentate energiile a patru
pendule elastice care oscilează cu aceeaşi amplitudine şi au
aceeaşi constantă elastică k, dar mase diferite. Care din
oscilatori are masa mai mare?
O
39*. Să se reprezinte fazorial elongaţiile yj = sin nt şi y^ =
cos nt. Să se calculeze amplitudinea mişcării oscilatorii
obţinute prin compunerea celor două oscilaţii paralele.
40. Cum se modifică mersul unui ceasornic cu pendul în
timpul verii faţă de iarnă?
41*. Să se stabilească ecuaţia traiectoriei mişcării obţinute
prin compunerea a două mişcări oscilatorii, perpendiculare,
de aceeaşi pulsaţie, ale căror legi de mişcare sunt: y = Asin
co? şi x = Âcos (Ot.
42. De un resort elastic a cărui constantă elastică este k =
1000 N/m este suspendat un corp de masă m = 0,1 kg.
Pendulul elastic astfel format oscilează. Impulsul
pendulului la distanţa y^ = 3 cm de poziţia de echilibru este
p^ =0,3^3 m/s- Calculaţi amplitudinea mişcării.

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (F2)

1. Completaţi spaţiile punctate, astfel încât să respectaţi adevărul ştiinţific.

a) Mişcarea efectuată de un corp de o parte şi de cealaltă parte a poziţiei de repaus este numită.............
b) Numărul de oscilaţii complete efectuate de un oscilator în......................este frecvenţa de oscilaţie.
c) Pentru oscilatorul liniar armonic ideal energia..................este constantă de timp.

2. Alegeţi afirmaţiile corecte:

 A) Perioada mişcării oscilatorului armonic este: a) T = 2%J—

m
B) Unitatea de măsură în
SI pentru frecvenţă este: a) s"'; momentul iniţial
b) rad/s; c) Hz; d) rot/min.
poziţia de echilibru E =.
p

3. De câte ori trece prin poziţia de

echilibru un corp aflat la capătul
-A o
iA
unui resort, timp de 314 s dacă -l- ■>-x
perioada mişcării oscilatorii este -+-
t = = T/2 T/
de 4n s şi iniţial se află în poziţia X = -A t= 0
4
de echilibru? Dar dacă iniţial era V =0
X=

comprimat la maxim? t v= = 0
a X
4. Completaţi spaţiile libere a
v =.. a = 0 =
din schema alăturată cu valori
t=
cunoscute pentru oscilatorul 3T/4 X=
armonic ideal. A
'y^ ______________colecţia |
t V=
-0
•'•" RDL'CATIONAL X=V=
a = (O^A
a=

m..
 Test oscilaţii mecanice

- oscilator liniar armonic cu

amplitudinea de 8 mm se află după
0,01 s de la începutul oscilaţiei (9^=0) la _-ţa de 4 mm de poziţia de echilibru. Să se calculeze:
a) pulsaţia mişcării; b) frecvenţa oscilaţiei;
c) perioada oscilaţiei; ă) viteza oscilatorului la mommtul dat;
e) acceleraţia oscilatorului la momentul dat.

iL Un punct material efectuează o mişcare

oscilatorie
^rscrisă de legea: y = A sin (2 n t+n/6) m. La ce -
:~ent de timp energia cinetică a punctului material ;
egală cu cea potenţială?

--imul grafic reprezintă oscilaţia unui corp. Care

r graficele notate A - E reprezintă dependenţa de
; Ji energiei cinetice a corpului?
 k.
y' i. EA

_L ^ , .

'
Ec'
B
1W'
YY.
V

c ' E t
\J ' D

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (FI)

L L'n pendul gravitaţional cu lungimea 40 cm este situat într-un vagon de cale ferată care se roteşte pe un
cerc Jcraza 10 meu viteza liniară deiO m/s. Calculaţi perioada de oscilaţie.

2. Mişcarea unui arc elicoidal este dată de ecuaţia: v = ^^cos2t + — sin2t ■ Să se arate că mişcarea este
2 2
tciîatorie armonică şi să se reprezinte grafic şi fazorial.

, Un punct material execută 150 oscilaţii pe minut cu amplitudinea A = 0,05 m. Să se calculeze: a)

perioada; (frecvenţa v; c) să se scrie ecuaţia mişcării ştiind că cp^ = 15 °.

4. a) Precizaţi pentru fiecare oscilator din imaginile

alăturate perioada şi amplitudinea.
b) Ce constantă de elasticitate ar trebui să aibă
resortul din fig. 2, pentru ca, păstrând aceeaşi masă,
să obţinem oscilaţia din fîg. 1 ?
c) Caracterizaţi starea iniţială a sistemelor {x^, v^)
din figurile 3 şi 4.
d) Scrieţi legea de mişcare pentru oscilatorul din
fig. 4.

e) Comparaţi energia potenţială la momentul t = O

Fia 2 pentru oscilatorii din figurile 4 şi 5.
R 1 R
■■■
4
r A \^ ^ s/^ *r
r M' \ V V tr
r.
I ( 3
l' 0
i X
1
3 X X
) 1
0 ^( ". ) f 0 ^ ;
( -H xk m ,____L
m
^
K —
Ir — gŢ|_,
TpC.
"
">" ) \
1

î
^^r- L.4_____

F p' % - t «»_4" t (9) P ^i 5

m) —-
i g
_J^^ \/^*K
0
A 1
X

^ \A^ (<:m
nr
__,_______^ iA-k__l__4___,

^ ^
^ iTl.
t\ 1
t->4l.
OT4
},Z
 r^
: __
Fig. 3 .4-JH
p7S
4S)_.__.,
+__
f) Trasaţi graficul
energiei cinetice în
funcţie de timp
pentru
oscilatorul din fig.
5.
g)

Reprezentaţi
fazorial mişcarea
oscilatorului din
fig.
4 şi trasaţi analogia
cu mişcarea
circulară
uniformă.

(colecţia_______
EDUCAŢIONAL ■33

î st-^saftw.: I'ii. I ' M i i i - i i i : i|il.i( ■

'a^i în isterie
Chrisiian |iii\'^i ii\
(1629- ....^,
Fizician şi astronom olandez, a fost
primul care a emis ipoteza despre
natura ondulatorie a luminii, a
studiat fenomene legate de mecanica
oscilaţiilor şi a descoperit inelele
lui Saturn. El a demonstrat rolul
pendulului în funcţionarea orologiilor,
iar în 1675 propune pendulul elastic lun
pentru construcţia ceasurilor.
gi
(1749-1827)
mil
Astronom şi fizician francez,
fondatorul şcolii politehnice or
 ă sunete în consonanţă, descriu fenomenele de reflexie şi unele aplicaţii.
Modul în care Pitagora a organizat sunetele gamei a fost utilizat la temperarea
instrumentelor tnuzicale până în sec. a XVI.
In perioada Renaşterii, Leonardo da Vinci a studiat propagarea undelor de suprafaţă pe apă.
O interpretare mecanică a fenomenului de propagare a acestor unde, concretizată prin stabilirea unei
formule descriind propagarea, se datorează lui Newton. Formula stabilită a fost considerată corectă
până la începutul sec. al XlX-lea cândLaplace introduce o corecţie impusă de caracterul adiabatic al
deformărilor elastice din mediul de propagare.
Mecanismul propagării undelor este explicat de Huygens al cărui principiu este aplicabil cu
succes pentru analiza matematică a fenomenului.
In privinţa modelării matematice, progrese cu adevărat remarcabile au fost realizate odată
cufundamentarea metodelor mecanicii analitice de către Bernoulli, Euler şi Lagrange.
O contribuţie interesantă şi foarte utilă a adus-o Fourierprin descrierea unei metode de
studiu a oscilaţiilor compuse prin dezvoltarea în serie de termeni armonici.
Paşi mari în dezvoltarea acestor experimente sunt făcuţi de Chladni, care subliniază clar
distincţia dintre fetiomenul acustic de ordin fizic şi cel fiziologic; el cercetează anatomia urechii şi
găseşte că limita superioară de audibilitate se situează la 20 kHz.
Primele cerecetări legate de anatomia urechii au fost, pe la 1574, efectuate de Bartolomeo
Eustachio, dar descoperirea organelor interne de percepţie a sunetului s-a realizat 300 de ani mai
târziu de către Alfbnso Cârti.
Studiile sistematice privind vibraţia barelor, membranelor şi plăcilor precum şi relaţia dintre
viteza undelor şi temperatură sunt efectuate de Chladni şi Lambert, iar legea coardelor vibrante găsită
experimental de Mersenne (1588-1648) este completată de Ricatti (1678-1754).
In perioada construcţiei conductelor de alimentare cu apă a Parisului, Henri Victor Regnault
(1810-1872) efectuează măsurători de mare precizie; cu ocazia aceasta el descoperă că, în apropierea
unui centru de explozie, viteza sunetului în aer este mult mai mare decât în condiţiile obişnuite putând
depăşi 100 m/s.
în 1825, Wilhelm Eduard Weber (1804-1891) şi Ernst Heinrich Weber (1795-1878) introduc
noţiunile de viteză defaza şi viteză de grup.
Legile presiunii de radiaţie au rezultat în urma cercetărilor efectuate de William Thomson,
Reyleigh şi Lebeder, cel din urmă reuşind să evidenţieze fenomene asemănătoare şi pentru undele
luminoase.
O metodă prin care se poate urmări variaţiile de presiune la undele staţionare în gaze a fost
găsită de Lecante(I857) şi ulterior, perfecţionată de Rudolph Konig (1832-1904) inventatorul capsulei
manometrice. Aceasta este alcătuită din două componente separate printr-o membrană care vibrează
sub acţiunea undelor sonore şi face să varieze în acelaşi ritm debitul unui gaz cotnbustibil care trece
prin celălah compartimertt, alimentând o flacără. Vibraţiile se transmit flăcării care reproduce prin
fluctuaţii de intensităţi legea de variaţie a presiunii acustice. Dispozitivul este un traductor ingenios
care a permis observaţii interesante în domeniul acestuia. Rezultate relevante în domeniul acusticii
flziologice au fost obţinute de Helmholtz, care a realizat analiza experimentală a sunetelor folosind
sisteme de rezonatori sferici, apoi, prin aceeaşi metodă bazată pe dezvoltarea în serii Fourier a cercetat
şi problema sintezei timbrelor sonore.
Sistemul de unităţi folosit în domeniul acusticii îşi are originile în lucrările lui Euler (1770)
prin care el defineşte proprietăţile sunetului şi legea Weber - Fechner, care descrie relaţia dintre
proprietăţile energetice ale sunetului şi cele fiziologice.

m
colecţia I
34 EDUCAŢIONALI

UNDE ME^ ry^

ile
L nda îngivapă-le.
igh şi
Valid
Lucian Blana
ită
de
least *OTI • Care este mecaRisnii!! ce stă la baza transferului de energie şi
a AFLA impuls într-un mediu, fără a implica şi transportul unei cantităţi de
ifac substanţă?
e
• Ce sunt valurile? 0;!r suîîetele?

• C uns se explică producerea şi propaj^area undelor seismice?

• Noi tehnici ui medicină şi bioîojîic,

• In ce măsură oamenii pot inlluenţa raportul dintre beneficii şi

efectele indezirabile atunci când aplică noile tehn(ilogii?
1. PROPAGAREA UNEI PERTURBAŢII INTR-UN MEDIU ELASTIC.
UNDA ELASTICĂ
(Fi,F2) l.L Fenomene ondulatorii în natură şi în
tehnică
Privind în jurul nostru, putem observa diverse exemple de
unde: un steag fluturând în vânt, în vârful unui catarg, spicele de grâu
unduindu-se la cea mai mică adiere, mişcarea unei perdele în faţa
geamului deschis, cercurile de pe suprafaţa apei atunci când aruncăm o
piatră, vibraţia geamurilor la producerea unui zgomot puternic, şirul de
exemple putând continua la nesfârşit.
In fiecare dintre aceste cazuri există un mediu (steag, lan de
grâu, apă etc.) în care s-a produs o perturbaţie, determinată de
exemplu, de vânt sau piatră. Asemenea apei care nu se deplasează
Fig. 1. Unde la suprafaţa apei
odată cu undele, materialul din care este făcută perdeaua sau steagul
rămân pe loc după ce perturbaţia a încetat.

Fig. 2 Unde Ia suprafaţa lanului de grâu Fig. 3 Unde la suprafaţa nisipului (dune)

Un mediu poate fi considerat ca fiind, din punct de vedere mecanic, un sistem de puncte
materiale. Punctele materiale considerate pot fi elemente de masă (moleculele sau atomii corpului
respectiv). care au o extindere atât de redusă în comparaţie cu corpul macroscopic încât dimensiunile lor
pot fi neglijate. în general, punctele materiale astfel definite interacţionează între ele. Dacă mediul
respectiv este perturbat - de exemplu se introduce în mediul respectiv o sursă care generează mici
oscilaţii - distanţele dintre punctele vecine se modifică, în unele situaţii, dacă deplasările punctelor
materiale faţă de poziţiile lor de echilibru sunt mici (în comparaţie cu distanţele dintre punctele
materiale ce caracterizează mediul la echilibru mecanic), forţele de revenire care acţionează asupra
punctelor materiale sunt de tip elastic.
într-un astfel de mediu o perturbaţie produsă într-un anumit loc, se propagă în tot cuprinsul său.
Astfel de medii sunt numite medii elastice. Exemple: aerul, lichidele, metalele, lemnul uscat, piatra etc.
Exemple de medii neelastice: zăpada, un balot de vată, un balot de lână. un balot de vată de sticlă, pământ
etc.
Intre elementele constituente ale acestora din urmă nu apar forţe de tip elastic.
Fig. 4. Aparat Weller pentru
producerea undelor
prin torsiune

36 ________colecţia |
EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice

'•FÎ.F2) i.j. Analiza calitativă a transferului de energie

într-un fenomen ondulatoriu t=o
a)
'"Explorare. Investigare

■'^ Să considerăm un fir de oţel, bine întins (tensionat) între Joi

suporţi. Producem o pertubaţie (un şoc) la un moment dat t^ (fîg. 5 i^ i
vt
J
Constatăm că perturbaţia (şocul) se propagă din aproape în aproape je
' / V t>0
:oată lungimea firului (fîg. 5 b).
b)
^ Intr-o cuvă (fig. 6) cu apă este introdusă o ramă liniară la ckca
0,5 cm în apă. Rama este fixată la capătul unei tije. Tija este prinsă blidar de A 0 B
un suport metalic. Producând un şoc (o lovitură intensă, dar scartă) la
capătul liber al tijei, pe suprafaţa apei se formează valuri paralele cu rama. Fig. 5. Propagarea unei perturbaţii într-un
La momentul iniţial t^^, în vecinătatea ramei se creează o suprapresiune. fir de oţel (coardă)
b)
Starea de suprapresiune se propagă din aproape în iproape, creând valuri.
Constatăm că undele se propagă din aproape în iproape pe toată suprafaţa Fig. 6.
apei din vas.

■' în cuva descrisă la paragraful anterior, lăsăm să cadă o

ficărură. Pentru a-şi face loc în apă, picătura evacuează un volum de apă B a)
egal cu al său, făcând să crească presiunea în imediata sa vecinătate. Starea
de suprapresiune se transmite din aproape în aproape pe toată «iprafaţa
apei din cuvă. Se formează valuri circulare concentrice.

'' Fie un tub cu diamentrul de circa 2 cm, aşezat orizontal pe o

masă (tubul Kundt). La un capăt al tubului se află un piston cu Aametrul
mai mic, centrat, astfel încât să nu atingă tubul. Pistonul este fsat la capătul
unei tije, susţinută de un suport de metal. Producând an şoc la capătul
liber al tijei, pistonul comprimă stratul de aer din imediata vecinătate a sa.
Din cauza inerţiei, restul masei de aer nu este perturbată. în timp scurt
stratul de aer din imediata vecinătate a pistonului se relaxează (se dilată),
starea de comprimare este transmisă siramlui vecin, acesta se „relaxează"
şi starea de comprimare este sansmisă stratului următor, s.a.m.d. (fig. 7).
în timp ce perturbaţia se transmite din aproape în aproape pe
drecţia axei geometrice a tubului, mase elementare de aer se deplasează 3;
direcţia de propagare a perturbaţiei, într-un sens la comprimare şi în îens
invers în timpul relaxării. P
ropagarea undelor pe suprafaţa
Fie o sursă sonoră de dimensiuni mici, un fluier, de apei: a) sursă liniară; b) 2
surse punctiforme
sxemplu. Se emite un sunet scurt. Sunetul se propagă în toate direcţiile.
La un moment dat, toate punctele care oscilează se află pe suprafaţa unei
piston
sferei cu rază Rj, la momentul următor pe suprafaţa sferei de rază 7?^ > _M||| I IB
R^ s.a.m.d. Pentru o direcţie de propagare oarecare, perturbaţia s-a transmis
din aproape în aproape în straturile de aer, in mod progresiv, prin
comprimări şi dilatări succesive. ■ I HM I II
Experimentele amintite mai sus evidenţiază un fenomen aumit
Fig, 7 Modelarea transmiterii perturbaţiei
mişcare ondulatorie, care constă în transferul energiei unei perturbaţii din într-un tub cu gaz colecţia
aproape în aproape, într-un mediu alcătuit din elemente de masă (solid, lEDUCATIONAL

lichid sau gaz) ce interacţionează prin forţe de tip elastic. 37

 ■ÎF'HEfiSfflW

Fig. 8 Aparat pentru modelarea undelor Mai important pentru studiul pe care-1
întreprindem, este cazul în care un punct din mediul
elastic oscilează armonic, el devenind sursă a mişcării
ondulatorii. Pentru a putea avansa în descrierea mişcării
ondulatorii, vom folosi sisteme simple care modelează
această mişcare. Un astfel de model poate fi observat în
imaginea alăturată. Mediul de propagare este discret,
construit din mici corpuri care pot efectua mişcări
oscilatorii.
Dacă la un capăt al lanţului de corpuri se
produce o mişcare oscilatorie, transversal pe direcţia sa,
perturbaţia se va propaga şi, după un timp, forma pe
transversale care lanţul de particule o va lua este ilustrată în
figura 8, ea deplasându-se de la un moment la altul.
Propagarea perturbaţiei într-un mediu elastic sugerează un
concept care descrie mişcarea ondulatorie: unda elastică.
Conceptul ca atare este imaginea abstractă a unui fenomen
spatio - temporal ce poate fi descris prin funcţii periodice. Unda, care
nu este o particulă materială, reprezintă deplasarea dintr-un loc în altul
a unei perturbaţii.

////////////////////////////////// (Fi,F2) 1.3. Unde transversale şi unde Itmgitutîinak

Luând ca axă de referinţă direcţia de propagare a mişcării
ondulatorii, constatăm din exemplele analizate anterior, că particulele
P^ ©^ ©^ ^ ^ mediului pot avea două direcţii de oscilaţie. Astfel, în exemplul cu firul de
oţel (fig.5), mişcarea ondulatorie se propagă pe direcţia AB, iar punctele
Fig. 9 Oscilatori cuplaţi care formează un firului de oţel oscilează pe direcţii perpendiculare pe direcţia AB.
mediu în care se pot propaga unde Numim undă transversală, unda mecanică pentru care
punctele materiale ale mediului elastic oscilează pe direcţii
perpendiculare pe direcţia de propagare.
O modelare a undei mecanice transversale poate fi realizată cu
sistemul de pendule gravitaţionale, prezentat în figura 9.
■ ■■>■■—•—•—■—•—•—% % •—•-
Pendulele gravitaţionale sunt formate din corpuri identice,
suspendate prin fire de masă neglijabilă, de aceeaşi lungime. Sunt
unite între ele prin fire elastice uşoare. Dacă se scoate primul pendul
din poziţia de repaus, deplasându-1 perpendicular pe planul sistemului
de pendule, după ce a fost eliberat, începe să oscileze perpendicular
pe planul cadrului. Mişcarea de oscilaţie se transmite la pendulul al
doilea, de la acesta la pendulul al treilea, s.a.m.d. în timp ce mişcarea
ondulatorie se propagă de la primul pendul către ultimul, fiecare pendul
oscilează pe direcţii perpendiculare pe această direcţie. La un moment
dat pendulele se află pe o curbă de tip sinusoidal. Forma acestei curbe
se modifică de la un moment la altul, dar caracterul general de sinusoidă
se păstrează. Acesta poate fi un exemplu intuitiv al undei mecanice
transversale (fig. 10).
în celelalte exemple, alegând o direcţie de propagare a mişcării
Fig. 10 Situaţia la diferite momente a
perturbaţiei ce se propagă de-a lungul unui ondulatorii, constatăm că direcţia de oscilaţie a punctelor materiale
mediu unidimensional ale mediului coincide cu direcţia de propagare a mişcării ondulatorii.
Astfel de unde sunt numite unde longitudinale, (fig. 11)
Numim undă longitudinală, unda mecanică pentru care
punctele materiale ale mediului elastic oscilează pe aceeaşi direcţie
38 coicciia j cu direcţia de propagare a mişcării ondulatorii.
 //. Unde mecanice
Modelul undei longitudinale este mai puţin intuitiv, experimental se
constată că la un moment dat distanţele dintre punctele Vreme ale mediului
(exemplu: spirele resortului din figura alăturată) au • -:ori diferite. Sunt zone în
care acestea sunt mai apropiate, alternând ;- zone în care punctele mediului
(spirele) sunt mai depărtate, rroducându-se o modificarea a densităţii mediului în
zona respectivă.
Observaţii
• Propagarea oscilaţiilor, indiferent de mediu - solid, lichid «an gaz -
nu este însoţită de transport de masă.
• Propagarea perturbaţiei presupune întotdeauna transport ie
energie, transport ce are loc cu viteza de propagare a undei.
• In cazul undelor longitudinale propagarea perturbaţiei este ăisoţită
de o variaţie a presiunii în mediu pe timpul deplasării.

(Fi,F2) 1.4, Mteza de propagare a oscilaţiilor

Studiile de propagare a oscilaţiilor sau, mai general, al ^eroirbaţiilor într-
un mediu, au dus la concluzia existenţei unei viteze fnie de propagare.
în urma experienţelor efectuate s-a constatat că:
- există medii omogene în care perturbaţiile se propagă
ca aceeaşi viteză. Dacă viteza de propagare este aceeaşi în toate
dfcecţiile, mediul este izotrop; Fig. 11 Punerea în evidenţă a formării
undelor longitudinale
- în mediile solide se formează atât unde longitudinale cât şi
mie transversale; undele transversale se propagă cu viteză mai mică
Jecit undele longitudinale.
Undele transversale presupun deformaţii ale mediului de tipul
iarfecării. Din această cauză undele transversale se pot forma doar ii mediile
rigide (solide).
Undele longitudinale se pot forma atât în mediile solide cât «in cele
lichide şi gazoase.
- Viteza de propagare a perturbaţiilor nu depinde de
H-Ţlitudinea perturbaţiei.
- Viteza de propagare depinde de proprietăţile inerţiale ale nrnr nrm mm mm
nediului şi de forţele de revenire (elastice) care acţionează asupra
Fig. 12 Propagarea undelor longitudinale
simculelor mediului. De exemplu, viteza undelor longitudinale,
k mediile solide depinde de modulul de elasticitate, E, şi densitatea
nediului, p, conform relaţiei:
'V, = —, unde [EJ ■N/m\[p] =kg/mK
VP ^
Viteza de propagare a undelor transversale într-un mediu sc-d
(exemplu: coardă) depinde de tensiunea (forţa elastică) T, şi de

iBisî unităţii de lungime a acesteia \i = m/l, conform relaţiei' v = /—

mdi[T] =N,[\i] =kg/m. ' \V^
mm mm mm mm mm mm
Fig. 13 Propagarea undelor transversale
Propagarea mişcării oscilatorii (a unei perturbaţii) imprimată unor particule ale unui mediu
elastic, m timp, din aproape în aproape, se numeşte undă elastică. Transportul de energie prin unde
are loc fără transport de substanţă (masă).
Mişcările particulelor care transmit unda pot fi perpendiculare pe direcţia de propagare a undei -
determinând unde transversale - sau de-a lungul direcţiei de propagare determinând unde
longitudinale. Viteza de propagare a undelor depinde de proprietăţile elastice şi inerţiale ale mediului.
colecţia
II EDUCAŢIONAL -39
 S ..'i. .■!.■'

Unda de şoc
In urmă cu 60 de ani avioanele cu
reacţie nu apăruseră decât ca nişte prototipuri
senzaţionale. Totuşi, piloţii au constatat că,
atunci când efectuau picaje prelungite, apăreau
nişte fenomene înspăimântătoare. Comenzile se
blocau, iar avionul tindea să-şi accentueze
picajul. Mulţi dintre ei nu au supravieţuit pentru
a povesti ce s-a întâmplat. Ca întotdeauna în
aviaţie, ignoranţa este ucigaşă. Dar fenomenul
era numai aparent inexplicabil.
In aer perturbaţiile se propagă cu
viteza sunetului (în atmosfera standard, adică le
nivelul mării şi la o temperatură de I5°C,
aceasta este de circa 340 m/s). Atunci când
avionul se deplasează cu o viteză mică.
moleculele aflate la o distanţă oarecare în
faţa sa pot "afla" că avionul urmează să sosească. Pe măsură ce viteza avionului creşte, timpul avut la dispoziţie de
moleculele de aer pentru a "reacţiona" devine din ce în ce mai scurt, ele " aglomerăndu-se" în faţa suprafeţelor de
atac ale avionului. Spunem că aerul are în acest moment im comportament de fluid compresibil.
Dacă viteza avionului creşte în continuare, se va produce un fenomen interesant. Moleculele de
aer din faţa sa nu mai au timp să reacţioneze. Apare unda de şoc. De fapt, această sintagmă nu este
tocmai corectă. In jurul avionului apare o zonă de discontinuitate în care presiunea aerului variază brusc,
sub forma bangului sonic, o pocnitură puternică, asemănătoare unei lovituri de tun. In regim .supersonic,
datorită undei de şoc, rezistenţa la înaintare atinge valori foarte mari, ceea ce duce la creşterea supărătoare
a consumului de combustibil. Deşi, aerodinamica vitezelor mari a evoluat rapid în ultima jumătate de veac
(unul dintre înaintaşii de seamă ai acestei ştiinţe este românul Ilie Caraj'oli), nu s-au putut găsi căi de
optimizare a formei vehiculelor aeriene supersonice, care să ducă la o scădere a efectelor negative ale
undei de şoc. (Revista Ştiiină .^i Tehnică)

Valurile
Valurile sunt unde produse de obicei la suprafaţa lacurilor, mărilor, oceanelor, de către vânt. O parte din
energia vântului este transformată în energie mecanică prin frecare între aer şi apă. Cu cât intensitatea vântului este
mai mare, cu atât acest transfer este mai eficace. Studiul mai aprofundat al formării valurilor conduce la concluzia că
oscilaţiile particulelor apei nu sunt numai la suprafaţă, ci se extind cu amplitudine din ce în ce mai mică spre fundul
apei. Aceste oscilaţii au atât o componentă longitudinală cât şi una transversală.
Unda poate fi considerată ca o suprapunere de unde longitudinale şi transversale, de amplitudini diferite şi
defazate cu n/2.
Se constată că atunci când plouă sau ninge, valurile se formează mai repede, marea are un aspect uşor
ondulat. Înălţimea valurilor depinde nu numai de forţa vântului ci şi de aria pe care acesta suflă cu aceeaşi
intensitate.
Cele mai înalte valuri măsurate ştiinţific în largul mării s-au înregistrat în vestul coastelor Californiei, în
1933, şi aveau înălţimea de 33,6 m la o intensitate a vântului de peste 100 km/h, care se înregistra la o distanţă de
peste I.OOO km depărtare.

colecţia 1
40 EDUCAŢIONAL |
 //. Unde mecanice

2. MODELUL UNDEI PLANE (Fim*) 2.1. Frontul de

undă. Suprafaţa de undă. Lungimea de undă

r o perturbaţie oscilatorie se poate propaga într-un mediu elastic, Fig. 14

i!">gen şi izotrop, sub formă de: Deoarece cazul oscilatorilor
- unde unidirecţionale, pe o direcţie dată (coardă, resort); în care amplitudinea de oscilaţie sie
K - unde superficiale (pe suprafaţa apei, la suprafaţa unei foi constantă este cel mai simplu, ne
r r:2'!ce subţiri); propunem să deducem legea de
- unde spaţiale (în aer, apă, solide). Topagare a perturbaţiei pentru
Locul geometric al punctelor atinse la un moment dat de - această situaţie.
vcarea oscilatorie se numeşte front de undă.
Frontul de undă poate lua una din formele reprezentate în
-r-rilel4, 15 şi 16, liniare sau sferice.
Se numesc raze - direcţiile de propagare ale unei oscilaţii.
' izele sunt perpendiculare pe suprafeţele de undă într-un mediu
«Bogen şi izotrop.
Undele a căror suprafaţă de undă este plană sunt unde
jfajie, iar dacă aceasta este sferică, le numim unde sferice.
Analizând reprezentarea undelor, constatăm că mişcarea
latorie se caracterizează printr-o periodicitate în spaţiu:
ea perturbaţiei pe durata unei oscilaţii complete corespunde
jnei distanţe, numită lungime de undă (^).
Lungimea de undă reprezintă distanţa dintre două puncte
fSBsecutive care oscilează în fază. Se măsoară în m.
Mai constatăm că un ciclu spaţial, reprezentat prin lungimea
ie undă X, se realizează în timpul unei perioade de oscilaţie a sursei şi Fig. 15 Formarea fronturilor de undă liniare
:ncărui punct material atins de oscilaţia armonică (fig. 17). Astfel, la două momente de timp diferite
iijigimea de undă se poate exprima ca distanţa parcursă pe o
«■unită direcţie de frontul de undă în timp de o perioadă:

V reprezintă viteza de propagare a mişcării ondulatorii, atât pentru

^ede transversale cât şi pentru unde longitudinale.
Deoarece lungimea de undă a fost definită ca distanţa dintre
xuă puncte consecutive care oscilează în fază, viteza v din relaţia de
nai sus este numită viteză de fază.
într-un mediu omogen frontul de undă se deplasează cu viteză
constantă. Viteza de fază este constantă, dar nu trebuie confundată cu Fig. 16 Formarea fronturilor de undă
sferice la două momente de timp diferite
viteza cu care oscilează un punct material din sediul elastic (care este
o mărime variabilă în timp). = ^■_

Energia transportată de frontul de undă se distribuie uniform i

iaie oscilatorii atinşi de acel front de undă. Dacă frontul de undă este 7
Tian şi mediul ideal (nedisipativ), aceeaşi energie se distribuie uniform
aceluiaşi număr de oscilatori. în acest caz amplitudinea de oscilaţie este
^
z^^
icseaşi pentru toate punctele aflate pe o rază sau pe xtn front de undă. X / \ <sz X

—^
Aceeaşi situaţie se realizează şi pentru cazul în care frontul de -4
^-. vt t=0
lodă este \m segment de dreaptă.
X — t=t
 Fig. 17 Propagarea perturbapei Punerea în evidenţă a lungimii de undă

I colecţia
lEDUCATlONAL 41
 1
y(M)
'
f r\
\pi \P2
I
^i A y\ 1 x(m)
s* "H liPi
i 4
X

(Fi,F2*)2.2. Ecuaţia undei plane

într-un mediu dat, unda ia naştere când dimensiunea liniară L
a mediului pe direcţia de propagare depăşeşte lungimea de undă:
L>vT, unde v - viteza de propagare a perturbaţiei.
Fie S o sursă de oscilaţii armonice caracterizate prin legea;
y^= Asincot ■ Oscilaţiile se propagă într-un mediu nedisipativ pe
direcţia Sx, frontul de undă este plan. Mişcarea ondulatorie se propagă
cu viteza v. Timpul în care frontul de undă emis de sursa S ajunge în
punctul oarecare P aflat la distanţa x de sursa S este /' = x/v.
Elongaţia punctului P, y^, la momentul ? va fi aceeaşi cu
Fig. 18 Depărtarea faţă de echilibru a unui
elongaţia sursei S la momentul (t -1').
punct al mediului, la un moment dat, în 2TZ I X
Deci: yp{t,x) = Asin(£>[t-t') = Asin-
funcţie de distanţa xfaţă de sursă.
sau
Ty,
yp[t,x) = Asm2m unde T\ = X.
T\
Se obţine: yp {t,x) = Asm2n\ — - - . Cum punctul P a fost
x
l
stabilit în mod arbitrar, rezultă că ecuaţia de mai sus este valabilă pentru
toate punctele aflate pe direcţia de propagare a mişcării ondulatorii.

y{x,t) = Asin2n\---------este ecuaţia undei plane şi arată că|

Fig. 19 Dependenţa de timp a elongaţiei

elongaţia unui punct, aflat pe direcţia de propagare, depinde
unui punct oarecare al mediului,
considerând t = O momentul începerii
simultan de două variabile: timpul şi distanţa faţă de sursă.
oscilaţiei în sursă Observaţii
• Unda descrie un fenomen cu dublă periodicitate:
In fa plus a) Periodicitatea în timp. Precizând punctul pe direcţia de
deplasare a undei, stabilind pentru x o valoare dată în ecuaţia undei
Ţinând cont de ecuaţiile de
plane, aflăm cum oscilează punctul respectiv în timp. Din ecuaţia
mişcare ale oscilatorului sursă, fiecărui
punct P al mediului aflat la distanţa x undei plane se obţine astfel, ecuaţia de oscilaţie a fiecărui punct aflat
faţă de sursă, în care se propagă unda pe direcţia de propagare a undei: yp(t,x) = yp{t + nT,x) unde Teste
îi va corespunde o viteză de oscilaţie şi perioada oscilaţiei şi n este număr întreg.
o acceleraţie astfel: b) Periodicitatea în spaţiu. Stabilind pentru t o valoare în
ecuaţia undei, aflăm elongaţiile tuturor punctelor aflate pe direcţia de
yp{t,x) = Asin2n propagare la momentul t: yp {t,x) = yp {t,x + nX) unde X este lungimea
T X de undă.
t • Amplitudinea şi frecvenţa oscilatorului se conservă în decursul
A(OCOS2'K\ .
propagării perturbaţiei.
[ • Ecuaţia dedusă reprezintă legea de propagare a unei perturbaţii
Op {t,x) = -Aaf sin2n\
T—
 armonice într-o direcţie dată. într-un mediu omogen şi izotrop starea
de oscilaţie a punctelor din mediu situate în planul x=ct. poate fi
descrisă prin aceeaşi expresie, indiferent de poziţia punctului în acest
plan. Din acest motiv unda descrisă este numită undă plană.
ntr-un mediu elastic în care se propagă o perturbaţie, punctele mediului oscilează
după legea: y{ v,/) = Asin2% t x \
—-— , având aceeaşi amplitudine şi perioadă cu a sursei
de oscilaţie. Periodicitatea îîi spaţiu este reprezentată prin lungimea de undă X care
reprezintă distanţa străbătută de suprafaţa de undă în timp de o perioadă.
colecţia |
EDUCAŢIONAL 1
 //. Unde mecanice

\¥\â-i*)23. Transferul energiei prim unde Fig. 20 Vibraţiile corzilor chitarei crează
înjur unde ce pot fi puse în evidenţăprin
oscilaţia pendulului
Dacă unul dintre punctele unui mediu elastic care execută :
mişcare oscilatorie este sursă de oscilaţii, pe rând toate punctele -ediului
încep să oscileze. Analizând energetic acest proces, rezultă -l punctele
materiale ale unui mediu elastic, în prezenţa undelor " îcanice, au energie -:; t

mecanică mai mare decât în absenţa lor. Surplusul -T energie mecanică, Am

este furnizat punctelor mediului de către sursa -; oscilaţii. în regim X"^
t Aw \
permanent, o sursă de oscilaţii are frecvenţa şi -:r_plitudinea constantă.
Puterea primită de la generatorul de oscilaţii este radiată de sursă în ;
—^ 1 X
mediul elastic. în mediile perfect elastice (în ;i:e propagarea oscilaţiilor
AS^^
se face fără amortizare) energia emisă de
^rsă într-un anumit interval de timp este egală cu energia particulelor vAt "
_:e au intrat în oscilaţie în acel interval de timp.
Din punct de vedere energetic unda este caracterizată printr-o ____________________,
Fig. 21
rlrime fizică numită intensitate.
Intensitatea undei reprezintă energia transferată în mediul ie
propagare, care străbate în unitate de timp, unitatea de
suprafaţă AW
At-AS
•rientată perpendicular pe direcţia de propagare: / =
Dacă Albeşte energia oscilaţiilor elementului de masă Am din
nediul de propagare (figura 21), atunci AW= Amco^J^/2 şi intensitatea
ircei se poate exprima ca/ = pvco^J^/2, unde p este densitatea mediului,
. -.teza de fază, co pulsaţia oscilatorului şi A amplitudinea oscilaţiilor repaus
Experimental s-a constatat că intensitatea undei scade cu distanţa
âcă de sursă. Această scădere este datorată următoarelor cauze:
1) răspândirea energiei undei în mediul de propagare (unda
sferică de exemplu);
1) absorbţia energiei de către mediul elastic.
în cazul în care frontul de undă este cerc sau sferă, o energie
jr:erminată se distribuie, în timp ce raza creşte, pe un număr din ce în li
niai mare de oscilatori. Efectul este micşorarea amplitudinii undei i«
măsura îndepărtării de sursă.

Fig. 22
Ivrifică şi consolidează
I. Demonstrează că diferenţa de fază Acp dintre două ' Rezolvare: ApWc^nd o forţă
constantă /^ la capătul A.
r*-ncte P,, P^ ale mediului, la un moment dat, este: acest capăt se va deplasa în sus cu o viteză v,
Ao = 9^ - cp^ = iTziAxAj. unde Ax reprezintă distanţa jntr-un interval de timp At, conform condiţiilor impuse
-—'^^ "/ ■?'' 2- în enunţ. în acelaşi interval de timp, perturbaţia s-a
Două puncte ale mediului P, şi P,
32Stă o distanţă Ax = X, 2X,..., nX,, n număr natural | . , • ■, F între care | p^pagat pe direcţia
■m în acelaşi moment aceeaşi elongaţie, deci P,, P, | "™^^ lurilor^ —= - AB cu viteza c. Din asemănarea
V 7v
=>P = —. Aplicând teore-c •scilează în fază. Dacă Ax = X/2,... (2n+l)X/2 au în | ma variaţiei impulsului
porţiunii aflate în mişcare,
Kelaşi moment elongaţii opuse, deci P^, P, oscilează j având masa m şi lungimea cAt. obţinem:
i
k ^rr opoziţie de fază. Verifică aceste afirmaţii.
Să se demonstreze formula vitezei de propagare
T\'
.FAt = [Xc\'Al => F = ucv = Hc\'. Din această
a undei transversale c, =. într-o coardă.
^^?l5iderând perturbaţia produsă de un puls transversal relaţie rc/uită T = rţi -
şe o distanţă foarte mică, aplicat la un capăt al corzii
II Dl I
pnn intermediul unei forţe constante (fig. 22)
 REFLEXIA ŞI REFRACŢIA UNDELOR
(FLF2) 3.1. Principiul lui Huygem
Studiind mecanismul propagării oscilaţiilor, fizicianul olandez
Christian Huygens a formulat un principiu care permite să se afle
poziţia şi forma frontului de undă la momentul t + M^ când se cunoaşte
poziţia frontului de undă la momentul t.

Explorare. Investigare • , ■ .

** Producem succesiv una sau mai multe unde circulare

Fig. 23 Dispozitiv pentru punerea în
evidenţă afronturilor de undă
(figurile 24 a, b, c) sau lăsăm o undă liniară să treacă printr-unul, mai
multe sau foarte multe orificii dispuse liniar (figurile 24 d, e, f).
Se observă de fiecare dată frontul de undă. Acesta poate £
considerat ca fiind suprapunerea unui număr infinit de unde circulare,
în situaţiile d), e), f) observăm că unda liniară poate fi descompusă dinj
nou în unde circulare.

Fig. 24 Sursele sunt marcate cu roşu. Prin
suprapunerea mai multor
unde circulare (a), apar unde liniare (b,c). Invers,
frontul de undă
al undei plane se poate descompune în unde
circulare (d,e,f).
Observăm că în imediata
apropiere a "frontului" se formează
unde semicirculare (fig-25). La o
distanţă relativ mică (de numai câţiva
milimetri), unda liniară se reface,
frontul de undă. "înfaşurătoarea"
undelor secundare, este liniar, paralel
cu frontul de undă iniţial. Dincolo de
obstacol undele se propagă tot în
formă liniară. Această constatare este
valabilă pentru oricare fron: de undă:
circular, sferic etc.
Generalizând, oricare punct al
unui front de undă poate fi
considerat sursă secundară de unde
în centrul unor fronturi
elementare,] sferice.
Noul front de undă este
suprafaţa! înfăşurătoare a
fronturilor de undă elementare. |
(principiul lui Huygens)
Prin înfaşurătoarea fronturilor
de undă elementare înţelegem
suprafaţa tangentă comună la 1 toate
fronturile de undă elementare
provenite de la j sursele secundare.

CF.i,F2) J.2. Propagarea undelor la suprafaţa de separaţie

dintre două medii omogene
în paragrafele precedente s-a studiat propagarea unesl perturbaţii într-un
mediu omogen. în continuare ne propunem sil studiem fenomenele care se produc
la limita de separaţie dintre douij medii omogene în care vitezele de propagare
sunt diferite.
 Putem caracteriza mediul prin viteza cu care se propas mişcarea
ondulatorie în acel mediu. Experimental s-a constatat vitezele de propagare ale
mişcării ondulatorii în medii diferite sun! diferite.

^ Folosim o cuvă transparentă cu apă în . ~i:- 28). La capătul

care plasăm pe fund o placă cu o anumită grosime. liber se produce o
Explorare. Investieare oscilaţie completă. Unda
se
Astfel se delimitează două regiuni în care valurile - igă aşa cum se arată în
se propagă cu viteze diferite. figura 28 a. Când oscilaţia
Producând unde cu o sursă liniară, vom ajunge la punctul ■ '•!.
observa aspectul ftonmrilor de undă din vecinătatea acesta, în conformitate cu
frontierei dintre cele două regiuni. Aspectul lor este principiul al treilea al
ilustrat alăturat (fig. 26). dinamicii, TEic-nonează,
Ceea ce observăm poate fi explicat apelând la făcând ca modul de
principiul lui oscilaţie al tubului de
[Hnygens. Conform acestuia, orice punct devine la cauciuc să se amicrâce cu
un moment dat 180° (pierde o
centrul unui front de undă secundar. Din fiecare semilungime de undă).
punct al acestui front Astfel, prin
ie undă pornesc unde care se propagă atât în primul reflexia pe un
mediu (unde mediu perfect
weflectate), cât şi în al doilea mediu rigid, se produce
(unde refractate). o a fazei undei de
n radiani sau o
Reflexia undelor "pierdere de
Fie sursa S, direcţia de propagare {ST), I semiundă".
fiind punctul de incidenţă pe suprafaţa de separare b) Dacă manşonul
(xy) dintre cele două medii. IR este Erecţia undei M poate aluneca pe tija
reflectate (direcţia reflectată - fig. 27). verticală, oscilaţia se
Reflexia este fenomenul de reîntoarcere a iis---j tară modificarea
undei în mediul dfn care a provenit atunci când fazei (fig. 28 b.). Deci,
întâlneşte suprafaţa de separare ^tre două medii pe un mediu perfect
diferite. aabil reflexia se
Numim unghi de incidenţă, notat cu produce fără
simbolului /, unghiul format ăe. direcţia incidenţă (SI) schimbare de fază.
cu normala în punctul de incidenţă (IN).
Numim unghi de reflexie, notat cu simbolul Refracţia undelor
r, unghiul format lie direcţia reflectată (IR) cu Refracţia este
normala în punctul de incidenţă (IN). fenomenul de
Legile reflexiei sunt: schimbare a
1. Direcţia undei incidente, direcţia direcţiei de agare a
undei reflectate şi undei la traversarea
lala în punctul de incidenţă al undei pe suprafeţei de
suprafaţa de separare separare dintre i
^ cele două medii se află în acelaşi plan. medii în care viteza
2. Măsura unghiului de reflexie este de propagare a
undei este diferită.
egală cu măsura
iHgiiiului de incidenţă: < NIR =<NIS sau r = i.

^ In cazul fenomenului de reflexie al

undelor mecanice îAxsebim două situaţii pe care le
putem evidenţia astfel:
a) Fie un tub de cauciuc fixat de un suport
rigid prin manşonul
 //. Unde mecanice
nifdiiil 2

„.. § Ş-#-#^#'^#?:..». ■'

.,J---# #•■ -#* ,»■ .,^, ^

Fig. 26 Vizualizarea fronturilor de undă la

suprafaţa de separaţie dintre două medii
omogene diferite

mediul 1 Fig. 28 Reflexia undei ce se

propagă de-a
lungul unui furtun flexibil cu
capăt fixat a)
sau liber b)
colecţia
EDUCAŢIONAL 45

sursa Ntunim unghi de refracţie (notat cu simbolul r), unghiul

format de | direcţia refractată (IR') cu normala (IN) în
fronturi punctul de incidenţă (fig. 29). Legile refracţiei sunt: 1.
Direcţia undei incidente, direcţia undei refractate şi
normalal în punctul de incidenţă al undei pe
suprafaţa de separare dintrej cele două medii se află
în acelaşi plan. 2. Raportul dintre sinusul unghiului
de incidenţă şi sinusul sini unghiulu
de refracţie este constant: -------=
ct (legea Snell - Descartes)
sinr
de undă
în Explorare. Iiwestigare
mediul
1
supr
afaţa
de
separ
are
fronturi
de
undă în
mediul
2

Fig. 29
 ^ Legea a doua a reflexiei
Pentru a demonstra legea a doua a reflexiei, se consideră o| undă superficială al
cărui front de undă este segmentul A^C, (fig. 30). Suprafaţa xy separă mediul 1, în
care viteza dej propagare a mişcării ondulatorii este v, de mediul 2, în carel viteza
de propagare a mişcării ondulatorii este v^.
mediul 1 Frontul de undă ajunge la un moment dat în poziţia! A^C^. Conform
principiului lui Huygens, în acelaşi momec: punctul A^ devine sursă
secundară de unde. Rând pe rând. toate punctele situate între A^ şi C^ devin
succesiv surse] secundare de unde. Fronturile de undă, în mediul 1, undelor
secundare sunt semicercuri. Raza maximă o semicercul cu centrul
777777777777A7777777S777m^y77777 y în^^. înfaşurătoarea frontului de undei secundare este segmentul
A^C^. Direcţia de propagare al undei reflectate este perpendiculară pe noul
front de undă Triunghiurile A^Cf^ şi A^^C^ sunt dreptunghice pnLJ construcţie.
Catetele A^^ şi C^C^ sunt egale deoarece sumj distanţele pe care s-au propagat
mediul 2 fronturile de undă în acelaşi [ mediu (cu aceeaşi viteză v,) în acelaşi timp: A^^ =
Cp^ = Y^At Triunghiurile au ipotenuza (A^J, deci sunt congruente. Unghiurile
Fig. 30 corespunzătoare laturilor egale sunt egale:
< C^A^C, =<Ap^A^ adică r = i.

^ Legea refracţiei
Asemănător, urmărim propagarea mişcării ondulatorii înl
mediul al doilea (fig. 31). Conform principiului Huygens, stabilimj
frontul undei refractate, A^^. Direcţia de propagare a undei refractatej
este perpendiculară pe noul front de undă. Dacă direcţia undei incident!
formează cu normala în punctul A^ unghiul i, direcţia undei refractate
formează cu normala unghiul de refracţie r.
Triunghiurile A^B^B^şiA ,5^4^ sunt dreptunghice prin construcţie.!
Relaţiile B^B=A^B^in i ş\A^A=A^B^in r sunt evidente.
împărţind cele două relaţii, membru cu membru şi ţinând
cont că: B^B = v^At şi ^|^, = v,A? (distanţele respective sunt parcurse]
de frontul de undă în acelaşi timp dar cu viteze diferite), se obţine:
sini V,
-----= —'-- const
sin r V,
46 I Di < \ ) l ( t \ M

Fig. 31
 //. Unde mecanice

Notând:«,, - —, indicele de refracţie al mediului al doilea fată

;e primul mediu, legea "a doua a refracţiei se poate exprima astfel:
sin i
~.— = « ? / ■

sinr . .
Observaţii
• Direcţia de propagare se apropie de normală dacă v,< v^ şi se
ncepârtează de normală dacă v > v .
■ Prin refracţie frecvenţa undelor nu se modifică ci numai direcţia
ie propagare şi lungimea de undă.

Reflexia totală
în cazul n< n^, unghiul de refracţie este mai mare decât Fig. 32
-rghiul de incidenţă. Crescând continuu unghiul de incidenţă, creşte -:
unghiul de refracţie. Valoarea de 90° este atinsă mai întâi de unghiul ;c
refracţie, (fig. 32)
Există o valoare a unghiului de incidenţă /, numită unghi
K -mită,
pentru care ungMul de refracţie este — rad .
Sini -—'-
sini sin-
2
Pentru unghiuri de incidenţă mai mari decât unghiul limită, / > /, ;ii
i_ se mai produce refi"acţie, ci doar reflexie. în cazul reflexiei totale energia Fig. 33 Punerea în evidenţă a fenomenelor
de reflexie şi refracţie la suprafaţa de
r^nsportată de unda incidenţă se reîntoarce integral în primul mediu. separare aer - apă cu ajutorul unui fascicul
laser

Explicarea fenomenelor de propagare a undelor plane are la bază principiul lui Huygcns. Undele plane se reflectă

respectând legea: unghiul de incidenţă este egal cu unghiul de reflexie.

O undă transversală se reflectă la capătul fix cu o schimbare de fază n. iar Ia capătul liber fără schimbare de fază. La
reflexia undei longitudinale, la capătul fix comprimarea se reflectă tot prin comprimare, iar la capătul mobil
comprimarea se reflectă prin dilataţie.
Când trec dintr-un mediu într-un altul undele se refractă astfel încât raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi
sinusul unghiului de refracţie este egal cu raportul vitezelor de propagare în cele două medii.

iează.
1. Studiază reflexia perturbaţiilor longitudinale cu riitorul
unor cărucioare cuplate prin arcuri (fig. 34)
A

2. Folosind cuva din fig. 35 realizează un experiment prin care să

verifici legile reflexiei şi refracţiei la trecerea undelor din apă
mai adâncă.
 în apă mai puţin
adâncă. M
3. Folosind acelaşi HH BB
montaj
^
realizează W^^ F
un experiment din ^
care să reiasă cum
^xmamm^
depinde viteza de \
propagarea a un-
delor de frecventa
excitalorului (lun-
gimea de undă.) »«—. Fig. 35

colecţia________
r:DL:c,\Ti(^\.\L ■47
 4. INTERFERENŢA UNDELOR
Fig. 36 Interferenţa undelor coerente
provenite de la surse punctiforme
a)
Fig. 37 Surse punctiforme
(Fi,F2) 4.L Ce este interferenţa?
Explorare. Investigare
** Într-O cuvă cu apă se vor amplasa două surse de unde, puse
în mişcare de oscilaţie simultan de vibratorul dispozitivului (fig. 36).
Fronturile de undă, concentrice cu cele două surse se intersectează, iar
asociaţiile se compun, rezultând astfel zone stabile în care amplitudinea
este maximă şi zone în care amplitudinea este minimă.
Starea de oscilaţie a mediului de propagare, în fiecare punct al
său, este staţionară în timp. Acest tablou ilustrează fenomenul de
interferenţă a undelor.
Numim interferenţă fenomenul de suprapunere a undelor
coerente provenite de la surse diferite şi care se propagă într-un
anumit mediu, când rezultatul acestei suprapuneri este staţionar în
timp.
Obţinerea undelor coerente
Coerenţa este proprietatea undelor care, având frecvenţe
egale, în punctul unde se suprapun, au diferenţa de fază independentă
de timp.
în acest caz fenomenul de interferenţă este staţionar.
Obţinerea undelor coerente poate fi efectuată prin divizarea
frontului de undă cu ajutorul unui paravan cu fante de dimensiuni mai
mici decât lunginea de undă (ca în figura 37), sau prin reflexia undelor la
întâlnirea unui mediu în care viteza de propagare suferă un salt.
(Fi,F2*) 4,2. Analiza calitativă şi cantitativă a
fenomenului de interferenţă
Să analizăm starea de oscilaţie a punctului P în care se vor
suprapune oscilaţiile provenite de la sursele S, şi S^ descrise prin ecu-
X,
aţiile: y,^ A, sin 2% şi respectiv Vi ~ ^2 ^^^ -^^
T, K r, X,
Pentru ca starea de oscilaţie a
punctului P să poată fi staţionară, trebuie ca undele să fie coerente.
Undele sunt coerente dacă diferenţa lor de fază este
constantă în timp.
coerente obţinute
 prin divizarea frontului de undă plan cu
ajutorul unui paravan de fante (a) şi Condiţia 2% = const. în cazul osci-
interferenţa undelor provenite de la acesta (b) T', A,,
const. ^ ceea ce este •Aty -A 1

laţiilor cu frecvenţe egale, devine -^^

îndeplinit pentru oricare punct ales în câmpul de interferenţă (x, şi x,

sunt lungimile drumului parcurs de undele provenite de la sursele S^ şi S^

până în punctul respectiv, bine definite pentru fiecare punct în parte).

colecţia
48 EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice

In acest caz starea de oscilaţie a punctului P va fi rezultatul compunerii oscilaţiilor de frecvenţe egale:

y„ = 4sinM-~ şi 3^2P = A,sinM--^

deci amplitudinea va fi: A = M/ + 2^^^ cosn--------+ Al ,

X
■ide Ax se numeşte diferenţă de drum.
a) pentru amplitudine maximă, trebuie îndeplinită condiţia: «;
2Ax 2Ax
**»''^^—-■' sau K^^ = 2«7i (« număr natural). , A/2
X ->^----------H
I
X
Ar = ! 2«- (« număr întreg) ^^^ = A^+A^
Punctele — situate în poziţiile pentru care diferenţa de I
drum pută la cele două surse este un multiplu par de N
semilungimi de ■■dă, oscilează cu amplitudinea maximă.

:\x 2hx
Fig. 38 Perburbaţii care se propagă spre
b) pentru amplitudine minimă, trebuie ca cosii X = -l sau = capătul reflectător al unui arc spiralat.
Perturbaţiile a) şi b) se întâlnesc în punctul
(2« + 7)71 (« număr întreg). P şi se anulează reciproc.----------------„

Ax^{2n + l)-(fJ număr întreg) A^.„ =\Ai - A,\ Fig 39

Punctele situate în poziţiile pentru care diferenţa de drum până la

cele două surse este un multiplu impar de semilungimi de ■udă, oscilează cu
amplitudinea minimă.
Când oscilaţiile care se suprapun au amplitudini egale, ceea ce «sie valabil
şi pentru situaţia prezentată în fig. 39, în punctele unde se I fcrmează minime de
interferenţă, mediul nu oscilează, este în repaus, ■terferenţa este distructivă.
Energia transportată de unde în câmpul de interferenţă se (ifetribuie
neuniform, preferenţial la punctele de maxim caracterizate prin interferenţă
constructivă.

(Ft,F2*) 43. Unde Staţionare Temă

 Temă experimentală Fis.. 40

Să observăm starea de oscilaţie a

suprafeţei apei în vecinătatea 1 colecţia________ j ^
EDUCAŢIONAL__4"
obstacolului în care undele se reflectă, aşa cum este ilustrat !h figura 36.
Datorită interferenţei undei incidente cu cea reflectată iau
oaştere maxime şi minime de oscilaţie stabile în timp.

Interferenţa unelor mecanice în corzi elastice

Folosind dispozitivul cu coardă vibrantă din figura 40, .->m
evidenţia un fenomen asemănător celui descris mai sus: formarea ie-a
lungul firului întins a unor ventre (maxime de vibraţie) şi a unor
noduri (minime de vibraţie).

iinda
reflectată
l-x

Fig. 42
 C:ondiţiilc de Ibmiare a nodurilor şi ventrelor stabile în limp vor fi
MST
îndeplinite pentru o anumită lungime a eoardei vibrante şi valori
date ale forţei care tensionează firul. Aspectul acestuia poate fi
şi yR = A sin ■n asemenea celor ce se pot vedea în figurile 41 a şi b. Situaţiile
X
prezentate caracterizate prin stabilitatea în timp a stării de vibraţie
a mediului în care se propagă simultan, atât unda directă cât şi cea
i >•
reflectată de extremităţile mediului, definesc o undă staţionară.
Presupunând că perturbaţia se produce în punctul S al
^f^ mediului elastic (un fir întins - fig. 42), iar reflexia undei apare la capătul opus

R, starea de oscilaţie a unui punct oarecare P, la distanţa x de sursă va

Fig. 41 a); b)
A(
p

■'^ventru
21 1
----h— ventre de-a lungul coardei
X 2
 ■\

unda fi rezultatul compunerii oscilaţiilor descrise de: ysp - A sin 2T^\ .

directă
21-. ^
iinda = A sin ■n
peturbatia şi yR pentru cazul în care capătul R
reflectată X
iniţială l-x este fixat (modul de oscilaţie al mediului elastic
corespunzător undei reflectate se schimbă cu 180 grade, deci pierde o
Fig. 42
semilungime de undă.

respectiv n rad). Amplitudinea rezultantă este:

Fig. 43
Formarea undelor staţionare pe o
membrană elastică şi în lungul unei lame
circulare
Ap=yl2A'{l + cosA(S?)=2Acos-^ A(
p
Starea de oscilaţie a coardei caracterizată energetic, se
preizintă astfel: la noduri, mediul nu oscilează, energia este nulă (A^ = 0), iar
la ventre energia de oscilaţie este maximă, proporţională cu pătratul valorii
extreme a amplitudinii rezultante {Ap = 4A ). Aceasta este echivalentă, pentru
defazajul dintre unda directă şi cea reflectată cu următoarele condiţii:
• Acp = (2n+l)7i; cu n întreg pentru noduri;
• A(p = 2n7i; cu n întreg pentru ventre.
l -X
Cum A9 = 2K--------+ 71, rezultă că poziţiile nodurilor sunt
A,
^nod " ^'"^' i^'' numărul acestora n = 2lA (ultimul nod este la capătul
S cu x^^j = -/, faţă de R).
Poziţiile ventrelor sunt
/ - (2n-l)(k/2), de unde ■'^ventru
21 1
rezultă că se pot forma vibrante.
----h— ventre de-a lungul coardei
Cele de mai sus X 2
echivalează cu faptul evident, în
urma observaţiilor experimentale, că dimensiunile unui mediu elastic oarecare
pe direcţia pe care se propagă unda (coardă vibrantă) trebuie să fie mărginit,
iar dacă extremităţile sunt fixate, se îndeplineşte condiţia: / = n(k/2), cu /
întreg.
Unda staţionară ia naştere în mediul mărginit ce satisface anumite
condiţii (legate de masă, dimensiuni, tensiune elastică), dacă are loc rezonanţa
între sursă şi particulele care-1 alcătuiesc. Frecvenţele de rezonanţă sunt
acelea care caracterizează modurile proprii de vibraţie. Acest fenomen stă la
baza propagării sunetului prin solide, lichide şi gaze, fenomen ce va fi studiat
separat în capitolul următor.
 colecţia 1
50 EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice

Studiu de caz (tematic)

^ Moduri armonice
'.'odiiriproprii de vibraţie într-o coardă
'::nsă, fixată la capete sub acţiunea unei
forţe de întindere dată. a- fitndamental, b, c,
d - armonice • Dispozitivul cu coardă vibrantă din fig. 41 va fî
-od 2' ^ sursei de oscilaţie, fie valoarea forţei de întindere. utilizat în scopul ^ stabilirii condiţiilor pentru care
nod ventrele au amplitudini cât mai mari. ^ în acest sens,
A ventru ventru ventru
— ,nod,<—>^noa.

pentru un fir cu masa şi lungimea date, se vor obţine unde staţionare cu ventre cât mai ample, modificând fie
frecvenţa
nX
Condiţia necesară formării undelor staţionare ' - —- în care ţinem seama de expresia vitezei de propagare
aundelor transversale, ne conduce
la valorile posibile ale frecventelor de oscilaţie v = — = «-^ = — 1—
(n - întreg). Aceste valori definesc un spectru de frecvenţe specifice,
aşa numitele moduri proprii de vibraţie ale mediului elastic.
I'rimul mod (modul fundamental), este cel cu frecvenţa minimă,
1 \f pentru n = 1: v,-—^|— . Celelalte frecvenţe corespund modurilor
21
— =a=i-s,.:. ■ - - -_. armonice superioare (v^ = n v^, n = 2, 3, 4...)
Revenind la experimentul descris anterior, remarcăm faptul ;ă
se obţin ventre cu amplitudine mare pentru valori bine determinate ale lungimii coardei, ale forţei de
_-:indere sau ale frecvenţei sursei de oscilaţie. în fiecare caz amplitudinea ventrelor este mult mai mare
lizâx amplitudinea oscilaţiilor sursei - în vecinătatea acesteia se formează de fapt, un nod.
Când nu observăm tabloul specific al undei staţionare, constatăm că firul oscilează totuşi forţat, cu
rec\ enţele sursei, dar amplitudinea vibraţiilor este mai mică.

(F],F2*) 4.4. Energia imdei staţionare

I
■'^p -*-^c
^1
]-T^^^{ (tJr/4) |vi>^-^| rr^^n^l p, c

(t=3T/4)
A^p -tî-c izi-p hjQ tp te Hp te

(t=0) (t=T/2) lip rlc

-y La momentul iniţial t=0 coarda este în repaus şi energia

 sistemului -. în întregime potenţială de deformaţie elastică. La momentul
t=T/8 {plasarea este redusă şi coarda este în mişcare, energiile cinetice şi
■:iale au aceeaşi valoare. La momentul t=T/4 coarda nu este deplasată r
particulele ei au viteze maxime, energia fiind în întregime cinetică.
Tabloul energetic care însoţeşte formarea
undei staţionare este sugerat în figura 44 în care, la
diferite momente şi în diferite puncte de-a lungul
unei coarde vibrante, sunt reprezentate prin săgeţi,
vitezele de oscilaţie şi prin dreptunghiuri, energia
cinetică şi energia potenţială.
Se remarcă repartizarea preferenţială a
energiei maxime în zonele unde se formează
ventrele.
Când energia se propagă de-a lungul
corzii, ea este înmagazinată pe fiecare element al
corzii sub formă de energie cinetică a mişcării şi
energie potenţială de deformare.
Când o undă progresează în spaţiu,
energia poate fi absorbită de frecările interne şi de
efectele de vâscozitate şi apare sub formă de
căldură.
Se poate demonstra că pentru toate
tipurile de unde energia transferată este direct
proporţională cu pătratul amplitudinii şi cu
pătratul frecvenţei undei.

I colecţia
I EDUCAŢIONAL 51
(FI*) ^, ilIFRACTIA UNDELOR
Explorare, Investigare^

^ în ilustraţiile următoare se poate observa efectul pe care îl are prezenţa

Fig. 45
Fig. 46 Formarea zonei ilc "umbră " şi
"penumbră" în spatele obstacolului întâlnit
de fronturile de undă. Se poate observa
tendinţa de reconstruire afronturilor de
undă la o anumită distanţă de obstacol.
Fig. 47 Efectul de distorsiune a fronturilor
de undă când este străbătută o regiune mai
puţin adâncă.
unui obstacol în câmpul de propagare al unei unde.
Urmărind fronturile de undă circulare cu centrul în punctele de la extremităţile
obstacolului, remarcăm faptul că la o anumită distanţă. dincolo de zona de „umbră",
acolo unde ele se intersectează, fronturile de undă se reconstruiesc prin interferenţă,
sub forma iniţială.
La o distanţă mai mare de obstacol, fronturile iniţiale fiind reconstruite,
mişcarea ondulatorie a mediului are aspectul asemănător celui pe care îl putem
observa dacă obstacolul nu ar fi existat.
Fenomenul de ocolire aparentă a unui obstacol de către undele ce se
propagă într-un mediu datorat reconstruirii prin interferenţă a fronturilor de
undă se numeşte difracţie.
Pentru obţinerea fenomenului de difracţie
lărgimea obstacolului sau a „ferestrelor" din obstacol
trebuie să fie de ordinul de mărime al lungimii de undă a
undelor ce se propagă în mediul respectiv.
în general, difracţia este
considerată din punct de vedere teoretic,
ca un caz de interferenţă multiplă. Este
rezultatul interferenţe: unui număr mare
de unde provenite de la o mulţime de surse
punctiforme distribuite pe frontul de
undă.
Fresnel a demonstrat riguros matematic, pentru lumină, că undele secundare
care se propagă dincolo de obstacol interfera constructiv, generând efectele cunoscute
sub denumirea de difracţie, ir timp ce undele secundare care
se propagă spre mediul din care au veni: interfera distructiv.
Interferenţa se obţine prin suprapunerea a două unde coerente în acelaşi loc.
Undele staţionare apar când interferenţa este rezultatul a două unde ce se propagă în sens
contrar.
La traversarea obstacolelor sau orificiilor, undele se abat de la direcţia iniţială de propagare,
ocolindu-le. Fenomenul se numeşte difracţie.
Verifică şi consolidează

Pornind de la ecuaţia undelor staţionare, să se ca şi a celor transversale este determinată de .

găsească condiţia formării fusurilor într-o coardă,
fixată la un capăt, în funcţie de lungimea
ei, /.Completaţi spaţiile goale, marcate prin "
",cu termeni adecvaţi astfel încât textul să
aibă un sens fenomenologic, fizic şi clar:
a) O sursă de oscilaţii punctiformă, plasată
într-un mediu omogen şi izotrop generează..............
în lungul direcţiei de propagare. La distanţă mare
de sursă, undele pot fi considerate...................... iar
energia care trece prin suprafaţa normală la direcţia
de propagare.....................
b)Vitezadepropagareaundelor longitudinale
52
c) Pentru o undă transversală într-o coardă
elastică este important să se facă deosebirea dintre
deplasarea undei, care se realizează cu viteză
...............în lungul coardei şi mişcarea unei particule
a corzii, care este o mişcare ................... şi care se
realizează pe o direcţie.....................
d) Spre deosebire de un pendul simplu care
are o singură ................... de oscilaţie (....................
proprie), o coardă întinsă are un număr mai mare
de..............naturale. Cea mai coborâtă................se
numeşte..............iar celelalte, reprezentând.............
ai celei mai joase, se numesc...............
colecţia |
EDUCAŢIONAL

iiJătJiSi «>«■
FIS •'JS-J.: MSii^'.ffin if\ //. / iii/r
*KJUk
'işi iiifnimW T
A
Mm

Din nun i/i-\/iii- valuri

LL'I
jlurilor nu este constantă. Ea
■ aliază de la câţiva centimetri,
>T cazul unei brize uşoare, la
câţiva metri în timpul furtunii.
"i'jteza valurilor depinde de
ungimea de undă a acestora
'mediu dispersiv), crescând o-
^tă cu ea.
înaintea unei furtuni :-:
observă mai întâi valuri -.jrte lungi
ce se propagă cu zpro.ximativ 25
km/h - aceasta i:s:e "HULA ". -li*
Puterea de distrugere a
valurilor este enormă. Presiunea
exercitată de un val issupra unui dig,
de exemplu, poate atinge 3 bar Sunt
cunoscute numeroase cazuri de
^-^P^^or digurilor, construcmoramplasatepecoasteleoceanelorsaumărilor, datorate forţei
Valurile create de forţa vântului nu trebuie confundate cu cele datorate unor şocuri puternice cum
fJI ' "' "^--^^-^i d^^erenetc. Aceste valuri sunt numite „tsunami'', Zlun^de ^n7ă
- .n.tante, se propaga cu vUeze mult mai mari (peste 200 km/h) şi înălţimi care den,.:.. ^^'^^"'^ ^'-^^a
m ■vântului
'-ueza s' I Perioada medie Distanţa şi timpul de amortizare
Lungimea de Înălţimea medie Acceleraţi km
5 3 6 8,5 33
undă medie m e m- s''
1 9 75
0 11,5 130
15 14 200
2
 0,93 4,6 18 2
1,5 4 8,7 140 10
8.5 13,3 520 23
15 18 22 1300 42
2500 70

Undele superficiale la suprafaţa apei O

,Vs(cm/s)
Mişcarea particulelor lichidului în cazul propagării

modelor superficiale depinde de adâncime: în cazul stratului

mperficial la suprafaţa de contact lichid - gaz pentru

-:ichid^^PgazJ^ifeza de propagare a undelor superficiale este Via

;LP ^''labilă când h>-. Pentru adâncimi mici ^J 3 4 5 6 7 8 X{cm)

unde unde
' ^ 7^' ^s = \/i^ (unde gravitaţionale). capilare gravitaţionale

Dispersia undelor superficiale (pentm adâncimi

h>yj2)

colecţia
EDUCAŢIONAL ■53
 6. ACUSTICA ■ ■'
(FLF2) 6.L Descrierea, sunetului. Producerea şi propagarea.
Acustica (din greacă akouein = a auzi) este
acea parte a fizicii care se ocupă cu studiul
vibraţiilor sonore ale mediilor elastice din punctul
de vedere al producerii, propagării, descrierii,
utilizării efectelor produse etc.
Prin vibraţie acustică se înţelege mişcarea
particulelor unui mediu elastic de-o parte şi de
alta a poziţiei de echilibru, ca şi sinonimul
oscilaţie. Termenul de vibraţie este însă utilizat cu
precădere pentru frecvenţe relativ înalte: nu se \'a
spune niciodată vibraţia leagănului ci oscilaţia
leagănului, sau invers, este corect vibraţia
timpanului şi nu oscilaţia timpanului.
Pentru un domeniu
aproximativ larg de
frecvenţe (16 - 20.000
Flg. 48 Hz), aceste vibraţi; poartă numele de sunete (din
latină sonitus). Din punct de vedere fizic, termenul
are o accepţiune bisemantică (cauză - efect) în
acelaşi timp: - vibraţia capabilă să producă o
Canale semicirculare
Ciocănel
Nicovala Nervul auditiv
senzaţie auditivă prin unda sonoră propagată
(fenomen obiectiv): - efect al undei sonore asupra
aparatului auditi\ (senzaţia însăşi).
'fffW' Deoarece propagarea undelor presupune
transportul energiei mecanice printr-un mediu.
sunetele nu se propagă în vid (nu există
I ! particule ale mediului care să oscileze).
Clasificarea sunetelor ţine seamă de
considerente subiective deoarece este în legătură |
cu senzaţia de auz a omului.
în funcţie de frecvenţa de vibraţie, sunetele se
' UrecheaTimpan'
externă împart în:
Cerneri auditiv , Cohieea
, Coh - infrasunete (frecvenţa < 16 Hz); exemple
Unde 1 I Scâritla
unde seismice, oscilaţiile pendulului elastic.
sonore |
----------------
I Urecheal Urechea - sunete (16 Hz < frecvenţa < 20.000 Hz); '
i medie internăUnde Unde
Urechea sonore Flux sonore
Urechea Urechea
externă Aer medienervos Solid * internă
- ultrasunete (frecvenţa> 20.000 Hz), produse ]
şi utilizate în tehnică sau în natură. Ele pot
emise de delfin, liliac.
Această clasificare are un caracter pur|
Fig. 49 Undele sonore emise de o sursă convenţional. Hotarul dintre categoriile vecine depinde de vârsta
exterioară sunt captate de pavilionul urechii, care însuşirile individuale ale ascultătorului.
joacă rol de cornet acustic. Timpanul este o
De asemenea din punct de vedere energetic, pentru fiecare]
membrană elastică sub formă de pâlnie,
asemănător membranelor difuzoarelor, care preia frecvenţă există o limită inferioară - prag de audibilitate - pentru care
vibraţiile (variaţiile de presiune ale aerului) şi le vibraţia nu mai produce senzaţia auditivă şi un prag superior al senzaţiei 1
transmite prin sistemul de oscioare la urechea dureroase (de exemplu: pentru frecvenţa de 1.000 Hz, pragul dej
colecţia 1 semnalul mecanic este
internă. Mai departe
54 EDUCAŢIONAL
transformat în semnal nervos (electric). Senzaţia
audibilitate este de 10'^ W/m^ şi pragul dureros este de IO'' W/m^).
de sunet este rezultatul reflectării în centrii Organul auditiv prezintă inerţie. Senzaţia auditivă mai persisîl
nervoşi ai stimulilor pe care-i putem măsura. cea. 50 - 60 ms după încetarea excitaţiei. Pentru ca două senzaţii să fcej
percepute distinct trebuie ca între ele să existe o pauză de cea. 50 irr-
Când această condiţie nu este îndeplinită, sunetul al doilea este percepaî|
ca o prelungire a primului.
 11. Unde mecanice
Producerea şi propagarea sunetelor
Sursele sonore sunt medii elastice aduse în stare
:r oscilaţie:
- diapazon (lame elastice în general);
- corzi vibrante (vioară, pian, harpă etc);
- coloane de aer vibrante (orgă, flaut etc);
- plăci şi membrane vibrante (xilofon, difuzor).
lela aceste surse, vibraţiile se propagă prin mediul elastic
ce obicei aer) până la receptor (timpanul urechii).
Urechea converteşte vibraţiile în impulsuri
-enoase, transmiţându-le apoi către creier, unde sunt
-lerpretate ca sunete.
In afară de ureche (care este un dispozitiv natural :e
recepţie), sunetele pot fi recepţionate şi cu ajutorul ~
erofonului (care transformă undele mecanice în semnale r
ectrice, ce pot fi înregistrate sau transmise mai departe).
Un model al fenomenului general de propagare
longitudinală a fost studiat în lecţiile anterioare, aşa încât
iwn puncta numai anumite aspecte.
înţelegerea noţiunii de undă sonoră se poate face
Fig. 50 Unda sonoră constă dintr-o serie alternativă de
rrji analogie cu valurile apărute la suprafaţa apei liniştite JB rarefieri şi comprimări ale straturilor de aer adiacente.
care se aruncă o piatră. Ceea ce se deplasează, este iTemanţa Lovirea diapazonului într-un anumit ritm, conduce la
straturilor de aer comprimate şi rarefiate succesiv, ic:că unda comprimări şi dilatări succesive ale aerului. Particulele
sonoră, dar nu ca substanţă ci ca formă specială ;e mişcare a aerului nu se deplasează în formă de curent în timpul
substanţei (mişcare ondulatorie), sub care se - : r^agă oscilaţia propagării oscilaţiilor Sub impulsul comprimărilor şi
dilatărilor produse de diapazon, ele nu fac decât să
elastică în aer sau în alte medii elastice. oscileze în jurul unei poziţii date.
{Fi,F2*) 6.2. Analiza a Mucţmmam
instrumentelor cu coarde şi a imi, . - r de suflat
Frecvenţa fundamentală

A. Corzi vibrante
Coarda produce unde sonore cu frecvenţa egală cu cea a vibraţiilor produse la rândul lor prin
interferenţă (unde staţionare cu Baxime de interferenţă - ventre - şi minime de interferenţă - noduri), jşa
cum s-a arătat în capitolul II.4
Distanţa dinti-e două noduri (ventre) vecine este A./2, iar lungimea -jrzii trebuie să fie multiplu întreg al acestei
distanţe / = «A/2. Din relaţia _ c
nc ■v 1,2,3,...) 21 frecvenţe posibile.
= — (n
Frecvenţa ^o=~ reprezintă frecvenţa 3ormal şi o singură frecvenţă
fundamentală iar caracteristică, coarda vibrantă are
teoretic -jn număr infinit de
:eie cu n>l, reprezintă armonice superioare (c - viteza sunetelor). moduri, (ex: când se loveşte
Observaţii coarda unui pian, în -dbraţia
• Fiecare dinti-e frecvenţele anterioare corespunde unui mod rezultantă este prezentă nu numai
-ormal de vibraţie. vibraţia fundamentală ci şi •
• Spre deosebire de oscilatorul armonic, care are un singur mod ibraţiile armonice).
 Coarda oprită la jumătate vibrează la frecvenţă dublă
• Sunetele emise de corpuri în care s-au format unde staţionare
şi sunt compuse din număr mic de armonici crează o senzaţie plăcută
(sunete muzicale), iar cele ale căror vibraţii sunt aperiodice, sunt
percepute ca zgomote. Coardă vibrând la frecvenţa fundamentată şi la a 1-a
armonică

h\J\f^J^^,JWj^^%r^^\j^^^r^

Fig. 51. Reprezentarea modurilor de

vibraţiefundamentală şi armonice - a unei
coarde
colecţia
EDUCAŢIONAL ■55

închis la un capăt

Fig. 52 Formarea undelor staţionare în

tuburile sonore

Fig. 53 Formarea undelor staţionare la

fluier

deschis
 B. Tuburi sonore
Undele longitudinale
care se propagă în lungul unui
tub de lungime finită, /, sunt
reflectate la capetele tubului
într-un mod asemănător celui în
care se reflectă, la capete,
undele transversale dintr-o
coardă.
a) Tub deschis: dacă se
trimite un curent de aer,
iau naştere
c C. Vibraţia barelor şi a plăcilor
vibraţii iar la frecvenţele lui
naturale, tubul intră în rezonanţă,
^o = —
(n= 1,2,3,...).
într-un tub deschis,
frecvenţa fundamentală
este c/21 şi
sunt prezente toate armonicele.
b) Tub închis la un
capăt
\______în acest caz undele se
formează ca şi în coarda cu capăt
Fig. 54 Modurile de vibraţie ale unei
membrane.Frecvenţa fiecărui mod este în
fiincţie de fi'ecvenţa fimdamentală:
V, = 2,29 v; v^ = 1,59 v; v^ = 3,59v.
Fig. 55 Tubul Kundt
colecţia I
EDUCAŢIONAL
56
fix, |
frecvenţa fundamentală reprezintă jumătate din frecvenţa unui tub
deschis, de aceeaşi lungime (figurile 52 şi 53).
într-un tub închis la un capăt, frecvenţa fundamentală este
c/41 şi sunt prezente numai armonicele impare.
Dacă instrumentele cu corzi sunt montate pe o „cutie" care arej
rolul rezonatorului, în cazul instrumentelor de suflat, sursa sonoră propriu-'
wmmm zisă este ancia sau muştiucul, tubul
având rolul de rezonator. Modul în
care se formează undele staţionare în tuburile deschise la ambele capete
sau deschise numai la un capăt este redat în figurile alăturate.
Când se dă o lovitură unei membrane flexibile, întinsă, cum
este cea a unei tobe, din punctul lovit porneşte un puls bidimensional
divergent care suferă reflexii multiple la marginile membranei. Se vor
forma unde staţionare cărora le corespunde o anumită frecvenţă.
Frecvenţa cea mai joasă este frecvenţa modului fundamental, iar j
celelalte sunt frecvenţele modurilor armonice superioare. Spre deosebire
de cazurile precedente (coarde, tuburi), modurile armonice superioare nu
sunt multipli întregi ai frecvenţei fundamentale (fig. 54).
Aplicaţii: construcţia difuzoarelor, microfoanelor telefonice.
p.«jj? experimentală
'" Investigarea undelor sonore se poate face cu ajutorul |
unui tub Kundt reprezentat în fig. 55. Lungimea coloanei de aer poate
fi modificată cu ajutorul unui piston mobil. Tubul este prevăzut cu un
orificiu care poate fi astupat, putându-se astfel experimenta cele două
situaţii: tub deschis respectiv tub închis. Tubul mai conţine praf de plută
şi la unul din capete un microfon putând fi conectat la un osciloscop cu
ajutorul căruia poate fi vizualizată forma undelor, poziţia nodurilor şi
a ventrelor. De asemenea, poate fi determinată frecvenţa de rezonanţă
(fundamentala şi armonicele).
Tubul lui Kundt poate fi utilizat pentru determinarea viteze;
sunetului în gaze. Se umple tubul cu un gaz la care se cunoaşte viteza
sunetului v^. Se excită bara şi se realizează în tub unde staţionare. Se
măsoară distanţa d^ dintre centrele a două movilite consecutive.
 //. Unde mecanice
Această distanţă reprezintă jumătate din lungimea de undă
ventre noduri

osciloscop i

difuzo
r
microfon

'- (dg^—^)- Se umple apoi tubul cu gazul în care urmează să

determinăm viteza sunetului, v^. Se realizează şi în acest caz unde

V d
53nonare şi se măsoară distanţa d. {d = —^). Se obţine: v^ = v,, —
^^0 ' "" dg

-slaţie din care se calculează viteza sunetului

în gazul respectiv. Info plus

generator
t îteza de propagare a undelor -— , undek= modulul de
sonore compresibilitate
Fig. 56 Schemă experimentală pentru determinarea
r~r~ coeficientul de compresibilitate vitezei sunetului în gaze
^AV^ - în lichide c — izotermă;
Ap Gaze (m/s) Lichide (m/s) Solide (m /s) Po ^
jr
Aer la 0°C 331 Apa la 0°C 1420 Cauciuc 40-200
I
Aer la 18° C 340 Apă la 15°C 1440 Plută 500
Aer la 100°C 386 Alcool la 8°C 1260 Plumb 2100 siorile corespunzătoare în condiţii T
Aer la 1000°C 716 Petrol la 7°C 1360 Argint 2600 normale, rezultă: c ■-
Bioxid de carbon 261 Pământ (argilă) 3400
Vapori de apă 401* Alamă 3500 ir.; pentru un gaz biatomic în
Hidrogen la 20° C 1258 Beton şi zidărie de condiţii normale de temperatură şi
cărămidă 4000
Lemn de frasin 4600
Tresiune c = 331 m/s). Concluzii
Otel 5100 Viteza sunetului
Aluminiu 5200
Granit, sticlă 6000
- nu depinde de presiunea
gazului;
m gaze c = j- - depinde de numărul de
iar pentru gazul ideal
atomi ai moleculei;
RT
- Jy (formula Laplace), unde j, R, T, )i, p - este direct proporţională cu
rădăcina pătrată a temperaturii
' mărimile specifice cunoscute din termodinamică. absolute a gazului.
Observaţii
• Procesul de propagare al sunetului în gaze aie
adiabatic.
• Comparând
formula lui 3RT se constată: Laplace cu expresia
miezei termice y =
\^
' ^Sv^ (gaze monoatomice) < Cg< 0,75v^ (gazepoliatomice).
• Natura moleculară a gazului a fost ignorată, gazul fiind
^'Jtat ca şi cum ar fi un mediu continuu.

• Folosind expresia p(p,T) = p„ — ■ y , unde p^ p^ T^ sunt

 Tab. 1 Viteza sunetului în diferite medii Variaţia de temperatură modifică
Aşa cum se constată din tabel, undele sonore se deplasează prin solide mai şi ea viteza undelor sonore: Scăderea
repede decât prin gaze (aer), vitezafiind invers proporţională cu densitatea şi proprietăţile temperaturii unui mediu conduce la
elastice ale mediului respectiv (de exemplu: viteza sunetului prin sticlă sau metale este de creştereea densităţii şi implicit la scăderea
14 ori mai mare decât prin aer uscat). Pe de altă parte sunetul nu trece cu uşurinţă dintr- vitezei de propagare.
un mediu cu o anumită densitate în altul cu densitate diferită. Astfel, cavităţile (pernele
de aer) între cărămizile pereţilor sunt cele mai bune izolatoare fonice.

Simelde M- nasc din oscilaţii elastice în corpuri solide (cx: cor/i ^ib^ante şşujEif^l ţi
mcui/uanv vibrante, tf/apazon), ficfiide şi ga/oase (cofoane de aer \ibrante) şl sunt capabile să
impresioneze organul auditiv al omului. I rec\enla oscilaţiilor sunetelor este cuprinsă între
I6-2().(M)0 llz.
Sunetele se propagă Iridimensional sub formă de unde sonore ţi suferă fenomenele
caracteristice acestora: reflexie, refracţie, interferenţă, difraelie. Viteza de propagare a
sunetelor depinde de natura undei, tipul undei şi de lemperalură.
colecţia
EDUCAŢIONAL ■57
 'f^lS^!^^-'^'

Comentaţi textul de mai jos din punct de vedere
': Ştiinţific, identificaţi noţiuni, concepte, fenomene şi ,"
relaţionaţi-le într-un text care să ilustreze infiuenţa ;
sunetelor asupra psihicului uman.
I "Sunetele pure, reci, fără culoare, sunt emise
V de prea puţine instrumente muzicale, cu precădere cele *
electronice. Sunetele complexe formează o categorie
largă: cele mai importante instrumente muzicale, \
vocalele, sunetele sirenelor, claxoanele, şuierăturile,
sunetele motoarelor, zumzetul şi bâzăitul insectelor etc.
Zgomotele sunt cele mai numeroase şi variate
-forme de oscilaţii care impresionează aparatul auditiv. ;
produse în general de activităţile umane. Nedorite şi
neutile din punct de vedere psiho-fiziologic produc ';
adesea senzaţii supărătoare. Cu aceleaşi efecte negative l
se înscrie însă şi liniştea absolută (într-o peşteră adâncă, f
de exemplu).
\ în comparaţie cu ambianţa şi activitatea omului,
; natura este o lume a tăcerii, în puţine locuri întreruptă de
:-; zgomote care rareori sunt insuportabile şi mult mai adesea
plăcute. în anumite situaţii psihologice, o emisie sonoră
reprezentată printr-un spectru continuu de frecvenţe,
poate fi utilă, dorită sau plăcută ascultătorului: zgomotul
unei mici cascade sau al valurilor mării, foşnetul
frunzelor, şuierul acelor de brad. Şi invers, sunetele
perfect muzicale pot fi apreciate ca zgomote când sunt
nedorite sau supărătoare.
în muzică factorul zgomot este mult mai prezent
decât se crede: el este produs de instrumentele
depercurţie - tobe, talgere etc. - şi de cele paramuzicale -
morişca, maşina de vânt şi altele. Un bun glissando sau
un portamento executat pe o coardă a viorii sau cu vocea
se încadrează tot în categoria zgomotelor, fiind
reprezentate printr-un spectru continuu de frecvenţe.
în unele compoziţii moderne zgomotele din tot felul de
surse participă larg la elaborarea mesajului muzical
formându-i însăşi substanţa în cazul muzicii concrete. în
cinematografie, televiziune, radio, zgomotele aduc o notă
de culoare, sugestivitate sau expresivitate. " (Acustică şi
muzică - Dem. Urmă)

(Fi,F2) 6. J. Caracteristicile sunetelor

Fig. 57 Sunetele produse de flaut sunt
aproape pure, având puţine armonici
Sunetele şi zgomotele de orice fel şi orice provenienţă se deosebesc
între ele prin trei caracteristici principale: înălţimea, tăria (intensitatea) şi
timbrul. Cele trei mărimi nu sunt independente. La nivelul percepţiei, tăria
şi înălţimea se influenţează reciproc.
A. înălţimea
Din punct de vedere fizic, înălţimea sunetului este acea calitate
determinată de frecvenţa oscilaţiilor.
Intensitatea permite clasificarea sunetelor aşa cum s-a arătat la
începutul capitolului. Pentru frecvenţe mari avem sunete înalte, iar la
frecvenţe mici corespund sunete joase. La aceeaşi frecvenţă corespunde

i Mmmmmm
întotdeauna aceeaşi tonalitate a sunetului şi invers.
Criteriul frecvenţei este suficient atunci când sunetul este datorat
unei singure oscilaţii. Reprezentarea grafică a unei oscilaţii periodice de o
-S Diapazon
U^= 440
anumită frecvenţă este o sinusoidă (fig. 58). Se poate folosi şi reprezentarea
a 0,5-
Hz amplitudinii în funcţie de frecvenţă, obţinându-se astfel o linie sau mai multe
s
I (spectru de frecvenţe).
O 440 1000 3000 Astfel, folosind criteriul spectral, sunetul poate fi:
130,8 1000 2000
2000 - simplu (pur) dacă este produs de o singură vibraţie şi are spectrul
3000 4000 acustic format dintr-o singură linie (diapazon);
- complex (compus) dacă este produs de o vibraţie complexă,
conţinând mai multe sunete simple a căror frecvenţă poate constitui sau nu o
serie armonică (frecvenţă fundamentală + armonice). In acest caz spectrul
armonic este caracterizat de mai multe linii (exemplu: pian);
- zgomot, dacă este un amestec întâmplător de sunete produs de o
oscilaţie completă caracterizată de un spectru de frecvenţe cu variaţie
continuă pe un domeniu şi/sau de o suprapunere de mai multe frecvenţe
Frecvenţa discrete.
Spectrul continuu cu distribuire aleatorie a intensităţii şi
Fig. 58 Spectre ale sunetelor emise de frecvenţelor corespunde aşa numitului zgomot alb (sunet alb). denumire
diverse surse dată prin analogie cu cea de lumină albă, care este un amestec de radiaţii
electromagnetice de frecvenţe continue, aşa cum se va arăta în capitolul
58 colecţia 1
EDUCAŢIONAL următor.
 //. Unde mecanice
B. Intensitatea sunetului Lansare rachetă 150 .A
Deoarece aceleaşi sunete pot provoca senzaţii calitativ diferite, -190 dB
K deosebeşte intensitatea acustică (sonoră) de intensitatea auditivă
<2ria sunetului), prima referindu-se la sursă, iar cealaltă la receptor.
Intensitatea acustică - factor obiectiv - reprezintă
■tensitatea undelor sonore, adică fluxul de energie care străbate vion cu
.ictie
«itatea de suprafaţă perpendiculară pe direcţia de propagare a 20-'l40dB
■Bdelor, în unitate de timp.
I iincUil
')■?- Il^illi X

Deoarece energia transportată de undă A ^ este proporţională

ea pătratele amplitudinii şi frecvenţei, rezultă că şi intensitatea depinde
%0
Motocicleta
cK aceste mărimi în acelaşi mod. 70 - 90 dB

Energia acustică radiată de o sursă sonoră în unitate de timp se

iaameşte şi putere acustică, p - ^ FP] -ur Aspirator
60-80dl3
At ' ^ J^'
Sub acest aspect sursele sonore acoperă un domeniu larg -:
-:erea acustică a unei rachete cosmice la propulsie este de 10'* ori mai
-ire decât a ceea a foşnetului frunzelor.
Din punct de vedere al receptorului, s-a stabilit experimental .■•^ ■ iKiriii.ila
•<**. /-« 211 - h(l ilB
ei intensitatea auditivă - factor subiectiv - creşte după legea Weber
- Fechner: / =C Igl, unde C este o constantă.
Intensitatea auditivă / (sau tăria sunetului) este răspunsul I '■>i'\> pi-.ii.;!ii 00 . î i i d i h M i i n t c

liziologic la solicitările presiunii sau intensităţii acustice. Ea se referă !

li amploarea senzaţiei auditive, care permite ordonarea sunetelor după •
scară de la slab la puternic. Fig. 59 Nivele de intensitate sonoră
Deoarece urechea este sensibilă la un interval larg de intensităţi,
laiorile date prin legea de mai sus sunt incomode pentru măsurători şi f
€^ule. Pentru simplificare, în locul unităţilor absolute s-au introdus
■litâţi relative şi anume, s-a stabilit că pragul inferior de audibilitate f
corespunde celei mai mici presiuni/?^ = 2-10-' bar, ce corespunde unei
■itensităţi /^ = 10'' W/cm' de la care sunetul devine audibil. Folosind
iceastă valoare de referinţă, s-a introdus: nivelul de intensitate sonoră
'• =10lg—, cu valoarea unitară dacă / = / (nivel ce corespunde celui Măsurători ale presiunii acustice
-"o
(presiunea în mediului străbătut
^i slab sunet care poate fi auzit). Unitatea de măsură pentru N este de unda sonoră) şi ale intensităţii
decibelul (dB). Un Bell reprezintă o intensitate acustică de 10 ori mai acustice au condus la următoarea
mare decât cea corespunzătoare pragului auditiv inferior. C. Timbrul constatare: sunetele foarte joase
Timbrul reprezintă calitatea sunetelor complexe de trebuie emise cu energie mai mare
■tensităţi şi frecvenţe egale de a putea fi diferenţiate subiectiv în
fancţie de compoziţia lor spectrală.
pentru a începe să fie auzite.
Bărbaţii vorbesc aproximativ în \
HI
Timbrul este rezultatul suprapunerii unui sunet fundamental jurul fi-ecvenţei ]30,8Hz ceea ce
cu armonicele lui. Cu cât numărul armonicelor este mai mare, cu atât
corespunde unei energii de 3050J iar
3mbrul este mai bogat, mai rotund, mai plin. El depinde de poziţia şi
aaiensitatea armonicelor în seria lor. femeile şi copii în jurul unei frecvenţe
Timbrul permite identificarea sursei sonore şi i se mai poate duble. Poate că aşa s-ar putea
!?)une "culoarea" sunetului (adeseori se face analogia sunet - lumină, explica de ce femeile vorbesc mai
respectiv timbru - culoare). Datorită variaţiei timbrale, organul auditiv mult decât bărbaţii (consumă mai
nu numai că poate identifica 2 surse sonore diferite ce emit un sunet cu puţină energie când vorbesc şi deci
aceeaşi frecvenţă şi intensitate, dar poate stabili gradaţii de calitate, de nu obosesc)...
exemplu, între două instrumente de acelaşi fel, care emit aceeaşi riotă
dar sună diferit, apreciindu-le astfel valorea din punct de vedere artistic
şi pecuniar.

colecţia
EDUCAŢIONAL 59
■. l-> .>,■ ■.=^:'J:f-.-*': -TJ^-:.
 Aplicaţii ale fenomenelor acustice
• Ecoul exie fenomenul de reflexie a undei sonore ce are
ca urmare repetarea sunetului emis de sursa sonoră.
Dacă reflexiile sunt succesive şi se produc mai rapid, arc loc o
prelungire a sunetului emis - numită reverberaţie. Pennii ca ecoul să se
poată auzi. el trebuie să ajungă la receptor după dispariţia senzaţiei
datorate sunetului direct.

• Rezonanţa sonoră - sunetul provoacă oscilaţii ale

unor sisteme dacă ft-ecvenţa proprie de oscilaţie a acestora este
apropiată de frecvenţa undei sonore. Forţa periodică a undelor
sonore provoacă rezonanţa acustică. Dacă apropiem un diapazon
ce oscilează de altul aflat în repaus, se constată că dacă acesta are
frecvenţa proprie de oscilaţie apropiată de a celui ce oscilează,
atunci intră în oscilaţie. Unele corpuri (sisteme) au proprietatea Catedrala Sf. Paul din Londra este vesiită pentru
de a amplifica oscilaţiile sonore. Ele se numesc rezonatori felul în care
său. Chiar şi o simplă şoaptă emisă în faţa
sunetele simt reflectate în interiorul peretelui circular, după mai multe reflexii poate fi
acustici. Pe acest principiu sunt construite marea majoritate a auzită la o depărtate de 32 m.
instrumentelor muzicale: pian, vioară, violoncel etc.

A«-

• Interferenţa undelor sonore - apare când două unde sonore de frecvenţe apropiate se propagă în
aceeaşi regiune (de exemplu: când simt lovite simultan două clape vecine ale Două
unuipersoane A şi B aflate
pian) vibraţia în camere
rezultantă diferite
este
se pot auzi între ele datorită fenomenului de
egală în acest caz cu suma vibraţiilor individuale. Se constată că amplitudinea undei rezultante nu este constantă ci
difracţie
variază în timp, ceea ce dă naştere la variaţii de tărie a sunetului, care se numesc bătăi (interferenţa
cvasistaţionară).

• Difracţia sunetului - lungimile de undă ale sunetului în aer, corespunzătoare limitelor de frecvenţă, simt
aproximativ 2cm, respectiv 20m. Lungimea de undă în aer corespunzătoare sunetului cu frecvenţă de 1.000 Hz este de
cea. 34cm. Valorile acestor lungimi de imdă sunt comparabile cu dimensiunile obiectelor din viaţa cotidiană. Din acest
motiv sunetul suferă în mod curentfenomentul de difracţie. Pe spaţiul unei uşi deschise sau a unei ferestre deschise
difracţia sunetului permite transmiterea acestuia şi în afara camerei respective.

• Absorbţia sunetului
Oricine cunoaşte problemele create de zgomot în apartamente datorită proastei izolaţii fonice a lor.
Experimentul din figura alăturată permite studierea fenomenului de absorbţie. Cu ajutorul plăcilor de polistiren de
3 cm grosime, o parte din energia transportată de unda sonoră provenită de la emiţător (E) este reflectată de perete
iar alta este absorbită de material. Intensitatea sonoră transmisă scade odată cu creşterea grosimii
plăcilor de polistiren sau cu numărul acestora şi depinde de ___ g
natura materialului traversat.
 Prin plasarea mai multor plăci de polistiren în
calea sunetului, acesta este absorbit parţial

colecţia
60 EDUCAŢIONAL
 ii^^s.;u«i&;i<â^:,i«i^-^^^ II- Unde mecanice
SSi'..Mi."i!-"'':«'j".
FISĂ 1

• Efectul Doppler
Un observator poate percepe in diferite
' jduri frecvenţa unei surse, de exemplu,
Aeratul unei locomotive. Dacă locomotiva
■■"t? în mişcare şi intră în gară obsei-vatoni!
-'ar în repaus percepe un sunet cu frecvenţa r mare decât cea reală,
frecvenţă pe care o percepe când locomotiva este în repaus. La plecarea din gară 'etuf perceput de obsen'ator are
frecvenţa mai mică decât frecvenţa sunetului în raport cu locomotiva.
. c^t efect a fost studiat de Doppler (1803-1853). Se pot considera două cazuri: fie receptorul este fa; iar '.'.torulse
deplasează, fie invers.
1. Considerăm receptorul (R)fix şi emiţătorul (E) care emite sunete cu frecventa v, în mişcare cu viteza
jpropiindu-se de receptor Fie la momentul iniţial t^ = O, distanţa dintre emiţător şi receptor consideraţi ■xtiformi, d.
Se emite un .semnal sonor Frontul de undă străbate distanţa d în timpul t^ = d/c, c fiind viteza
-: propagare a simetului în aer Următorul front de undă este emis după o periodă T în punctul E'. Distanţa
-^' - vig. Semnalul este recepţionat în R după timpul t^, h^- '-vr, - + 7^^. Perioada sunetului perceput în R
T=t-t,. T^f sau V = V o
c-v

2. Considerăm emiţătorul fix şi receptorul care se deplasează 7~-<? emiţător cu viteza v. La momentul t^ = Ose
emite un semnal în E.
Frontul de undă ajunge în R după timpul t^, t^ = d/c. imnalul următor este emis tot în E dar după un interval de

"v f^. Frontul de utidă este recepţionat după timpul t, în R',

_d-\-T
~ T ^ ^0. Perioda semnalului perceput de receptor este
eZ,
dzlL + T _ ^ s a u T = -
' =^2-^1
c+v
r^htir.,^ ..,''"'"^f î,; • ^ 1 Forma supraţeţelor de unda emise <'c o .-msu
oDţine v=v„-----------. In ambele cazun receptorul percepe un u-i- j i
o - f F f ^ mobila ce se deplasează CU vitezo \ iii cazii
în care ohserx'atorul este în lepau^
-: ■mal eu frecvenţa mai mare decât frecvenţa proprie a emiţătorului.
■isiderând cazul în care observatorul şi emiţătorul se
depărtează unul de celălalt, se obţin pentru receptor frecvenţe .7/'
mici decât frecvenţa proprie a emiţătorului.

• Principiul microfonului
Aşa ciun difuzorul transformă variaţiile imei tensiuni -::îrice în
vibraţii ale membranei difuzorului, capabile să \'i sunete, microfonul
funcţionează ■- procedeu invers transformând . 'Uţiile de
magner
presiune în tensiune '.ctrică cu aceeaşi ^—^ frecvenţă.
hnbină
mobilă
 Ele :■! fii vizualizate pe ecranul unui • L iloscop.

colecţia
I EDUCAŢIONAL 61
7. ULTRASUNETELE ŞI INFRASUNETELE nemis
cibile,
Ultrasunetele sunt oscilaţii elastice cu frecvenţa mai mare decât frecvenţa puse
maximă a oscilaţiilor care nu mai produc senzaţie auditivă în
până la frecvenţe comparabile cu cele ale undelor de acelaşi
radiofrecvenţă. 1 O*" Hz. Datorită faptului că ultrasunetele recipie
au frecvenţe mult mai mari decât frecvenţa sunetelor, ele au nt, se
unele proprietăţi specifice. pot
^nfrasunetele au frecvenţe mai mici de 20 Hz şi au obţine
mai puţine aplicaţii decât ultrasunetele. Bătăile inimii, emulsi
undele seismice, micile oscilaţii ale unui pendul sunt numai i sau
câteva exemple. chiar
Fig. 60 Cu ajutorul aparatului său vocal {Fi,F2) 7.L Producerea ultrasunetelor soluţii
liliacul emite ultrasunete de scurtă durată coloid
cuprinse între 40 - 80 kHz. Impulsul
Ultrasunetele pot fi produse prin metode mecanice,
ultrasonic emis de liliac după ce a întâlnit termice, electromecanice. în laboratoare se folosesc ale;
un obstacol în calea lui, se reflectă, şi ecoul generatorii electromecanici. Sunt două tipuri de astfel de -
produs este recepţionat prin intermediul generatori: piezoelectric: şi magnetostrictivi. d
aparatului său auditiv. a) Generatorii piezoelectrici se bazează pe istrug
fenomenul de piezoelectricitate, care constă în proprietatea unor cristale ionice sistem
(cuarţul, turmalina, sarea Seignette etc.) de a se încărca electric sub acţiunea unei ele
deformări mecanice (efect piezoelectric direct) sau de a se disper
deforma sub acţiunea unui câmp electric exterior (efect se
invers). Pentru producerea ultrasunetelor se foloseşte efectul când
piezoelectric invers între armăturile unui condensator mediu
alimentat cu tensiune alternativă se introduce o lamă de cuarţ l de
care, fiind supusă acţiunii unui câmp electnc alternativ, se va disper
comprima şi dilata succesiv, deci va intra în oscilaţie sie
Frecvenţa undei elastice a ultrasunetului este egală cu este
Fig, 61 Unele specii de păianjeni pot
frecvenţi tensiunii alternative aplicate pe condensator. un'
detecta infrasunetele. Supravegherea gaz.
comportamentului lor dă indicii în studiile b)Generatorii magnetostrictivi se bazează pe
Partic
seismologilor. fenomenul de magnetostricţiune care constă în deformarea
ulele
unui corp feromagnet:. (miezul unei bobine), sub acţiunea
mici
câmpului magnetic.
solide
(Fi,F2) 7.2. Proprietăţile ultrasunetelor sau
Datorită frecvenţei lor mult mai mari decât frecvenţa lichide
sunetelor, ultrasunetele au proprietăţi caracteristice. , sub
1) Pot transfera cantităţi mari de energie. acţiun
2) Se pot obţine fascicule înguste (raze) de ultrasunete, ea
dirijate pe direcţii bine precizate. ulfras
3) Ultrasunetele sunt absorbite puternic în aer şi în unetel
general în gaze; sunt foarte slab absorbite de lichide şi solide or se
(coeficientul de absorbţie este invers proporţional cu densitatea contop
mediului). esc
4) Ultrasunetele produc în lichide fenomenul de înfre
cavitaţie, care constă în apariţia unor goluri (cavităţi) în masa de ele,
lichid. Cavităţile se pol sparge producând în lichid şocuri hidraulice, formâ
puternice, de scurtă durată. nd
Fig. 66 Fântână arteziană produsă cu
Aceste proprietăţi fac ca prezenţa ulfrasunetelor în partic
ajutorul ultrasunetelor. Un emiţător de ule
ultrasunete plasat pe Jundal paharului diferite medii să fie însoţită de o serie de efecte:
- produc sisteme disperse. Prin ultrasonarea mai
exercită opresiune care face ca particulele
de lichid să fie împinse în sus. lichidelor mari;
-
62 eoleeţia
IDUCAŢIONAL
 declanşează unele reacţii chimice. Favorizează producerea unor reacţii de
oxidare, descompunere a substanţelor instabile etc;
- încălzesc mediul în care se formează;
- distrug microorganismele (acţiune bactericidă).

I
//. Unde mecanice
;; î,r: '.S. Aplicaţii tehnice
Aplicaţiile ultrasunetelor se împart în două categorii: aplicaţii
active şi aplicaţii pasive.
a) Aplicaţiile active sunt acelea în care ultrasunetele intervin
activ prin efectele pe care le produc.
Exemple: prelucrarea materialelor dure, curăţarea suprafeţelor
metalice, prepararea medicamentelor, a emulsiilor fotografice,
sterilizarea alimentelor (lapte, iaurt) etc.
b) Aplicaţiile pasive se regăsesc atunci când mediul în care
s-au creat ultrasunetele, practic, nu este afectat de prezenţa acestora.
Exemple: defectoscopia cu ultrasunete (tehnica determinării
defecţiunilorinterioareamaterialelor),locaţiaultrasonoră(determinarea
poziţiei unui obiect cu ultrasunete - radar) cu utilizări în: sondajul
reliefului submarin, detectarea unor vapoare, detectarea bancurilor de
peşti, detectarea iceberg-urilor etc.
Spre deosebire de ultrasunete, infrasunetele au o gamă restrânsă
ie aplicaţii, cea mai importantă fiind supravegherea seismografică şi
analizarea rocilor din punct de vedere al alcătuirii şi proprietăţilor.
Fig. 65 Nivele şi fasciculul reflectat (ecoul) după ce a străbătut masa de lichid. în
debite funcţie de gradul de atenuare se pot afla prin mijloace diferite
Ultrasunetele pot fi nivelul, viteza lichidului şi vâscozitatea acestuia.
folosite pentru controlul nivelului
lichidelor sau debitelor în
recipiente închise (conducte). Un
astfel de aparat cuprinde un
emiţător ultrasonic
aşezat pe o parte a
conductei şi un
receptor pe partea
opusa, care
înregistrează
 Fig. 64 Aparatele cu ultrasunete (sonar)
sunt utilizate pentru localizarea epavelor
pe fundul mărilor, a bancurilor de peşti sau
pentru cartografierea reliefului subacvatic.

Fig. 63 Ultrasunetele sunt utilizate în

medicină (ecograf) la diagnosticarea
diferitelor afecţiuni. In imagine se face o
investigaţie a evoluţiei fătului în uter.

Fig. 67 Bisturiul ultrasonic

Posibilitatea pe care o au ultrasunetele intense de a distruge
celulele vii a fost utilizată de chirurgi pentru a extirpa, de exemplu,
din organism celulele canceroase sau pentru a „sparge" calculi
(pietre) la rinichi. Iradierea trebuie efectuată, încât acestea să
acţioneze numai asupra celulelor bolnave, ferind de efectul lor
distructiv celule sănătoase. Concentrarea se efectuează în prezent cu
o atât de mare precizie, încât poate să distrugă o singură bacterie
izolată dintr-o picătură de sânge.

Ultrasunetele sunt vibraţii elastice care au frecvenţe cuprinse între 20-10* kHz şi depăşesc pragul de
audibilitate umană. Ultrasunetele au diverse aplicaţii în chimie, metalurgic, medicină şi biologie ca
mijloc de măsurare şi control. La polul opus se situează infrasunetele cu frecvenţe mai mici de 20 Hz, cu
aplicaţii în domeniul seismologiei.
[colecţia
I EDUCAŢIONAL 63
 ,H.i-:; S. FoLiARtAfOMlA
1. Surse de poluare fonică
Principalele surse de poluare fonică sunt: •
Traficul feroviar şi aerian
Zgomotul traficului este cel mai răspândit în ţările dezvoltate. Un studiu efectuat pentru Comisia
Europeană realizat de instituţia franceză INRETS în 1994, a estimat că circa 200 milioane de oameni (60% din
populaţia Uniunii Europene) sunt expuşi la un nivel de zgomot mai mare de 55 dB şi alţi 132 milioane (39%)
la un nivel de 60 dB (decibelul constituie unitatea de măsură a intensităţii sonore).
Zgomotele stradale cele mai acute sunt produse de camioane, autobuze, miile de autoturisme.
motociclete, metrou, căi ferate etc.
• Activităţile din industrie
Majoritatea operaţiilor industriale generează zgomot. în multe
cazuri, acesta se poate limita în planurile interioare ale unităţilor
producătoare, în alte cazuri, zgomotul poate afecta comunitatea din
vecinătate.
• Activităţile din construcţii
Preponderent, aceste activităţi sunt zgomotoase. Unele
surse determină zgomote continue (ventilatoare, excavatoare,
compresoare etc), altele generează zgomote intermitente (ferăstraie.
maşini de găurit etc.) sau enervante (aşezarea materialelor).

Fig. 68
• Zgomotul social
Zgomotul vieţii sociale generează
cele mai multe nemulţumiri. Un raport
publicat de Universitatea din Stockholm
pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în
1955, a concluzionat că nivelul zgomotului
în cartierul de locuinţe nu trebuie să
depăşească 55 dB pentru a proteja
majoritatea populaţiei. Sursele de zgomot
în acest sens, includ echipamente stereo şi
TV, zgomotul produs de vecini până
noaptea târziu, lătratul câinilor, zgomotul Fig. 69
generat de copii etc.
2. Consecinţele poluării fonice
Prin caracteristicile sale, zgomotul produce organismului uman o serie de efecte fiziologice şi
psihologice nefavorabile^
Principalele efecte produse de zgomot simt:
 • perturbarea comunicării interumane; dacă sunt emise în acelaşi timp mai multe sunete, unul dintre ele.
cel mai intens, poate îngreuna sau face chiar imposibilă recepţionarea corectă a celorlalte;
• oboseala auditivă care se caracterizează printr-o creştere temporară a pragului percepţiei auditive în
urma expunerii la acţiunea unui zgomot intens. Oboseala auditivă se accentuează în cazul măririi intensităţii,
frecvenţei şi timpului de expunere la zgomot, utilizarea neadecvată a telefoanelor celulare;
• tulburarea sau întreruperea somnului necesar pentru refacerea forţelor şi menţinerea vieţii, care pot
duce până la instalarea unei stări de oboseală pennanentă;
• senzaţii subiective de jenă (frică, constrângere);
• scăderea atenţiei, reducerea preciziei mişcărilor;
colecţia 1
64 EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice
• efecte asupra organelor interne ca: accelerarea bătăilor
inimii, hipertensiunea arterială, micşorarea activităţii
digestive etc;
• tulburări de auz prin care se reduce progresiv
sensibilitatea individuală, adică aria auditivă;
• surditatea profesională determinată de expunerea
îndelungată la zgomot. Surditatea datorită zgomotului se
caracterizează printr-o pierdere definitivă şi ireversibilă a
auzului. Prototipul acestei afecţiuni este surditatea
cazangiilor;
• efectele zgomotelor asupra randamentului muncii.
Există numeroase activităţi în care zgomotul este o
componentă obligatorie. Activităţile care cer o concentrare
nervoasă deosebită sunt perturbate de zgomotele puternice
Fig. 70 din mediul ambiant. Studiile efectuate asupra producţiei
în condiţii diferite de zgomot, au arătat că o creştere cu mai ~-}î de J
dB faţă de nivelul zgomotului ambiant reduce semnificativ capacitatea de muncă a individului. 3. Măsuri pentru
protecţia analizatorului auditiv şi pentru combaterea zgomotelor Lupta împotriva zgomotului a devenit astăzi o
problemă umanitară. Dintre soluţiile care să evite —-«ducerea şi transmiterea de
Folosirea de mijloace de |
zgomote pot fi f^umerate: protecţie antifonică
• măsuri tehnice care se adresează direct Reducerea inten l individuală
-Tsei generatoare de zgomot şi vizează reducerea sităţii zgomotului
sursă
-la nivele acceptabile prin folosirea de carcase,
-.ireriale fonoabsorbante şi fonoizolante;
• măsuri medicale care constau în
iplicărea unor norme sanitare de protecţie;
• mărirea distanţei dintre sursa sonoră şi
OM
" —. cunoscându-se că intensitatea zgomotelor
sănăto
. ^de cu pătratul distanţei;
s
• măsuri de atenuare prin utilizarea
■i;îorilor de mediu, dintre care vegetaţia
^-?orescentă are un rol hotărâtor. Cercetările
5.cute în acest domeniu indică faptul că în zonele Fig. 71
.. perdele de protecţie, izolate de arbori, zgomotul
-de cu circa 20%. Ideal ar fi introducerea de perdele de protecţie fonică din vegetaţia arborescentă în jurul -Toror
surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit;
• folosirea de mijloace de protecţie individuală (dopuri de vată, antifoane, căşti audio protectoare etc.) - ire
pot reduce intensitatea zgomotelor cu 5 - 20 dB.
Verifit'ă şi consolidează

Realizează un studiu cu tema: Poluarea fonică în
comunitatea umană, specifică unităţii şcolare în care in
desfaşori activitatea. Obiectivele urmărite prin studiu
vor fi:
• identificarea ansamblului de sunete ce pot fi
percepute în diferite momente ale zilei;
• inventarierea surselor generatoare ale sunetelor
identificate;
[colecţia
I EDUCAŢIONAL
• evaluarea efectelor directe şi indirecte a acţiunii lor
în timp;
• propunerea şi formularea unor alternative de
atenuare, reducere la nivele acceptabile, până la
îndepărtarea surselor de poluare fonică;
j «prezentarea necesităţii unor valori şi comportamente "t
adecvate activităţilor umane în medii nepoluate; i •
studiul se va finaliza cu întocmirea unui referat 1 elaborat
în urma acestei activităţi de microcercetare.
65

Fig.72
Fig. 73 Fazele propagării undei de şoc la
nivelul straturilor interioare ale Pământului
Teritoriul României este
caracterizat printr-o activitate se-
ismică destul de frecvent manifestată
datorită particularităţilor structurale
ale subsolului. Istoria reţine o serie
de mari cutremure cum sunt cel din
1802, pomenit în vreme drept
"cutremul cel mare ", cel din 1940 şi
acela din 4 martie 1977 când s-au
înregistrat 1570 de victime omeneşti
şi s-au produs pagube de peste 2
miliarde le dolari, au fost avariate
156.000 de apartamente în zonele
urbane şi 21.500 locuinţe în mediul
rural. Focarul seismic cel mai activ
este localizat în zona Vrancei fiind
unul de adâncime mare, dar există şi
altele mai puţin active cum ar fi cel
din zona Banatului care este unul de
adâncime mică.
66
9. ELEMENTE DE SEISMOLOGIE
-(Fi,F2) 9.1. Producerea cutremurelor
Seismologia, ramurăageofizicii(fizicapământului)
pune la dispoziţie date privind identificarea mecanismelor
generatoare de cutremure şi date privind modul de propagare a
undelor seismice.
Pământul, care se află într-o permanentă mişcare,
posedă o structură internă destul de complicată, dar care schematic
poate fi redusă la: suprafaţa liberă (scoarţă), crusta continentelor
(litosferă) O - 70 km, manta 70 - 2900 km, nucleul exterior 2900
- 5000 km, nucleul interior central 5000 - 6320 km.
în acest context, continentele se deplasează continuu
şi lent, producând modificări ale scoarţei terestre în urma
acumulărilor energetice în roci şi a erupţiilor vulcanice. Aceste
fenomene se manifestă periodic în crusta terestră prin mişcări bruşte şi
violente care sunt înregistrare la suprafaţa liberă a terenului sub forma
cutremurelor de pământ.
Cu privire la sursa care generează cutremurele
puternice se admit două categorii principale de mecanisme posibile de
producere şi anume:
- cutremure vulcanice, datorate erupţiilor vulcanilor (7%); ■
- cutremure tectonice, datorate unor modificări structurale
importante ale scoarţei terestre (90%) (însoţite de fenomene de
rupere sau defaliere).
Cele mai frecvente cutremure sunt de origine
tectonică, iar energia pe care o eliberează se extinde pe zone întinse la
suprafaţa terestră. Şocul seismic se produce ca urmare a unor fracturi
ale scoarţei care vin în contact într-un plan mai slab, în care s-au
acumulat în timp deformaţii elastice extrem de mari. Eliberarea bruscă
a energiei de deformaţie, transformată instantaneu în energie cinetică,
generează unde elastice care se propagă radial în toate direcţiile, iar
prin procese de reflexie şi refracţie ajung la suprafaţa Pământului
(fig.73). Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială (în
realitate există o zonă de fractui-are), se numeşte focar sau
hipocentru.
Punctul situat la suprafaţa Pământului, pe verticala focarului
poartă denumirea de epicentrul cutremurului.
Localizarea poziţiei focarului şi epicentrului se obţine pe
baza prelucării înregistrărilor mişcărilor seismice în staţii echipate cu
aparatură specifică. în funcţie de poziţia focarului exprimată prin
distanţa H dintre focar şi epicentru, denumită adâncime sau
profunzime, cutremurele se clasifică astfel:
1. Cutremure crustale (normale) având focarul situat până la
o adâncime de 70 km (O < // < 70 km). Acest tip de cutremur, care
reprezintă 90% din cutremurele care se produc în lume. au o durată
semnificativă redusă. Deşi sunt extrem de violente, cutremurele
crustale afectează zone destul de limitate la suprafaţa Pământului. în
această categorie se înscriu toate focarele care aparţin centurii
circumpacifice, zonelor din Asia de Sud - Vest, bazinului
mediteranean etc.
colecţia I
EDUCAŢIONAL
 //. Unde mecanice

2. Cutremurele subcrustale (intermediare) au focarul localizat

in limitele {70 < H<300 km). Durata cutremurelor este moderată, în
rmp ce aria de manifestare este mult mai mare. Perioadele de revenire
ale cutremurelor intermediare sunt mult mai mari decât ale celor
; lormale.
Focarele intermediare identificate până în prezent sunt destul :
reduse ca număr, fiind situate în: Afganistan, Columbia, Mexic şi
JDoa munţilor Vrancei din România.
3. Cutremure de adâncime (de profunzime) s-au semnalat în
limitele 300 < H < 700 km. Incidenţa acestei categorii de cutremure
! este mai redusă deoarece perioadele predominante sunt lungi.
4. Cutremurele tectonice au ca origine fenomenul de faliere
5au cel de subducţie a plăcilor continentale. Cutremurele violente Fig. 74 Seismometrele sunt instrumente
venerate de fractura rocilor sunt datorate mişcărilor produse în lungul care înregistrează undele seismice verticale
mui plan de rupere, însoţite de eliberarea bruscă a unei energii imense. (ca cel din imagine) sau orizontale. Ambele
tipuri conţin o greutate suspendată care este
Aceste planuri de rupere se numesc falii, iar în momentul ruperii menţinută într-o poziţie staţionară, în timp
^tantanee, capacitatea rocii respective a atins valoarea limită peste ce restul instrumentului se mişcă în timpul
care nu mai este capabilă să acumuleze deformaţii elastice sau energie cutremurului.
dastică de deformare. în general cutremurele se produc în lungul
iceleaşi falii, ceea ce caracterizează fenomenul de persistenţă a
;enezei mişcărilor seismice.
Teoria plăcilor tectonice, de dată mai recentă, susţine că
r-n comprimare puternică, care se manifestă la contactul dintre :
Idle continentale, se produc deplasări mari fie datorită cedărilor
- urma strivirii rocilor, fie datorită fenomenului de subducţie
i-unecarea relativă a unei plăci sub cealaltă).

(Fi,F2) 9.2. Unde seismice j Fig. 75 Seismogramele sunt înregistrări ale

Energia eliberată brusc de focar în momentul producerii oscilaţiilor solului aşa cum se produc ele pe
-nui dezechilibru tectonic se propagă în toate direcţiile sub forma durata unui cutremur de Pământ.
mor unde elastice, denumite unde seismice. Aceste unde sunt de
iouă categorii:
a) unde de adâncime care pot fi de tip longitudinal sau de ii-
ataţie (numite unde primare şi notate P) şi de tip transversal sau de ^°^^^ 1 unde
Safecare (numite unde secundare şi notate S). F i~__de suprafaţă
b) unde superficiale, de tip Rayleigh (R) şi Lawe (Q) şi unde
::^yigi, L
unde-S unde-f^
/
Undele seismice de adâncime se produc în interiorul Pământului £
se transmit din focar spre suprafaţa liberă a terenului. Vitezele de
propagare ale acestor unde depind de caracterisiticile geologice ale
ziediului şi cresc cu adâncimea. \. mantie
In cazul undelor P, particulele materiale oscilează pe direcţia '^ solidă
propagării undei, iar în cazul undelor S, într-un plan perpendicular _>; V^i'^'^id
direcţia propagării. întrucât direcţia de propagare devine aproape
verticală în vecinătatea suprafeţei libere a terenului, undele S
Fig. 76
transversale) produc cele mai importante efecte inerţiale asupra
UndeIcSaiR
-nstrucţiilor.Amplitudinilemişcării terenului scadpemăsuradepărtării -e
epicentru, dar pot creşte de la roca de bază până la suprafaţă în cazul Propag
iepozitelor geologice aluvionare şi afânate. Energia corespunzătoare area undelor sei.imice in
rerioadelor scurte se redisipă, iar energia componentelor cu perioade interiorul Pământului. Undele S nu pot
:-ngi devine predominantă, având în vedere şi rolul de filtru dinamic re traversa miezul lichid.
care-1 are mediul superficial de propagare. I colecţia

Caracteristica Magnitudine Nr. mediu

I EDUCAŢIONAL 67
seismelor (grade Ricliter) anual
catastrofal mai mult 1 Deşi au provocat numeroase distrugeri, undele seismice au
de 8
oferit preţioase informaţii despre structura internă a Pământului.
foarte 7,0-7,9 18 Doar o mică parte din energia degajată în focarul unui cutremur
puternic
se transmite sub formă de oscilaţii seismice, restul consumându-se în
puternic 6,0-6,9 120
alte procese fizice care au loc în zona focarului.
Determinarea precisă a acestei cantităţi este dificilă din acest
moderat 5,0-5,9 800
motiv, utilizându-se metode prin care se încearcă să se facă o compraţie
neînsemnat 4,0-4,9 6200 între diferite cutremure.
Intensitatea macroseismică
slab 3,0-3,9 49000
Pe baza observaţiilor cu privire la distrugerile provocate de
cutremure clădirilor şi modificările aduse reliefului regiunii afectate,
foarte slab 2,0-2,9 1000 zilnic
numite efecte macroseismice, se poate defini o scară de intensităţi
macroseismice asociindu-se un număr (grad) diferitelor efecte
sub 2 8000 zilnic
distructive ale cutremurului, astfel încât este stabilită o corespondenţă
biunivocă între efectele macroseismice dintr-o zonă şi un grad de pe
Frecvenţa cutremurelor - date furnizate scara respectivă. Astfel, putem aminti scările Rossi - Farel (cu 10
de National Earthquake Information
Center SUA
grade), Mercalli - Cancani - Sieberg (cu 12 grade) existând şi altele. In
toate cazurile cutremurele de gradul 1 sunt cele mai slabe, iar cele de
grad maxim fiind cele mai puternice.
La ora actuală, în majoritatea ţărilor se utilizează o scară de
Scara UichtiT (scară 12 grade, caracterizarea gradelor de intensitate macroseismică fiind
logaritmică ctalonată perponderent realizată pe baza unor înregistrări instrumentale privind
în 1-9 «ţradc) măsoară deplasarea, viteza sau acceleraţia maximă, aceşti factori fiind mult mai
magnitudinea unui cu- obiectivi. Denumirea de scară Mercalli este deci improprie deşi este
tremur şi are la bază frecvent folosită.
măsurarea amplitudinii în comunicatele ofipiale intensitatea macroseismică, indicată
maxime a undelor seismice conform acestei scări, se anunţă pentixi un anumit loc de observare,
înregistrate. valorile fiind în general diferite de la o localitate la alta. Intensitatea
Creşterea magnitudinii macroseismică este aceea care se ia în considerare la zonarea seismică şi
cu o unitate corespunde la elaborarea normelor pentru protecţie antiseismică a construcţiilor.
creşterii amplitudinii undei
dezeceori. Energia seismică Magnitudinea cutremurelor
ce se degajă în focar diferă Utilizând pentru estimare exclusiv înregistrări instrumentale
de amplitudinea seismului obiective se poate defini magnitudinea sau, cum este numită uzual
de la suprafaţa intensitatea Richter. Se defineşte astfel încât utilizând înregistrarea
Pământului. oricărei staţii seismice de pe glob, valoarea rezultată să fie aceeaşi.
Spre deosebire de Magnitudinea dă măsura energiei undelor seismice care
magnitudine, intensitatea provin din focar. Noţiunea şi metoda de estimare a fost pusă la punct de
seismului are la bază C.F. Richter (1932) care a utilizat datele instrumentale provenite de la un
gradul de acţiune asupra grup de staţii seismice cu diferite amplasamente şi care caracterizează
diferitelor construcţii şi o serie de seisme produse în California pe durata lunii ianuarie a anului
obiecte, asupra oamenilor. 1932. Astfel, reprezentând grafig logaritmul amplitiidinii maxime a
Scara Mercalli (etalonată oscilaţiilor orizontale ale solului în fimcţie de distanţa faţă de epicentru
în I - XII grade) este o scară a staţiei de observare (figura 77), se constată că aceste valori (IgA) scad
descriptivă, aprecierea exponenţial cu distanţa (A) şi curbele trasate pentru diferite seisme suffi
intensităţii bazându-se pe aproape paralele. Diferenţa pe ordonată între două curbe pentru oricare
cercetarea fenomenelor din valorile distanţei faţă de epicentru poate da mărimea unui cutremur
reale în zonele afectate. în raport cu celălalt.
Trasând o curbă ipotetică (cu linie punctată în figura 77) paraleli
EDUCAŢIONAL | cu celelalte curbe rezultate din măsurători, dar aleasă în aşa fel încât o
staţie aflată la 100 km de epicentru să înregistreze o amplitudine maximă
de oscilaţie orizontală a solului de 10'^ m (7 micron), magnitudinea se \^
calcula prin relaţia: M=lgA- IgA^ unde:
 //. Unde mecanice

amplitudinea
lgA>
maximă V
\
orizontală
21 a

1p
oscilaţiei
^ ^
solului
-2 -3
pentru 1 un
X
cutremur
-4 ^ îVţ t
oarecare;
-5

A^^ - amplitudinea corespunzătoare pe curba etalon tlinia

\\s
punctată) distanţei faţă de epicentru a staţiei care efectuează
înregistrarea.
După modul cum sunt definite, între magnitudine fi
intensitatea macroseismică nu există nici o relaţie matematică.
**».
Prima se referă Ia cauză, iar a doua Ia efecte. Se pot stabili
unele relaţii empirice, dar ele sunt adevărate în cazul cutremurelor
care au acelaşi focar.
Intensitatea macroseismicăpoate avea valori exprimate *ca 3 100 200 300 400 500 600 A'
întregi) pe o scară de la I la XII, iar magnitudinea ia valori 'imitate
superior la cel mult 9, limita inferioară fiind teoretic ;ncât de mică - Fig. 77 Scara seismică
un cutremur cu magnitudine - oo este cel pentru care amplitudinea
maximă a oscilaţiilor solului este nulă.

Pe Terra se mai produc cutremure la alunecările de Eren,

prăbuşirea tavanelor unor peşteri, galerii sau mine sau ca efecte ale
activităţii tehnogene a omului: extragerea intensivă a zăcămintelor,
construirea unor baraje sau lacuri de acumulare, explozii nucleare
subterane.

(Fi,F2) 9,3. Educaţie antiseismică. Răspunsuri

scurte ia întrebări frecvente legate de cutremure
• Există vreo schemă temporală de
ŢTuducere a cutremurelor?
?tn. Cutremurele se produc oricând
(fc-a lungul celor 24 de ore ale unei
iile: atât ziua, cât şi noaptea, atât
âiinineaţa cât şi după amiaza.
• Există vreo legătură între vreme,
M^otimp şi cutremure?
Nu. Mulţi cred că unele cutremure au
■^x: mai ales în anumite anotimpuri.
De fapt, nu exista nici o corelaţie între
vreme şi cutremure, deoarece
cutremurele se produc mult sub zonele
afectate de vreme.
• Care sunt factorii care se iau în
:onsiderare la asigurarea împotriva
ZTjtremurelor?
- apropierea de zone seismic active;
- istoria seismică a zonei (frecvenţa de
producere a cutremurelor, timpul trecut
de la producerea ultimului cutremur);
- tipul construcţiei ce urmează a fi
asigurată: tipul fundaţiei, materialele
folosite, proiectul arhitectonic, cali-
tatea lucrului efectuat;
- condiţiile locale.
• Cum sunt înregistrate cutremurele?
Cutremurele sunt înregistrate de
reţele de staţii seismice. Fiecare
staţie seismică din reţea măsoară
mişcarea solului în locul în care ea este
instalată.
• Care este cantitatea de energie
eliberată în timpul unui cutremur?
Prin comparare, iată câteva valori ale
cantităţii de TNT necesare pentru a
produce o explozie echivalentă unei
magnitudini date: 4 ° pe se. Richter - 6
tone; 6° pe se. Richter - 6270 tone; 9 °
pe SC. Richter - 99 000 000 tone.
• Se schimbă comportamentul
animalelor înaintea unui cutremur?
Da. Câinii, pisicile, şerpii, caii, vitele,
peştii etc, se comportă ciudat înaintea
unui cutremur. Dar acest comportament
poate fi cauzat şi de alţi factori. De
aceea este foarte greu de ştiut cărui
factor i se datorează comportamentul
schimbat al animalelor
• Pot fi prevenite cutremurele?
Se poate micşora impactul unui
cutremur asupra oamenilor şi
construcţiilor prin îmbunătăţirea
structurilor, prin folosirea proiectării
antiseismice, prin aranjarea mai sigură
a interiorului caselor şi prin educarea
populaţiei.
• Care este diferenţa între o predicţie
şi o prognoză a unui cutremur? unul de magnitudine cu o regiune o facă;
Predicţia unui cutremur implică dată. - nu folosiţi chibrituri, brichete,
determinarea unei date, a unui loc şi • In timpul unui cutremur trebuie să echipamente electrice, până nu sunteţi
a unei magnitudini pentru un cutremur stăm în dreptul uşii? siguri ca nu există scurgeri de gaze;
viitor. Prognoza asociază o serie de Da, dar doar dacă locuiţi în case mai - nu folosiţi telefoanele decât în caz
probabilităţi, un interval de timp şi vechi, de cărămidă. în casele modeme, de urgenţă, pentru a nu ţine liniile
zonele unde sunt amplasate uşile nu ocupate în timp ce alţii chiar au nevoie
sunt mai puternice decât alte părţi ale de ele;
casei. în plus, uşile se pot balansa şi vă - nu aşteptaţi pompierii, medicii sau
pot lovi. în aceste case este mai sigură poliţia să vă ajute, deoarece s-ar putea
metoda de adăpostire sub o piesă de să fie ocupaţi în altă parte.
mobilier.
• Ce lucruri nu trebuie făcute în timpul wwwJotonsas.ro
şi după un cutremur? Institulul Român de Seismologie Aplicată
- nu încercaţi să pomiţi gazul, în cazul
I colecţia
în care l-aţi oprit dvs. sau a fost oprit I EDUCAŢIONAL
automat. Lăsaţi compania de gaze să
Modele operaţionale X = YT = 5050- ~4m-
1260
1. Capetele unei bare de aluminiu AB oscilează după 2nl, n X
h=
Deducem,
ecuaţiile:
y^ =10sin2520nt şi y^ =20sm2520nt (mm). 271 —
Oscilaţiile se propagă în bară sub formă de unde X 6 ' 12
longitudinale. Se dau pentru aluminiu: densitatea
p=2,7 tM şi modulul de elasticitate E = 6,86 -Iff N/nf.
Se cer:
a) perioada şi frecvenţa oscilaţiilor;
b)viteza undei longitudinale în bară;
c) lungimea barei, ştiind că într-un punct C al barei sosesc
69
undele plane date de ecuaţiile yt -iOsin\ 2520Kt- —
\
şi y2 =20sin\ 2520%t----- {mm).

Rezolvare
a) Ecuaţia pentru un punct care oscilează armonic

este y = ^^/«co? .Prin

identificare cu y =
rezultă: co = 2520n rad/s ,T = ■ 10sin2520(S)t

Frecvenţa, v = - = 1260 Y{L.

2TZ
2n 1
(O 2520%'^' 1260^
6,56 10 10
b) v = . = 5050 m/s.
, p V 2700 c) Sursa A
generează unde de forma:
(t x\
v,=10sm2K-----------, iar sursa B generează unde
I r ^i I , X
de forma: Y„=20sin2ii\---------. Oscilaţiile în
"^ [T X)
punctul C primite de la cele două surse au ecuaţiile:
y,,=10sin2n\^^-'^j şi y^ =20sin2J^-^j-\
respectiv
 0,006 b) în punctul
A se formează
a) viteza de propagare a undelor transversale în fir;
ventru, iar în punctul B se for-
b) frecvenţa oscilaţiilor diapazonului dacă pe fir s-au
format 9 noduri. mează nod. Pe lungimea firului

sunt 19 sferturi de lungimi de

undă 1 = 19-, )i = —.
\\\\\\\\\\
19N 19-40 ^.^ Deci
Rezolvare V = —— = —-— = 95 Hz,

a) Masa firului pe
3. în figura de mai jos este reprezentat dispozitivul lui
unitatea de lungime este
-3 Konig, folosit pentru determinarea vitezei sunetului
m 12-10-^ = 6 10 kg_ A în aer prin metoda interferenţei undelor sonore. în S
^=7 = 2 m este plasată o sursă de unde a căror frecvenţă este V
= 2000 Hz. Cele două ramuri ale dispozitivului au
Tensiunea în fir T = mg = 0,96 N. iniţial lungimile egale, SAD = SBD = / = 0,825 m. Să
se afle:
Viteza undelor a) amplitudinea oscilaţiilor din receptor, dacă
9,6
amplitudinea oscilaţiilor sursei este A = 0,5mm;
transversale, b) distanţa pe care trebuie deplasat tubul Mpentru ca în
= 40 m/s ■ receptorul R să se producă primul minim de oscilaţie.
1^ Ce valoare are în acest caz amplitudinea lui i??
Lungimea barei /^/ +/ =^ +A^ ^ = 7 ^ ■ ' ' 6 12 4
'^
2. La capătul A al ramurii unui diapazon se leagă un fir de lungime / = 2 w
şi de masă m = 72 g. La celălalt capăt al firului se suspendă masa m^ = 960 g.
Se produc oscilaţii ale diapazonului. în firul AB se produc unde staţionare. Să
se afle: D
colecţia I
70 EDUCAŢIONAL
//• Unde mecanice B "

m.
Rezolvare
Ar
JiA^ = 2A = l mm, A ^ 2Acosn—- = 2A = 1 ^m;
b)v = -^ = — ^3000Hz. X,
2L
|»ston P ce se poate deplasa în lungul tubului (tubul
4. La capătul A al unui tub de sticlă orizontal se află
JH dop (D) străbătut de tija metalică RD de lungime
L = 0,8 m, fixată la mijloc. La capătul B se află un
avionul când geamurile casei încep să vibreze? Se dă
c = 340 m/s.
materializate prin aşezarea prafului în grămăjoare. în
P
Î: D se formează noduri. Să se afle:
îi frecvenţa undelor ce iau naştere în tijă (viteza de
propagare în tijă este c^ = 4800m/s);
b t lungimea de undă a undelor staţionare din tubul
AB. dacă praful indică formarea a n = 8 ventre şi
iacă ^5 = 0,495 m;
c) viteza de propagare a undelor în aer.

Rezolvare

-, v = ~ = ~ = 3000Hz.
Kundt). în porţiunea PD a tubului se află praf fin de - X, 2L ^
ptută. Prin frecarea porţiunii RO a tijei, iau naştere ^^) 1^8^,X,= —= 0,124 m ; 2 '
8
■ode longitudinale ce provoacă vibraţii ale coloanei C,;,.„A,„
de aer DP. în urma interferenţei dintre unda directă şi
■oda reflectată, în tubul AB iau naştere unde staţionare,
c) V,. = V ,c =■ = 368,29 m/s Rezolvare
*■' tija aer' aer
K Clarinetul, flautul emit unde sonore cu
lungimea de undă mai mică. Acestea suferă o difracţie
5. Pe suprafaţa apei dintr-un bazin cad dintr-un
mai mică la colţul străzii şi se propagă mai ales în
robinet, la intervale egale de timp, picături de apă.
linie dreaptă. Toba şi trombonul emit unde sonore cu
Distanţa dintre două creste succesive care se nasc
lungime de undă mai mare, care se difractă puternic
este d = 30 cm, iar viteza de propagarea a undelor la
la colţul străzii, deviază de la linia de propagare şi
suprafaţa apei este c = 0,3 m/s. Să se afle numărul de
ajung la urechea observatorului.
picături ce cad pe minut din robinet.
I colecţia________
EDUCAŢIONAL 71
Rezolvare
Intervalul de timp între două picături este
/ =d/c = 1 s. Vor cădea 60 de picături/ min.

6. Un avion cu reacţie zboară cu viteza v = 500 m/s

la o înălţime de 6 km. La ce distantă de o casă se află

Rezolvare
în momentul când unda sferică produsă se
avionul ce se afla în punctul D atinge casa aflată în
punctul B, avionul se afla în punctul A. Distanţa
căutată AB este:
AB = BC/sin a = BC\/c = 8,82 km

6. Cu ocazia unei festivităţi o coloană lungă de

sportivi defilează pe un stadion. în fruntea coloanei
merge o fanfară. Se poate observa că sportivii din
ultimele rânduri nu merg în acelaşi pas cu cei din
primele rânduri. Oare sportivii nu sunt în stare să
meargă în paşi cadenţaţi?

Rezolvare
Fenomenul se explică dacă luăm în
considerare viteza de propagare a sunetului în aer
(340 m/s). Sunetul care ajunge până în ultimele
rânduri poate să întârzie, faţă de primele atât cât
trebuie pentru executarea unui pas.
Considerând pasul sportivilor în medie 75 cm
şi viteza de defilare 5,4 km/oră atunci pentru a face
un pas sportivul are nevoie de 0,5 s. în acest timp
sunetul parcurge / 70 m. Dacă lungimea coloanei ar fi
exemplu de 7 70 m sportivii din ultimul rând ar avea
o întârzire de 1 pa% faţă de cei din primul rând.

7. Fanfara se îndepărtează după un colţ de stradă.

După câtva timp se aude numai toba şi trombonul.
De ce nu se aud şi celelalte instrumente?
 Probleme propuse

Răspunde repede şi bine! Alege răspunsul corect!

m Completează spaţiile punctate, astfel încât să se
respecte adevărul ştiinţific.
1. în cazul undei longitudinale punctele materiale din
mediul elastic respectiv oscilează pe direcţii...............
cu direcţia de propagare a frontului de undă.
2. Lungimea de undă este distanţa dintre două puncte
consecutive care oscilează în ...................
3. Legătura dintre viteza de fază şi lungimea de undă
este.....................
4. Fenomenul de întoarcere a undei în mediul din care
a provenit la suprafaţa de separare dintre două medii
se numeşte.......................
5. înălţimea sunetului este calitatea sunetului care se
datorează.........................
6. O coardă suportă o forţă de 3 ori mai mare decât
propria greutate. Raportul frecvenţelor undelor
staţionare obţinute în cele două cazuri pentru ca
numărul de fusuri în poziţia verticală să fie dublu
este:
y,2 "^12 ^u v^
7. Frecvenţa fundamentală a unui tub deschis de
lungime / este:
a) de două ori mai mică decât a unui tub deschis de
aceeaşi limgime;
b) de două ori mai mare decât a unui tub deschis de
aceeaşi lungime;
c) egală cu a unui tub închis de lungime 2 l;
d) egală cu a unui tub închis de lungime 1/2.
8. Frecvenţa sunetului:
 a) cre particulelor mediului prin care se propagă 10. într-un tub cu aer frecvenţa fimdamentală corespunde:
şte cu o undă longitudinală: a) unui nod al elongaţiilor la fiecare capăt şi ventru la
tempe a) este în fază cu unda de presiune; mijlocul tubului, dacă tubul este deschis;
ratura b) este defazată cu n/2 faţă de unda de presiune; b) unui ventru al elongaţiilor la capete şi nod la
medi c) este defazată cu n faţă de unda de presiune. mijlocul tubului, dacă tubul este deschis;
ului; c) unui nod la fiecare capăt dacă tubul este închis;
b) sca
d) unui nod la capătul închis şi ventru la capătul
de cu
tempe deschis.
ratura \Aplică şi aprofundează!
medi
ului;
11. O sursă de oscilaţii aflată într-un mediu elastic
c) cr emite unde plane de forma y =0,25 sinlOOnt (mm).
eşte Lungimea de undă a undelor longitudinale care se
cu formează în acest mediu este X = lOm.
altitu a) După cât timp va începe să oscileze un punct situat
dinea la distanţa x, = 5 m de sursă?
, b) Ce defazaj există între oscilaţiile punctului aflat la
dacă distanţa x^ de sursă şi ale sursei?
temp c) La ce distanţă se află două puncte ale căror oscilaţii
eratu sunt defazate cu n/6 rad ?
ra d) Ce defazaj există între două puncte situate la
distanţa X/2?
aerul
R: a) t=16 ms; b)(p =8n/5 rad = 288°;
ui c)x=0,833m; d)(!?=nrad
rămâ
12. O undă se propagă într-un mediu de modul de
ne
elasticitate E^ = 10" N/m' şi densitate p=7000 kg/m'.
const
Sub unghiul de incidenţă i=30° unda trece într-un
antă; mediu cu densitatea p^=n,3 -10' kg/m' şi cu modulul
d) sc de elasticitate E, = 0,17-10" N/m' . Să se calculeze
ade unghiul sub care se refractă unda.
cu R:r=9°30'
altitu
13. Care este viteza sunetului în:
dinea a) O,; b)//,; c) C//,; d)A^ela27°C? Comparaţi-o cu
, dacă viteza în aer la aceeaşi temperatură şi arătaţi valorile
temp extreme posibile la o temperatură dată.
eratur [Operaţionalizare - transfer
a
aerul 14. Două surse de oscilaţii, 5^ şi S^ emit unde ale căror
ui amplitudini sunt A,=2mmş\A^ = 5 mm. Frecvenţa
rămâ undelor este v = 160Hz iar viteza de propagare este
ne c = 320 m/s.
const Să se afle amplitudinea de oscilaţie a unui
punct situat la distanţa x, = 6,5 m de 5'^ şi x^ = 32/3m
antă.
de 5*2 dacă sursele oscilează în fază
9. R: A = 6,8 mm.

Elon 15. Două tuburi sonore ^ şi fi au lungimile /, = 2,8m

gaţia şi respectiv l^. Tubul A este deschis la ambele capete
iar tubul B este închis la un capăt. Armonica a doua a
colecţia I
72 EDUCAŢIONAL ]

sunetului produs de tubul A coincide cu armonica a rreia a) lungimea tubului B;

produsă de tubul B. Să se afle: b) frecvenţele fundamentale ale sunetelor produse
 de cele două tuburi, viteza sunetului în tuburi fiind
: = 340 m/s.
R: a) /j = 3.5 m; b) Vj^ = 425/7Hz. v^^ = 170/7Hz.
16. O sărmă de Al de lungime Ij = 60 cm, având aria
secţiunii transversale s = 1 mm\ este legată de o sârmă :e
oţel de aceeaşi secţiune şi lungime /^ = 86,6 cm. De -:est
sistem este suspendat un corp de greutate 100 N.
Cunoscând densităţile celor două sârme : -\_ =2,6
g/cm\ p^j^= 7,8 g/cm\ să se determine rec\'enţa
fundamentală a undelor staţionare ce apar isrfel încât în
punctul de legătură să se observe: i nod; b) ventru. Să se
determine numărul total de tzKJuri.
I". Intr-un gaz având densitatea relativă faţă de aer : 38,
viteza sunetului la temperatura 15°C este 314,2 m/s. Sriind că
la aceeaşi temperatură viteza sunetului în ier este 340
m/s, determinaţi exponentul adiabatic al tizului.
/& Calculaţi viteza sunetului la temperatura de 15°C
zitr-un amestec de hidrogen şi oxigen cunoscând
-iportul volumic al celor două gaze V^J V = 2 si
::eza sunetului în aer la aceeaşi temperatură 340 m/s.
19. Un diapazon este deplasat vertical în vecinătatea -nui
pendul gravitaţional aflat în oscilaţie, de lungime = 196
cm, astfel încât ele se ating în momentul în zare pendulul
trece prin poziţia extremă. Calculaţi recvenţa sunetului
emis de diapazon dacă acesta r=:ecută 299 vibraţii
complete între două ciocniri -: nsecutive cu pendulul.
Acelaşi diapazon este aşezat Ingă capătul deschis al unui
tub sonor. Calculaţi -ngiraea minimă a tubului pentru a
intra în rezonanţă ;_ diapazonul.
:0. Din două tuburi, fiind iniţial la 0°C, se emite ^:elaşi
sunet v = 400 Hz (sunet la unison). Dacă :rmperatura
unuia din ele se ridică cu 5,4°C, calculaţi recvenţa
bătăilor observate.
21. O sursă S, emiţând sunete cu frecvenţa 210 Hz
este aşezată în apropierea capătului deschis al unui
mb, ca în figură. Se constată că, dacă pistonul se
deplasează încet de-a lungul tubului, intensitatea
sonoră atinge un maxim
când lungimea L = 41 cm
şi al doilea maxim pentru
L' = 121 cm. Explicaţi
acest fenomen şi calculaţi
viteza sunetului în aer. i
II. Unde mecanice
22. O sursă sonoră, emiţând o notă cu frecvenţa v
se apropie de un observator staţionar cu o viteză
constantă de 1/10 din viteza sunetului în aer. Sursa
este menţinută apoi în repaus iar observatorul se
depărtează cu aceeaşi viteză constantă. Determinaţi
frecvenţa notei auzite de observator în fiecare caz.
23. De câte ori creşte intensitatea undei sonore dacă
amplitudinea presiunii undei creşte de două ori?
24. Dacă două unde sonore de intensităţi şi fi-ecvenţe
egale se găsesc una în aer, cealaltă în apă, care este
raportul dintre amplitudinile presiunii undelor? Dar
diferenţa dintre nivelele lor de intensitate sonoră?
i^^a^ă^ 1490 m/s)
25. Prin convenţie internaţională, frecvenţa notei "La"
din octava centrală este fixată la 440 Hz. în tabelul
următor sunt date rapoartele frecvenţelor notelor
succesive în scara naturală:
a) Calculaţi frecvenţele notelor din această octavă
precum şi raportul frecvenţelor extreme Do/Do ;
DO, RE MI FA SOL LA SI DO.
9/8 icyg 16^15 9/8 icyg 9/8 16/15
ton ton semiton ton ton ton semiton
b) Comparaţi raportul fi-ecvenţelor pentru cvinta Do -
Sol cu cvinta Fa - Do^;
c) Aflaţi viteza unui automobil care trece pe lângă o
sursă sonoră aflată în repaus, dacă înălţimea sunetului
perceput de şofer variază cu un semiton atunci când
automobilul se apropie şi apoi se depărtează de sursă.
26. Un observator O se află la un moment dat între
două surse sonore aflate
la unison {v=500Hz). ■■■■■^■'*-^Q......F~*""
Sursa Sj este în repaus iar ^ ^
sursa S^ şi observatorul se
deplasează conform figurii (v = 60m/s). Cunoscând
viteza sunetului în aer 330 m/s, să se explice fenomenul
şi să se determine frecvenţa înregistrată de observator.
27. Scrieţi un scurt referat cu tema: „Zgomotul"
răspunzând la întrebările următoare:
- cum definiţi zgomotul?;
- care sunt efectele asupra organismului uman?
28. Elaboraţi un eseu pornind de la următorul citat:
„ Sunetul pur este im fel de creaţie. Natura nu are decât
zgomote..."(Paul Valery)
[colecţia
I EDUCAŢIONAL ■73
 Test unde mecanice

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (F2)

1. Arătaţi semnificaţia mărimilor fizice din şirul A şi găsiţi corespondenţa cu unităţile de măsură din şirul B.
'A)P X V
c p Hz
N m m/s kg/m^ W
B)dB

2. Găsiţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii.

a) Procesul de propagare a deformărilor într-un mediu elastic se realizează sub formă de undă.
b) Undele longitudinale se propagă numai în lichide.
c) Propagarea oscilaţiilor este însoţită de transport de masă.
d) Unda mecanică descrie un fenomen cu o dublă periodicitate: în timp şi în spaţiu.
e) Principiul lui Huygens explică mişcarea progresivă a undei prin construcţia fronturilor de undă din
aproape în aproape.
f) Două unde care provin de la surse diferite dar au frecvenţe egale, sunt coerente.

3. Asociaţi denumirilor fenomenelor din coloana A, acţiuni corespunzătoare noţiunilor din coloana B.
A B
reflexie ocolire aparentă
refracţie suprapunere
interferenţă întoarcere
difracţie schimbarea direcţiei
4. Recunoaşteţi tipul undei din imaginea de mai jos. Completaţi în interiorul căsuţelor noţiuni potrivite şi scrieţi
expresia vitezei sale de propagare.

-jj ja><a»t...«i.- ..iîSt.i»».-c..»>a-a

5. Completează spaţiile punctate cu noţiuni teoretice corespunzătoare, ţinând cont de imaginea de mai jos.
* Undele care se obţin prin compunerea a două unde plane cu aceeaşi amplitudine şi perioadă
sunt unde
...................... şi reprezintă un caz particular al fenomenului de................................
Punctele care au valori maxime ale amplitudinii se numesc............................, iar cele cu
amplitudine
zero sunt .......................
Distanţa dintre două noduri consecutive este.......................
Pentru a se forma ventre, defazajul dintre unda directă şi cea reflectată este...........................
în imaginea de mai sus se observă........ventre şi..............noduri.
6. în dreptul unei ferestre deschise, cu suprafaţă 1,5 m se produce un zgomot al cărui nivel de
intensitate este 60 dB. Câtă putere acustică „intră" pe fereastră datorită undelor sonore provocate de
zgomot?
^ A ______________colecţia |
1^ EDUCAŢIONAL
 Test unde mecanice

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (FI)

1. Alegeţi din şirul următor expresia lungimii de undă pentru o undă transversală şi explicaţi semnificaţia fizică i
termenilor precum şi unitatea de măsură a fiecăruia.

a);L = vT; c)^ = ?^,

2n\m
2 Combinând enunţurile din cele două coloane, construiţi variante corecte:

a).... este însoţită de transport de energie şi masă.

A. Propagarea oscilaţiilor într-un mediu solid .. b) ...este însoţită de transport de energie, iară
B. Unda longitudinală... transport de masă.
c) ... are loc cu viteză constantă, care depinde de
proprietăţile inerţiale ale mediului.

i. Ecuaţia undei transversale într-o coardă este: y = 3 sinn (0,5x - 200t) (cm).
a) Identificaţi amplitudinea, perioada, frecvenţa şi lungimea de undă.
b) Calculaţi viteza de propagare a undei.
c) Desenaţi forma coardei pentru următoarele momente de timp: O s; 0,0025 s; 0,005 s.
d) Aflaţi tensiunea în coardă cunoscând masa unităţii de lungime 3g/cm.
e) Dacă unda se propagă într-un fir întins prins la ambele capete 60 cm, unul de celălalt şi este supusă -nei tensiuni
de 400 N, determinaţi noua frecvenţă pentru care se formează unde staţionare cu cinci noduri.

i. O sursă sonoră cu frecvenţa 2500 Hz este deplasată spre un perete cu viteza 1,2 m/s. Un observator (ex: -r microfon) în
repaus aflat în spatele sursei sesizează această mişcare. Ce fenomen se produce? Care este -r-c\'enţa sunetului recepţionat?
Dar dacă sursa rămâne pe loc şi se deplasează microfonul brusc spre perete? Ie \a înregistra aceasta? Care este distanţa
dintre două minime consecutive?

-' ^igurile următoare prezintă imagini dintr-o cuvă cu apă în care s-a obţinut unde pentru două frecvente diferite r vibratorului
în condiţiile în care se lasă o bară pe peretele despărţitor al cuvei, paralelă cu frontul undei -^ectate.

Indicaţi o mărime care diferenţiază undele prezentate în cele două cazuri.Ce fenomen vă sugerează cele două
ilusfraţii?* Trei unde sinusoidale de aceeaşi perioadă şi amplitudine A, 2A, respectiv 3A defazate cu %I2, două câte
două, ■Eiferă. Să se scrie ecuaţia undei rezultante.

- Să se determine energia cinetică şi potenţială din unitatea de volum a unei unde plane monocromatice - -iitatea
de energia a undei).

f colecţia_________^ _
EDUCAŢIONAL___75

"^ II
 James - Clerk Maxwell Hendrik Antoon Lorentz Rudolf Heinrich Hertz
(1831 -1879) (1853 - 1928) Fizician olandez, (1857-1894)
Ilustru fizician englez ce a continuatorul teoriei lui Fizician german care a pus
studiat la Cambridge şi a fondat Maxwell s-a ocupat cu rezolvarea unor bazele experimentale ale teoriei
şcoala experimentală de fizică probleme importante privind propagarea electromagnetismului maxwellian.
engleză a acestei universităţi. luminii în medii aflate în mişcare. A A dezvoltat studii asupra circuitelor
Talentat matematician, apus enunţat ideea "gazului electronic" şi a oscilante şi apus în evidenţă în 1888
bazele teoretice ale teoriei fost laureat al Premiului Nobel in 1902 existenţa undelor electromagnetice
electromagnetismului. alături de Pieter Zeeman. care-i poartă numele.
1785...
Coulomb - descoperă legea de interacţie a sarcinilor electrice
1800...
Gatvcmi şi Volta - descoperă principiul şi realizează primele elemente generatoare electrochimice.
Herschel descoperă radiaţiile infraroşii, iar Ritter descoperă radiaţiile ultraviolete. 1820...
Oersted - descoperă efectul magnetic al curenţilor electrici.
1821...
Ampere - descoperă forţa electrodinamică.
1825...
Sturgeon - realizează primul electromagnet.
1831...
Faraday şi Henry, independent umd de altul, descoperă efectul de inducţie electromagnetică
1837...
Cooke, Wheatstone şi, independent de ei. Morse realizează telegraful, primul dispozitiv de transmisie electronică a datelor
aplicat rapid în domeniul controlului transportului feroviar 1850...
Este realizat primul generator electromagnetic de tensiune electromotoare. Fizeau şi Foucault
efectuează primele măsurători ale vitezei de propagare a undelor luminoase 1870...
Gramme construieşte generatorul electromagnetic reversibil de tensiune electromotoare care poate fiincţiona şi ca un motor de
curent continuu. 1873...
Maxwell introduce noţiunea de curent de deplasare şi stabileşte forma sistemului de ecuaţii care poate descrie globa. toate
fenomenele electromagnetice. 1876...
Graham Bell înregistrează ca invenţie telefonul.
1880...
Thomas Aha Edison inventează becul electric cu incandescenţă.
1888...
Hertz realizează primele experimente de producere a radiaţiilor electromagnetice din domeniul radiofrecvenţei.
Tesla realizează primul motor electric de curent alternativ. 1901... Guglielmo Marconi realizează primele
comimicaţii radio peste Oceanul Atlantic.

Pentru a afla iiiai munc attcsaii; iiiip://en.wiKipeaia.oi ii wiki.:

www.e-scoala.ro. www.fendt.com ;

76 colecţia
EDUCAŢIONAL
 OSCILAŢII ŞI UNDE
ELECTROMA GNETICE
îndrumarea spre înţelegerea corectă a fenomenelor electrice şi magnetice o
datorăm lui Michael Faraday.
(Max \on Luiie)

.*.^>:h

POŢI AFLA ^^^« . Cum se poate realiza o descriere a unei întregi clase de fenomene printr-un
model matematic unitar?

• Ce similitudini şi diferenţieri se pot stabili între oscilaţiile mecanice şi

cele electromagnetice?

• Ce conexiuni există între fenomenele electromagnetice specifice

circuitelor electrice în regim variabil şi undele hertziene?

• Ce aplicaţii au undele electromagnetice? Oare toate sunt benefice?

 Să ne reamintim!
4u u 4 u 4"

/ :T/ 5t '31 \
V Y' \ jT \ jZTl

• Curentul electric alternativ

ia naştere într-un circuit la bornele
căruia se aplică o tensiune care, periodic,
îşi schimbă sensul. Dependenţa de timp
a tensiunii este exemplificată mai jos.
Definitorie, în toate cazurile este
inversarea periodică a sensului
tensiunii.
Tensiunea electrică alternativă sinusoidală este descrisă printr-o dependenţă de timp de forma: « = U^^sin (ot
• Tensiunea electromotoare
alternativă sinusoidală poate fi
generată utilizând fenomenul de
inducţie electromagnetică. Această ma^ţiiL't

tensiune electromotoare indusă în

cadru prin rotirea sa în câmp magnetic,
se datorează variaţiilor fluxului
magnetic prin suprafaţa cadrului.
• Oscilaţiile mecanice ale
electronilor de conducţie sunt practic
simultane cu oscilaţiile câmpului
electric, deci cu oscilaţiile tensiunii
alternative. Intensitatea curentului e=Em sinat
electric prin rezistorul R este la fiecare moment / = (U /R)sin (Ot unde
^ ' max ^
^mwc "^ ^mm^^ Teprezlntă amplitudinea oscilaţiilor intensităţii curentului
electric.
• Legile circuitelor de curent continuu pot fi aplicate şi în cazul
circuitelor de curent alternativ pentru mărimile instantanee (pentru intervale
scurte de timp curentul electric alternativ poate fi considerat constant).
• Valorile efective ale intensităţii şi tensiunii unui curent alternativ
au semnificaţia unor valori medii care pot fi evidenţiate prin efectul termic U(V)
pe care-1 produce trecerea unui curent print-un conductor cu rezistenţă electrică dată.
Valoarea efectivă a intensităţii unui curent alternativ sinusoidal este egală cu intenstitatea
unui curent constant care, trecând printr-un rezistor într-un interval de timp, degajă
aceeaşi cantitate de căldură prin efect Joule ca şi curentul alternativ în acelaşi interval de

timp. Acestei intensităţi îi corespunde o tensiune efectivă: -^ = -7=-. U

^
r2
• Osciloscopul catodic este un instrument care permite determinarea valorilor
momentane a tensiunii variabile în timp.
• Pentru consumul electric industrial şi casnic frecvenţa curentului alternativ
este de 50 Hz, iar tensiunea efectivă este 220 V, valoarea instantanee variind periodic între -311 V şi 311 V.

• Pentru bobină, inductanţa se exprimă prin relaţia: L = — [Z,! = —— = H unde O este fluxul magnetic
l' " A
prin suprafaţa mărginită de conturul circuitului şi I este intensitatea curentului care îl parcurge. în cazul unei bobine cu A'

spire de arie S, având miez cu permeabilitatea magnetică \i şi lungimea înfăşurării / (solenoid), inductanţa se calculează
prin relaţia: i- - M- —-—.
• Pentru condensator, capacitatea se defineşte prin relaţia: C = -^, [C] = — = F unde q este sarcina electrică
acumulata pe armăturile condensatorului sub o diferenţă de potenţial U. Capacitatea condensatorului plan depinde de aria
zS
armăturilor 5, distanţa dintre armături d şi permitivitatea mediului dielectric dintre armături: C = —.
• Proprităţile funcţiilor sinusoidale studiate în clasa a X-a.

colecţia |
78 EDUCAŢIONAL |
 ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice j

l.CURENT ALTERNATIV SINUSOIDAL m

a
(Fi,F2) 1.1. Noţiuni introductive g

Consumul şi transportul energiei

electrice, telecomunicaţiile, investigarea
..adâncurilor cosmice" şi modelul
emsteinian al Universului, stau toate sub
semnul fenomenelor oscilatorii de natură
f'ectromag-netică pe care le-au investigat
j: descris James Faraday, J.C. Maxwell. H.
Hertz, deschizând larg porţile unui domeniu
al fizicii care s-a dovedit emblematic pentru
secolul XX: relativitatea.
Aşa cum ştiţi din clasele anterioare,
.::ilizarea tensiunilor electromotoare al-
emative şi a curentului alternativ are o gamă
-irgă de aplicaţii, de aceea şi producerea lor
cupă un loc important în procupările de astăzi
::n domeniul ştiinţei şi tehnologiei.
Se poate produce tensiune
electromotoare alternativă de la
:ea mai mică bicicletă, până la giganticele
centrale electrice (fig. 1). Acestea posedă
altematori mari, antrenaţi de turbine puse în
mişcare te rotaţie de jeturi de vapori de apă i

(centrale termice sau nucleare - s

'.g. 3) sau de căderi de apă (hidrocentrale). t
Pentru a fi utilizată, energia electrică produsă în marile ;entrale este r
transportată prin liniile de ransmisie sub tensiuni de ordinul zecilor sau, în liniile a
le, sutelor de mii de -■o Iţi. Aceste linii de transport împreună cu . rcuitele proprii Fig.l
utilizatorilor formează -n sistem complex, sistemul energetic, -n adevărat
„păienjeniş" ce se întinde pe suprafaţa întregului continent.
Fig. 3 Centrala nucleară Cernavodă Fig. 4 Ahernatorul unui automobil colecţia
I EDUCAŢIONAL

79

Fig. 8 colecţia 1
EDUCAŢIONAL

80

Fig.5

i R

#J-rtt*H1'-ntt-Ti+fftHrHtt4HH**~H*i

-*-U

Fig. 6 Graficul dependenţei de timp şi

diagrama fazorială în cazul unui rezistor.

Fig. 7 Montaj experimental circuit RL serie

 (Fi,F2) L2. Ceea ce deosebeşte bobina de un conductor pur ohmic este
valoarea semnificativă pe care o prezintă inductanţa ei.
Elemente de Ca reacţie la variaţiile curentului ce o străbate, în bobină, ia
circuit naştere o tensiune electromotoare autoindusă. Dacă la borne.
A. Rezistorul tensiunea este u şi rezistenţa electrică a conductorului din
în curent care este d
electric i'
= Ri reprezintă
alternativ confecţionată bobina este R, atonei: u- dt

Explorare. ecuaţia de bilanţ al tensiunilor, valabilă la orice moment (legea a Il-a

Investigare
Kirchhoff aplicată pe ochiul RL) .
^ Utilizând montajul din
fig. 5, se pot urmări valorile tensiunii plorare. Investigare
aplicate la bornele unui rezistor şi ale
intensităţii curentului care îl străbate.
'^ Cu ajutorul circuitului (fig.7 şi 8) se pot evidenţia dependenţele
Pentru vizualizarea simultană pe
de timp ale tensiunii la bomele bobinei şi intensitatea curentolui.
ecranul osciloscopului catodic a celor
Se remarcă existenţa unei defazări între oscilaţiile de tensiune şi
două semnale, se utilizează un
intensitate. Această defazare creşte în condiţiile măririi inductanţei
dispozitiv electronic (CE - comutator
bobinei. Dacă valoarea inductanţei este foarte mare şi rezistenţa bobinei
electronic.) care comută rapid între
este suficient de mică, se va observa că intensitatea rămâne în urma
cele două puncte de măsurare, astfel
tensiunii cu aproximativ un sfert de perioadă ((p^ ^ TC/2 ).
încât pe ecran apar două spoturi a
Considerând că intensitatea curentolui alternativ în circuit este
căror deviaţie va fi la orice moment,
de forma / = /^^rnco?, rezuhă că viteza sa de variaţie este
proporţională cu valorile instantanee
ale tensiunii (1) şi respectiv,
intensităţii curentului (2).
Se va observa că singurul
efect determinat de trecerea
curentului prin rezistor este
disiparea de energie sub formă de
căldură, tensiunea şi intensitatea
curentului oscilând în fază
conform diagramelor din fig. 6.
Legea lui Ohm rămâne
valabilă ca relaţie între tensiune şi
intensitate la fel ca şi în cazul
curenţilor staţionari:
u = Ri, unde u = U^sindit şi
i = Ij^sinOit.

Observaţie
Faptul că în cazul dipolului
pur ohmic, oscilaţiile de tensiune şi
intensitate sunt în fază, este evident
ceea ce, implicit, s-a utilizat şi în
montajul folosit pentru experimentul
anterior: osciloscopul evidenţiază
intensitatea curentului prin circuit,
măsurând tensiunea la bornele
rezistorului R^ montat în serie cu
rezistorul studiat R.
B. Bobina în curent
alternativ - circuit RL serie
 I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice 1

— = M/^ COS (ot = (ol^ sini (ot + -

:ar relaţia pentru orice moment t, dintre tensiunile din circuit devine:

Dacă definim rapoartele independente de timp, ^z = —

z,= u
r 1 V
reactanţa inductivă) [X^ J ^^ = — = Q şj (impedanţa)
V
Zil si=~ = ^, atunci pe baza diagramei fazoriale, se poate scrie:

K
Când rezistenţa bobinei este neglijabilă (bobină ideală) K = ui + u
LTipedanţa devme practic egală cu reactanţa inductivă, iar defazajul
iintre tensmnea la borne şi intensitatea curentului cp^ ^ 71/2
Observaţii
• Reactanţa inductivă, definită ca raport independent de timp
intre valorile tensiunii autoinduse şi intensităţii curentului prin bobină Fig. 9 Graficul dependenţei de timp şi
este funcţie de inductanţa bobinei: X^ = coZ, unde o) este pulsaţia diagrama fazorială în cazul circuitului
jscilaţiilor curentului alternativ. RL serie
Fig. 10 Montaj experimental circuit RC
• Ca şi rezistenţa, care arată cât de mult se opune un rezistor serie
recerii curentului electric, reactanţa inductivă caracterizează opoziţia
=ductanţei la trecerea curentului. Spre deosebire de rezistor, bobina
este un element de circuit selectiv (se opune mai puţin trecerii
curenţilor de frecvenţă mică -filtru "trecejos"). Fig. 11 Diagramele indică o corelaţie

C. Condensatorul în curent electric alternativ - RC serie

Condensatorul electric acumulează pe armături sarcină electrică
arunci când 1 se aplică o anumită diferenţă de potenţial: q = Cu unde
- este capacitatea condensatorului, q sarcina electrică pe armături şi u
iiterenţa de potenţial dintre acestea.
Când tensiunea aplicată condensatorului variază în timp
^:esta va prezenta o reacţie la aceste variaţii, sarcina de pe armături
-odificandu-se în funcţie de diferenţa de potenţial aplicată la fiecare
-oment. Având în vedere că procesele de polarizare a dielectricului
ratre armături sunt însoţite de fenomene disipative, condensatorul se
a caractenza nu numai prin capacitate, ci şi printr-o rezistentă serie
rchivalentă a cărei prezenţă poate descrie efectele disipative Astfel
între câmpul magnetic din bobină (a),
rilanţul tensiunilor se scrie: u = Ri + ^ unde / =
C — reprezintă respectiv
câmpul electric din condensator (h) şi
lîensitatea curentului care parcurge circuitul. dt tensiunea la borne, respectiv curentul din
circuit.

Fig.l3 Graficul dependenţei de timp şi

diagrama fazorială în cazul circuitului
RC serie
 ^ Montajul prezentat dq
(fîg. 12) permite observarea dt co dt
oscilaţiilor tensiunii alternative Astfel, relaţia instantanee dintre tensiuni va fi:
aplicate unui condensator şi ale I ( TZ
intensităţii curentului. U sin((i)t-(Dr) = RI sinmt + —^sin\(i)t---------
n, \ yc) n, 0)C [ 2
Se observă datorită
Se identifică şi în acest caz, un raport independent de timp:
comportării reactive a capacităţii
o defazare a tensiunii la bornele Xi^ = —— {reactanţa capacitivă) yX,^ j^^ = — = Q şi
condensatorului faţă de 1 A
intensitate care tinde, în cazul Z^ = — (impedanţa) [^c \si ~~]~^ ■
unei rezistenţe neglijabile, să fie I ' A
corespunzătoare unui sfert de Din diagrama fazorială (fig. 13) rezultă relaţiile: Z^ =R +X^
perioadă (cp^ —> -Tzjl);
intensitatea oscilează în avans
de fază faţă de tensiune. ^ In cazul în care condensatorul este ideal (efectele
Considerând ca şi mai disipative pot fi neglijate), impedanţa devine practic egală cu reactanţa
înainte că intensitatea oscilează capacitivă, iar defazajul dintre tensiunea la borne şi intensitatea
după legea / = I^sinmt, atunci, curentului cp^ -^ -n/2 .
având în vedere că ea reprezintă
viteza de Observaţii
• în funcţie de capacitate, reactanţa capacitivă se poate
variaţie a sarcinii q de pe
armăturile condensatorului, exprima X^--------, unde co este pulsaţia oscilaţiei curentului electric
aceasta din ^ coC ' '
alternativ. ■( ^~

_
• în cazul unui condensator, măsura în care acesta se
/„
opune
urmă se poate exprima ca: Q-------- curentului deoarece electric este dată de reactanţa
co co capacitivă. Ca şi bobina.
(Ut - —sin
condensatorul este un element de circuit selectiv având comportare
Ld complementară bobinei (se opune mai puţin curenţilor de frecvenţe
mari -filtru "trece sus").
[cos (i)t)-I^ sin co?.

circuit de curent alternativ 'valorile maxime şi efective respectă legea lui

Inducîanţa bobinei ideale defazează curentul în urma tensiunii cu rc/I, iar condensatorul
i
ideal defazează curentul cu ÎT/2 înainte fată de tensiune. colecţia 1
EDUCAŢIONAL

82
 I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice j

Lm Cm
(Fi*,F2*)7.5. Circuit RLC serie
In general, dipolii electrici (consumatorii) care funcţionează în
egim sinusoidal al tensiunilor aplicate şi curenţilor care îi parcurg sunt
icătuiţi din elemente disipative (rezistori), reactiv inductive (bobine) ;:
reactiv capacitive (condensatori) conectate în serie.
Defazajul care se evidenţiază în acest caz între oscilaţiile de Rm
ensiune şi respectiv intensitate, va fi determinat de valorile parametrilor ;
are caracterizează fiecare element de circuit în parte. Ui u u:,=ui,+(u,„,-u,j
IT 77
Astfel, o valoare mare a rezistenţei va corespunde unui defazaj , tg<p--
mic (9^0), o valoare mare a inductanţei va determina un defazaj : ?zitiv u„
(intensitatea în urma tensiunii) iar o valoare mică a capacităţii, -- defazaj -►z
negativ (intensitatea în avans faţă de tensiune).
Fiind dată o dependenţă de timp a intensităţii de forma / =
Ijinmt, putem exprima bilanţul tensiunilor prin: u
1 „, sin (00? + (p) = i?/,^, sin (Ut + XJ^^ sin ( K2
m+- + X^l^ sin Fig. 14 Diagrama fazorială în cazul
circuitului RLC serie

Dindiagramafazorială(fîg. 14)rezultă: Z" = iJ" + [X^ - X^ j şi Conectând oscilatorul

U_______ în poziţia 2 vizualizăm
:g(ţ) = ^kzl^,r.rl = T^ Z = ^R'+{X,-X,y tensiunea la bornele
R'+ R {X,~X,)- conductorului ohmic, iar în
poziţia! tensiunea la bornele
în acest caz, impedanţa circuitului este definită ca raportul dintre circuitului RLC. Oscilogramele
valorile .tensiunii la borne şi intenstitatea curentului la orice moment. obţinute pentru diferite valori
ale frecvenţei generatorului
sunt reprezentate în imaginile
Temă experimentală de mai jos. Astfel, se pot
observa defazajele între
intensitate şi tensiune şi faptul
^ Studiul circuitului RLC serie se poate face cu ajutorul iinui
că valorile maxime ale
montaj alcătuit dintr-un generator de joasă Irecvenţă, un conductor ohmic
intensităţii, depind de frecvenţă.
de rezistenţă R, o bobină de rezistenţă neglijabilă şi .m condensator de
capacitate C (fig. 15).
Fig. 15 Montaj experimental circuit RLC serie

Fig. 16 Oscilograme pentrii circuitul RLC serie

I colecţia
I EDUCAŢIONAL
 83
Observaţii
\'^ Se pot distinge regimurile de funcţionare ale unui circuit RLC serie
determinate de relaţia dintre valorile reactantelor inductivă şi capacitivă la o
frecvenţă dată a tensiunii de alimentare a circuitului:
- regimul capacitiv când X^ > X^ pentru frecvenţă joasă a tensiunii
alternative;
- regimul inductiv când X^ < X^ pentru frecvenţă înaltă a tensiunii
Fig. 17 Dependenţa de pulsaţie a alternative;
reactantelor
- regimul de rezonanţă a tensiunilor când X^ = X^ pentru o
,_ 7 1
frecvenţă care se poate calcula din ^rez^ ;;,
de unde ^n
O) C LC
Frecventa la rezonantă este: v. 1 formula lui
Thomson.
2nylLC

(¥i*)1.4. Circuit RLC paralel

Fig. 18 Montaj experimental circuit RLC
paralel
^ Un dipol electric constituit prin gruparea elementelor de
circuit rezistive, capacitive şi inductive în paralel poate fi studiat folosind
montajul din figura 18.
Se vor evidenţia defazările dintre intensităţile curenţilor prin
fiecare ramură a circuitului şi tensiunea aplicată la borne.
Diagrama fazorială reprezentând oscilaţiile intensităţilor se
prezintă în figura 19.
l='R^h+'c

sin (Ut în fază cu tensiunea

R
7t \
-sin (0/-- defazată în urmă cu 7u/2 fată de i„
X, 2

U
__ m sin Oit + — defazată înainte cu 7i/2 fată de /'
2) ' ^
"x7 (

Tri]''"'-'
1
Rezultă: (
Z' y L C J
Fig. 19 Diagrama fazorială RLC paralel a)
- generală; b) - simplificată

84
 1 1
undeF = - = .|— -----------se
numeş
te
admit
anta
circuit
ului.

Fig. 20 (Fi,F2) 7.5.

Măsurar
ea puterii Puterea în
active cu curent
aj
ut
or
alternativ
ul
m Aşa cum s-a
ult
im prezentat în clasa a X-a, în
et circuitele electrice care
ru
lui conţin elemente active
________
colecţia |
(rezistori) şi elemente
EDUCA reactive (bobine şi
ŢIONA
L condensatori) în curent
alternativ, se produc procese
de două tipuri.
a, în rezistori
procesele sunt ireversibile,
energia electrică se
transformă în căldură care se
degajă pe rezistorii respectivi.
Puterea transformată de sursă
numită putere activă, notată
cu simbolul P este.-
 ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice 1

Puterea P^. ^jî = U^I =

instantanee disipată UI sin (S? =
sub formă de căldură XI\
de către un rezistor [P^\^=VAR
parcurs de curent Rit Rf: (volt-amper-

I
alternativ reactiv)
sinusoidal i =
I^sin(Xit, este Puterea
cos2m. Graficul reactivă nu se
acestei mărimi se consumă în
v = Rll sin^ (î)t = circuit decât
2 după
2 decuplarea
prezintă în figura 21. sursei, moment
Rezistorul în care începe
este un dipol să se disipe în
Energia rezistor până la

I
disipativ.
absorbită de la sursa stingerea rotală
de tensiune este a curentului îji
activă sub forma circuit.
căldurii cedate In
» mediului exterior, sistemele
b. Pe electrice care
elementele reactive conţin atât
procesele sunt elemente de
reversibile. Intervalele circuit active
de timp în care energia cât şi elemente
este transmisă de la de circuit
reactive se
sursă la condensatorul
introduce

I
ideal sau bobina ideală,
puterea
alternează cu
aparentă
intervalele de notată cu
timp in care simbolul S.
energia revine de Puterea
la elementul reactiv, aparentă are în
respectiv la sursa de general atât o

r
:ensiune. Pe durată componentă
relativ mică, faţă de activă cât şi o
perioada curentului componentă
altenativ, sursa nu reactivă.
pierde din energia sa E
în acest tip de procese. a
în interacţiunea sursei
cu elementele reactive
e
energia disipată este
s
nulă. Totuşi, pentru că
există curent electric t
prin elementul de circuit e
respectiv şi la bornele
'ui este aplicată o e
tensiune, se atribuie x
formal fiecărui element p

I
r
i
m
o putere numită a
reactivă şi notată cu
t )
ă .
Puterea
p activă dă
r măsura
energiei
i
transferate
n ireversibil de
la ursă în
r circuit pe
e unitatea de
l timp. Din acest
a motiv, co5(p
(fig. 22) este
ţ
numit factor
i de putere şi dă
a măsura
: capacităţii unui
circuit de a
S lansforma
energia
= electrică în alte
forme de
energie
U (căldură,
I energie
mecanică).
=
Observ
Z aţii
I •
'
Puterea
, instantanee
oscilează în
[ jurul valorii
S medii egală cu
\ ;ero, cu
^ pulsaţia 2co. în
decursul unui
sfert de
=
perioadă
puterea este
V : czitivă şi
A corespunzător,
energia intră în
; circuit unde
este acumulată
emporar în
(
câmpul electric
v şi magnetic. în
o următorul sfert
l de perioadă
t : jterea devine
negativă iar
- energia este
cedată sursei,
câmpul
a
magnetic ;:
m electric
p dispărând (fig.
e 23).
r • Un
 factor de putere mic nu
este de dorit în circuitele
de putere, U
deoarece pentru a se nitat
debita o anumită ea
putere, va fi necesar un de
curent măs
mtens, care corespunde ură
unor pierderi mari prin pent
liniile de transmisie. ru
Această situaţie apare pute
frecvent în multe tipuri rea
de instalaţii de curent reac
iltemativ şi poate fi tivă
corectată prin (VA
conectarea în paralel R) a
cu sarcina a fost
EQui condensator. intro
Condensatorul însuşi dusă
nu consumă putere netă la
de la prop
arsa de alimentare. uner
ea
lui
CO
NST
ANT
IN
BU
DEA
NU
(188
Fig.21
6-
1959
),
^P, = XI^
ingi
ner
rom
^cp ân
are
v = m^ a
adus
S^yjp^+P;
cont
Fig. 22 Diagrama
ribuţ
puterilor ii
în curent impo
alternativ rtant
e în
' ^ P'f'" JS dom
\ 1^. p\
eniul
^^/V\ j raţio \
W^Ny T naliz
-^^pr^^^ _J ării
siste
melo
V' f , A\ \ \j_/^MTV'
r de
unit
] \r jT ăţi

tn_^._i±tx.:r:
utiliz
ate
Fig. 23 Graficul puterii în în
curent alternativ elect
rotehnică. colecţi
a
EDUCAŢIONAL

85

< ^
D u
NN
O DHH
<^
1s
(/)

i
i-N ^ I3
C/3

NM

O ti|
<N u.
M

u : 3

I—I 5 b
b til
o
u <

w
l-l

m
I
N
I I
?3
&■

l-
J
II
I3
II
w

w
M ■
II ^
1
 ^_______^
jca W3
Oi

o <N 1 Ci
a (N OJ

II a II feb
.a
.3 f^
U WD
0»
^1
Oi g !=;
0»
Uic<Sp
cu
0)
crt « ■•:< tş
H s 1 -^
a
►-^
^ .S II »:! U
rt CL, " II II
u 4) ^-'
2i
c^ CIH CIH
1—1
3
u
w 0)
D
c Si
3
O
h-i OJ &
-, O ^ O o
H 3 -3
u —
Z
tti u
P

S
w
hJ
u
IXI N i^ <1
3 13
<
Ui
U
hH

1H
—(
X 13
1 1
w
H
U
< esi ce; O o
<
u
l>H

^
h-(

e
<3
S SI
? ?
HJ ^ *^ *^
T ^
^ L, \ \
=
H \ \ \
Ki
J a UI - ^\ \
i
S ^/ /
w
hJ .—1 / / 1
./ ^ / /
w / 4 / A /

86 colecţia 1
EDUCAŢIONAL |
 III. Oscilaţii şi unde electromagneticei (Fi,F2) 1.6.
Funcţionarea în regim de rezonanţă a circuitelor RLC A, Rezonanţa tensiunilor
(circuit RLC serie)
Explorare. Investiearp
■ •. , n. Evidenţierea regimului de rezonanţă a tensiunilor pentru
circuitul RLC sene este posibilă folosind montajul din figura 24 unde
osciloscopul este conectat prin intermediul unui comutator electric cu
trei cai, astfel încât să permită vizualizarea tensiunilor pe bobină pe
condensator şi a intensităţii curentului.
Se va observa prin modificarea inductantei bobinei, o variaţie
a amplitudinii semnalelor vizualizate. Pentru o anumită valoare acestea
devin maxime, tensiunile pe bobină şi condensator fiind în opoziţie de
tază şi egale ca amplitudine. Fig. 24

> Studiul experimental al rezonanţei se poate face cu un

circuit RLC sene, cu rezistenţă variabilă.
Fixând valoarea rezistenţei şi tensiunea efectivă la borne se
modifică frecvenţa sursei de tensiune alternativă şi se măsoară
mtensitatea efectivă a curentului /. Se repetă măsurătorile pentru
diferite valon ale rezistenţei. Rezultatele obţinute pentru diferite valori
ale lui R se trec într-un tabel, apoi se reprezintă grafic.

Observaţii
' Curba obţinută (fig. 25 ) se numeşte curbă de răspuns a
-tensităţii circuitului RLC serie.
• Se constată că intensitatea efectivă din circuit depinde de regim regim
rrecvenţa generatorului. capacitiv inducti
v
• Maximul intensităţii efective se obţine atunci când frecventa Fig. 25
impusa generatorului coincide cu frecvenţa proprie a circuitului RLC
• Curba de răspuns a circuitului RLC este cu atât mai
aplatizată cu cât rezistenţa este mai mare. Valoarea lui R caracterizează
-amortizarea" în circuit a oscilaţiilor electrice studiate.
• Valoarea frecvenţei de rezonanţă se poate obţine, impunând
condiţia de maxim expresiei /(co) = ^

Aceast condiţie este satisfăcută când (O^^^L = ^ deci

0) = 1 (o..,C '
rez
[Ic
• In cazul în care circuitul RLC serie funcţionează în regim de
rezonanţa, impedanţa circuituJiii este minimă iZ^i„=R), defazaîul
dintre tensiunea la borne şi intensitatea curentuEin circuit este
iul, lar tensiunea efectivă la borne devine egală cu tensiunea la
trornele rezistorului.
*La rezonanţă, curentul din circuit este maxim. Prin urmare la
comele e ementelor reactive (bobina şi condensatorul) tensiunile pot Fig. 26 Curbe de rezonanţă ale unui circuit
i\ea amplitudini foarte mari.
RLC serie

colecţia
EDUCAŢIONAL 87
 O măsură a acestei comportări este dată de factorul
de supratensiune (de calitate) al circuitului, definit prin:

(Uc} U
Lm u, Cm u. e= Ric R R RCCOn

^K.- ^m^
Factorul de calitate Q arată de câte ori este mai mare la rezonanţă
tensiunea efectivă la bornele inductorului (sau condensatorului) decât la bornele
generatorului.
■*L

I
Fig. 27 La Z„ = se numeşte impedanţa caracteristică a circuitului
rezonanţă
(circuit
serie),

tensiunea de la bornele generatorului

coincide cu cea de la bornele rezistorului

B. Rezonanţa intensităţilor (circuit paralel)

Şi în cazul circuitului paralel este întâlnit un regim de rezonanţă
(figura 28), care se caracterizează prin oscilaţii de amplitudini egale.
dar în opoziţie de fază ale curenţilor care parcurg ramurile cu bobina
R 7 _ 7 respectiv,
'R ! condensatorul; i^ = i^ care implică —- - -— .

\
L
C1 1 Situaţia este posibilă când ^re^
1 - i—, adică pentru c
k "
fi-ecventă a tensiunii alternative aplicate dată de: v^„_ =------1=.
2ny[LC
Fig. 28 Circuit RLCparalel Formula perioadei Tg = 2nylLC este cunoscută sub numele

de formula lui Thomson.

în condiţii de rezonanţă pulsaţia tensiunii generatorului coincide cu
pulsaţia proprie a circuitului.

Interpretare energetică

Cunoscând relaţia de legătură între putere şi energia cheltuită într-un interval de timp, pentru o perioadă expresia
energiei consumate este W^ = RI^T. între bobina şi condensatorul ideal al circuitului, energia
electromagnetică oscilează sub formă de energie electrică pe condensator
2 Ţ -2
şi sub forma energiei magnetice pe inductor: W = — H------•
m ~ Rm ,/Lm

La rezonanţă energia este înmagazinată în inductoir j^ _ —max_ _

----------- j^j2 Comparând energia electromagnetică înmagazmati

Un

Fig. 29 La rezonanţă (circuitul

în circuit cu energia disipată în decurs de o perioadă, la rezonanţi
paralel),
curentul prin ramura principală a
,W^ = ]dL = J^=Q. ceea ce conferă o interpretai
circuitului coincide cu acela care parcurge obţinem
rezistorul. W, RllT R-2n 2n
energetică a factorului de calitate.
colecţia I
88 EDUCAŢIONAL ]
 ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice \

1. Un circuit de curent alternativ, alimentat la o rensiune funcţie sinusoidală de aceeaşi pulsaţie.

de 2201'. cu frecvenţa SO Uz. conţine o bobină şi este bj inteii^iuilca cureiUului ce trece prin bobina ideală
parcurs de un curent cu intensitatea efectivă de 3 74. este defazată înainte cu 7i/2 faţă de tensiunea la bornele
Calculaţi reactanţa şi inductanţa bobinei. bobinei.
2 Dacă un condensator este conectat la o sursă de curent c) Alimentat la o tensiune alternativă
alternativ cu frecvenţa 200 Hz, maximul tensiunii sinusoidală, condensatorul se încarcă şi se descarcă
instantanee atinse este lOOV, iar sarcina maximă cu care se periodic.
încarcă condensatorul este 500 fiC. d) impedanţa unui circuit RLC serie poate fi
Evaluaţi reactanţa condensatorului şi uneori 0.
intensitatea maximă a curentului. 5. Următoarele
afirmaţii sunt adevărate sau false? 4. Idcntilicaţi ordinea
a) Dacă intensitatea curentului la bornele consumatorilor într-un
unei bobine este o funcţie sinusoidală de timp, atunci şi circuitde curcnialtemativ
intensitatea corespunzătoare va fi întotdeauna o ce are următoarea schemă
fazorială.
 ,, ■
;;

I "î
u.

t(s) u(V) t(s) u(V)

0 0 50 9,1
5 1,6 70 10,4

10 3 100 11,3

15 4,2 150 11,8

20 5,2 200 11,9

30 6,9 220 12
40 8,2 250 12

Determinarea capacităţii unui condensator

Metoda 1
Se încarcă condensatorul de capacitate C printr-un conductor :hmic de
rezistenţă R=330kQ, legat la un generator ce debitează o Tensiune constantă
Ug=12V.
Tensiunea pe condensator la diferite momente este consemnată ir. tabelele
alăturate.
/. Reprezentaţi grafic pe hârtie milimetrică u=f(t), utilizând scara '■' Icm respectiv
1 Os/l cm. Care este valoarea tensiunii u pentru care intensitatea curentului se
anulează? U. 1. Exprimaţi constanta de timp a unui dipol în funcţie de R şi C.
2. Arătaţi, utilizând consideraţii dimensionale că t- constanta de rmp - se
măsoară în OF.
3. Scrieţi ecuaţia tensiunilor pe circuit.
4. Arătaţi că tangenta la curba u=f(t) la un moment t=0
mtersectează porţiunea graficului pentru care u=Ug într-un punct de
abscisă t=x.
5. Calculaţi valoarea numerică a constantei de timp.
6. Calculaţi capacitatea condensatorului.
7. Valoarea indicată de constructor este C=100mF±20%. Eroarea pentru valoarea rezistenţei R este considerată
neglijabilă.
Valoarea obţinută pentru C este în acord cu tolerantele de fabricaţie?

Metoda II
Se realizează un circuit serie format dintr-un conductor ohmic de rezistenţă R' =200., condensatorul de
;apaciate C şi o bobină de inductanţa L=0,IH şi rezistenţă neglijabilă.
Circuitul este alimentat de un generator ce debitează o tensiune sinusoidală de frecvenţă v=50Hz şi :ensiune
efectivă U=6V, constantă pe parcursul experienţei. Se observă rezonanţa în circuit.
1. Calculaţi valoarea intensităţii efective /^ în circuit.
2. Indicaţi schema circuitului care, utilizând un osciloscop cu două spoturi, poate pune în evidenţă fenomenul ie
rezonanţă. Schiţaţi semnalele vizualizate pe ecran în momentul rezonanţei.
colecţia
Determinaţi prin această metodă valoarea capacităţii C. EDUCAŢIONAL 89
(FI*) 1.7. Calculul circuitelor în regim sinusoidal. Reţele dintr-o
Reţelele electrice liniare reprezintă o asociaţie de elemente de circuit ideale (rezistor, bobină. instalaţi
condensator) caracterizate de un anumit număr de laturi şi noduri, care fac parte dintr-o reţea mai complexă sau e,
îndeplinind o anumită funcţie. Rezolvarea unor astfel de reţele presupune aflarea intensităţile: şi tensiunilor pe *
fiecare element de reţea aplicând legile lui Ohm, Kirchhoff şi prin metoda fazorială.
Circuitul cu elemente grupate în serie
Circuitul cu elemente grupate în paralel

I
R„Xi R„X,
Rj, X2 R„X, <

1 = 1^+1^

U=Uj+U2

90 u = ^ui+ut, tg^=^ Rezistenţa echivalentă a circuitului ser ie;

 i = 4il+il tg<?-Y
Re
• Rezistenţa echivalentă a circuitului
act paralel:
J__J_ 'j_
ant R~ R, R2
• Reactanta echivalentă a circuitului

ii
a
paralel:
ec
J__J_ ' J_
X~ X, X,
hiv • Impedanţa:
l R
/gCp: ^ ii sa
ale R' ^ X'
X
ntă

cir

cui

tul

ui

ser

ie:

Im

pe

da

nţa

cole
cţia
1
EDUCAŢIO
NAL |
 I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice j
(FI*) 1.8. Studiul circuitelor cu ajutorul numerelor
complexe
A. Elemente de matematică
Mulţimea numerelor complexe C este compusă din elemente
ie forma z = a+jb, unde a = Re z se numeşte parte reală, h=Imz este
parte imaginară şi prin definiţie^ se numeşte unitate imaginară,/ =
-7.
Orice număr complex se poate reprezenta în planul complex
într-un sistem de coordonate carteziene rectangulare, având pe axa Ox
partea reală iar pe axa Oy partea imaginară (având ca unitate pey).
Oricărui număr complex (z = a + jb) i se poate atribui în
corespondenţă un punct (Z) aparţinând planului, unde

= \OZ\ = '^a^+b\ se numeşte modulul numărului complex, iar

se numeşte argumentul numărului complex. Astfel,

numărul complex z se poate reprezenta:
• algebric z = a+jb
• trigonometric z = \z\ (cosvf +jsin(ţ>)

' exponenţial lz\e•y'9

Observaţie
Numărul z = a-jb = \z\ e'J^ se numeşte conjugatul numărului
complex z şi îndeplineşte relaţia zz = a^ + b^ = \z\ \ unde \z\ > O,
real. ' 11^'

Fig. 30 Reprezentarea unui număr complex

 Ui B.U2
-
Reprezentarea u. în complex a mărimilor sinusoidale
Pornind de la ideea-l reprezentării fazoriale a mărimilor iscilatorii
sinusoidale,^2rezultă posibilitatea
Zn descrierii acestora şi ru ajutorul numerelor i ii
î Z, Z2
X{.
complexe. Astfel,
u considerând intensitatea rostantanee a curentului într-un
circuit de curent alternativ exprimat prin i = l42sin{(Sit + %), numărul u
complex / = le-J^ reprezintă
=y.i+ii2+ii3 + de isemenea această mărime oscilantă. r__j....T
u
z. =Observaţii
Z,+Z,+Zj +
1. Folosind reprezentarea în complex, impedanţele echivalente îe pot L=L,+L2+L3+-
calculaFig. 31rezistenţele
ca şi Reţea serie
echivalente în curent continuu. 1111
2. Puterea aparentă complexă: —- = —+—+— +
S. = Ul = Pa ^J£-r = Scosi^ +jSsin(^ unde: P^ - partea Ze Z, Z, Z,
reală reprezentând/jwterea activă a circuitului; Pf. - partea imaginară,
Fig. 32 Reţea paralelă
reprezentând/jwterea reactivă a circuitului.
3. Cu ajutorul reprezentării în complex se pot scrie legile lui
Kirchhoff în curent alternativ, sub forma:

*■=/
^h = O (legea I), ^E^ = ^l,Z, (legea a Il-a).
k=l

Reprezentarea în complex prezintă avantajul că transformă

ecuaţiile mai complicate cu termeni armonici în ecuaţii liniare de gradul
intâi satisfăcute de imaginile în complex a curenţilor şi a tensiunilor. colecţia______ ^^
EDUCAŢIONAL "1
 Reprezentarea în complex a mărimilor de curent alternativ

Circuitul Impedanţa Curentul reprezentat în complex

Curentul simplificat
Z=R+jX Z=l/Y,Y-
instantaneu admitanţă I = U/Z=le-'''

u 1 = ^16-^"
V2—sinat Z = r,R = r,X = 0

u U U
V2—sin coi (oL Z=j(iL,R=Q,X^ =03L
-------- j(i)L coL
ii©Ce 2
(asinl 2 U roC
u Z = ;7coC,R = 0, X =-l/coC
-JÎUO cof + —
V 2y -;

Z = r + jcoL,R = r, U U
H:
V2 — sm(cof-(p) r + ;X, Vr^+co'L^
Ur U, X^=coL
-H-

v r
-1
„c V2 — sm(cof-(p)
Z = r-y/(aC,R = r, Xc=- U îi ,-;<p

-\
Ur
r
Uc . £—1 l/coC ^+i^ ,U 1
-^-- —u 00
■■e
7 G .B

u I B 1 1 LZ(G-;B,)=
Ir
x= y ~coL 1 riV
■sf2UYsin{(x)t-(p) ^
G 1
7"UJ
1
U^^rH—^—^1 -;<p

R:
Y' r 1 r 1
"' '(oL

u
^' '-^ + fi,^c2 r
(oC
x=4 ^^ 4+
LJ(G-;Bj=

I
^I2UYsin{(ot-^>) co^C^ uJ^ + (o'C'e-'^

E
ir
L C coC
u
r 1^ r + jX
V2—sm((of- Z = r + ] coL-------, U
(p) V CoCy'
R = r,X=G)L-l/(oC r^ + coL--

u
G 1
Ir T Ic y(G-;B)=
r I/i C r' Ui
^/2LJysm(cot-(p) _ —--(oC LJj4 + f-^-(oC|e-'^
^_ P ^ ml__________
Li ' l'' 1 r1 2^2 " -' ' La

colecţia 1
92 EDUCAŢIONAL |
///. Oscilaţii şi unde electromagneticei

Indicaţie:

Co„paL„ curba exp^iZro/ce^

FISA
DOCUMENT

lorZi "' '"°"" '" ™'*' =''^™«»'-

Hperimentale. ''^"™ " """" f°™=' '^

P™^ "l =v.de„ţă limitele erorilor

mSERVAREA TENSIUNILOR
OSCJLANTEÎN MEDICINĂ
Pentru a studia afecţiunile
patologice ale inimii sau creierului
-
^l^^P
otcap
taten Electrocardiogramă - miocard normal
siuni
prod
usede
 diferi
teţesu
turiO
mpul
surin
ervoa
se)
-mcn
ecu
ajuto
rul
unor
electr
oni,
ampli
ficate
,i
apoi .
i.uali.
J^l .
atoru
l
unor
apar
ate al
căror
princ
ipiu
de
funcţi
onare
este
asem
ănăto
r-
^cilos
copul
ui.
'E
le
ct
ro
ca
rd
io
gr
a
m
a-
re
pr
ez
int
ă
un
st
ud
iu
al
rit
m
ul
ui
ca
rd
ia
c
se
ob
ţi
ne
cu
aj
ut
or
ul
un
or
el
ec
tr
oz
i
aş
ez
aţ
i
pe
di
fe
rit
e
zo
ne
al
e
-f
o
p
ul
ui
,
fa
c
a
n
d
c
o
nt
a
ct
el
e
ct
ri
c
p
ri
n
in
te
r-
m
e
di
ul
u
n
ui
g
el
c
o
n
d
u
ct
o
r
^e
ct
ro
ca
rd
jo
gr
a
m
a
pe
r
m
it
e
di
a
g
n
os
ti
ca
re
a
af
ec
ţi
u
ni
lo
r
m
io
ca
rd
ul
ui
.

t
u
l
b
u
r
ă
r
i
l
o
r

r
i
t
m
u
l
u
i

c
a
r
d
i
a
c
.
•
Pe
acelaşi Electrocardiogramă - infarct de miocard
colecţia „_
EDUCAŢIONAL
princip
iu se
pot
obţine
şi
encefal
ogram
ele
care
pennit
depista
rea
afecţiu
nilor
cerebr
ale.
 2. CIRCUITUL OSCILANT

Fig. 33 (Fi,F2) 2.1. Descrierea calitativă a circuitului oscilau E

x
Circuitul compus din condensator şi bobină, în care are p
Ioc o oscilaţie electrică liberă se numeşte circuit oscilant. l
, Hz Clasificare: o
a) ideal (LC): în sistemul LC neglijăm rezistenţa bobinei r
ia: oscilaţiile ce iau naştere sunt neamortizate (/?=0); a
b) real (RLC): cazul practic al circuitului oscilant deoarece r
2,5-]0''_ bobina este construită din sârmă conductoare şi, ca urmare, ar; e
rezistenţă ohmică; efectul rezistenţei ohmice {efect Joule) este de ; .
scade energia electrică a sistemului, reducând amplitudinea
108 . mărimile : oscilante {q,î) şi mărind perioada oscilaţiilor. I
n
Observaţie v
• Fenomenele electromagnetice din circuitul oscilant pot e
10^ _ fi descrise matematic analog cu oscilaţiile unui pendul elastic. s
• Interpretare energetică t
94 . 5-104 i
Energia totală a circuitului la un moment dat este dată de suma
energiilor electrostatice de pe condensator şi a energiei câmpului g
magnetic din bobină a
n Ii 1 r
Radar 2 e
2C _ ^max cos^ [m + <p) + —/^at ■ "^'"^ (co/ + (p)
=
Cuptorul cu '^
^^[^iV (co? + (p) + co/(co? + (p)] =-^
microunde î
2C^ " " ^ "^ 2C
n
a) In cazul ideal, la fel ca la oscilatorul mecanic când c
Circuitul oscilant al descreşterea energiei potenţiale se face pe seama creşterii energiei ă
aparatelor TV cinetice, acelaşi lucru se întâmplă şi între componentele circuitului r
Transmisia pachetelor oscilant, astfel încât energia totală a circuitului oscilant LC să c
de date şi rămână a
Internet ,„ constantă. r
Circuitul oscilant al Acest balans al energiei are loc când se realizează e
■ aparatelor radio rezonanţa celor două tensiuni şi reactanţele sunt egale. Sistemul a
L=10mH, C=lnF a oscilează periodic neamortizat cu o frecvenţă dată de relaţia lui c
Thomson. o
Fig. 34 Frecventele proprii ale unor b) In cazul real (RLC), influenţa rezistenţei are acelaşi efect n
oscilatori electromagnetici ca d
şi al forţei de frecare. în cazul descărcării condensatorului, e
amplitudinea n
oscilatorului scade periodic, echidistant (regim pseudoperiodic |. s
o parte din ea fiind disipată prin efect Joule în conductorul ohmic. a
Pseudoperioada depinde de valoarea rezistenţei. Dacă rezistenţa t
tinde o
la zero, amortizarea este mai slabă deoarece autoinducţia este cu r
atât u
mai puternică cu cât variaţiile intensităţii curentului sunt mai l
rapide. u
i
(Fi,F2) 2.2. Descărcarea unui condensator pe rezistor F
ixând
Fig. 35 şi bobină
comut
colecţia |
EDUCAŢlONĂin
atorul
k în
poziţia
1, se
realize
ază
circuit I f
ul
închis
Rj-C,
Rj-

4
reziste
nţa
firelor
de
legătu
ră (fig.
35).
F
enome
nul
este
tranzi
toriu
deoare
ce
mărim
ile
fizice
ce
caract
erizea
ză
curent
ul
electri
c prin
circuit
variaz
ă în
timp,
tinzân
d către
valori
staţion
are.
 q ..... qfcu„ t

n
I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice
Aplicând legea a Il-a a lui Kirchhoff pe ochiul de reţea, se
o ţine. Ug-u^+Uj^=^Uo=-^ + R^,de unde rezultă o dependenţă
1 + i?^
C dt
ie timp exponenţială a sarcinii de pe condensator (fig. 37)
Energia sursei este transferată parţial condensatorului ^ In cazul
particular 7?y = O are loc transfer maxim de energie de îa sursa la
condensator. Fig. 37 Dependenţa de timp a sarcinii
electrice pe armăturile condensatorului
^ Producerea oscilaţiilor electrice când acesta se încarcă
om figuraFi^fd
35. comutatorul Z în poziţia 2, se realizează circuitul 7?LC
^ Are loc descărcarea condensatorului treptat prin bobină după
care sarcinile electrice se întorc pe condensator, încărcându-1 cu
polaritate inversă.
Fenomenul se repetă periodic, schimbându-se la fiecare
alternanţa sensul curentului prin circuit, până la stingerea completă a
oscilaţiilor (fig. 38). Aplicând legea a Il-a a lui Kirchhoff pe ochiul de
reţea obţinem: u„+u, =««=. ^ = /?/ +Z ^ , rezultă că amplitudinea
C dt
oscilaţiilor i(t) prin circuit depinde de valoarea rezistentei
Energia condensatorului este transferată circuitului, o parte din Fig. 38 Oscilaţii periodice amortizate când
ea cedându-se mediului exterior prin efect Joule- -^ = fRt + —
■ 2C 2 (regimpseudoperiodic) R<2 ____
în cazul particular i?= 0. amplitudinea oscilaţiilor va fi constantă Vc
-^e loc un transfer de energie, periodic între condensator şi bobină
Sarcina electncă totală din circuit se conservă. Frecvenţa proprie
a oscilaţiilor este dată de formula lui Thomson v =
2n^LC
Temă
experimentală

^ Studiul oscilaţiilor electromagnetice condensatoi

într-un circuit RLC ^lui-
Se consideră circuitul compus din: - un
- un generator de tensiune continuă cu multimetru
E=12V; ce poate fi
- un rezistor cu rezistenţa R=330Kl; utilizat ca u(V)
- un întrerupător (comutator) cu 2 voltmetru, .12
contacte; ohmmetru-
- un condensator de capacitate - un
C=l\jiF; cronometru şi un
- o bobină de inductanţă L şi adaptor notat V,
rezistenţă r=5Q; conectat la interfaţa
- un voltmetru V legat la bornele unui calculator şi
care măsoară în
 fiecare moment tensiunea pe condensator Fig. 39 Oscilaţii
aperiodice când

H
A. Încărcarea condensatorului
^nnH ^Î ""^^l^^^^^ă un Circuit care
să permită încărcarea
condensatorulm,prin comutarea adecvată a
comutatorului la momentul
t-0. Calculatorul indică diferitele valori ale lui
^ t(s)
u, în decursul timpului
care se înregistrează în tabelul alăturat.
1. Realizaţi schema circuitului. 3,3 12
a tensiunilo^? '' '' "'"'"'''" "" ^'''""^"''
informatizat de înregistrare

EDUCAŢ/ONAL
 t(s) u(V)

0 0,0

0,15 4,72

,U(V) 3. a)
Reprezentaţi
grafic u=f(t).

b) Stabiliţi la
Fig. 40 Oscilaţii un moment oarecare,
periodice amortizate
în cursul încărcării,
Fig. 41 Oscilaţii
relaţia dintre E, u, R ş.
intensitatea / a curentului.
c) Determinaţi
i^ la momentul t^. Spre
ce tinde valoarea lui /
când t tinde la infinii.
Interpretaţi rezultatul.
4. a) Scrieţi
ecuaţia tensiunilor
(în forma
diferenţială) pentru
amortizate
circuitul de
încărcare. Soluţia
acestei ecuaţii
diferenţiale
este u=E(l-e"'^^).
Atribuiţi o
semnificaţie
fizică produsului x=i?
C şi stabiliţi unitatea
sa
de măsură.
b) Calculaţi x utilizând valorile lui R ş \ C
măsurate cu multimetrul.
Utilizând curba u=f(t), determinaţi
valoarea lui u la t=5x şi deduceţi u/E la
momentul t=5x.

> B. Descărcarea condensatorului

Condensatorul fiind complet încărcat
{u=12V), se comută întrerupătorul pe poziţia
care permite descărcarea sa prin bobină.
Calculatorul furnizează curba u=f(t).
1. Scrieţi expresia energiei înmagazinate în condensator
la momentul iniţial şi calculaţi-o numeric.
2. Explicaţi pe bază pseudoperioada oscilaţiilor se exprimă prin relaţia T =
de considerente
2%4LC , deduceţi utilizând curba, valoarea inductanţei
energetice curba
obţinută la bobinei.
descărcare. 4. Care ar fi alura curbei u=f(t) dacă bobina ar fi fost
3. Admiţând că ideală?

[ii ciiVsHfill LC
tlK'i l;!a
(Fi,F2) 2.3. Analogie oscilatorul
mecanic -oscilatorul electromagnetic
Oscilatorul electromagnetic poate fi prezentat în paralel prin analogie cu un
oscilator mecanic caracterizat prin masă m şi constantă elastică k. Din analiza
fenomenelor rezultă următoarea corespondenţă;
electromagnetic
ă oscMoază Mărimi Mărimi
mecanice electromagnetice
între câmpul
electric al sarcina
elongaţia, y (m)
condensatorului electrică,
y (t) =A sin (m +
şl câmp»! 7i/2j q(C)
magnetic al 90)=gsin(
viteza, y(m/s) (iit+n/2) (1/Ej
bobinei, v = dy/dt; v(t) = v^„, 1
producându-se sin (m) intensitatea îi-* ol

oscilaţii curentului, / (A) i

constanta elastică, k
electromagnetic (N/m) = dq/dt; i(t) =
e 1^^^ sin ((Ot)
energia potenţială
amplitudine elastică (J) inversul capacităţii, l/C
constată, cu £ = kf/2 (l/F)
perioada T = energia câmpului
energia cinetică (J) electric a »
2n-sjLC ■ î" E =m\^/2
___£_____________
condensatorului
cazul real (RI.C) masa, m (kg) W=q^/2C
energia perioada oscilaţiilor energi magnetic a:
electromagnetica (s) a (J
se pierde în timp câmpu >
prin efect Joule, lui
iar oscilaţiile sunt bobine
amortizate. iW
Pseudoperîoiiua =Li'/2
depinde de ____________m__________
valoarea inductanţa bobinei, L
rezistenţei. ^ (H)
perioada oscilaţiilor

96

colecţia
EDUCAŢIONAL |
 ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice 1

I 1. Se consideră circuitul oscilant alcătuit dintr-o bobină ideală

L = 0,4 H şi un condensator C = 2 -IQ-^ F. Intensitatea
maximă a curentului din circuit este 0,1 A. Să se determine la
momentul în care energia este în mod egal distribuită pe
bobină şi condensator:
Observaţie: ştiind că momentul de timp la care
Wp = W-^ este t = T/8 iar / = / sinm
t- fri max
(deoarece se consideră că la momentul iniţial condensatorul
este încărcat cu sarcina maximă) rezultă: /' = / sin (K/4).
a) sarcina rămasă pe condensator;
b) intensitatea curentului din circuit; c)q = C- Udeci U = q/C = 10 V.
a) tensiunea pe condensator. Rezolvare
La momentul în care W^ = Wj^ energia 2. Ţinând cont de analogia electromecanică, pe baza
totală a sistemului LC este: imaginii de mai jos, scrieţi expresiile elongaţiei şi vitezei
LI' 2g^ oscilatorului mecanic, respectiv ale sarcinii electrice şi
(T: = JT + ■ = W =w
2 intensităţii curentului electric pentm următoarele momente
de timp: t^ = T/8; t, = 5T/8. Ce relaţie există între
~2C a) Din energiei
componentele energetice ale fiecărui sistem la aceste
condiţia consei-vării momente de timp? Trasaţi graficele dependenţei de timp a
rezultă: energiei câmpului electric, respectiv magnetic, pe baza
acestei analogii.
<i = I,„

i = qj----=-^ = 0,07
b) Deoarece W^ = Wj^^
oot Ec -ti cin Eel Ej]
^

.'V

tn + ^T

V^^-^^ ^O4T [^I

I^IMV^My^ to+|T
I
^W^nppy^ tn+^T ^^5^5^ 1=0

generator de circuit
oscilaţii cuvlat

Fenomenul de rezonanţă electromagnetică stă la haza --ncţionării circuitelor oscilante

cuplate, analog pendulelor care .111 aceeaşi perioadă proprie. Variaţiile fluxului magnetic prin
bobina primului circuit vor determina apariţia unui curent de asemenea variabil, :u aceeaşi
frecvenţă, în bobina celui de-al doilea circuit.
Condiţia de rezonanţă cere ca Lf/^ = L, C,. Dacă fi-ecvenţele 'Ui sunt egale, se face
acordarea lor plasând într-imul dinti-e circuite un
londensator variabil. Circuitele cuplate au un rol important în construcţia antenelor. în emisia şi recepţia undelor electromagnetice, a
filtrelor separatoare de semnale necesare transmiterii informaţiei audio si video la distantă.
I colecţia
[EDUCAŢIONAL
3. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC. UNDE ELECTROMAGNETICE
(Fi,F2) 3.1. Descrierea calitativă a câmpului electromagnetic
& variabile în timp, nu este posibilă tratarea lor independentă.
GG
Fig. 42 Dipol
Fig. 43 Primul oscilator electromagnetic
construit de H. Hertz în 1889.
Fig. 44 Vectorii intensitate a câmpului
electric şi inducţia câmpului magnetic sunt
perpendiculari între ei şi pe direcţia de
propagarare. Mărimile fizice ale proceselor
ondulatorii (m, T, V, X) şi ecuaţia undelor
plane sinusoidale au aceeaşi semnificaţie ca
şi la undele mecanice
97
în studiul câmpurilor electromagnetice apar două situaţii.
Prima, se referă la câmpuri care, deşi pot fi diferite de la un punct
al spaţiului la altul, sunt totuşi staţionare în fiecare punct. în astfel de
situaţii, putem trata câmpurile electrice şi magnetice în mod independent
fără a ne preocupa în mod special, de interacţiunile dintre ele.
A doua categorie, include situaţia în care câmpurile, fiind
^ Dispozitivul din figura 42 este alcătuit dintr-un generator de
înaltă tensiune care oscilează sinusoidal şi caie este aplicată dipolului
format din cele două bare separate între ele printr-un strat izolator de
aer (G). între cele două bare ia naştere un arc electric. Acest dispoziti%
este folosit ca emiţător. Alăturat, un dipol identic este conectat la un
instrument de măsură. Acest montaj fiincţionează ca receptor, aparatul
de măsură prezentând deviaţii odată cu producerea descărcărilor
electrice la emiţător.
O instalaţie asemănătoare a fost utilizată în 1887 de către
Heinrich Hertz pentru a demonstra că un curent alternativ care parcurge
un conductor poate „injecta" energie în altul aflat la distanţă, prin
spaţiul ce le separă (fig. 43).
Câmpul electric care oscilează la emiţător este orientat vertical
şi în acelaşi timp, în jurul dipolului ia naştere în plan orizontal, un
câmp magnetic, de asemenea oscilant.
Energia evidenţiată la receptor se datorează, deci unei perturbatii
electromagnetice care se propagă în mediu sub forma unei unde.
în principiu, legea inducţiei electromagnetice a lui Farado}
afirmă că un câmp magnetic variabil în timp acţionează ca o sursă de
câmp electric. Similar, în obţinerea formei generale a legii lui Ampere
se impune ideea că un câmp electric trebuie privit ca o sursă de câmp
magnetic. Reunind cele două legi rezultă următoarea concluzie.
Când oricare dintre aceste câmpuri (electric şi magnetic)
variază în timp, în regiunea înconjurătoare a spaţiului este indus
un câmp de celălalt tip şi se ajunge în mod natural, ca o perturbaţie
electromagnetică, constând din câmpuri electrice şi magnetice
variabile în timp şi legate cauzal, să se propage în spaţiu de la un
punct la altul, chiar în absenţa „substratului substanţial" (sursei).
Această perturbaţie, dacă există, va avea proprietatea unei unde
şi o denumire convenabilă este aceea de undă electromagnetică.
^ Să presupunem că într-un anumit punct din spaţiu la momentul
t, se manifestă pe direcţii reciproc perpendiculare, un câmp electric E
şi un câmp magnetic B care, la momentul următor / + dt, se manifest!
pe aceleaşi direcţii, dar într-un plan paralel cu cel iniţial (fig. 45)
Fluxul magnetic prin aria haşurată este d^ = Bacdt şi, conform
legii lui Faraday, între capetele segmentului vertical de lungime (aţ, \
 faţă de care perturbaţia se viteza c, se induce o tensiune electromotoare e =-----= Bac .
EDUCAŢIONAL
deplasează pe direcţie dt
perpendiculară o:
colecţia 1

yf

I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice

1^1< u

EiE. X

'front de undă

f^F^

o.
y| >tE.I

m a

u . 1, ■!

,- _,-''_,-''
,

I
Fig.45 "' ^s■At
Aceasta corespunde diferenţei de potenţial dintre
capetele segmentului paralel cu direcţia intensităţii câmpului
electric \e\ = Ea. Deci E = cB ceea ce vectorial, se exprimă E
= Bxd (fig. 46).
Chiar în cazul unei unde deosebit de simple pot fi
ilustrate caracteristicile undelor electromagnetice prezentate
~ai sus.
Energia undelor electromagnetice
Transportul de energie prin unda electromagnetică
roate fi descris de o mărime vectorială difinită prin relaţia:
- = —ExB, unde S este aşa numitul vector Poyting.
intensitatea undei electromagnetice. Direcţia şi
sensul
transportată în unitatea de timp prin
^ vectorului S sunt aceleaşi cu cele ale vectorului viteză de unitatea de suprafaţă aşezată perpendicular
propagare. pe direcţia de propagare.
Concluzia că undele
In modul, s , vectorul Poyting semnifică energia electromagnetice transportă energie este r- fel
de jarte apropiate de oscilator, nu depind de coordonatele spaţiale ci -imai Atunci când se puneau bazele teoriei
inevitab de timp, fiind defazate cu %/2. electromagnetice (începutul sec. al XlX-lea) se
ilă ca şi foloseau două unităţi diferite pentru sarcina
aceea că
E^=E^inm, B^=B,sin{m~n/2) electrică, una în electrostatică şi alta în studiul
fenomenelor magnetice. Din punct de vedere
se
consum
La distanţax de sursa S, după timpul t '=x/c, avem câmpuri care se generează dimensional, raportul lor avea semnificaţia
reciproc, conform următoarelor ecuaţii (unde k - număr de undă): unei viteze.
ă Determinări experimentale arată că
energie = E„ :sin((at-kx)
t X valoarea raportului ar fi trebuit să fie de
pentru a E(x,t) = Emax sm2K ordinul 3 -Kf m/s, ceea ce ar fi coincis cu
produce
T X\ — valoarea, cunoscută atunci, a vitezei de
= B,„axSin[(i)t~kx)-
; impuri t propagare a luminii.
B(x,t) = B„,arsin2n In 1864, Maxwell a demonstrat pe
electrice T cale teoretică faptul că o perturbaţie
şi
magneti de natură electromagnetică trebuie
ce. să se propage în vid cu viteza
FI*) ^ = ■------^3-lO^m/s unde e„ este o
3.2. -V^oM»
permitivitatea electrică a vidului şi |j.
Ecuaţ
este permeabilitatea magnetică a vidului.
ia de Undele, a căror existenţă a fost postulată de
prop Maxwell, au fost obţinute experimental de
către H. Hertz, care a reuşit să determine şi
agare viteza lor de propagare, măsurând distanţa
a dintre nodurile unei unde electromagnetice
staţionare.
undel
colecţia______ (\t\
or EDUCAŢIONAL ""

electr
omag
netice
F
ie S
un
oscila
tor
care
gener
ează
unde
electr
omag
netice
,
aloril
e
prima
re ale
câmp
urilor
electr
ic şi
magn
etic
Bs,T^
, se
găses
c
 Ansamblul câmpurilor electrice şi magnetice care oscilează în fa/ă şi se generează
reciproc se numeşte câmp electromagnetic.
i; nda electromagnetică (câmp electromagnetic care se propagăîn spaţiu) este transversală:
vectorii E Şi B sunt reciproc perpendiculari şi, în acelaşi timp, perpendiculari pe direcţia
de propagare. Raportul E/B este bine precizat şi are semnificaţia vitezei de propagare a
■ = 3-10"m/s -
1
undei. Undele se propagă în vid cu o viteză finită şi constantă c = ./ ^o\^o
viteza luminii.

(Fi,F2) 3.3 Producerea §i propagarea undelor

Fig. 48 Propagarea undelor
hertziene de la
sursă (emitor) la receptor
Circuitul oscilant deschis (antena) se
hertziene
Din categoria undelor electromagnetice fac parte
undele hertziene. în funcţie de lungimea de undă, acestea
se pot clasifica ir unde centrimetice, decimetrice, metrice,
scurte, medii, lungi, acoperinc o plajă de frecvenţe între
W*... 10" Hz, utilizându-se astfel, în diferite domenii ca:
radiolocaţie, televiziune, radiocomunicaţii.
Sursa de oscilaţie pentru producerea acestor
unde este de obicei un circuit oscilant deschis (antena),
cuplat cel mai adese; inductiv cu un circuit oscilant închis.
Antena este un fir conductor de lungime / pe

Fig. 47 Releu (antenă) care sunt distribuite uniform pe fiecare metru de

lungime o
inductanţă L ~ 2yiH
şi o capacitate C ~
5pF, putând fi
asemănată cu un
dipol electric a
cărui lungime
Fig. 49 variază în timp
obţine prin simpla deschidere a unui sinusoidal.
circuit oscilant LC şi dă posibilitatea Oscilaţiile electrice din circuitul oscilant închis se
ca energia electromagnetică din
circuit să părăsească circuitul şi să transm:: antenei, unde electronii sunt acceleraţi. Aceste
se propage în mediul înconjurător, sarcini în mişcare rectilinie neuniformă radiază în jur
din aproape în aproape, până la energie sub formă de unde electromagnetice.
receptor Antenele se pot clasifica funcţie de lungime, astfel:
colecţia 1
EDUCAŢIONAL | 100 a) dipol semiundă l=y2 unde \-vT = v2%^LJZ^ = vlii-
^LC :

b) dipol sfert undă:

/=A/4.
Observaţii
• în antenă oscilează
sarcina electricl,
intensitatea curentului şi
 pot •Câmpul electromagnetic se propagă în direcţia axei
enţ dipolulu:. prezentând simetrie faţă de axa dipolului iar
iali componenta electrică -câmpului este paralelă cu aceasta.
:' Undele hertziene sunt întotdeaur:. polarizate, direcţia de
ele oscilaţie a vectorului câmp electric fiind paraleli cu axa
ctridipolului (fig. 49).
c. •Undele hertziene nu manifestă propagare rectilinie
• (cu excepţi -celor având v > 50MHz, folosite în TV: UHF,
VHF) descriptibilă prir raze, datorită lungimilor mari de
Mi undă; fenomenele de dilracţie se manifestă şi când sunt
cşoîntâlnite obstacole de dimensiuni mari (clădir. forme de
rar relief etc).
ea
lun
gi
mii
de
un
dă
3
ant
en
ei
se
fac
e
îns
crii
nd
cu
ant
en;
un
co
nd
ens
ato
r
(va
ria
bil
).
• Mărirea lungimii de undă a
antenei se face prin conectarea
în serie c _
antena a unei inductanţe
variabile.
Proprietăţi
• Propagându-se în
spaţiu, câmpul
electromagnetic pierde
legătura cu conductorul în
vecinătatea căruia a fost
produs iniţial, aces:;
continuându-şi deplasarea
chiar dacă se întrerupe
oscilaţia curentulu:
în conductor (fig. 48).
 I ///. Oscilaţii şi unde
electromagnetice
• Undele hertziene sunt întotdeauna coerente.
• Se propagă prin vid cuc = 3-W m/s şi nu necesită pentru propagare nici un purtător material (spre ieosebire de
undele mecanice).
• Sunt prezente fenomenele de reflexie, refracţie, interferenţă, difracţie, polarizare.
• Undele hertziene nu se propagă în medii conductoare.

(Fi,F2) 3.4 Clasificarea undelor electromagnetice

Tipul de undă Lungimea
de undă Generare Detecţie Proprietăţi
(m)

7T'
{ I. Unde electrice 10"^-10 curent alternativ circuite de curent
alternativ

es circuite electrice oscilante - nu se propagă în

2. Unde radio
(antene) sau cavităţi receptori conductori electrici,
! 0,1
rezonatoare radio, - sunt difractate de
UHF,VHF,U -10^
în urma excitării televiziime, relief,
S,
electronilor, radar ceea ce dă
UM,UL)
tuburi electronice (trioda) posibilitatea
ocolirii obstacolelor
3. Microunde 10-3-10-1 detectori cu cristal
masen, cavităţi rezonatoare folosiţi în radar, telemetrie
(siliciu, germaniu)

4. Infraroşii (I.R.) I Q-T- \ Q - emise se corpuri calde,

spectrul lor depinzând de
temperatura corpului,
- se obţin din oscilaţiile
5. Vizibil sarcinilor electrice datorate
(lumina), roşu,
agitaţiei moleculare
orange, galben,
verde, albastru, - apar ca rezultat al rearanjării
electronilor în atomi; plasma;
indigo, violet
- emisă de corpuri foarte fierbinţi
(ex. becuri, lămpi incandescente,
^_____laser, scântei)
- sunt absorbite de apă,
pile termoelectrice, - produc încălzire,
filme fotografice folosite în „semnalizarea
de noapte"
celule - impresionează retina,
filmele fotografice,
fotoelectrice, ochi,
filme fotografice - determină fotosinteza
plantelor

6. Ultraviolet (UV) - produc lonizări şi

se obţin ca rezultat al rearanjării celule . fluorescentă; influenţează
6 10-"> electronilor pe ultimele nivele fotoelectrice, reacţiile chimice,
-3,8 • 10-' energetice în atomi (ex. lămpi material ," - impresionează filmele
cu vapori de mercur. Soare, fluorescent, filme fotografice; produc efectul
lămpi cu cuarţ) fotografice, pielea fotoelectric,
- sunt absorbite de apă

7. X (Roentgen) 10-'^-10 8. Radiaţiile - emise de atomii unui

Gamma (y) metal
- apar ca rezultat al prin bombardarea acestuia
rearanjării cu
electronilor între electroni
păturile
interioare ale
atomului,
emise de nucleul atomic
 (reacţii
nucleare), însoţesc
fenomenele
de dezintegrări radioactive
şi
interacţiile între particulele
elementare, pot proveni din
radiaţii cosmice
penetrează prin placa fotografică, produc
substanţă fluorescenta unor substanţe
în mod diferit în impresionează placa
filme fotografice, funcţie fotografică, produc
contori cu scintilaţii, de nr. atomic (ex. fluorescenta unor
detectori cu semiconductori oprite substanţe, foarte penetrante
de calciu osos), prin substanţă, provoacă
utilizate modificări fiziologice
la determinarea
detectori cu structurii
scintilaţii, detectori reţelei cristaline pe
cu semiconductori, baza fenomenului
camera de de
ionizare, contor difracţie,
Geiger-Muller impresionează

colecţia
EDUCAŢIONAL 101

I
Alcătuiţi un referat vă de
care să reflecte o parte din g; cunoştinţele teoretice dobândite în
aplicaţiile undelor ţi decursul capitolului.

Fig. 50
electromagnetice ilustrate în
fotografiile cuprinse în

Fig. 51
paginile 102-103, folosindu-
 .. e medi: materiale (de exemplu, difracţie eventual, însoţite de interferenţă;
.î razele X traversează straturi • dacă oscilaţiile câmpurilor electric şi
n metalice în timp ce lumina magnetic produc permanent în acelaşi plan,
l vizibilă sau undele de undele sunt polarizate.'' acest fenomen apărând
o radiofrecvenţă nu, fiind fie în urma reflexiei pe ua mediu dielectric
c reflectate de acestea); (respectându-se condiţia lui Brewsterd
d • când se propagă
fie când undele traversează anumite medij
e printr-un mediu material
r transparent, viteza undelor
e electromagnetice este mai mică
ţi decât în vid, valoarea sa
n depinzând de natura mediului şi
e de frecvenţa undei - propagarea
ţi în medii materiale are caracter
T dispersiv;
oate • traversarea unui
tipuri mediu material este însoţită de
le de fenomene de refracţie şi
el ui atmosferei!
unde dispersie;
electr • mediile materiale care Unde reflectate de
atmosferă ' de atmo5
omag nu sunt transparente pot să
netic reflecte sau să absoarbă undele
e electromagnetice. Aceasta
prezi depinde de natura mediului şi
ntă de frecvenţa undelor;
câte\a • când radiaţia
propr electromagnetică este absorbită,
ietăţi: ea
• interacţionează cu atomii şi
i moleculele din mediu
ndifer determinânc
ent de modificări ale energiei
frecve mişcărilor de vibraţie sau de
nţa rotaţie ale acestora
lor, se Particulele astfel excitate
propa eliberează în general, surplusul
gă în de energie I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice
vid cu sub formă de căldură;
aceea • propagarea undelor
şi electromagnetice este însoţită
viteză de
const asemenea de fenomene de
antă împrăştiere datorită modificării
absol aleatoare
ută (c a direcţiei de
= 3 propagare într-
-Kf un mediu prin
m/s); reflexia sa_ Informaţii trari! ferate prin satelit
• difracţia undelor
î de către
n particulele mici
funcţi ale acestuia
e de Dacă obiectele
frecv ce alcătuiesc
enţa mediul au
pe dimensiura
care o comparabile cu
au, lungimea de
traver undă se produc
sează fenomene de
diferit
 _ Microunde Transmiţător MicroMade .\,
102 colecţia 1
EDUCAŢIONAL | smise de antene radio recepţionate^^^trarc-*^
FISA I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice
DOCUMKN REPREZENTARE SCHEMATICA A MO DULII DE UTILIZARE A
SEMNALELOR ELECTROMAGNETICE ÎN DOMENIUL CARTOGRAFIEI
SI TELEDETECTIEI
 ..na

Informaţii trari! ferate prin satelit

Spectru ElectromaQnetic

Prelucrarea semnalelor electronice de către GIS

satelitul geostatlonar
Procesul clasificării Imaginilor
/nfo/moff/
y^^,^^^^y^ .^Jt^^
^^ ,^,SÎ;^^îti?y-

4-y
 T

E
^
2
_____.JCOVILMCAŢULE
După primul război mondial ( 1 9 1 4 - 1918) dezvoltarea tehnologică a permis utilizarea imdelor electromagnetice în domeniul
radiocomunicaţiilor.
Emisiunile de radio şi televiziune sunt astăzi ceva obişnuit. Informaţia este transportată de undele electromagnetice produse cu
ajutorid unor circuite oscilante conectate la o antenă, aceste unde fiind însă modulate - amplitudinea, frecvenţa sau faza undei prezintă
variaţii după o anumită lege caracteristică informaţiilor transmise. Procesul de modulare se realizează prin suprapunerea semnalelor
electrice provenite de la microfon sau camera video captatoare peste o imdă sinusoidală - unda purtătoare. Dacă variaţiile sunt impuse
amplitudinii undei se realizează modulare de amplitudine, iar dacă este modificată frecvenţa se obţine modidare de frecvenţă.
Când unda modulată provenită de la antena de emisie întâlneşte o antenă de recepţie acordată pe frecvenţa respectivă
informaţia utilă va fi extrasă prin demodulare separând semnalul modulator de oscilaţii piu'lăloare.
In continuare simt reprezentate schemele
bloc ale instalaţiilor de radioemisie şi radiorecepţie EMIŢĂTORUL A antenă
precum şi structura semnalelor aşa cum rezultă
circuit
după realizarea modulară de amplitudine sau de oscilator modulator
oscilan
frecvenţă. t
microfon
Mai jos este repre- Sunet ■■ \> amplificator
...
zentată schema bloc a unui receptor de radiocomimicaţii. Un astfel de receptor se numeşte superheterodir:: şi este conceput astfel încât
pentru înlăturarea perturhaţiilur datorate propagării, înainte de realizar,^^ demodiilării, se efectuează un amestec al semnalului
purtător (care este însoţit de perturbaţii) cu un semna-local de frecvenţă comparabilă, dar puternic şi neperturbat.

i
antenă RECEPTORUL

circuit oscilant amplificator bloc de amplificator ^, de joasă ~~CXJ,

ae radiofrecvenţă frecvenţă I ] Sunet frecvenţă \
intermediară difuzor
demodulator
oscilator
local

R.4DI0L0CATIA
E.ste un procedeu prin care, utilizând unde electromagnetice de frecvenţă înaltă şi ultral
(microunde) pot fi detectate şi localizate obiecte care reflectă aceste unde.
Undele electromagnetice sunt emise sub forma unor fascicule înguste şi intense pe direcţie cL. sub
formă de impulsuri scurte ce se repetă periodic după un intenxtl dat de timp. în intervalul de "tăceu antena
recepţionează undele reflectate de o eventuală 'fintă " aflată pe direcţia de propagare.
Informaţiile care pot fi obţinute prin acest procedeu se referă la:
- distanţa (d) de la antenă la "ţintă ". Astfel, dacă se măsoară timpid t necesar "ecoului" (setnriUi. reflectat) să apară, după ce
a fost emis un impuls, distanţa este d = 2ct.

104 _______colecţia I
EDUCAŢIONAL
I I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice

Dacă canena emite o undă moauiată în

frecvenţă, timpul de revenire al ecoului este
măsurat prin deplasarea în frecvettţa dintre
momentul emisiei şi cel al recepţiei semnalului.
■'_lş._. - azimutul (g) este unghiul pe care la im
moment dat îl face fascicolul emis cu direcţia nord
Radarul (Radio Detection Aud Ramping) este un dispozitiv care - sud.
■jloseşte fascicule de microunde unidirecţionale pentru localizarea
unor obiecte (ţinte) pe care aceste unde se reflectă.
- altitudinea (h) şi elevaţia (s) ale ţintei
Ap j- sunt estimate prin deplasarea în plan vertical a
- viteza de antenei până la receptarea unui semnal reflectat de
deplasare a ţintei intensitate maximă.
poate fi determinată
dacă se măsoară deplasarea Doppler cu frecvenţa ecranului faţă de semnalul emis de antenă.
Emisia de imde electromagnetice de tip j de către o porţiune a Căii
Lactee. Intensitatea maximă corespunde culorii galbene iar cea minimă
culorii violet.

Principiul modulării frecventei: a) semnal de transmis (de joasă frecvenrăj h) unde

emise de frecvenţă modulată

mcipiul modulării de amplituduie: a) semnal de

iranwiis (de jowiâflvcvenţăl: b) unde ert-icne
purtătoare ale semnalului: c) unde emiiC de
amplitudine modulată

Undele de radiofracvenţă şi microundele sunt utilizate ca suport pentru transmiterea injormaţiilor.

Antenele folosite în domeniul radioeomimicaţiilor au diferite configuraţii in funcţie de domeniul de ftvcvenţă
pentru care sunt realizate.
Pentru lungimi de imdă mari se folosesc antene dipol (amplasate pe pilonul din stânga fotograficij iar pentru
domeniul microundelor .wucturi de tipul "letrtilei Luneberg" (din dreapta fotografici).
colecţia
EDUCAŢIONAL 105
 (Fi,F2) 4. POLUAREA ELECTROMAGNETICA
Undele "invizibile" şi efectele lor
Liniile de înaltă tensiune determină în atmosferă zone centrala telefonică
(culoare) invizibile de poluare electromagnetică, extrem de scaner halogen
nocive prin acţiunea lor asupra organismelor vii; aceasta cu atât fotocopiator maşină de
mai mult cu cât poluarea electromagnetică se asociază tulburărilor scris electrică
naturale suferite de câmpul electromagnetic terestru. imprimantă calculator
Câmpurile electromagnetice continue, chiar puternice, au
un efect limitat; în schimb, câmpurile electromagnetice alternative frigider
- în special acelea care sunt create de aparate folosite sub tensiune încărcător de baterii
mare - provoacă perturbări ale somnului şi tulburări cardiace. radio deşteptător
Problema este că aparatele electrocasnice pe care le folosim noi prăjitor de pâine
(televizorul, combina audio, maşina de spălat, frigiderul, fierul maşină de spălat
de călcat, calculatorul, telefoanele celulare, prăjitorul de pâine, aerotermă de lOOOW
cuptorul cu microunde etc.) creează tocmai astfel de câmpuri
fier de călcat
electromagnetice.
cuptor cu microunde
Un studiu suedez relevă faptul că riscurile apariţiei
cuptor electric
leucemiei sunt de 4 ori mai mari la copii care trăiesc în proximitatea
combină audio
liniilor de înaltă tensiune faţă de cei care nu intră în contact cu
decodor
acest gen de factori poluanţi.
magnetoscop
Cercetătorii belgieni avansează ideea că nu ploile acide,
televizor
ci acţiunea radarelor cauzează diverse maladii copacilor. Ei
sugerează că aceste efecte negative ar putea fi înlăturate dacă s-
ar modifica sistemele de emisie ale radarelor prin inversare de O 50 100 150 200 25(1
polaritate. Aceasta ar face ca arborii să nu-şi mai scuture
frunzele decât toamna târziu. Pericolul depoluare electromagnetică reprezentat
Crescătorii de animale se plâng din ce în ce mai mult de de aparatele electrice (graficul prezintă distanţele
medii - în cm - depoluare electromagnetică creată de
mortalitatea în continuă creştere a oilor, vitelor dar şi de aparatele electromagnetice şi care depăşeşte 0,5 mG)
productivitatea scăzută, consecinţe (se pare) determinate de liniile
de înahă tensiune sau antenelor situate în apropierea stânelor sau
a altor locuri destinate creşterii animalelor.
Sugestii utile pentru a ne feri de radiaţiile electromagnetice
• Cum se poate corecta instalaţia electrică?
Se verifică împământarea, care nu trebuie să aibă nici o defecţiune.
Cablurile de alimentare ale aparatelor trebuie să fie izolate.
• La ce distanţă trebuie să dormim faţă de aparatele casnice?
Cel puţin 70 cm faţă de radioul cu ceas deşteptător, perna electrică, faţă
de prize etc. Micile transformatoare de exemplu cele ale lămpilor cu halogen,
generează câmpuri magnetice puternice; de aceea ele nu trebuie
să fie amplasate în apropierea patului.
• Ce pat trebuie să alegem? Trebuie evitate
saltelele care au spire metalice.
• Televizoarele sau combinele audio sunt periculoase?
Aceste echipamente sunt periculoase; razele emise de
ele traversează pereţii despărţitori. Din acest motiv este necesară
închiderea sau chiar debranşarea lor înainte de culcare.
• Cum trebuie amenajată instalaţia electrică într-o cameră?
Circuitele electrice generează câmpuri electrice chiar dacă aparatele nu sunt puse în
fimcţiune, deoarece una dintre cele două faze rămâne activă. De aceea trebuie folosite veiozele
cu întrerupător bipolar, care dezactivează ambele faze. Pot fi folosite şi întrerupătoarele automate
instalate la nivelul tabloului electric; sau, în loc de 220 V în dormitor putem instala numai 12V.
colecţia |
106 EDUCAŢIONAL
 I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice 1
a)______ Rp Cp
Modele operaţionale b) /

Cp
L Se consideră circuitul paralel reprezentat alăturat, lalorile efective
ale tensiunii şi curentului sunt: '-' = 100 V, j = ^ ^, puterea activă P
= 100 W şi Secvenţa v = 50 Hz. Se cer: R, I^, I^ X^ şi cos (p. Să se Rp

construiască diagrama fazorială a circuitului. Rezolvare

i . \'C

11
1K 1
3. Se consideră circuitele din figurile
—JJ_ alăturate (a şi b). Ce rezistenţă R^ şi ce
—- capacitate C^ trebuie să aibă elementele
Puterea activă a circuitului este puterea disipată circuitului b cunoscând că R^= 50. şi C^ =
U 755 liF, astfel ca cele două circuite să fie
m rezistor, deci i? = — = 100 Q.,\w I„=~ = l A echivalente? Să dă: v = 200 Hz
P ' U
Triunghiul curenţilor este dreptunghic deci, ': = V^'-^i = / Rezolvare
^ . Din U = XJ^ rezultă Circuitele RC serie şi RC paralel sunt echivalente dacă
100 puterile activă şi reactivă au valori egale.
X^=~ = 100Q. şi C = — -\iF, rla) V(6)SaU Cs^s X„J_
X.Cp
P 1
u'
Factorul de putere este cos m = — = — Exprimând /^ în funcţie de tensiune şi
impedanţă, obţinem: x U' U'
UI 42' 2. Se cer coC„
1 1 Ţinând '^'+^L ^cp
cont că ^Q, =
intensităţile curenţilor i'^ din circuitele rqjrezentate
rezultă: — = coC^,
alăturat, în care: 12= 10^sin m (A); :, =10yf2sml(iit + ~ coC R' +
(o'Cf
i^=]0^f2sm(oit-~\A).
- = 50|xF
R^^ '
4. Circuitul paralel reprezentat în figura de mai
jos, format dintr-un condensator variabil, o bobină ideală
b) cu inductanţa de 100 ^H şi un rezistor cu rezistenţa de 10
Q., este alimentat de un generator de curent alternativ cu fi-
ecvenţa de 70 kHz, asigurând o valoare efectivă constantă
Rezolvare
7^= 20 mA a intensităţii totale a curentului. Să se deducă:
i- Aplicând prima lege a lui Kirchhoff în nodul A rezultă i^
= i^ + /^ sau a) valoarea maximă a puterii din rezistor; b) capacitatea
condensatorului pentru care puterea disipată pe rezistor
= 1042 sinm +1042 sini m + ~
este maximă;c) capacităţile Cj şi C^ ale condensatorului
3
Aplicând formule de calcul trigonometric obţinem: variabil pentru care puterea disipată în rezistor este egală
cu jumătate din puterea maximă.
= 20yf2cos-sm\oit + ^ 7t \=10^
: sin (0/ + - k Ic -▼
3
b) în nodul B
/. H
( 2n\ . ( \.
= 10^ sin mt + sin m 2n
H \+sin\ R /
m
3) yj

sin m~--sinm + ~ — cos co/ - - sin mt-~ cos U

m
Deci, i^ = 0.
2 2 2 2 Icolecţia_____ ^ |^»
EDUCAŢIONAL IU 7

Rezolvare a) în starea de rezonanţă a curenţilor /^ = -/^ rezultă 1^=1^. Puterea maximă disipată

U,=U^,
în rezistor este p^ = Rj^^ = JQ■ (0,02)^ =4 mW. în cazul de faţă, Zj=Z2= \/2R.
1112 42
= ^ + -T = -^ Z =
= b) A^, — X, (S)L^ C = ~ = 2,52\xF.
Z^ z] z] z] ^^Z,=R
co,C, 2
co'Z
R, I-
1' 1
1 % u 0' N^2 Xc
Z2\
^W

1 *
R 6. Se dă circuitul din I
c) P = U -lcos (p = Z /(,
R
2 R _Z Io
figura
Z următoare. Să Zi Z2
se determine
Din, P = -P„ natura
f V impedanţelor
1
1 Z^ şi Z^ şi
relaţia dintre ele
Z^f 1 rezultă ^ 2 {J pentru ca /^ să rămână constant la
" ^^^ orice valoare a impedanţei Z^.
2 ______1_
__±. (l),dar-j = -j + (2).
R' Z' ^ ^
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă:
2

— r-+ coC------------------deci ±—= coC

i?' R (i>L R coZ
---------sau
C 1^.1
±-L-;Cr 0,94 |XF; C = 4,12 \iF. '•' (a'L (i)R

5. Rezistoarele, bobina ideală şi condensatorul din circuitul

reprezentat în figura alăturată satisfac relaţia: R=X^= X^. Să se
calculeze impedanţa circuitului.
t. şi bobina sunt Rezolvare
/--------- X Aplicând legile lui Kirchhoff, rezultă
conectate în serie: Zj = ^JR^ + X^ (1); tgipj - —-.
R Legea lui Ohm pentru întreg circuitul:
Pe ramura inferioară, rezistorul şi condensatorul sunt
I—2—J X sau u
R,=R
" z„ z+ 77
conectate în serie: Z^ = JR + X^ (3); ^m = —£. .
Rezolva R
re Impedanţele Z^ şi Z^ sunt conectate în paralel. u u
1-2=- ^l2=-
108 colecţia 1
EDUCAŢIONALI Z + ŢLIŢL2 Z,+Z Z + ZA1 + ^
P 2,+Z, - \ z,
e
Pentru ca /^ să nu depindă de Z^ este necesar
r
Z
a
ca / + ^- = 0=>Z,=-Z adică R,+jXj=-R-jX
m
u
r
a

s
u
p
e
r
i
o
a
r
ă
,

r
e
z
i
s
t
o
r
u
l
P
ceea ce înseamnă R^ = - R, posibil când R^ = R = O ^-^i = - X I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice 1
(una dintre reactanţe este capacitivă, iar cealaltă este inductivă).
9. Inventatorul Nikola Tesla a propus transmiterea puterii electrice
prin unde electromagnetice. Presupunem că puterea trebuie transmisă
Z Un circuit serie având o rezistenţă i?^= 7 Q şi o fcobină ideală
printr-un fascicul având o secţiune transversală de arie 100 m\ Ce
L^=0,1H, este alimentat de o tensiune Aemativă sinusoidală, având
intensitate E şi inducţie B sunt necesare pentru a transmite o putere
valoarea efectivă U şi pilsaţia O). Se cere să se calculeze valoarea
compatibilă cu cea transportată pe liniile modeme de transmisie (de
inductanţei '_- a bobinei şi a rezistenţei R^ care trebuie legate în
ordinul SOOkV şi lOOOAyi
r;iralel, sub aceeaşi tensiune la borne, pentru a absorbi icelaşi curent,
sub acelaşi defazaj ca şi primul circuit.
Rezolvare
i£Zolvare Densitatea de energie pentru o undă
electromagnetică care se propagă în vid cu viteza c:
Pentru circuitul serie: Z,=R,+ j(oL^ şi
a) co = £/^;
W co = —
Uit UI ^, UI
■xniru circuitul paralel: — = — + ■ =
Zp Rp jViLp V S-c-t S-c S-C
U
Aplicând legea lui Ohm şi IP=^^ UI
Zp E= ■=43,38-10'V/m-
\ S -C-E,
 1 1 n2
-+■
R,+joiL^ R^ jii^L^
R-j(oL^_ 1 j
■p —p
R'+(o'Lf R„ coZ
R^ 1 J
Rf+(o'Lf Rf+(o'L/ R^ (oL^
Egalând părţile reale, respectiv cele ima-

rmare, rezultă: Rp=R,+ —^ =^ Rp= 108,5 Q şi b)oo = —

R.
1-=L + L =0,1101 H. UI B' UI 1^=144.10-^T S-c
(i>'L C0=---------=^--------=---------
s-c lig S-c ■B =
l O baterie formată din două condensatoare cu capacitatea de 2
mF fiecare, se descarcă printr-o bobină L = 1 mH şi R = 50^. Cum
trebuie grupate -ondensatoarele, astfel încât să apară oscilaţii prin 10. Un circuit oscilant este compus dintr-o inductanţă L=2mH şi un
;rcuit? condensator cu capacitatea variabilă, fiindu-i ataşată în paralel o
antenă de inductanţă 2\JiH şi o capacitate proprie C^=15pF. Care
este capacitatea condensatorului înseriat pe antenă dacă circuitul este
Rezolvare
acordat pe lungimea de undă X=300m? Dar a condensatorului
ii In cazul grupării serie C = C/2 = l^iF.
variabil?
Condiţia apariţiei oscilaţiei este: R>2j—
:\— = 20yfIdQ.>R. Rezolvare
Frecvenţa circuitului:

Deci se produc oscilaţii periodice amortizate, b) In cazul v=- = — =>C = —:—j = 25pF, capacitatea
grupării paralel C = 4ViF
2nyfLC~X^ ^~ 4ii'Lc condensatorului variabil al circuitului
'J'c' ^ ^^^^^^ ^ R ■ Deci nu se produc oscilaţii.
oscilant.
X' ^e--n~r—j = 12,5pF, capacitatea echivalentă a 4n L^c
antenei.

CC
Ce = " => C = 75pF ,capacitatea condensato-c^ +c
rului ce trebuie înseriat pe antenă.
colecţia
EDUCAŢIONAL 109

I
I ///. Oscilaţii şi unde electromagnetice 1

/". Un circuit RLC are următorii parametri: variabil. Care este intervalul de variaţie al
- = 6 Q., L = 20 mH, C = 5 \iF şi este alimentat cu capacităţii condensatorului pentru a corespunde
o domeniului de frecvenţe cuprins între 0,5-1,5
rnsiune de forma: u{t) = 24^2sin960111 (V) MHz?
- Ce expresie are intensitatea momentană în 22. Care este raportul dintre energia câmpului i
circuit? electric
" Dacă rezistenţa R este variabilă, să se exprime în şi magnetic într-un circuit ideal după un timp:
:'_r!cţie de aceasta puterea activă a circuitului. a)t = T/8; h)t = T/12. ■
Pentru ,: ^ aloare a lui R devine puterea activă
23. Folosind un rezistor, o bobină ideală şi un
maximă?
condensator, se realizează mai întâi un circuit serie
f J. O bobină reală este alimentată la o tensiune şi apoi un circuit paralel. Cât trebuie să fie factorul
iJ:emativă cu valoarea efectivă U = 220 Vşi de calitate al circuitului serie pentru ca cele două
frecvenţa circuite să aibă acelaşi factor de putere.
• = 50 Hz. Dacă în circuit intensitatea efectivă este
24. Stabiliţi care grafic se referă la energia
i = 2,2 A şi există un defazaj 9 = 71/6 între tensiune
înmagazinată de un condensator, respectiv de o
şi
bobină, aparţinând unui circuit oscilant ideal, ştiind
mensitate, să se calculeze:
calat = O, condensatorul este încărcat cu sarcină
ii impendanţa circuitului, rezistenţa electrică
maximă.
şi
^ductanţa bobinei;
b I căderea de tensiune datorată rezistenţei bobinei;
: I puterea aparentă, activă şi reactivă;
i I energia disipată în circuit timp de 2 ore;
i < capacitatea unui condensator care, legat în serie
cu
^obina, ar aduce circuitul în regim de rezonanţă;
fi factorul de calitate al noului circuit format după
zitroducerea condensatorului.
19. Circuitul din figură are următorii parametri:
R = 40Q, C = — mF,u = 220Vşiv = 50Hz. 3n

-0-

Să se calculeze: al unpedanţa circuitului şi defazajul

dintre u şi /; '?! puterile aparentă, activă şi reactivă; ; I
inductanta unei bobine de rezistentă R, = 40Q. care legată în
serie în circuit l-ar aduce la rezonanţă; d) factorul de calitate al
circuitului în acest caz.
20. Să se deseneze circuitul corespunzător următoarei
diagrame fazoriale.
 c) sarcina pe condensator la momentul T/8 este...
1 d) sistemul mecanic analog este...

T' 26. Un circuit oscilant compus dintr-o inductanţă L = 0,2 mH

şi un condensator de capacitate variabilă, este asociat în paralel
T
cu condensatorul C2 = 2 pF al unei antene de radiorecepţie.
25. Intr-un circuit oscilant închis de rezistenţă Cât trebuie să fie capacitatea condensatorului variabil pentru a
neglijabilă: putea să se recepţioneze undele emise de o antenă a unui post
a) frecvenţa proprie a oscilaţiilor de emisie, lungimea antenei semiundă fiind l = 30m7
este....
27.0 undă electromagnetică cu frecvenţa 3MHz trece din vid
b) amplitudinea oscilaţiilor şi energia sistemului
sunt... într-un mediu nemagnetic cu permitivitatea relativă e^ = 4.
Calculaţi variaţia lungimii de undă.

21. Un circuit oscilant al unui aparat de emisie -recepţie

conţine o bobină L = 0,1 mHşi un condensator I colecţia
I EDUCAŢIONAL 111
 Probleme propuse

Operaţionalizare - transfer regiune

32. A) Folosind un rezistor R, un condensator C şi o
unde se
bobină ideală L se realizează trei circuite ca în figura de manife
28. Circuitul oscilant al unui post de emisie are:
mai jos. Circuitele sunt alimentate cu tensiune alternativă stă un
L = 20 mH Şl C = 8 pF, fiind acordat cu o antenă ce
emite unde spre un perete metalic reflectător. La ce de valoare efectivă u şi pulsaţie variabilă co. câmp
distanţă minimă de perete trebuie pus un receptor pentru magnet
ca unda emisă şi unda reflectată să se anuleze în acel loc? ic
intens?
29. Un radar emite impulsuri cu durata l\x.s, iar pe 0,99 Discuţi
\xs lucrează un receptor. Care este raportul dintre bătaia e!
maximă a radarului şi distanţa minimă dintre două puncte
aflate pe direcţia de propagare care pot fi detectate
EDUCAŢIONAL
separat?

30. O bobină cu inductanţa L = 0,2 H are rezistenţa r =

36 Q. Tensiunea la borne are forma u{t) = 220yJ2
sinlOOnt (^F). Pentru a evita deteriorarea
a) Să se exprime inpedanţele celor trei circuite în funcţie
bobinei, intensitatea efectivă a curentului nu trebuie să
de R, L, C şi co.
depăşească 2A. In aceste condiţii se pot utiliza două
montaje: B) Pentru valori diferite ale pulsaţiei, impedanţele
circuitelor prezintă dependenţele, în cazul fiecărui circuit,
A) Montaj realizat prin conectarea în serie cu bobina a
conform figurilor:
unui condensator cu capacitate variabilă.
Z,.
B) Montaj realizat prin conectarea în serie cu bobina a
ZA Z.
unei rezistenţe variabile. Să se determine:
a) condiţiile care se impun valorilor capacităţii A.r:^ A
condensatorului de la pct. A şi rezistenţei de la pct. B O a O m*' 0 0}

pentru ca bobina să nu se deterioreze;

b) raportul puterilor active ale celor două montaje în a) Care impedanţa corespunde fiecăreia dintre cele trei
condiţiile aceleiaşi intensităţi efective. Care dintre variante ale circuitelor?
montaj este mai economic? b) Care este semnificaţia ordonatei notate cu ^ pe fiecare
diagramă?
31. între punctele ^ şi 5 ale circuitului din figură se c) Să se argumenteze faptul că la fi-ecvenţe (pulsaţii'
conectează şi impedanţa Z^ şi între 5 şi C o rezistenţă joase, inductanţa se comportă ca un scurt circuit, iar la
R^. Intensitatea curentului în circuit este de forma frecvenţe (pulsaţii) înalte, capacitatea se comportă ca un
i(t)=Ijin (m + (pj. scurt circuit.
A) Un voltmetru ideal se conectează succesiv între d) Pentru varianta circuitului RLC serie, să se
punctele A şi B, B şi C, respectiv A şi C. Valorile efective stabilească expresia pulsaţiei pentru care impedanţa
sunt: U^^ = 45 V, U^^ = 40 V, U^^ = 75 K Să se arate că este maximă.
factorul de putere satisface relaţia:
■U AB 33. O bobină este alimentată cu o tensiune continuă
cos cp = ——----— de 120 V şi curentul ce o străbate are intensitatea de
2U,cU,s 2A. Alimentând bobina cu o tensiune sinusoidală cu
B) Dacă R^ = 20Q să se calculeze: frecvenţa 50 Hz şi valoarea efectivă 100 V, intensitatea
a) puterea disipată în R^; b) puterea activă la bobina efectivă devine 0,5 A.
Zf, c) rezistenţa i?j a bobinei. a) Ce valoare are R, respectiv XJ
b) Ce valoare (exprimată în grade) are defazajul dintre
intensitatea curentului şi tensiunea aplicată la borne?
c) Care sunt expresiile dependenţelor ^
Q de timp ale
s"
intensităţii şi tensiunii?
34. Circuitul oscilant al unui radioreceptor poate f
acordat în intervalul de frecvenţe 500 - 1600 kHz
Dacă L = 100\xHşiC, = 80 pF în ce interval poate si

r
ia valori condensatorul variabil Cp

c,

35. Este periculos să purtăm o brăţară din metal într-o

I
}^
Test oscilaţii şi unde electromagnetice
TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (F2)
I. Care dintre unităţile de măsură de mai jos nu sunt corecte pentru măsurarea frecvenţei-
a) l/s; b) Hz; " c)H:'F-'; d) Q/H
1 Instrumentele de măsură pentru intensitatea curentului şi tensiunii alternative indică valori:
d) efective.
a) medii; b) instantanee; c) maxime; ■1
i. Asociaţi imaginii alăturate relaţiile care se potrivesc:

a) E(x,t) = En,. ,sin2n\~--- \=Emaxsin[(i>t-kx)-^

h)e = E sincot; c) E = Bxc

■i Găsiţi valoarea de adevăr a următoarelor

afirmaţii:
- pe elementele reactive de circuit procesele sunt reversibile;
: micşorarea lungimii de undă a antenei se face înscriind cu antena un
- indensator variabil;
. undele hertziene, ca şi celelalte unde se propagă rectiliniu. 5. Un circuit serie RLC este alimentat cu o
tensiune u(t) = 25sin]00nt (V) iar intensitatea are forma:
:, - 0,5 sin (lOOnt - n/4) (A). Să se calculeze: a) impedanţa circuitului; b) rezistenta circuitului; c) inductanţa
y:omei(L) şi capacitatea condensatorului (C) ştiind că, pentru o frecvenţă v„ = 44 Hz a generatorului, intensitatea ^
circuit Şl tensiunea aplicată oscilează în fază. Amplitudinea tensiunii la borne este constantă â Ce rezistenţă este legată
în serie cu un condensator de 100 [iF dacă la frecventa tensiunii de alimentare de
•://z impedanţa circuitului este de-^5 Q?

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (FI)

1. Fie următoarele afirmaţii:
a) nu există generator în circuit; b) circuitul este de tip RC;
c) circuitul este de tip i?CZ; d) pierderile prin efect Joule sunt compensate.
Atribuiţi oscilatorilor enumeraţi mai jos, câte una din afirmaţiile date: '- Circuit
oscilant în care au loc oscilaţii elecfromagnetice sinusoidale; : Circuit oscilant în care
au loc oscilaţii amortizate;
Oscilator elecfromagnetic în regim aperiodic; I
Sistem ale cărui oscilaţii sunt întreţinute.
§2 0 bobină cu rezistenţa R şi inductanţa L are la borne tensiunea M = 72 sin 5001 (V) şi este parcursă de curentul
1 = 4 sin 500t - - l(A). Energia consumată de bobină în timp de 5 minute este:

a) 4160 J; b) 3600J; c) 3000J; d) nu se poate calcula

l L O sursă ideală de tensiune are t.e.m. e^22042 sinm(V) şi debitează un curent de intensitate
I = 5^2sin (Ut-- (A). Să se calculeze puterea activă şi reactivă dată de sursă. Care este valoarea maximă a ruteni
instaVitanee^filmizată de sursă?
4. Pentru un condensator alimentat la o sursă de tensiune alternativă se cunosc următorii parametrii: C = 5 ^iF.
. = 400 Hz, I = 0,16 A. Intensitatea curentului are forma: i{t) = ly[2sin2KVt .
1) Care este expresia tensiunii Ia bornele circuitului?
D) Dacă acelaşi curent sfrăbate o bobină ideală cu I = 3mH, care este expresia tensiunii la borne în acest caz" :) Daca
bobina cuL = 3 m/f prezintă şi rezistenţaR = 20Q, care este expresia tensiunii Ia borne în condiţiile aceluiaşi curent?
i) Condensatorul şi bobina ideală (pct. b) sunt legate în serie, iar curentul ce strâbate circuitul este cel de la punctele
antenoare. Care este acum expresia tensiunii Ia borne?
5. înfr-un circuit oscilant RLC oscilaţiile sunt slab amortizate. Penfru a înfreţine oscilaţiile neamortizate de
doua on mtr-o penoadă, în momentul în care sarcina condensatorului este maximă, amăturile sunt repede
depărtate cu Ad, iar când sarcina este nulă sunt apropiate la loc. Aflaţi raportul M/d necesar, cunoscând factorul
de calitate e = 700. |eoiecţ.a ^^^
EDUCAŢIONAL 113
 4
ONDULATORIE
-..'I ici'fi ii^i'iiu; ■niuiicri. >/
UN st^iiiu iM'pâimtlUVti-"Să fie liim'mâ!"...
w
■■■3*»

L. BLin;

I
 ' • Dacă există fenomene optice direct observabile a căror descriere nu este i
posibilă în cadrul opticii geometrice.
I • în ce măsură ipoteza privind natura ondulatorie a luminii a generat o
! teorie unitară pe baza căreia pot fi explicate satisfăcător aceste fenomene.
i • Dacă se poate dezvolta un model matematic având potenţialul necesar
; interpretării materialului faptic acumulat prin observaţii directe sau mediate de ',
instrumente, aparate.
• Care este domeniul de aplicabilitate al acestor modele.
 OPTICA ONDULATORIE

Optica este ştiinţa care studiază lumina. Studiile sistematice asupra luminii au conturat două
concepţii distincte privind natura acesteia.
Fenomene precum interferenţa, difracţia, polarizarea, conduc la concluzia că lumina este de
natură ondulatorie - mai precis este o undă electromagnetică. Optica ondulatorie studiză lumina din
această perspectivă.
Fenomene precum emisia şi absorbţia radiaţiei, efectul fotoelectric, efectul Compton,
conduc la concluzia că lumina este de natură corpusculară -reprezintă un flux de particule aflate în
mişcare, numite fotoni.
Reconcilierea acestor două puncte de vedere aparent contradictorii a fost realizată îri cadrul
electrodinamicii cuantice, o teorie completă care include atât proprietăţile ondulatorii cât şi pe cele
corpusculare. Fenomenele propagării luminii pot fi descrise mai bine prin teoria electromagnetică
ondulatorie, în timp ce interacţia luminii cu substanţa în procese de emisie şi absorbţie, este un
fenomen corpuscular.

1. DISPERSIA LUMINII. INTERPRETARE ELECTROMAGNETICA

SPECTRUL VIZIBIL Fig. 1 Spectru vizibil

400 m> eoD 700
Lungimea de unda (nm)
■ ' A i-»i Pentru un experiment
_S(i»,^^« 1- virtual accesaţi:
(Fi,F2) 1.1. Noţiuni de bază
www.portal. edu. ro Conform teoriei câmpului electromagnetic fundamentată de Maxwell
şi verificată experimental de Hertz, lumina este o undă electromagnetică.
EDUCAŢIONAL 116 în spectrul undelor electromagnetice lumina ocupă o regiune extrem
colecţia j de îngustă având lungimea de undă cuprinsă aproximativ între 4-10~^ m şi 7-
70'^ m (spectrul vizibil). Deoarece aceste lungimi de undă sunt foarte mici,
este convenabil să le exprimăm în unităţi corespunzătoare:
micrometru (7|i»î = 70"" ni), nanometru {Inm = 70"' m) şi
angstrom (l = 10''" m).
Ceea ce diferenţiază lumina de restul undelor electromagnetice este
capacitatea acesteia de a impresiona organul vizual uman, de a produce
senzaţia vizuală. In mod evident, caracteristicele ochiului variază de la o
persoană la alta în funcţie de circumstanţe; aceasta a condus la definirea în
cadrul opticii, prin convenţie, în urma studiilor statistice, a unui observator
normal mediu.
Senzaţia vizualăprodusă de lumină asupra ochiului, se manifesta în două
moduri: senzaţia de culoare şi senzaţia de intensitate.
 IK Optica ondulatorte

Lumina cu o distribuţie spectrală dată va produce unui

jbservator normal o senzaţie de culoare specifică. Lungimile de undă Culoarea A,(nni)
ile culorilor spectrului vizibil sunt cele prezentate în tabel. Lumina Violet 400 - 450
caracterizată printr-o singură lungime de undă este numită lumină
monocromatică (de o singură culoare). Deşi, utilă în teorie, lumina Albastru 450 - 500
monocromatică reprezintă o idealizare, o imposibilitate experimentală. Verde 500 - 550
Prin utilizarea unor surse sau filtre speciale, este posibilă limitarea
Galben 550 - 600
domeniului lungimilor de undă la o bandă îngustă ce poate să ajungă
rână la Inm (lumină aproximativ monocromatică). Lumina albă constă Portocaliu 600 - 650
imtr-un amestec de unde ale căror lungimi de undă se extinde pe tot
Roşu 650 - 700
>pectrul vizibil (lumină policromatică).
Senzaţia de intensitate produsă de lumină asupra ochiului,
Tab. 1. Lungimile de undă ale culorilor
lepinde atât de energia transportată de unda luminoasă ce pătrunde în : spectrului vizibil
chi, cât şi de aptitudinea ochiului de a transforma această energie în
>enzaţie vizuală. Sensibilitatea unui ochi mediu normal diferă pentru
diferite lungimi de undă ale luminii, adică pentru diferite culori. în fig. :
este prezentată sensibilitatea spectrală relativă a ochiului în funcţie de
lungimea de undă a luminii. Se constată că aceasta este maximă pentru
lungimea de undă de 550 nm (culoarea verde - galben).
O undă electromagnetică, deci şi lumina, este o undă transversală in
care vectorii intensitate câmp electric ~E şi inducţie câmp magnetic 3
oscilează în fază pe direcţii reciproc perpendiculare şi în acelaşi timp
perpendicular pe direcţia de propagare adică pe viteză: 5 = 5 x v.
Efectele luminoase sunt produse de componenta electrică a
câmpului electromagnetic şi sunt independente de orietarea acestuia 400 550 700
intensitatea interacţiunii magnetice cu mediile materiale este în general
Lungimea de undă (nm)
:nult inferioară celei electrice).
Conform teoriei lui Maxwell, viteza de propagare a luminii Fig. 2 Sensibilitatea spectrală relativă a
intr-un mediu omogen este: v = .- - - - ochiului

-înde e şi |i reprezintă permitivitatea electrică respectiv permeabilitatea

magnetică a mediului. în cazul vidului: e = e^ şi ^ = |u,, viteza de
propagare a luminii devine: c = , = 3-lO^m/s

Raportul dintre viteza luminii în vid şi viteza luminii Cea mai precisă metodă de
într-un mediu oarecare este cunoscut în optică sub numele de determinare a vitezei luminii constă
c I------------ în determinarea independentă a
indice de refracţie absolut al mediului n = - = ^e^ ■ [i^ ^ lungimii de undă şi frecvenţei luminii
emise de un laser stabilizat, viteza
unde £ = e/Eg şi \x^ = \x/ JA^ sunt valorile relative ale permitivităţii luminii în vid fiind c = X'V. Metoda
electrice respectiv permeabilităţii magnetice ale mediului. Relaţia propusă de K.M. Evenston dă pentru
anterioară stabileşte o legătură între proprietăţile optice, electrice şi viteza de propagare a luminii în vid
magnetice ale unei substanţe. valoarea c = 299792458 ± 1 m/s.
Deoarece e > 1 şi )a.^ > 1 rezultă imediat căn> 1 ş i y < c . v = c/n In Această valoare a fost
reprezentarea teoriei ondulatorii, frecvenţa v a undei rămâne adoptată ca viteză standard în anul
neschimbată la trecerea într-un alt mediu. Notând prin X = cA' şi /. = 1983 şi folosită pentru definiţia
v/v, lungimea de undă a luminii în vid respectiv într-un mediu având metrului. Noua definiţie a metrului
indicele de refracţie n, obţinem: face legătura între unitatea de
X = Xg/n. lungime şi unitatea de timp prin
relaţia fundamentală X = c-T.
colecţia
EDUCAŢIONAL 117
 Prin urmare, atât viteza cât şi lungimea de undă a luminii se modifici la
trecerea acesteia dintr-un mediu în altul - mărimea fizică decisi\ i pentru
caracterizarea luminii monocromatice rămâne frecvenţa.
Să presupunem că în intervalul de timp A?, propagându-se într-
un mediu de indice de refracţie n cu viteaza v, lumina parcurge distanţa
Ax = v ■ A?. Vom numi drum optic (Ax), distanţa parcursă de lumină în
acelaşi interval de timp, propagându-se în vid cu viteza c, (Ar) = c • Ar.
Din această definiţie rezultă imediat relaţia dintre drumul optic (Ax) şi
drumul geometric Ax
(Ax) = M ■ Ax .
Fig.3 Modificarea lungimii de undă la Substituirea drumului geometric cu drumul optic consenă
trecerea dintr-un mediu în altul
coU-- x-n
faza undei: <^ ^

________. > jLumiha este o undă electromagnetică a^ de tindă aipOT*^

REŢINEŢI j^paţ^imativ;:4:-|^^^^:?m*.^ p^^îlfectele^
lumli^ft?iiinf:; liljliBd ide orientarea
acestm ^^Iţggrietăţile oiptice, Velec
^^^^,ji^.. Indiceie'de-reftaţţie este'o'tonstaiiM din
^^^i« vedere.ypropagăriîjundetor-electiFomagţi ; ■.:.' ^ ■ ^JrojMetăfile oj^^
ale mediului Jiiodifflcâ ^iteiaM» Iwite^ fi^^liii^iBiiilieiiţa .acest

(Fi,F2) 1.2. Dispersia luminii

Diar Determinări precise ale indicelui de refracţie au pus în
evidenţă faptul că acesta depinde atât de natura mediulu: prin
2,5 care se propagă lumina cât şi de lungimea de undă
lant (frecvenţa) acesteia.
n = n (k)
1 1 Vom numi dispersie fenomenul de variaţie a indicelui
1,7
2,4 «^^ de refracţie cu lungimea de undă (frecvenţa) luminii ce
ss clade
■o nint silicat străbate mediul.
"3 _u
■3 cil Vidul reprezintă singurul mediu mediu optic nedispersi\ -
fll,5
1,4 undele luminoase se propagă în vid cu aceeaşi viteză c.
J , icla de| flint 1 borat independent de lungimea de undă. Toate celelalte medi:
____ c
Cu'art optice prezintă fenomenul de dispersie. în general la creşterea
Ş;Sti cla de crown :u it lungimii de undă indicele de refracţie scade (dispersie
silic normală). Există însă şi cazuri în care la creşterea lungimii de
; Cuar topit
undă indicele de refracţie creşte (dispersie anormală).
Fenomenul de dispersie poate fi bine evidenţiat cu
ajutorul unei prisme optice. Un fascicul de lumină albă
Apa (policromatică) incident pe prismă suferă două refracţii
succesive la cele două feţe plane ale prismei. Deoarece
deviaţia produsă de prismă creşte cu creşterea indicelui de
refracţie, lumina violetă este deviată cel mai mult iar lumina
400 roşie cel mai puţin, celelalte culori ocupând poziţii
500 600 700
Lungimea de undă (nm) intermediare. La ieşirea din prismă fasciculul de lumină se
desface sub formă de evantai după cum se poate obser\ a şi
Fig. 4 Variaţia indicelui de refracţie cu lungimea de undă în figura 5. Lumina a fost dispersată (răspândită spaţial)
formând un spectru.
EDUCAŢIONAL | 118
colecţia 1
 IV. Optica ondulatorie

Fig. 5 Dispersia luminii prin prismă

Când lumina albă este dispersată de o prismă, întregul fascicul sub formă de
Fig. 6. Deviaţia şi dispersia luminii prin prismă
evantai este deviat în raport cu direcţia incidenţă. O măsură convenabilă pentru această
deviaţie este dată de unghiul de deviaţie al luminii galbene, deoarece galbenul este situat
aproximativ la jumătatea spectrului vizibil şi este uşor de verificat în practică. O măsură
simplă 3 dispersiei o constituie distanţa unghiulară dintre raza roşie şi cea . ioletă.
Deoarece deviaţia şi indicele de refracţie sunt corelate, deviaţia intregului spectru este
raportată la indicele de refracţie corespunzător luminii galbene, pe când dispersia
depinde de diferenţa dintre indicii de refracţie pentru lumina violetă şi cea roşie.

Fig. 7

^ Ţineţi o prismă aproape de ochi şi priviţi în jur prin ea. Observaţi marginile
obiectelor albe care devin colorate.

^ Cu ajutorul unei fante simple se realizează un fascicul de lumină, îngust, paralel,

orientat vertical. Se aşază o prismă optică pe un suport orizontal, astfel încât fasciculul să
cadă pe o faţă a prismei. Se roteşte prisma până când pe ecranul aşezat lateral (sau perete)
apare spectrul continuu.
m • ■ •'-■■ - ■•■ •• 'i '41
^pfejrtîeailiioi» ^plc,:ttefflspe!^îv;ji^^^^^ll";^i;;?
^^^
^pip!Br^ii|i}ia« ■""" ...... ^f-'^^^^f^^pŞ

^fejeifsie^iHjriH
:«s?S;iS^i
Să ne reamintim! • Unghiul de deviaţie (format de razei
• Legea refracţiei: «,5m / n^sin r direcţia razei emergente cu direcţia incident
e): ?> = i + i'-A
• Deviaţia minimă (se produce în cazul mersului simetric al razei
de lumină prin prismă - direcţia razei prin prismă este paralelă cu baza
prismei): 5^ = 2i -A
• Condiţia de emergenţă (o rază incidenţă pe prismă părăseşte
prisma indiferent de unghiul de incidenţă): A^ 21 (l - reprezintă unghiul
hmită peste care apare reflexia totală sin 1= lin)
■ K+A
sin-^------
• Formula spectroscopică: n = -
A
Sin Fig. 8 Mersul razelor de lumină prin prismă

colecţia
EDUCAŢIONAL

4
Studiu de caz

Dispersia luminii prin prisma subţire cSspe

O undă monocromatică la incidenţă normală pe Fig. 9 A n■ l Aturu
suprafaţa prismei suportă o deviaţie unghiulară 5. La Prisma Frontul de
undă incident
L \
1 direcţia
incidenţă două
baza prismei frontul de undă parcurge distanţa / cu
viteza c/n. La vârf grosimea prismei este zero,
subţire
^ Cure,
■ iolei
frontul de undă are viteza c, 119 deci, în acelaşi invar
interval de timp parcurge distanţa n ■ l.
Deoarece prisma este subţire, unghiul A este direcţia
mic, putem utiliza aproximaţia unghiurilor mici, emergentă Iw Soc
sinA=iA şi cos A == /. Din geometria figurii rezultă:
tg8^8J^ld}l,itgA=^A = L / \
^ L L a) deviaţia
razei
Substituind A în expresia lui 5 obţinem: emergente
5 = (n-l)A.
Valoarea lui n pentru lumina roşie este n^iar
pentru cea violetă n (extremele spectrului vizibil).
b^ = (rt^.l)A; 5^=K-7M Dispersia
unghiulară poate fi exprimată prin relaţia:
d -d = (n -nJ-A.
Pe un ecran aflat la distanţa D în spatele
prismei distanţa ce separă radiaţia violetă de radiaţia
roşie (lărgimea spectrului vizibil) este: pn
Ax
Ax = X -X = (n - nJDA. b) dispersia
undelor
luminoase
120 (FI*) 1.3. Interpretarea electromagnetică a dispersiei
Interpretarea fenomenului de dispersie se bazează pe concepţii
bine definite cu privire la natura undei luminoase şi mecanismul de
interacţie al acesteia cu substanţa. Unda luminoasă este o undă
electromagnetică iar substanţa reprezintă im sistem de sarcini electrice,
REŢINEŢI şi Studii
atomi şi molecule. Interacţia dintre lumină şi substanţă se reduce la
Dispersia apare ca rezultat (specto^
interacţia dintre câmpul electromagnetic al undei luminoase şi sarcinile
ai interacţiunii dintre câmpul mijloac
electrice care intră în structura substanţei.
electromagnetic al undei Proprietăţile electromagnetice ale substanţei sunt descrise prin
luminoase şi sarcinile parametrii macroscopici e şi (i, permitivitatea electrică şi permeabilitatea în corn}
electrice ce alcătuiesc magnetică. Interpretarea microscopică a acestor parametri presupune colimat
substanţa. studiul polarităţii electrice şi magnetice, adică studiul deplasării sarcinilor
Variaţia parametrilor electrice şi orientarea dipolilor sub acţiunea câmpului electromagnetic. O
macroscopici £ şi ji ai asemenea tratare clarifică influenţa câmpului electromagnetic asupra
substanţei cu frecvenţa undei mărimilor fenomenologice e şi |X, în particular dependenţa acestora de
luminoase explică frecvenţa undei electromagnetice.
dependenţa indicelui de Cât timp frecvenţa undei electromagnetice este mică în
refracţie « = y e • p. lunsime comparaţie cu frecvenţa proceselor ce caracterizează atomii,
de undă. permitivitatea electrică e şi permeabilitatea magnetică ţi sunt practic
constante (valori statice). Odată cu creşterea frecvenţei undei
electromagnetice, apară o dependenţă a acestor mărimi de frecvenţă
(valori dinamice). Această dependenţă determină variaţia indicelui
eoleeţia de refracţie « = ve|i cu frecvenţa, ceea ce explică fenomenul de dispersie.
EDUCAŢIONAL
 IV. Optica ondulatorie

CURCUBEUL
Curcubeul se produce prm efectele ^„,,„ ...^.^ „,^ ,^„.,^,,0,,
:;--siei şi reflexiei luminii soarelui de către puăturde de ploaie
-.: când condiţiile de ohsen>are sunt favorabile, se pot vedea
: L urciibee, cel interior numit şi primar şi cel exterior secundar
stibeul interior care este mai strălucitor este roşu la margine şi
.ct in centru, pe când în curcubeul exterior, mai ,stins. culorile simt
ersate
.
Lumina soarelui este reflectată atât la inti'area cât şi la ieşirea
lumina din picătura
Soarelu în
de apă. interiorul
reflexie picăturii, lumina
este dispersată şi
suferă o reflexie
în cazid
curcubeu curcubeului primar, două reflexii în cazul curcubeului
secundar Direcţia de emergenţă a razei luminoase
depinde de indicele de refi-acţie deci de lungimea de
undă. In curcubeul primar unghiul de deviaţie 8 este de
dispersie 42,5° pentru lumina roşie şi 40,8° pentru cea violetă. In
cazul ciircubeuhii secundar unghiurile corespunzătoare
sunt de 50,1 ° pentru lumina roşie şi 53,2°pentru cea
curcubeu violetă.
l primar
curcubeul
secundar
SPECTROSCOPUL CU PRISAdÂ
Un domeniu important de utilizare a dispersiei este cel al spectroscopiei optice care vizează obţinerea
studiul spectrelor de lumină. Aparatele optice folosite în acest scop poartă numele generice de spectroscoape
pectografe - dacă spectrul se înregistrază pe o placă fotografică, spectrometre - dacă se înregistrează cu
"floace electronice).
Spectroscopiil cu prismă foloseşte ca mediu dispersiv o prismă optică care descompune limiina :
componentele sale spectrale. Radiaţia luminoasă pătrunde în spectroscop printr-o fantă liniară S, este jlimată
apoi cu ajutorul lentilei L„ în aşa fel încât străbate sub forma unui fascicul paralel prisma P.
___________________________,___________^______________________________ In aceasta se
produce
dispersia şi apoi
fasciculul
Prisma
Lentila este focalizat de către
colimatoare Lentila de lentila L, (numită şi lentilă
camera
de cameră) pe ecranul E
pe
\\ care se înregistrează
spectrul
respectiv. Acest spectru
este format dintr-o serie
Ecran de
imagini liniare distincte
ale
 fantei Sj, date de fiecare
componentă spectrală X
din
fascicuhd incident. M

I colecţia
lEDUCAŢIONAL 121
 Verifică şi consolidează

1. Exprimaţi lungimea de undă a radiaţiei H. Folosind graficul din fig. 4 precizaţi

albastre valoarea indicelui de refracţie al cuarţului
de 4(S() nm in metri, mierometri şi angstromi? pentru radiaţia de 450 nm precum şi variaţia
R: 4S() -10 •'m/0,48\im/480() A indicelui de refracţie al sticlei de flint cu
2. Caieulaţi timpul necesar lumi nii pentru a silicat pe întreg domeniu vizibil.
R: n = 1.55 ' n -n = 0,05.
ajunge
de la Soare la Pământ. Distanţa ce separă cele
9. O radiaţie monocromatică având Irccxenţa
două
V = 0,5 ■ 10^' Hz parcurge un mediu optic de
corpuri este de aproximativ 1,5 -Kfkm.
indice de refracţie n = 1,5. Determinaţi
R: 500 ,v
lungimea de undă şi \ ite/a radiaţiei în mediul
3. Pentru caracterizarea unei unde considerat.
monocromaticc R: X = 400 mn / v - 2 • 10' m/s
este mai bine să precizăm frecvenţa sau
lungimea de 10. [explicarea fenomenelor luminoase în
a undă? Justificaţi răspunsul. cadrul

4. Frecvenţele a trei radiaţii monocromaticc

teoriei electromagnetice a luminii se face
neţinând
I
sunt seama de contribuţia câmpului magnetic al
V. - 5,5 ■ IO'" Hz, v^ - 4,5 ■ IO'-* Hz şi undei
V, = 3,5- 10" Hz. Precizaţi culorile electromagnetice. F.xplicaţi de ce.
aproximative ale celor trei radiaţii.
R: verde / roşu / invizibilă (IR) //. Privind fotogralla din t1g. 5 precizaţi ce fel
5. Precizaţi intervalul de frecvenţe de dispersie (normală sau anormală) prezintă
corespunzător materialul din care este confecţionată prisma.
spectrului vizibil. Justificaţi răspunsul.
R: 0,428 • 10'' Uz - 0,750 ■ 10" Hz
12. în pract i că sunt uti I i za te pentru anal i za
6. O radiaţie monocromatică se propagă în I
spectrelor spectroscopul, spectrograful şi
două spectrometrul. Verificaţi cu ajutorul
medii optice având indicii de refracţie n^ > dicţionarului definiţiile acestor aparate şi
n^. Ce întocmiţi un referat în care să descrieţi
relaţie există între vitezele, lungimile de unde aplicaţii ere necesită diferenţierea
şi constructivă a acestora.
frecvenţele radiaţiei în cele două medii?
R:v,<v/X^<?./v^< v_,
7. Se modifică lungimea de undă a luminii la
refracţie? Dar la rcllexie?

122
Fig. 10
Interferen
2. iuni de bază
ţa luminii INTERFERENŢ Interferenţa este un fenomen specific ondulatoriu, caracteristic
tuturor undelor indiferent de natura lor. Deşi multe din trăsăturile
colecţ A LUMINII
ia 1 interferenţei undelor luminoase sunt comune cu cele ale interferenţei
EDUCAŢION
AL ( undelor mecanice studiate anterior, există şi aspecte fiindamental
F distincte legate de modul în care este emisă şi recepţionată lumina.
i, Rezultatul interferenţei undelor luminoase nu este direct
observabil ca în cazul undelor mecanice. Ceea ce înregistrează
F receptorul optic, în particular ochiul, este intensitatea undei luminoase
2 proporţională cu pătratul amplitudinii de oscilaţie a câmpului electric.
) Prin interferenţa luminii vom înţelege deci suprapunerea
2 undelor luminoase având drept rezultat modificarea repartiţiei spaţiale a
intensităţii luminoase.
. Ca şi în cazul undelor mecanice obţinerea unei interferenţe
1 staţionare condiţionează observabilitatea fenomenului. Interferenţa este
. staţionară dacă diferenţa de fază A(p dintre undele care interfera nu se
N modifică în timp.
Undele pentru care diferenţa de fază rămâne constantă în timp se
o numesc unde coerente. Coerenţa reprezintă deci o condiţie necesară
ţ pentru obţinerea interferenţei undelor luminoase.
(FI*) 2.2. Studiu
cantitativ
Sursele de lumină sunt formate din atomi care în cadrul -nor Fie două surse
procese de natură cuantică emit unde electromagnetice. Emisia _nei unde punctiforme S^ şi S^ care emit unde
de către un atom este un proces aleatoriu de durată fmită, foarte scurtăx^ luminoase, plane, monocromatice de
70*5. O astfel de undă (tren de undă) are o lungime = T • c ^ 3 m. Pentru aceeaşi frecvenţă, având vectorii de
ca acelaşi atom să emită un alt tren de undă caracterizat în mod evident oscilaţie orientaţi pe aceeaşi direcţie.
printr-o altă fază iniţială, este necesar in medie un interval de timp de Câmpurile electrice ale celor două unde
aproximativ 10"'s. Lumina unei surse este formată dintr-un număr foarte intr-un punct P situat la distanţele r^
mare de astfel de trenuri de undă, emise în general în mod independent, respectiv r^ în raport cu cele două surse
care sensibilizând receptorul optic fac observabil fenomenul luminos. sunt descrise prin ecuaţiile:
Un receptor optic, în particular ochiul, prezintă o anumită merţie
xL I — -^01 i^t'fT 2n\ +%
adică, viteza de reacţie la înregistrarea unor variaţii ale mtensităţii
luminoase este limitată. Variaţii ale intensităţii luminoase situate sub un
anumit interval de timp specific receptorului sunt inregistrate prin
valorile lor medii. în cazul ochiului acest interval de rmp este de
aproximativ l^'s-Fe de altă parte lumina înregistrată de ^ receptor optic
nu provine dintr-un punct ci dintr-o regiune mai mare sau mai mică
circumscrisă punctului. Variaţii ale intensităţii luminoase in Ulteriorul
acestei regiuni sunt înregistrate tot prin valorile lor medii. in concluzie
procesul de înregistrare a intensităţii undelor luminoase jnplică în mod
determinant o dublă operaţie de mediere, atât în timp ;ăt şi în spaţiu.
Având în vedere mecanismul de emisie a luminii, în cazul a două
unde independente, diferenţa de fază Acp are un caracter aleatoriu fazele
iniţiale ale celor două unde sunt nedeterminate). Deducem de aici că
două unde luminoase independente nu pot să interfere.
Obţinerea unor unde luminoase corente este posibilă prin
divizarea luminii provenită de la o singură sursă. Undele rezultate sunt
suprapuse după ce în prealabil au parcurs drumuri optice diferite. Orice
schimbare întâmplătoare a fazei, afectează în aceeaşi măsură undele
rezultate lăsând nemodificată diferenţa de fază.
Pentru undele coerente diferenţa de fază rămâne constantă în
dmp dar poate varia de la punct la punct. In câmpul interferenţial vor
exista maxime şi minime luminoase numite franj e de interferenţă.
IK Optica ondulatorie .Obţji^
divizarea lumi
REŢINEŢI
Interferenţa luminii reprezintă suprapunerea undelor
luminoase având drept rezultat modificarea repartiţiei spaţiale a
intensităţii luminoase.
Procesul de înregistrare a intensităţii luminoase implică o
dublă operaţie de mediere, atât în timp cât şi în spaţiu.
Lumina emisă de sursele luminoase constă înji^p^^ ^jjgjuudă
nedeteri ' ^^^'^
j^^^^UPe pentru care
^perenţ a° "d|g||^. rămâne "Seonstată -""--""'-^"^
coerente.
Coerenţa reprezintă o condiţie necesşyţâfijpntru obţinerea
interftiîifc undelor luminoa; Undele li dependenteiţj ,,. _ :

-£JT — -^0? '-*''^

2n\ — + %.
Fig. 11 Interferenţa undelor paralele de
Prin (pjjj respectiv (p^^ ^"^ notat fazele iniţiale aceeaşi frecvenţă
ale celor două unde. In baza principiului superpoziţiei intensitateea
câmpului electric rezultant în punctul P este: E = Ej+ E^-
Pentru un experiment
Aplicând un procedeu similar celui folosit la compararea oscilaţiilor
virtual accesaţi:
mecanice (metoda trigonometrică sau metoda fazorială) obţinem pentru
amplitudinea undei rezultante expresia: Eg^Eg,+Eo2+2Eg,E„,cosA(p www.portal. edu. ro
123 [EDUCAŢIONAL
I colecţia

o undă luminoasă deforma
arbitrară poate fi reprezentată ca o
sumă de unde monocromatice
(descompunere Fourier). Atâta
timp cât este adevărat principiul
superpoziţiei (efectul acţiunii
simultane reprezintă suma efectelor
provocate de fiecare acţiune în parte)
putem înlocui unda cu componentele
Diferenţa de fază A(p dintre cele două unde este determinată atât
de fazele iniţiale cât şi de distanţele ce separă punctul P de surse:
A9 = (p, -(p^ =2n^ +Acp,; Acp, =(p,, -cp^^
Observabilă în punctul P este valoarea mediată în timp a
mtensităţii luminoase. Cum aceasta este proporţională cu pătratul
amplitudinii de oscilaţie a câmpului electric şi având în veder?
proprietăţile operaţiei de mediere obţinem:
^0 = Eol + EI2 + 2E^fiQ2 cos Acp
Bara planată deasupra mărimilor desemnează operaţia
de mediere. Notând valorile medii ale intensităţii luminoase
'2

sale şi studia acţiunea fiecărei I~^„;I,~El,;I = 241;

2 ~ E02; 1,2 -2^1,-f •coi'A(p' 2EgjEg2COSAf^
componente în parte. Procedând în rezultă: ^ = 1^12+1,2-
acest mod analiza problemei în relaţia precedentă
generale a propagării unei unde prin/^^ am notat termenul de interferenţă. După valorile pe care le poate
luminoase de formă arbitrară se lua acest termen distingem două cazuri:
simplifică considerabil 1,2=0^1
h^h
Fenomenul de interferenţă a undelor luminoase nu este
observabil. Cele două unde acţionează independent astfel încât
mtensitatea luminoasă în P este egală cu suma intensităţilor lumininoase
produse de fiecare undă separat.

Interferenţa undelor este în acest caz observabilă. Acţiunile

celor două unde sunt corelate iar intensitatea luminoasă în P diferă de
suma intensităţilor.
în cazul undelor independente diferenţa de fază Acp are un
caracter aleatoriu (fazele iniţiale cp^^ şi cp^^ sunt nedeterminate). într-un
interval de timp extrem de scurt, Acp parcurge toate valorile cuprinse mtre
O şi 2% radiani astfel încât valoarea mediată în timp a termenului de
interferenţă este zero. Pentru undele coerente obţinute prin divizarea
fasciculelor de lumină diferenţa de fază Acp rămâne constantă în timp

Fig.12 Interferenţă constructivă

(Acp = const.). Termenul de când Acp este maxim
interferenţă este în acest caz nenul, co^Acp = i^/ = /^=:(^ + ^)'
deci interferenţa este observabilă.
Acp - 2kK; k - număr întreg
Presupunând satisfăcute
condiţiile de interferenţă, observăm Acp = 27t^^-^ = 2A:n:
2
că rezultatul interferenţei este
Diferenţa de drum Acp dintre cele două unde este în acest caz un număr par
condiţionat de valoarea diferenţei
de fază A9 dmtre undele care de semilungimi de undă - condiţia de maximă interferenţă.
interfera. Distingem şi aici două Dacă co^Acp este minim atunci şi intensitatea luminoasă în
cazuri. punctul considerat este minimă (interferenţă distructivă)
Intensitatea luminoasă în co^Acp=-7=>/=/^=(77;-77;)'
punctul considerat este maximă Acp = (2k+])n; k
(interferenţă constructivă) atunci număr întreg
124 _________colecţia
EDUCAŢIONAL Acp = 271- '~^ = {2k + l)Tz=^l^ = r2-r,={2k + l)~

> Ar = r.
IV. Optica ondulatorie
In acest caz co
diferenţa de nsi
drum dintre der
cele două a
unde este că
un număr int
impar de en
semilungim sit
i de undă - ăţil
condiţia de e
minim de un
interferenţă. del
Dep or
endenţa car
periodică a e
intensităţii int
luminoase erf
de diferenţa era
de drum su
dintre nt
undele care eg
interfera ale
determină /^
apariţia în = /
câmpul = /
interferenţia .
l a unor I
maxime şi nte
minime nsi
luminoase tat
alternative, ea
franj ele de lu
interferenţă. mi
Forma no
franjelor de asă
interferenţă într
depinde de -un
geometria pu
dispozitivul nct
ui utilizat cor
pentru esp
obţinerea un
interferenţei zăt
. or
Să un
realizăm în ui
continuare ma
o scurtă xi
analiză a m
distribuţiei de
energiei în int
interferenţa erf
staţionară. ere
Pentru nţă
simplificare est
vom e
în acest int
caz /^ = 4/^. erf
Prin ere
suprapunere nţă
a celor două exi
unde stă
luminoase un
având def
fiecare icit
intensitatea ene
/ rezultă o rge
intensitate tic.
luminoasă La
egală cu 4/, niv
ceea ce pare el
să glo
contravină bal
principiului ene
conservării rgi
energiei. a
într-un se
punct co
corespunzăt nse
or unui rvă
minim de .
interferenţă
intensitatea
luminoasă
este 1=0.
Rez
ultatele
anterioare
sugerează
faptul că
interferenţa
determină
un proces de
redistribuire
spaţială a
energiei fără
încălcarea
conservării
energiei. în
punctele
corespunzăt
oare
maximelor
de
interferenţă
există un
exces
energetic în
timp ce în
punctele
corespunzăt
oare
minimelor
de
 pe
di
str
ib
este
uir
condjţlgi^^^
ea
^işrea
sp
diferenţiei^^
aţi
^^^^^;şi
al
implicit de
ă
diSerenţa de
a
drum optic
pjf
Ar dintre
ter
undele
gi
eareinterfei
eî
Bupă cum
un
diferenţa de
de
drum optic
i
dintre
lu
undele
mi
care
no
interfera
as
este u n
e
număr par
^
sau impar
re
de
sp
semilungim
ec
i de undă,
tar
re-
ea
■jpultatul
le
interferenţe
gii
i este
de
%n
con
maxim
ser
respectiv
var
un
ea
minim
ene
de
rfi^
interfe
iilai
renţă.
s
;
Interferenţa
determină

Studiu de caz

• Interferenţa undelor
neparalele
In
tratarea
fenomenului
de interferenţă
am presupus
că vectorii de
oscilaţie ai
celor două
unde sunt
orientaţi pe
aceeaşi
direcţie.
Această
ipoteză nu
trebuie să
creeze falsa
impresie că
interferenţa
undelor este
posibilă numai
în acest caz.
Dacă vectorii
£^ şi E^ sunt
orientaţi
arbitrar unul în
raport cu
celălalt, în
baza j
principiului
superpoziţiei
obţinem: E =
% + T,^[E)' =
(^)' + {W^'^'
+2E,-¥,

T
ermenul
de
interfere
nţă
derivă
din
produsul
scalar £;
• ^^ şi
este nul
(undele
nu
interfera)
numai în
cazul în
care în
toate
punctele
spaţiului
şi în
fiecare
moment
cei doi
vectori
sunt
perpendi
culari
 unul în
raport cu
celălalt.

(Fi,r2*) 2.5. m ,
o
Interferenţa
n p
nelocalizată o r
. c e
Dispozitivul r v
o ă
lui Young
m z
O a u
serie de t t
dispoziti i
ve c c
experim ă u
entale
utilizeaz S u
ă drept n
modalita (
te de f f
obţinere i i
a l l
undelor a t
coerente m r
, e u
divizare n
a t o
frontului p
de undă. d t
Din r i
această e c
categori p )
e face t ,
parte şi ,
dispoziti u
vul lui s n
Young u
cu b p
ajutorul ţ a
căruia a i r
fost r a
realizat e v
primul , a
experim n
ent de i
interfere n P
nţă a c
undelor a î
luminoa n n
se. d
D e c
ispozitiv s a
ul constă c r
dintr-o e e
sursă de n
lumină t s
unt E
practicat m
e două i o
fante n t
dreptung d i
hiulare i v
S^şiS, f
paralele e p
atât între r e
ele cât şi e n
cu n t
filament t r
ul şi un u
ecran E d
(fig. e c
14 ). a
U p r
ndele o e
emise de z
sursa S i s
ajung la ţ p
cele i u
două a n
fante Sj e
şi S^ a m
care, c
conform e c
principi s ă
ului lui t
Huygens u i
, devin i n
surse a t
secundar e
e. î r
Undele n f
secundar e
e emise r r
de a e
aceste p n
surse, o ţ
provenin r a
d de pe t
aceeaşi e
suprafaţ c s
ă de u t
undă, e
sunt p
coerente a n
, deci r e
interfera a l
. v o
Rezultat a c
ul n a
interfere u l
nţei este l i
observa z
bil pe P a
ecranul , t
 ă.
Fig.
1
4

D
i
s1
p2
o
z5
i
t
i
v
u
l

l
u
i

Y
o
u
n
g

s
c
h
e
m
a

d
e

p
r
i
n
c
i
p
i
u

I
I
EDUCAŢIONAL

Fig. 15 vul lui

Di Young

sp schema
oz simplificat
iti ă
 S simplificată
ă a
es dispozitivulu
ti i Young am
m notat prin 21
ă distanţa
m dintre cele
în două fante,
c prin D
o distanţa
nt dintre
in paravan şi
u ecran iar prin
ar x coordonata
e punctului P
st în raport cu
ar centrul
ea ecranului O.
d Deoarece în
e general
in lărgimea
te fantelor şi
rf distanţa
er dintre ele
e reprezintă
nţ fracţixmi de
ă milimetru în
în timp ce toate
tr celelalte
- distanţe sunt
u de ordinul
n sutelor sau
p miilor de
u milimetri,
n vom lucra în
ct aproximaţia
P unghiurilor
a mici.
p Dife
ar renţa de
ţi drum 5
n dintre cele
â două unde se
n exprimă prin
d relaţia: 5=
ec 21- sinQ ^
ra 2/9
n Din
ul geometria
ui figurii tg Q
. =^ Q = x/D.
In Substituind
sc în expresia
h lui 8
e
obţinem: 5=
m
—■
a
 D număr par
D sau impar de
u semilungimi
pă de undă, în
cu punctul M
m obţinem un
8 maxim
es respectiv un
te minim de
interferenţă.

P ■2,^ 2 CU. k
e număr
n întreg rezultă
t poziţia
r maximelor de
u

F -k—
i
21
'

interferenţă:
Primul
maxim de
interferenţă
se obţine
pentru A: =
O şi se
găseşte în
centrul
ecranului.
Maximele
de ordin
superior
sunt plasate
simetric în
raport cu
centrul
ecranului.
In mod
similar
putem
obţine şi
poziţia
minimelor
de
interferenţă.
Dist
anţa dintre
două
maxime sau
minime
consecutive,
 i= k+i
x, 21
Figura
de interferenţă
se prezintă sub
forma unor
franje
rectilinii,
paralele şi
echidistante
(franjele
luminoase
alternează cu
cele
întunecoase).

Fig. 17
Explorare. Investigare

In
te ^
rf
Priviţi o
er
en sursă de
ţă lumină
în (beculeţ sau
lu lumânare) de
mi
la câţiva
nă
m metri printr-
on un diapozitiv
oc de fante
ro Young
m
(distanţa
ati
că dintre fante
0,2-0,6 mm)
ţinând
diapozitivul
aproape de
ochi. Se pot
observa
astfel
franjele de
interferenţă
colorate
produse prin
dispoizitivul
Young.

'^
Se
proiectează
ra perete aflat
za la 4-5 m
u distanţă. în
n faţa laserului
ui se aşază un
la dispozitiv cu
se fante Young
r având grijă
d ca fasciculul
e de lumină să
b treacă prin
u cele două
z fante. Pe
u perete pot fi
n observate
ar franjele de
p interferenţă
e în lumină
u monocromat
n ică.

R liviza
rea
front
ului
de
undă.

^
colecţia
126 EDUCAŢIONAL
 Interferenţa în lumină albă
După cum am văzut lumina albă (policromatică) constă
dintr-un amestec de unde ale căror lungimi de undă se extind pe tot IV. Optica ondulatorie
Studiu de caz

spectrul vizibil. Deoarece în dispozitivul Young poziţiile maximelor

de interferenţă depind de X prin relaţia x^=k-— putem trage
următoarele concluzii: 21

• poziţia maximului de ordinul Fig. 18 Interferenţa

zero nu depinde de lungimea de undă, deci produsă de lumina albă
la trecerea prin două
franja centrală este albă;
fante înguste
• pentru ordine de interferenţă k
diferite de zero franj ele violete vor fi mai
aproape de franja centrală decât franjele
roşii;
• începând de la anumite valori ale
ordinului de interferenţă franjele diferitelor
culori se suprapun şi pe ecran apare o
iluminare constantă în care franjele nu se
mai disting.

(FI*) 2.^. Dispozitive Fig. 19

interferenţiale Oglinda
Lloyd
Obţinerea undelor coerente prin
divizarea frontului de undă se poate realiza
prin: "i
• formarea a două imagini ale aceleiaşi I
surse luminoase; "2
>''
• folosirea sursei luminoase şi a unei imagini l
a sa.
Redăm în continuare câteva tipuri de
dispozitive interferenţiale ce folosesc aceste

V
metode.

Oglinda Lloyd
Dispozitivul experimental cunoscut
sub acest nume este prezentat în fig. 19 şi
are drept piese principale o sursă de lumină
monocromatică şi o oglindă plană.
Interferenţa are loc prin suprapunerea undelor
provenite direct de la sursă cu undele
reflectate de oglindă. Undele reflectate par
să provină din sursa virtuală S'.
Diferenţa de drum optic se determină
ca şi în cazul dispozitivului Young ţinând
cont însă de saltul de fază de Ji radiani pe
care îl poate suferi unda reflectată
2lx A-
5=
D 2

Impunând condiţia de maxim

S = 2A: - obţinem pentru poziţia

maximelor de interferenţă

V
A/
Se verifică imediat că expresia interfi-anjei Ca şi în cazul
nu se modifică undelor mecanice la
reflexia unei unde
z=- luminoase pe suprafaţa
21' unui material având
indicele de refracţie mai
Faţă de figura de interferenţă mare decât cel al mediului
obţinută în cazul dispozitivului Young, din care provine unda,
figura de interferenţă obţinută în acest caz apare un salt în faza undei
de n radiani. Altfel spus
este deplasată datorită saltului de fază cu unda pierde (câştigă) o
i/2. semilungime de undă.
I colecţia
[EDUCAŢIONAL 127
 Oglinzile Fresnel
în acest dispozitiv interferenţial, cele două sxorse
coerente S^ şi S^ sunt imaginile virtuale ale sursei 5 în
oglinzile plane O^ şi O^ care fac între ele un unghi
apropiat de 180°. Din geometria figurii, conform
legilor reflexiei se observă că cele trei surse se găsesc
pe cercul de rază r, având centrul în C. Deoarece a este
mic, distanţa dintre cele două surse coerente poate fi
exprimată prin relaţia:
21 = 2r şina ^ 2r(x.
Prin analogie cu dispozitivul Young D ^ L + r, idi
interfranja este
{r + L)X
i=■
2ra

Fig. 20 Oglinzile Fresnel In aceeaşi aproximaţie, rezultă imediat şi urma câmpului

de interferenţă pe ecranul E:X^ 2La.
Pentru determinarea numărului A^ de franj e luminoase întregi
observabile pe ecran vom considera partea întreagă [RJ, a raportului
R = X/i. Deoarece din simetria aranjamentului instrumental N este
totdeauna impar, rezultă:
N = [RJ pentru [R]- impar
N = [R] -1 pentru [R] - par
^' ..'-'
Biprisma Fresnel
Dispozitivul este format din două prisme dreptunghiulare drepte
identice, de unghi refi-ingent A mic, cu bazele comime. După reflexia prin
cele două prisme lumina provenită de la sursa monocromatică 5 situată
pe axul de simetrie al dispozitivului, formează două imagim virtuale S^
a)
şi S^ care constituie surse coerente. Pentru fascicule de rază de lumină cu
deschiderea unghiulară mică, aflate sub incidenţă normală, putem folosi
din nou aproximaţia unghiurilor mici.
Ca şi în cazul dispozitivului Young interfranja are expresia:

1= X{d + D)
21

w—i—*U- Deviaţia prismei este dată de relaţia 5 = / + i'- A. Deoarece

b)
Fig. 21 Biprisma Fresnel
a) formarea imaginilor virtuale;
b) schema de principiu.
unghiurile sunt mici legile refi-acţiei la feţele prismei sunt / =± nr şi / =^
nr'. Având în vedere că^ = r + r 'deviaţia devine 5 = (n-l)A şi nu depinde
de unghiul de incidenţă. Prin urmare toate razele emergente din prismă
sunt deviate sub acelaşi unghi, deci par a proveni din acelaşi punct Sj.
Conform fig. 21, / = c?- 5 = (n-l)Ad şi înlocuind în expresia interfiranjei
obţinem:
X{d + D)
z=-
2{n-l)A-d Urma câmpului de interferenţă pe
ecran este: Z= 2Ld = 2(n-l)AL

128 colecţia I
EDUCAŢIONAL |
 IK Optica ondulatorie

\ Bilentile Billet
Dispozitivul interferenţial cunoscut sub numele de bilentilele 3illet Fig. 22 Bilentile Billet
se realizează prin tăierea unei lentile convergente în două jumătăţi iupă unul

I
din diametre. Fragmentele obţinute sunt lipite pe un opturator ie dimensiuni
mici care împiedică pătrunderea în câmpul interferenţial a razelor provenite
direct de la sursa S. Imaginile sursei S în cele două semilentile constituie
sursele coerente S^ şi S^ ale dispozitivului.
Vom nota prin d distanţa dintre sursă şi bilentile, L distanţa dintre
bilentile şi ecran, 2a distanţa ce separă cele două semilentile. Utilizând
rezultatele stabilite în cazul dispozitivului Young, interfranja poate fi scrisă
sub forma:
1=
21 Cu
relaţia lentilelor subţiri obţinem:
±_J___l_ X, =
^2 -^l J f + Xj
Din geometria figurii (relaţii de
asemănare) rezultă: l = a(l+f/x),
D=L- x^.
Pentru l=a / cazul fd considerat x,
d d-f (
D = L-
 In mod similar putem obţine şi urma câmpului de interferenţă
pe ecran (pentru L suficient de mare)
2a{L + d)
X=
d

REŢINEŢI sursele coerc-

in Mpdrea stars« şi a uiifii Imagina IJispozitiyei«
iiiterffertHiţial* suMto d» flecare ^atădeteriţte^
idintre sursele coerente sf ecran. . :.^>«»**6«»>»ja«»v«»«*«ţ«iwj«,«^^

(Fi,F2) 2 5. Interferenţă localizată Fig. 23 Interferenţă localizată

[colecţia________
Divizarea fasciculelor de lumină pentru obţinerea undelor EDUCAŢIONAL 129
;oerente se poate realiza şi cu ajutorul unor suprafeţe reflectătoare. r
ascicolul incident este înpari:e reflectat, în parte transmis, cu intenstităţi
;orespunzătoare, motiv pentru care metoda este cunoscută sub numele de
divizarea amplitudinii (intensitatea undei este proporţională cu lătratul
amplitudinii).

Faţă de suprafaţa reflectătoare, interferenţa poate fi observată ;e

aceeaşi parte cu sursa (interferenţă în reflexie), de cealaltă parte
interferenţă în transmisie). Figura de interferenţă este localizată la
-nfmit sau imediata vecinătate a suprafeţei reflectătoare după cum sursa :e
lumină se găseşte în apropierea suprafeţei reflectătoare respectiv la
iistanţă mare de aceasta.
în practică acest tip de interferenţă este cunoscut sub numele ie
„culorile lamelor subţiri" şi poate fi uşor observat pe petele de petrol iflate
la suprafaţa apei sau pe pereţii balonaşelor de săpun. în scopul
iiţelegerii fenomenului vom studia câteva cazuri particulare.

' ^^^^ Lama cu feţele plan paralele

Fie o lamă cu feţele plan paralele, de grosime d şi indice de
refracţie n. Lumina monocromatică incidenţă pe lamă suportă două
i reflexii pe cele două suprafeţe ale lamei. Undele emergente sunt paralele
(conform legilor reflexiei şi refracţiei) şi coerente (provin din aceeaşi
undă) deci interfera la infinit.
Din geometria figurii putem exprima diferenţa de drum optic
t -" dintre undele care interfera:
h^lnABĂAD--
Fig. 24 Mersul razelor de lumină prin lama cu unde am avut în vedere saltul de fază de 7t radiani al undei reflectate în
feţe plan paralele A. Exprimând distanţele AB şi AD în funcţie de grosimea lamei ş:
folosind legea refracţiei sin i = n sin r, obţinem
h = 2ndcosr-\— •
2
 Relaţia precedentă
condiţionează starea de interferenţă a
undelor reflectate. Observăm că razele
incidente pe lamă sub acelaşi ungh:
determină raze emergente paralele
caracterizate prin aceeaşi diferenţă d=
drum optic. Rezultatul interferenţei
este un maxim, respectiv un minitc-
după cum 5 este un număr par sau
impar de semilungimi de undă.
Figura de interferenţă poate fi
observată direct privind lama cu
130
Fig. 26 Interferenţă localizată
colecţia 1
EDUCAŢIONAL
ochiul acomodat pentru vederea la infinit sau utilizând o lentilă
convergentă care focalizează razele paralele în acelaşi punct. Din motive
de simetrie franj ele de interferenţă sunt inele concentrice numite şi „inele de
egală înclinare" deoarece fiecare inel este determinat de razele incidente
pe lamă sub acelaşi unghi indiferent de punctul luminos din care provin
sau de punctul de incidenţă. Inelele sunt deci clar conturate numai dacă
lama este perfect plan-paralelă. Pe această ultimă observaţie se bazează
metoda interferenţială de verificare a planeităţii suprafeţelor.
La incidenţă normală i =■ O rezultă r = Oşi diferenţa drum optic
devine:
5 = 2nd -i—.
Explorare. Investigare
^ Pe suprafaţa apei dintr-un vas de sticlă se lasă cu ajutorul
unei pipete o picătură de ulei uzat tratat eventual cu un solvent. Pelicula de
ulei se întinde pe suprafaţa apei formând o pată subţire de grosime
comparabilă cu lungimea de undă a luminii vizibile. Privind prin reflexie
spre geam, la lumina zilei se observă apariţia unor maxime de
interferenţă pe anumite porţiuni ale suprafeţei peliculei, corespunzător
realizării condiţiei:
2dncosr-\— = kX.
'_ -2 •
Dacă se priveşte suprafaţa de ulei sub unghiuri de incidenţă din ce în ce
mai mari, se remarcă schimbarea culorii petei spre albastru şi indigo ca
urmare a realizării condiţiei de maxim pentru aceste radiaţii.
 IV. Optica ondulatorie

Pana optică
Pana optică este o lamă subţire delimitată de două suprafeţe
plane ce fac între ele un unghi a mic. Ca şi în cazul lamei cu feţele plan
paralele, lumina incidenţă pe pană determină apariţia unor unde
coerente dar neparalele. Franjele de interferenţă sunt localizate la
intersecţia prelungirii razelor emergente în planul virtual OP (fig. 27).
In cazul unui fascicul incident normal pe suprafaţa superioară a
penei, valoarea mică a unghiului a determină deplasarea planului de
localizare a franjelor în imediata apropiere a suprafeţei penei (franjele sunt
practic localizate pe. pană). Starea de interferenţă într-un punct dat este
determinată de grosimea penei în acel punct (franje de egală grosime).
în acord cu cele stabilite la studiul lamei cu feţele plan paralele,
diferenţa de drum optic între razele care interfera în condiţii de
incidenţă normală este:
5 = 2dn + —.
2 b)
Notând prin d^, grosimea lamei în punctul în care se formează
Fig. 27 Pana optică: a) mersul razelor de
maximul de ordinul k şi folosind condiţia de maxim de interferenţă
lumină; b) determinarea interfranjei
obţinem:
X, 2ndt + — =
k'k.
2
în mod similar pentru maximul de ordinul k+1:

Din geometria figurii rezultă:

tga

2na
Interfranja este independentă de ordinul de interferenţă deci franjele de Fig. 28 Pana de aer
interferenţă vor fi drepte paralele şi echidistante.
Cu ajutorul a două lame subţiri transparente se poate obţine o pană de
aer (fig. 28). în acest caz saltul de fază (pierderea de semiundă) are loc la
suprafaţa inferioară a penei. Pana de aer are numeroase aplicaţii în tehnologie.

Explorare. Investigare

'^ Pe un cadru de sârmă se realizează o peliculă de lichid

folosind detergent concenfrat „Pur" amestecat cu apă. Se ţine cadrul
vertical şi se priveşte pelicula prin reflexie, utilizând lumina ce provine
de la o sursă extinsă. Pe măsură ce pelicula se subţiază sub efectul
gravitaţiei, se va putea observa formarea unor dungi orizontale colorate -
franje de interferenţă - începând de la marginea superioară şi avansând
spre mijlocul peliculei. Apariţia filelor de egală grosime s-a datorat
formării iinei „pene optice" de apă pe conturul cadrului de sârmă, având
muchia în partea superioară.
Fig. 29 Interferenţă în lumină reflectată de o peliculă subţire de săpun

I colecţia
lEDUCATIONAL 131
 ferenţa poate fi observată în j:^flexieş^^ izul lamei
cu feţel^^^^^^^^^^'*^*
.------„ate la infinit (fpa|||i^^^^^^iiîîlP
"în cazul penei opa^J^^^^^pjjmter' localizate.
pe..şuprafa|fi||K^|lft^
REŢINEŢI
^-_ Pentru un experlmeni

Studiu de caz
JSj^MCrL virtual accesaţi:

www.portal. edu. ro

Pana optică de unghi variabil. Inelele lui Newton y^

Prin punerea în contact a unei lentile plan convexe de distanţă focală

t \R
mare cu o lamă plan paralelă se poate obţine o pană optică de unghi variabil.
Pentru un fascicul de lumină monocromatică aflat sub incidenţă normală, pe
lentilă se observă, în lumină reflectată franj e de interferenţă circulare, cu centrul
în punctul de contact dintre cele două suprafeţe, numite inelele lui Newton.
Undele luminoase reflectate la suprafeţele penei interfera. Presupunând

«^ > n, diferenţa de drum optic dintre aceste unde poate fi scrisă sub
forma: 6 = 2ndj^ + n
2
unde am avut în vedere saltul de fază care apare la reflexia pe suprafaţa inferioară

a penei. Din geometria figurii: R^ = (R-dJ^ + r^^

Fig. 30 Pana optică de unghi
variabil
şi deoarece J^ mult mai mic decât R deci (dJRy este neglijabil obţinem:

2R
Diferenţa de drum optic devine

6 = «—+ -■ R
2
După cum 5 este un număr par sau impar de semilungimi de undă,
A,
avem un maxim respectiv un minim de interferenţă: 8 = yt— .
Cu această condiţie raza Rl inelului de interferenţă Fig. 31 Inelele lui Newton în
lumină monocromatică
se scrie

sub forma r.
{k-1).
2n
Pentru k = 1, obţinem ''^^ = O adică la punctul de
contact dintre lentilă şi lamă se obţine un minim de interferenţă
(diferenţa de drum optic apare doar datorită reflexiei pe suprafaţa
inferioară a penei). In lumină transmisă fenomenul este
complementar în centrul figurii de interferenţă obţinându-se un
maxim de interferenţă.
Utilizarea luminii albe conduce la formarea unor inele de
interferenţă colorate, numărul acestor inele scăzând (pentru ordine Fig. 32 Inelele lui Newton
de interferenţă k relativ mari, suprapunerea inelelor luminoase de _______în lumină albă________
diferite culori determină uniformizarea intensităţii luminoase).
 colecţia |
132 EDUCAŢIONAL
f IV. Optica ondulatorie

CONTROLUL CALITĂŢIISUPUiFEŢELOR
• Asigurarea miei precizii ridicate în confecţionarea suprafeţelor oglinzilor, lentilelor şi prismelor, reprezintă o condiţie
necesară în construirea instrumentelor optice moderne de calitate. Metodele interferenţiale permit, controlul cu mare precizie a
calităţii suprafeţelor polisate.
Utilizarea metodelor interferenţiale se bazează pe folosirea unui etalon, construit cu multă precizie. Aşezând suprafaţa
testată peste suprafaţa etalonulid, obţinan între aceste suprafeţe un strat subţire de aer, care dă în lumină reflectată o figură de
interferenţă netă. După forma franj elor de interferenţă precum şi după lărgimea lor putem să facem aprecieri asupra
imperfecţiunilor suprafeţei pe care o examinăm. Dacă imperfecţiunile suprafeţei studiate sunt neglijabile,inelele de interferenţă
vor fi bine conturate.
în cazul cercetării unor suprafeţe plane, suprafaţa cercetată şi
cea etalon sunt aşezate astfel încât acestea să formeze o pană suprafaţă verificată

de aer de unghi mic. Franjele de egală grosime formate între lamă etalon
două suprafeţe perfect plane, trebuie să aibă forma unor
drepte paralele cu muchia penei. Cele mai mici abateri de la
planeitate duc la curbarea acestor drepte într-un mod foarte
vizibil şi caracteristic. Folosind această metodă pot fi puse în
evidenţă abateri de la planeitate cu o precizie de O, OOS\i.

I
OPTICA STRATURILOR SUBŢIRI
Interferenţa pe straturi subţiri stă la baza unui nou domeniu al opticii numit optica straturihn-subţiri sau optica
albastră.
O peliculă plan - paralelă, subţire şi transparentă poate servi fie ca strat antireflectător (antireflex) fie ca strat
reflectător. Dacă undele reflectate pe cele două feţe ale peliculei sunt în opoziţie de fază, la ieşirea din pelicidă
interferenţa lor este distructivă. Dimpotrivă, dacă grosimea peliculei şi indicele de refracţie al acesteia sunt astfel alese
încât undele eniergente să fie înfiază, prin interferenţă acestea se vor întări.
Penti-u exemplificare să considerăm un strat subţire dintr-un material dur şi transparent depus pe o suprafaţă
de sticlă. Prin alegerea convenabilă a indicelui de refracţie al materialului, lumina poate fi reflectată în mod egal pe
suprafaţa interioară şi exterioară a stratului. In plus, considerând indicele de refracţie al materialului mai mic decât cel
al sticlei, diferenţa de fază introdusă de cele două reflexii este nulă. La incidenţă normală pentru o grosime a stratului
subţire egală cu X/4n, interferenţa celor două unde reflectate este complet distructivă. Lungimea de undă X se alge de
obicei în porţiunea centrală a spectrului vizibil. în acest caz reflexia are loc într-o oarecare măsură atât pentru lungimi
de undă mai mari, cât şi pentru lungimi de undă mai mici, iar lumina reflectată are o nuanţă purpurie. Reflexia globală
se reduce în acest mod la mai puţin de 1%.
Peliculele subţiri se aplică pe anumite piese optice, reducăndu-se astfel pierderile de lumină.
Prin combinarea mai multor pelicule subţiri, se pot construi , filtre interfierenţiale" care permit trecerea
radiaţiei cu o anumită lungime de undă. Au fost astfel realizate filtre care reflectă radiaţia infraroşie dar care sunt
transpar ente pentru radiaţia vizibilă. Cu ajutorul acestor filtre numite „ anticaloricc " obiectele pot fi iluminate fără a fi încălzite.

INTERFEROMETRUL MCHELSON
Marea popularitate de care se bucură acest dispozitiv interferenţial este legată în primul rând de folosirea
lui în experienţele având drept scop studiul infiuenţei mişcării orbitale a Pământului asupra vitezei

colecţia
[EDUCAŢIONAL 133
 Oglinda mobila «2
I
1 B i
1

Ol
h 4
1
•
. ...■^/
c f
A ţa- -.^

Lama : f co^rator Oglinda „

divizor fixa
\0
i

fi "3
r
t
1 -->„

«S"

■■■■ oTe propjgurt: t, uimiiiii. Interferometrul Mickelson are numeroase ahe aplicării cum ar fi. maturarea cu
mare precizie a lungimilor, determinarea indicilor de refracţie ai gazelor, măsurarea lungimii de undă a l
luminii.
Schema de principiu a interferometrulin este prezentată In figura de mai jos. Un fascicul de lumină de
la izvorul I cade pe o lamă plan-paralelă având una din feţe astfel metalizată încât conferă lamei calitatea
de a fi semitransparentă. Prin semitransparenţă şi reflexie în punctul A, fasciculul iniţial se împarte în
fasciculele 1 şi 2 orientate perpendicular unul pe altul. O rază din fasciculul 1 după ce se reflectă în C pe
oglinda O^ şi apoi în punctul A al lamei pian-paralele L^ ; se va propaga pe direcţia de observare O. Raza 2
după ce iese din lama divizor L^, se reflectă în B pe oglinda O, şi după ce străbate din nou pe acelaşi drum
aceiaşi lamă, se propagă pe direcţia de observare O.
Prezenţa celor două raze coerente 1 şi2 creează posibilitatea
obţinerii unei figuri de interferenţă. Figura de interferenţă poate fi
obserx'ată cu ochiul liber sau cu ajutorul unui instrument optic.
Diferenţa defaza dintre undele care interfera este condiţionată de
braţele interferometrulin (distanţele măsurate de la lama divizor la
cele două oglinzi).
Trebuie precizat că lama divizor Lj care are o grosimefinită,
introduce şi ea o diferenţă de drum optic între cele două raze care
interfera, deoarece raza 1 străbate această lamă o singură dată, pe
când raza 2 o străbate de trei ori. Pentru compensarea acestei
diferenţe de drum, în calea razei 1 se introduce o lamă compensator Z,„
prin care această rază trece de două ori.
Proprietatea fundamentală a construcţiei acestui
interferometru constă în posibilitatea deplasării fine a oglinzii O, şi
prin urmare posibilitatea imor variaţii fine a lungimii braţului
corespimzător acestei oglinzi. Prin deplasarea oglinzii O, se schimbă
diferenţa de drum a undelor care interfera. De urmărirea deplasării
oglinzii se leagă toate posibilităţile de aplicare a interferometridui ca
aparat optic de măsură.

Verifică şi consolidează

1. De ce nu observăm fluctuaţiile intensităţii

luminoase ale unui bec alimentat în curent
alternativ?
2. Cum se deplasează poziţia maximului central într-un dispozitiv Young dacă în calea unuia din fasciculele care interfera
introducem o lamă subţire din sticlă?
3. Cum se modifică interfranja într-un experiment Young dacă întreg dispozitivul este scufundat în apă?
4. De câte ori scade intensitatea luminoasă în centml ecranului dacă una din fantele dispozitivului Young este acoperită?
5. Diferenţa de drum optic dintre două unde luminoase
este de 0,5 A,. Determinaţi diferenţa de fază dintre
cele două unde şi precizaţi dacă interferenţa lor este
constructivă sau distructivă.
6. Figuraţi câmpul de interferenţă în cazul unei oglinzi Lloyd.
7. Determinaţi distanţa dintre un maxim şi un minim de interferenţă exprimat în interfranje în cazul dispozitivului Young.
8. Apariţia unei pete întunecate pe suprafaţa unui balon de săpun indică faptul că în curând acesta se va sparge. Explicaţi de
ce.

I
134 colecţia |
EDUCAŢIONAL |
 IV. Optica ondulatorie

3. DIFRACŢIA LUMINII
(FI*) 3.1. Noţiuni de bază
Alături de interferenţa luminii, fenomenul de difracţie
descoperit de E.M. Grimaldi în anul 1665, confirmă natura ondulatorie a
acesteia. Lungimile de undă extrem de mici ale luminii fac dificilă
evidenţierea experimentală a acestui fenomen inseparabil de cel de
interferenţă. Totuşi, dacă privim o sursă de lumină îndepărtată printr-o
ţesătură vom observa o serie de irizaţii care au drept cauză fenomenul de
difracţie.
în accepţiunea cea mai largă a termenului, prin difracţie se
înţelege orice modificare a repartiţiei spaţiale a intensităţii undei
luminoase suferită ca urmare a întâlnirii unor neomogenităţi ale
mediului. în sens restrâns vom considera neomogenităţi ale mediului
diverse ecrane sau deschideri practicate în paravane. Deoarece în cele Fig. 33 Difracţia la marginea unui paravan
mai multe dintre problemele de difracţie o parte de lumină este regăsită opac
in interiorul de umbră geometrică, difracţia este uneori definită ca fiind
..ocolirea unui obstacol de către lumină".
Caracteristicile esenţiale ale efectelor de difracţie pot fi
explicate pe baza principiului Huygens - Fresnel, conform căruia
fiecare punct al unei suprafeţe de undă poate fi considerat sursa unor
unde secundare, care se propagă în toate direcţiile. Undele secundare pot
fi compuse conform principiilor interferenţei, ţinând cont de
amplitudinile şi fazele lor relative. Operaţiile matematice sunt de cele
mai multe ori extrem de complicate.
Fenomenul de difracţie poate fi urmărit analizând modul de
comportare a luminii în cazul plasării în drumul acesteia a unui paravan
opac (semiplan). O mică parte din lumină „se curbează" în jurul muchiei
semiplanului pătrunzând în zona umbrei geometrice, care este mărginită de Fig. 34 Difracţie Fresnel
benzi alternative luminoase şi întunecoase. Observăm că în prima bandă
luminoasă, în imediata apropiere a umbrei geometrice, iluminarea este
chiar mai pronunţată decât în regiunea de iluminare uniformă.
Apariţia franj elor de difracţie poate fi explicată pe baza
principiului Huygens - Fresnel. Fronturile de undă, paralele cu
semiplanul sunt parţial blocate de obstacol. Celelalte unde se suprapun cu
undele care se formează în jurul punctului marginal al semiplanului
determinând apariţia franj elor luminoase şi întunecoase.
Difracţia care apare în lumină divergentă este cunoscută sub
numele de difracţie Fresnel. Difracţia care apare în lumină paralelă
poartă numele de difracţie Fraunhofer şi reprezintă un caz limită al
difracţiei Fresnel. Pentru obţinerea difracţiei Fraunhofer este necesar ca
sursa de lumină şi ecranul să se găsească la distanţe mari de obstacol. în
laborator acest lucru poate fi obţinut prin folosirea unor lentile
convergente care să transforme fasciculele de lumină divergente in
fascicule paralele.
Explorare. Investigare
Fig. 35 Difracţie Fraunhofer

^ Priviţi o sursă de lumină (beculeţ sau lumânare) de la

câţiva metri printr-un diapozitiv cu fante, ţinând dispozitivul aproape
de ochi (lărgimea fantelor este de 0,2-0,3-0,4 mm). Observaţi apariţia
unor franje de difracţie colorate. Distanţa dintre maximele de difracţie
Fig. 36 Difracţie în lumina albă
se măreşte odată cu micşorarea lărgimii fantei.
I colecţia
I EDUCAŢIONAL
 135
^ Se proiectează raza unui laser de buzunar pe un perete aflat la
Fig. 37 Difracţie în lumina monocromatică 4-5 m distanţă. în faţa laserului se aşază dispozitivul cu fante având grijă
ca fascicolul de lumină să treacă printr-o fantă. Pe perete pot fi
observate franjele de difracţie în lumină monocromatică. Distanţa dintre
maximele de difracţie creşte atunci când lărgimea fantei scade'.

'^ In faţa unui fascicul laser proiectat pe un perete aflat la

mare distanţă, se aşază o bilă astfel încât aceasta să fie cuprinsă în
întregime de fascicul. Pe perete poate fi observată figura de difracţie
sub forma unor franje circulare având în centru un punct luminos.
Putem repeta experimentul înlocuind bila cu o lamă sau cu o mică fantă
circulară. Este bine ca încăperea în care efectuăm experimentul să fie
uşor obturizată. '

REŢINEŢI ^■Fenomenul de difracţie constă,î^^Ml ale a intensităţii undei

•***»"-|ase ca urmare a întâlnirii un#llliipiî!iitf^i|lîni.
baza principiului
Iteristicile esenţiale ale fenon ■ • • --Hiiygens - Fresnel.

Studiu de caz
Difracţia în lumină paralelă Studiu
calitativ
Fenomenul de difracţie în lumină paralelă a fost studiat de
Fraunhofer. El a observat că privind printr-o fantă îngustă,
dreptunghiulară o sursă luminoasă îndepărtată, imaginea acesteia se
deformează foarte mult pe măsură ce fanta se îngustează.
Fie un fascicul paralel de lumină monocromatică care
traversează la incidenţă normală fanta dreptunghiulară F. Lumina
difractată de fantă este focalizată cu ajutorul lentilei L pe ecranul
E.
Imaginea de difracţie obţinută pe ecran constă dintr-o
succesiune de franje luminoase şi întunecoase dispuse paralel cu
fanta. Distribuţia intensităţii luminoase este reprezentată în gaficul din
figura 42. Din acest grafic se observă că în locul în care lentila ar
forma imaginea fantei, apare un maxim puternic luminos, care Fig. lumină
38 Difracţia pe o fiinţă dreptunghiulară în
paralelă - schema de principiu
este urmat apoi la distanţe egale de o serie de maxime din ce în
ce mai slabe despărţite între ele de minime nule.
Conform principiului Huygens - Fresnel, undele luminoase care iau naştere în dreapta fantei F sunt
determinate de sursele secundare de lumină dispuse în regiunea din dreapta fantei. Toate undele care se propaga
de-a lungul unor direcţii paralele între ele sunt focalizate de lentila L înfr-un acelaşi punct al ecranului (de
exemplu P). Pentru a determina amplitudinea undei rezultante într-un punct oarecare al ecranului, trebuie să
găsim rezultatul interferenţei tuturor acestor unde secundare în acel punct
Dacă lumina mcidentă este albă, maximul central de pe ecran va fi alb iar de o parte şi de alta a acesteia
se vor afla maxime colorate dispuse simefric.

Studiu cantitativ
în vederea realizării unui studiu cantitativ vom împărţi suprafaţa fantei în fâşii înguste, paralele de egala
lăţime. Toate aceste fâşii pot fi privite ca izvoare de undă ale căror faze sunt egale, deoarece în cazul unei
incidenţe normale, planul fantei coincide cu suprafaţa de undă. Amplitudinile undelor elementare vor fi
136 _________colecţia
EDUCAŢIONAL
J
 IV. Optica ondulatorie

de asemenea egale, deoarece elementele alese au suprafeţe egale fată de direcţia de observare. Aceste două condiţii
simplifică considerabil rezolvarea atât grafică cât şi analitică a problemei studiate.
Pentru determinarea rezultatului interferenţei celor n unde elementare într-un punct P aparţinând ecranului
vom folosi metoda fazorială. Toţi fazorii vor avea lungimea E^. Primul fazor are faza zero, următorul are faza cp,
următorul are faza 2q) şi aşa mai departe. Este evident că ne deplasăm pe o lime poligonală alcătuită din n segmente
egale, cu unghiurile egale între ele. Amplitudinea undei rezultante este linia de închidere a conturului poligonal.
Deoarece toate vârfurile fazorilor se găsesc pe un cerC, putem calcula amplitudinea rezultantă determinând mai
întâi raza cercului. Conform geometriei figurii obţinem:

( nc Substituind 9 în expresia intenstităţii

sin p luminoase rezultă: j -j
R= E = E„
sm\ — sm\ —

Pentru simplificarea scrierii vom nota

devine foarte mare sin
n
(|) = — . La limită

ând « ^^"1-«ni deci E = nE/''^

^
Fig. 39 Difracţia pe o fantă dreptunghiulară în
Deoarece intenstitatea luminoasă în punctul considerat este lumină paralelă - schemă de calcul

proporţională cu pătratul amplitudinii câmpului electric

' sin (j) >
rezultă: / = /.

Diferenţa de fază (p este

determinată de diferenţa de drum 5 care
la rândul ei este legată de direcţia de observare 0.
27t5 o a
cp. ?) = —sind n sinQ
Şl - 2 Fig. 40 Diagrama fazorială
Combinând relaţiile precedente obţinem: u
. I na sm\ —sin6

na
(p =--------sinQ sau
n X
<Sf = —sinQ.
A'
T
Pentru 6 tinde la zero, / tinde la 7^, adică în centrul figurii de difracţie se obţine un maxim pronunţat
,, ,. SinX , . „ . , . . , . ^ T^ ■ r, ■ rx ^
 (deoarece lim---------= 7). Primul minim de interferenţă se obţine pentru -—sin\3j =n adică sin^j = —
^^0 X ' ' A a
Deoarece X este mult mai mic decât a putem utiliza aproximaţia unghiurilor mici şi deci ^i = —. Dacă a nu este
suficient de mic figura de difracţie nu este observabilă. Se stabileşte imediat că amplitudinea maximelor secundare
descreşte rapid în rapoarte ce pot fi exprimate sub forma:
4 4 4
1:
9n' 25n' 49n'

I colecţia
I EDUCAŢIONAL 137

/ = 0.0083 4

f = /,

Fig. 43 Figura de difracţie în radiaţie laser

Fig. 41 Distribuţia intensităţii luminoase

detaliu 1

Fig. 42 Difracţia pe reţeaua optică

 (FI*) 3.2. Reţeaua de difracţie dat, diferitele lungimi de undă vor forma maxime de intensitate sub diferite
Reţeaua de difracţie reprezintă unghiuri, astfel că pe ecran se va forma spectrul continuu al fasciculului
un sistem de fante rectilinii, paralele, incident. Maximul central {k =0) rămâne alb deoarece el se formează în
echidistante, foarte apropiate. Prin acelaşi loc pentru toate lungimile de undă.
trasarea unor zgârieturi puţin adânci pe '^ Priviţi o sursă de lumină printr-o reţea de difracţie ţinând reţeaua
o lamă de sticlă putem obţine o astfel de aproape de ochi. Se pot observa în acest fel franjele de difracţie colorate
reţea. Zgârieturile acţionează ca zone produse prin reţeaua de difracţie.
opace blocând frontul de undă iar
'*^ Se proiectează raza unui laser de buzunar pe un perete aflat la
intervalele dintre acestea vor reprezenta
câţiva metri distanţă. în faţa laserului se aşază o reţea de difracţie având
fantele reţelei.
grijă ca fasciculul de lumină să treacă prin fantele reţelei. Pe perete pot fi
Notând prin N numărul de
observate franjele de interferenţă.
trăsături corespunzătoare lungimii L a
reţelei, n = N/L reprezintă numărul de
trăsături pe xmitatea de lungime.
Distanţa / = l/n dintre două trăsături
consecutive reprezintă o caracteristică a
reţelei şi poartă numele de constanta
reţelei.
Utilizarea reţelelor în
experimentele de difracţie determină
creşterea intensităţii maximelor
principale acestea devenind în acelaşi
timp înguste, nete, separate prin spaţii
practic întunecate.
Un fascicul de lumină
monocromatică emis de sursa S este
transformat de lentila L^ într-un fascicul
paralel incident pe reţeaua de difracţie R
sub unghiul /. Undele secundare emise
în direcţia a sunt focalizate de lentila L^
în punctul P al ecranului. Rezultatul
interferenţei acestor unde este
determinat de diferenţa de drum 6,
aceiaşi pentru două fante succesive

Semnele ± din relaţia precedentă

corespund punctelor de pe ecran situate
deasupra respectiv sub axul de simetrie.
Din geometria figurii 8j = / sin i
reprezintă diferenţa de drum între
undele incidente, în timp 82 = / şina
reprezintă diferenţa de drum între
undele emergente. Substituind 5^ şi 8^
în expresia lui 8 obţinem:
8 = / (sin i ± sin a)
După cum 8 reprezintă un număr par
sau impar de semilungimi de
undă în punctul P considerat vom obţine
un maxim respectiv un minim
de difracţie. Condiţia necesară obţinerii
unui maxim de difracţie este:
/ (sin i ± sin a) = kX k- număr
întreg
Dacă iluminarea reţelei se face
cu lumină albă, din relaţia precedentă
rezultă că pentru un ordin de difracţie k
 „ , ;aua de difriacţie reprezintă un sistem de fante rectilinii, paralele şi echidistante. REŢINEŢI
^^pizarea: .reţelelor în ex
^^liBEielor principale. ^^teanditia de obţinere a-
uni

138 _________colecţia |
EDUCAŢIONAL
 IV. Optica ondulatorie

REŢEA
Reţeaua de difracţie se foloseşte pe
scară largă în spectrometrie, în locul
rnHmei. pentru a produce dispersia unui
fascicul de lumină într-un spectru. Dacă se
cunoaşte constanta reţelei, atunci prin
măsurarea unghiului de deviaţie a unei
lungimi de undă, se poate calcula valoarea
acelei lungimi de undă. In cazul unei prisme
unghiurile de deviaţie nu simt legate printr-o
relaţie simplă de lungimea de undă, ci
depind de caracteristicile materialului din
care este făcută prisma. Deoarece indicele
de refracţie al sticlei optice variază mai
rapid la capătul violet al Fig. Difracţia radiaţiilor Xpe reţeaua cristalină a mnii solid
spectrului decât la cel roşu, spectrul format de o prismă este tordeauna mai larg la capătul violet decât la cel roşu.
De asemenea în timp ce o prismă deviază mai puţin lumina roşie şi mai mult pe cea violetă, în cazul reţelei lucrurile
se petrec invers, deoarece în acest ultim caz, deviaţia creşte cu creşterea lungimii de undă.
Din pimct de vedere constructiv, un spectrometru cu reţea nu se deosebeşte esenţial de un spectrometru cu
prismă. Ambele conţin câte un colimator prevăzut cu o fantă de intrare şi câte o lunetă cu care se va putea vedea
spectrul şi determina lungimea de undă.

Pe ANALIZA PRIN DIFRACŢIA RADIAŢIILOR X

Radiaţiile X sunt unde electromagnetice cu
lungimile de undă de mii de ori mai mici decât
lungimile de undă ale luminii obişnuite. Din
această cauză realizarea unor reţele de difracţie
pentru radiaţiile X, este practic imposibilă. Putem
folosi drept reţea de difracţie, reţeaua naturală
spaţială pe care o prezintă cristalele. Atomii
cristalelor sunt aşezaţi în reţele tridimensionale
regidate, ale căror perioade sunt comparabile cu
lungimile de undă
ale radiaţiilor X. Fiecare atom „ atins " de radiaţia X devine la rândul lui un emiţător punctiform al unei
radiaţii în fază şi cu aceeaşi lungime de undă cu cea incidenţă. Undele provenite de la toţi atomii, se vor
putea suprapune într-o regiune dată din spaţiu, astfel încât vor determina maxime şi minime de difracţie
funcţie atomii sunt dispuşi în substanţă în mod dezordonat, maximele şi minimele vor fi la rândul lui repartizate
de dezordonat, ceea ce va avea ca rezultat un câmp interferenţial relativ uniform. Dacă din contră, în
diferen interiorul substanţei atomii sunt dispuşi ordonat, atunci această ordine se va reflecta într-o ordine a
ţele maximelor şi a minimelor, câmpul interferenţial fiind alternativ „ luminos " şi „ întunecat".
dintre Cu ajutorul acestei metode au fost rezolvate două probleme de o importanţă deosebită. în primul
fazele rânds-a creat posibilitatea determinării lungimii de undă a radiaţiilor X, dacă se cunoaşte structura
lor reţelei cristaline cu ajutorul căreia se obţine fenomenul de difracţie ceea ce a determinat dezvoltarea
D spectroscopiei în domeniid radiaţiilor X. în al doilea rând, observând difracţia radiaţiilor Xde o lungime
acă de undă cunoscută, pe o structură cristalină necunoscută, avem posibilitatea să stabilim caracterul acestei
structuri (distanţele şi poziţiile atomilor).

I EDUCAŢIONAL
139
F REZOLUŢIA INSTRUMENTELOR OPTICE
Calitatea unor instrumente optice este data de murirea pe care acestea o pot realiza. Se constată
însă că, pe măsură ce imaginea formată de instrument de^ ine mai mare, ea pierde în claritate. Această
limitare amăririi utile SC datoreazăfaptuhiicălumina este om'. ' ' ' 'c şi legile opticii geometrice
mi simt strict valabile pentru o suprafaţă de undă de întindere . _ ._ -ct de vedere fizic, imaginea
unei surse nu este dată de intersecţia razelor venind de Ut sursă, ci de figura de difracţie formată de acele
bmde emise de sursă, care trec prin sistemul optic.
'■ Lumina provenită de la o sursă punctiformă, difractată de o deschidere circulară esie focalizată de
o lentilă nu ca un punct geometric, ci ca un disc de rază finită, înconjurat de inele luminoase şi întunecoase. Cu căt este mai mare
suprafaţa diafragmelor cu atât mai mică va fi figura de difi-acţie a unei surse punctiforme şi cu atch mai apropiate pot fi două surse
punctiforme fără ca discurile lor de difracţie să se suprapună şi să devină indiscernabile. Se spune că un instrument optic este capabil sâ
distingă două surse punctiforme dacă figurile de difracţie corespunzătoare sunt .suficient de mici sau suficient de distanţate pentru a putea
fi percepute separat. Mărimea ce caracterizează capacitatea unui sistem de a distinge două asemenea puncte se numeşte putere de
rezoluţie.
Două surse încep să fie percepute distinct atunci când maximul central al figurii de difracţie al unei surse coincide cu primul
minim al celeilalte. Distanţa dintre centrele figurilor este în acest caz egală cu raza discului luminos central. Cunoscând distanţele focale
şi distanţele dintre lentilele unui instrument oarecare, se poate calcula distanţa corespunzătoare dintre cele două obiecte
^.punctiforme. Această distanţă pentru care
'•: cele două puncte încep să se vadă distinct se ■
numeşte limită de rezoluţie a instrumentului. Cu căt
această distanţă este mai mică cu atât este mai mare
puterea de rezoluţie. Puterea de rezoluţie este direct
proporţională cu unghiul solid al conului de raze
interceptat de |
! instrument şi invers proporţională cu lungimea -de
undă a luminii folosite.

LimiUi (le rezoluţie

;:!ttf<mfv amt

Verifică şi consolidează

De ce în experienţa cotidiană difracţia undelor , so.nore este mai evidentă decât difracţia undelor luminoase?O persoană ţine o fantă îngustă
verticală în faţa pupilei şi priveşte spre o sursă îndepărtată de lumină. Figura de difracţie observată va fi o figură , Kraanhofer sau Fresnel?3.
Care sunt asemănările şi deosebirile dintre
interferenţă şi difracţie? î
^.C'are este rolul lentilelor într-un experiment de i
difracţie Fraunhofer? 1
5. Cum SC modilică Hgura de difracţie dată de o reţea optică dacă experimentul se efectuează sub apă?
6. Pe lăţimea L = 2 cm s. unei reţele de difracţie au fost realizate A' ~" 2()0() de trăsături. Determinaţi constanta reţelei.
R: l l(r m
7. Un fascicul de lumină monocromatică având
lungimea de undă X = 600 nm cade sub incidenţă
normală pe o reţea de diiraclie. Cunoscând constanta
reţelei / = 2mm determinaţi 30ordinul maxim de difracţie
precum şi numărul maximelor de difracţie obţinute.

_______colecţia [
140 EDUCAŢIONAL
 IK Optica ondulatorie
4. POLARIZAREA LUMINII
(FI*) 4.1. Noţiuni de bază
Conform teoriei electromagnetice a luminii, undele luminoase sunt unde transversale în care vectorii
Lumina
polarizată

intensitate câmp electric E şi inducţie magnetică B, oscilează în fază pe direcţii '/

reciproc perpendiculare şi în acelaşi timp perpendicular pe direcţia de propagare,
adică pe viteza v •
r /
Direcţie de
i ■ţ y propagare
E = Bxv Deoarece efectele luminoase sunt Lumina
produse de componenta electrică a câmpului electromagnetic ne vom referi în naturală
continuare în special la aceasta.
Direcţie de
O serie de considerente ne conduc la concluzia că în lumina emisă de un propagare
atom, direcţia de oscilaţie a câmpului electric rămâne nemodificată un interval de
timp suficient de lung în raport cu perioada de oscilaţie. Interferenţa luminii poate
fi observată pentru diferenţe de drum extrem de mari în raport cu lungimea de
undă, ceea ce nu ar fi posibil dacă direcţia de oscilaţie a câmpului electric s-ar
modifica. In procesul de emisie a unui tren de undă de către un atom, atât faza
iniţială cât şi direcţia de oscilaţie rămân nemodificate.
Vom numi în general lumină liniar polarizată (sau plan polarizată), undele
luminoase caracterizate printr-o singură direcţie de oscilaţie, adică undele
VhJ
având direcţia de oscilaţie bine precizată. Lumina unei surse obişnuite este Lumina plan polarizată.
formată din trenuri de undă emise de miliarde de atomi. Fiecare atom emite Lumina naturală (nepolarizată)
lumină polarizată Fig. 44 orientată însă pe o direcţie care diferă de la atom la Lumina polarizată
atom. La intervale scurte de timp (10"*s), fiecare atom reemite un nou tren de
undă, având altă fază iniţială şi altă direcţie de polarizare. T
\ H»._____i...
Vom numi lumină naturală totalitatea undelor luminoase având toate \
direcţiile posibile de oscilaţie, care există simultan, sau care variază rapid şi ~ ^%
dezordonat.
Spre deosebire de undele longitudinale care prezintă o înaltă simetrie în
raport cu direcţia de propagare, undele transversale se caracterizează printr-o
anumită asimetrie determinată de direcţiile de oscilaţie ale vectorilor £■ şi 5.
Pentru a studia această asimetrie este necesară folosirea unui sistem care, la Material
rândul său, să prezinte anumite proprietăţi de asimetrie. Un astfel de sistem, polarizant
util în studiul undelor luminoase îl poate constitui un cristal, având atomii
ordonaţi într-o reţea spaţială în aşa fel încât, proprietăţile cristalului diferă, pe diferite direcţii.
Dintr-un cristal de turmalină, putem tăia o lamă al cărui plan să fie paralel cu direcţia determinantă a
reţelei cristaline, numită axă. Perpendicular pe suprafaţa lamei trimitem un Direcţie c
e
fascicul de lumină. Rotind lama în jurul direcţiei razei nu vom observa nici un fel
de modificare în intensitatea luminii. Lumina provenită de la o sursă obişnuită
prezintă o asimetrie în raport cu direcţia sa de propagare. Dacă însă în direcţia
razei aşezăm o a doua lamă identică şi paralelă cu prima, fenomenul se
1 nu

complică. Intensitatea luminii se modifică în funcţie de modul în care sunt ^^Ml^pa natt •■ală
orientate cele două lame una în raport cu cealaltă. Intensitatea este maximă dacă Fig. 45 Disc polaroid
axele ambelor lame sunt paralele, zero dacă axele sunt perpendiculare şi are valori colecţia_______ -t Al
EDUCAŢIONAL 141
intermediare pentru porţiuni intermediare ale lamelor.
 Materialele polarizante cum
este turmalina, pot fi obţinute şi în cadrul
unor procese tehnologice speciale şi sunt
numite în general polaroizi. Un polaroid
are o direcţie de polarizare şi transmite
numai acele componente ale trenurilor de
undă ai căror vectori electrici oscilează
paralel cu această direcţie, absorbindu-le
pe cele care oscilează perpendicular.
Acesta direcţie de polarizare este stabilită
în timpul procesului de fabricaţie, prin
introducerea unor lanţuri moleculare într-
o peliculă flexibilă de material plastic,
astfel încât lanţurile să fie aliniate parelel
între ele. Se pot produce pelicule
polarizante de 0,6 m lăţime şi 30 m
lungime.
Putem explica fenomenele observate pornind de la transversabilitatea
undelor luminoase şi admiţând o proprietate interesantă a turmalinei. Turmalina
transmite doar undele luminoase pentru care vectorul câmp electric £■, are o
componentă paralelă cu axa cristalului.
Deoarece lumina unei surse obişnuite este naturală, intensitatea undei
luminoase nu se modifică când lama de turmalina este rotită îm jurul direcţiei
razei de lumină. Lama transmite numai componenta câmpului electric paralelă cu
axa cristalului, transformând în acest mod lumina naturală, în lumină liniar
polarizată. Lumina polarizată ajunge la cea de-a doua lamă care, la rândul ei,
transmite numai componenta paralelă cu propria axă. Aceasta explică dependenţa
intensităţii luminii transmise de poziţia relativă a celor două lame. Din motive
evidente prima lamă este numită polarizor iar cea de-a doua analizor.
Un amestec de lumină naturală şi polarizată constituie ceea ce putem
numi lumină parţial polarizată. In cazul luminii parţial polarizate una din direcţiile
de oscilaţie este preferenţiată, dar nu este exclusivă.

REŢINEŢI Lumina nafuralâ reprezintă totalitatea undelor de lumină

P'^ avâ ie oscflaţie care exista siiiiultao sau care variaz'
Lumina liniar polarizată reprezintă i* jine precizata.
Polaroidul este un sistem care selecte
»e O'aHuraifa direcţie.
sMKS^KssaK^s^saKMs;?

■■■■
Studiu de caz

Direcţia de transmisie Legea lui Malus

Fie un fascicul de lumină polarizată incident pe suprafaţa unui
polaroid care joacă rolul analizorului. Dacă direcţia de polarizare a
E■cosQ ---------^E luminii face unghiul 6 cu direcţia de transmisie a analizatorului atunci,
vectorul câmp electric 5 al undei luminoase, poate fi descompus în două
componente, una paralelă şi alta perpendiculară pe direcţia de transmisie a
♦J-
analizorului. Evident numai componenta paralelă de amplitudine E ■ cos
E ■ sinQ %, va fi transmisă de analizator. Intensitatea luminii transmise este maximă
pentru 9 = O şi este zero pentru e = 90°.
Deoarece intensitatea undei este proporţională cu pătratul
amplitudinii câmpului electric, rezultă imediat
/ = / cos'Q
max
unde /^^^ este intensitatea maximă a luminii, iar / este intensitatea
Fig. 46 Descompunerea luminii liniare polarizate transmisă la unghiul 6. Această relaţie, descoperită experimental de E.L.
Malus în 1809 se numeşte legea lui Malus.

142 colecţia I
EDUCAŢIONAL |
 IV. Optica ondulatorie
(FI*) 4.2. Polarizarea prin reflexie
Fig. 4 7 Polarizarea luminii prin reflexie
Fenomenul de polarizare a luminii, adică
selectarea undelor de lumină cu o anumită orientare 2 \
ectorului electric, are loc şi prin reflexia luminii 3a lumină
liniar
suprafaţa de separaţie a doi dielectrici izotropi. Oy^
Atunci când lumina naturală cade pe o
suprafaţă reflectoare, se constată că există o reflexie
preferenţială a acelor unde în care vectorul electric iB\ "y^r
este perpendicular pe planul de incidenţă (planul de }■ lumină hy
incidenţă este planul care conţine raza incidenţă şi nepolarizat
n2
normala la suprafaţă). Excepţie face incidenţa ă /«,
normală când toate direcţiile de polarizare sunt
reflectate în mod egal. La un anumit unghi de
incidenţă cunoscut sub numele de unghi de lumină
polarizare /^, nu se reflectă decât lumina al cărui parţial
vector electric este perpendicular pe planul de polarizată
incidenţă. Fig. 48 Legea lui Brewster
Descompunând vectorul intensitate câmp electric al undei
luminoase în două componente una perpendiculară pe planul de incidenţă
şi una paralelă cu el, putem discuta reflexia luminii pe suprafaţă, stabilind tePlK
ce se întâmplă cu fiecare componentă.
Când unghiul de incidenţă este egal cu unghiul de polarizare, |p"'TOpfaw|alll*slp
componenta paralelă cu planul de incidenţă nu este reflectată. |§ţi|:dieiectrici.'.;:
Componenta perpendiculară pe planul de incidenţă este reflectată, într-o ^Î;;
fracţiune care depinde de indicele de refracţie al materialului. Deci Btemina refl
lumina reflectată este slabă şi complet polarizată liniar. Lumina tetofeL
refractată este un amestec format din componentele paralele care s-au «ui de poJitiziri dat
refractat integral şi din componente perpendiculare care nu s-au reflectat. Ea de Ieşea lui
este deci intensă şi parţial polarizată.
La unghiuri de incidenţă diferite de unghiul de polarizare sunt reflectate şi
unele din componentele paralele cu planul de incidenţă, astfel încât, cu
excepţia unghiului de polarizare, lumina reflectată nu este total
polarizată.
în anul 1812 Sir David Brewster a observat că, atunci când
unghiul de incidenţă este egal cu i^, raza reflectată şi cea refractată sunt
perpendiculare una pe alta. în acest caz unghiul de refracţie devine
complementar unghiului de incidenţă astfel că sin /„ = cos r. Ţinând
cont de legea refracţiei n^sini^^ =n^in r, rezultă imediat
n, tgh
=—

Relaţia precedentă este cunoscută sub numele de legea lui

Brewster iar unghiul de polarizare i^ este numit unghiul Brewster.

Explorare. Investigare

^ Pentru acest experiment sunt necesari doi polaroizi (puteţi folosi două perechi de ochelari pola -
direcţia de polarizare este verticală).
laroizi
Priviţi o sursă de lumină naturală prin ambii polaroizi ţinuţi astfel încât direcţiile de polarizare
să fie paralele. Observaţi că lumina este transmisă. Dacă unul dintre polaroizi este rotit în jurul razei de lumină
intensitatea acesteia scade anulându-se atunci când direcţiile de polarizare devm perpendiculare.
colecţia
EDUCAŢIONAL 143
 Fig. 49
a) Direcţiile de polarizare
sunt paralele;
b) Direcţiile de polarizare
sunt perpendiculare

^ Lăsaţi un fascicul de
lumină naturală să cadă pe o
oglindă de sticlă (nemetalizată).
Analizaţi raza reflectată
cu ajutorul unui polaroid.
Pentru o anumită poziţie a
polaroidului lumina reflectată este transmisă şi are intensitatea maximă. Rotind polaroidul cu 90° în jurul razei
de lumină aceasta este practic blocată pentru o valoare a unghiului de incidenţă egală cu unghiul de polarizare.
-zahăr
este
folosit
ă
pentru
f uatELAiii POLAROIZI determ
f Polai'oizii simt folosiţi în prezent pe scară inare
largă la ochelarii de soare. Am văzut a
că atunci când lumina nepolarizată
este reflectată, există o reflexie
preferenţială a luminii polarizate
propor
perpendicular pe planul de incidenţă.
ţiei de
Când lumina soarelui se reflectă pe o
zahăr
suprafaţă orizontală, planul de
într-o
incidenţă este probă.
vertical. Deci, în lumină reflectată predomină lumina '—--------------------------------------------------
Cuarţ
polarizată în direcţie orizontală, proporţia fiind cu atât ul
mai mare cu cât este mai apropiat unghiul de incidenţă de ughiul de polarizare. Când o cristali
asemenea reflexie se produce pe asfaltul neted al drumului, pe suprafaţa unui lac sau într-o n este
situaţie similară, ea produce o strălucire neplăcută şi vederea se îmbunătăţeşte prin de
eliminarea ei. Direcţia de transmisie a polaroidului din ochelarii de soare este verticală, aseme
astfel că nimic din lumina polarizată liniar nu este transmisă ochilor In afara acestor nea
proprietăţi polarizante, aceşti ochelari au acelaşi rol ca oricare alţi ochelari coloraţi, optic
absorbind jumătate din lumina incidenţă, deoarece chiar şi într-un fascicid nepolarizat, activ,
jumătate din lumină poate fi considerată polarizată vertical şi jumătate orizontal. Numai unele
lumina polarizată vertical este ; transmisă. Sensibiliatatea ochiului este independentă de cristal
starea de polarizare a luminii. e
natura
^ ACTIVITATEA OPTICĂ le
Atunci când un fascicul de lumină liniar polarizat trece prin anumite tipuri de fiind
cristale sau anumite lichide, direcţia de oscilaţie a luminii emergente liniar polarizată se dextro
dovedeşte a fi diferită de direcţia iniţială. Acest fenomen se numeşte rotaţia planului de gire
polarizare, iar materialele care prezintă efectul sunt iar
- numite optic active. Materialele care rotesc planul de polarizare spre dreapta, privind în lungtd altele
direcţiei de propagare se numesc dextrogire; acelea care îl rotesc spre stânga se numesc levogi
levogire. Activitatea optică se poate datora unor asimetrii a moleculelor materialului sau re. în
poate fi o proprietate a acest
: cristalului ca un întreg. De exemplu, soluţiile de zahăr sunt dextrogire, indicând faptul că caz,
activitatea optică este o proprietate a moleculei de zahăr Moleculele de dextroză şi levuloză activit
din zahăr sunt una imaginea în oglindă a celeilalte, iar activităţile lor optice simt opuse. atea
Rotaţia planului de polarizare de către o soluţie de optică
 este consecinţa structurii cristaline, deoarece dispare când cuarţul este topit şi apoi
solidificat într-o stare
inecristalină, numită cuart tonit.

\
direcţie
I■
Rezolva

144 colecţia 1
EDUCAŢIONAL 1

IK Optica ondulatorie
b)Lumina refractată este naturală, total
polarizată sau parţial polarizată?
5. Dacă lumina naturală cade pe un
polaroid, ce fracţiune din intensitatea
1. Descrieţi succint metodele de polarizare a luminii luminoasă este transmisă?
cunoscute. 6. Calculaţi unghiul de polarizare la reflexia pe o
2. Care este semnificaţia fizică a mărimilor ce intervin în suprafaţă dielectrică având indicele de refracţie n =
legea lui Brewter ? 7,(5 (lumina vine din aer).
3. Care este direcţia de oscilaţie a vectorilor câmp electric R = 58°
în lumina reflectată total polarizată?
4.\]n fascicul de lumină naturală cade sub un unghi pe o
suprafaţă plană de sticlă, a) Dacă fasciculul reflectat este
total polarizat, ce puteţi spune despre unghiul de
incidenţă?

Modele operaţionale luminoase incoerente, de aceiaşi amplitudine Eg şi cu

7. Arătaţi că două unde luminoase de frecvenţe
diferite nu interfera.
Rezolvare
Să presupunem că iniţial cele două unde
sunt in fază. Perioadele de oscilaţie fiind
diferite, după un interval de timp undele ajung în
opoziţie de fază şi aşa mai departe. Diferenţa de
fază variază rapid, undele sunt necoerente, deci
termenul de interferenţă este nul.
2. Determinaţi amplitudinea rezultantă E în
urma suprapunerii în acelaşi punct a N unde
aceeaşi direcţie de oscilaţie a câmpului electric.
Rezolvare
Undele fiind necoerente fenomenul de
interferenţă nu are loc şi ca urmare intensitatea luminoasă
în punctul considerat este suma intensităţilor surselor
7 = /,+7, + ...+/,= M,,
Deoarece vectorii luminoşi oscileazăpe aceeaşi
direcţie, intensitatea luminoasă este proporţională cu
pătratul amplitudinii de oscilaţie
I~E'şiI„~El
E' = NE',
substituind în prima relaţie obţinem
■■EJN
3. O lamă optică de grosime e şi indice de refracţie o diferenţă de drum între cele două unde
u. este plasată în faţă uneia din fantele dispozitivului luminoase şi înainte de planul fantelor.
Young. Estimaţi deplasarea franjei centrale.
Din geometria figurii, în aproximaţia unghiurilor mici
Rezolvare - '^^ffi-
6,-2/6,= 2/^
Introducerea lamei în calea fasciculul 1, ' ' d
duce la mărirea drumului optic al acestuia cu (n-l)e - ' d 1 colecţia .53-
1EDUCAŢIONAL 145
lumina parcurge distanţa e în lamă dar nu o parcurge
în aer.

5^ = e (n-1) Aplicând un
procedeu similar celui folosit la studiul
dispozitivului Young putem exprima 6^
2lx
6,= 2/9:
D dintre cele două
Diferenţa de drum
raze este 5 = 5j - 6^ Pentru maximul de
ordinul zero 6 = O şi deci
{n-l)eD
—
21
=
(
n
-
l
)
e
-
.
D
^
'
întregul sistem de franj e se
deplasează în sensul fantei acoperite
de lamă.

4. într-un dispozitiv Young sursa de

lumină S este deplasată pe distanţa y,
paralel cu planul fantelor. Calculaţi
deplasarea maximului central în acest
caz.

Rezolvare
Deplasarea sursei introduce
 a) Constanţa reţelei astfel ca maximele celor două radiaţii
să coincidă în direcţia a = 30°.
b) Numărul maximelor de difracţie pentru a doua radiaţie.

Rezolvare
a) Condiţia de maxim de difracţie la incidenţă
normală este Isina. = kX.
Particularizând pentru cele două radiaţii obţinem
/ şina
l şina
Din ultimele relaţii rezultă

Pentru maximul -,
central ^
=
5 = 0,
deci 2
y x\ p
^ .
\
d D) i
Deplasarea sistemului de n
franje se face în sens
contrar deplasării sursei —
s
(semnul minus din
i
expresia lui x). n

5. Determinaţi grosimea i
minimă a unei pelicule cu
indicele de refracţie 1,33 ^
astfel încât radiaţia cu X —
2
=0,64 \lm să prezinte un
maxim de interferenţă în Punând condiţia de maxim
urma reflexiei, iar radiaţia d = 2k— obţinem
cu X^ =0,4 \im să prezinte e=
un minim de interferenţă. Xj 2k-l
Unghiul de incidenţă este
de 30°. 4 sin i

47^
Rezolvare .X
Diferenţa de drum Punând condiţia de minim
între radiaţiile care 5 = (2Â: + 7)- obţinem
interfera într-un punct de X, 2k
pe suprafaţa peliculei, după 4 4n
reflexia pe cele două feţe
^
este: sin^ i
X r~2 ^
= 2necosr-\— = 2e^n - Dând valori lui k
2 în cele două
X condiţii k = 1, 2,
- 3 ...
r rezultă:
~ max: e = 0,1298 \im;
2 0,3894 \im; 0,6490
^
[im; ...
T
~ min:e = 0,1622 \lm;
0,3244 \im; 0,4866 \m; 5
0,6489 \im;... k, X, 2
Deci grosimea minimă a
peliculei este e = 0,649 Deci kj = 2 şik^ = 3 (k-
\i.m. întreg)
Substituind în una din cele
două condiţii de difracţie
6. Două radiaţii luminoase
rezultă constanta reţelei
având lungimile de undă
_ 5[im
Xj = 6250 Âşi X^ = 4166 Ă
cad normal colecţia 1 pe o k
reţea de j
difracţie. Determinaţi. X
EDUCAŢIONAL | 146 j

K
^
A
^

s
i
n

s
i
n

a
b) Pentru a obţine ordinul
maxim de difracţie punem
condiţia şina = l,k este
partea întreagă a raportului
IA,

=6

Franj ele de interferenţă

sunt simetrice în raport cu
franj a centrală şi deci
numărul maximelor este N
= 2k + 1 = 13.
max

7. în cazul unui dispozitiv

Young determinaţi raportul
dintre intensitatea
luminoasă în punctele
corespunzătoare maximelor
luminoase şi intensitatea în
punctele de pe ecran aflate
la o distanţă de aceste
maxime egală cu o treime
din interfranjă.
Rezolvare
în cazul
interferenţei a două unde,
intensitatea luminoasă se
exprimă prin relaţia:
1 = 1^+1^+ 2.^1,
I^ cosAip
Deoarece cele două fante
ale dispozitivului Young
sunt identice, 1^=1^ = Ig
Acp
I = 2Ig{l + cos
Acp) = 4I„ cos'
Exprimând diferenţa de
fază funcţie de diferenţa de
drum, Acp = 27tAr/X şi
ţinând cont că pentru
dispozitivul Young Ar = 8
= 2/ • x/D, rezultă
2
2'KIX
I=41nC
OS
XD
în cazul unui maxim de
interferenţăx = k-i, unde i
=DX/21 reprezintă
interfranjă şi înlocuind
obţinem r=4Ig Pentru x =
k-i + i/3 rezultă /" = Ig.
Deci r/I" =4

Probleme propuse

Răspunde repede şi bine!

Alegeţi afirmaţiile a)m-'; b) m;

corecte. c) m/s; d) s.
1. Unitatea de măsură a
5. O radiaţie
mărimii fizice descrisă
electromagnetică cu
prin
relaţia cA/ este: frecvenţa de
6 ■ 10'"' Hz are în vid
a)m; b) m^;
lungimea de undă:
c)m-s;
m/s. a) 1,66 10-^ m; b) 5 -IQ-^
m; c) 180 m; d) 2 ■lO'-m.
2. Indicele de refracţie al
unui mediu oarecare 6. Constanta unei reţele de
poate fi difracţie se măsoară în:
exprimat prin relaţia: a)m"'; b)m;
1 c)radiani;
I-------- d)
e adimensională.

7. Dacă X este lungimea

3. Diferenţa de fază Acp
de undă a două unde
indusă de diferenţa de
luminoase
drum
monocromatice coerente
optic 5, pentru două
şi k este un număr
radiaţii luminoase
întreg, condiţia ca ele să
coerente este:
interfere constructiv este
a) A9 = nX/d;
ca
b) Acp = 27iAy5;
diferenţa de drum dintre
c) Acp = Ji5/^;
ele să fie egală cu:
d) Acp = 2nb/X. a)k-; b)k-; c)2kX;
4. Mărimea fizică d)kX
egală cu XD/21 se
măsoară în: 8. Pentru ca prin
interferenţa dinfre două
unde coerente IV.
să se producă un maxim Optica
este necesar ca diferenţa ondulato
de rie
fază dintre ele să fie:
12. Descrieţi figura de
a)kji; b)(2k+l)K; c)
interferenţă obţinută cu
(2k+l)7i/2; d)2k7C.
ajutorul unui dispozitiv
9. Dacă ordinul maxim Young dacă în
obţinut prin difracţia unei experiment este folosită
radiaţii incidenţă normal lumina bicromatică.
pe o reţea de difracţie este
13. Care este forma franj
k, atunci numărul de
elor de interferenţă dacă
franje observat pe ecran
se aşază o lentilă
este: a ) 2 k + l ; b)2k;
cilindrică pe o lamă
k; d)2k-l.
plană?
10. înfr-un dispozitiv
Young distanţa ce separă 14. Cum puteţi
Aplică şi aprofundează!

11. Deşi limgimea de undă a radiaţiei Itiminoase se

micşorează în apă de « ori (« - indicele de refracţie al
apei), un scafandru vede obiectele înconjurătoare în
culorile lor naturale. Explicaţi de ce?
a doua franjă întunecată determina diametrul
aflată pe o parte a franjei unui fir de păr prinfr-un
cenfrale de o a doua experiment de
franjă întunecată aflată de interferenţă?
cealaltă parte a franjei
15. Indicaţi o metodă
cenfrale, exprimată în optică pentru măsurarea
franje i, este egală cu: lăţimii unei fante
a)2,5i; b) 3i; înguste.
3,5 i; d)4i.
16. Stelele sunt
fotografiate adesea cu
ajutorul unui filtru
albastru. Care sunt
avantajele acestui
procedeu?
17. O pată de pefrol este
privită sub unghi de
incidenţă din ce în ce mai
mari. Ce modificări
survin în ceea ce priveşte
culoarea petei?
18. Indicaţi câteva
procedee prin care puteţi
determina lungimea de
undă a luminii.
20. Este posibilă
polarizarea unei unde

Operaţionalizare - transfer
 luminoase prin reflexie D = 1,2 m este iluminat
totală? cu o sursă
monocromatică de
21. Un fascicul de lumină având X = 500
lumină albă este incident nm.
pe a) Să se calculeze
suprafaţa apei sub un interfranja observată pe
unghi / = 60°. Cunoscând ecran.
indicii b) Cât de mare frebuie
de refracţie ai apei să fie distanţa dinfre
pentru radiaţia roşie n^ fantele dispozitivului
= 1,330 şi pentru ca interfranja să
violetă «^ = 1,343 să se
se dubleze?
determine dispersia
R:
unghiulară
a)
Ar = r^ - r^, a
1,
fasciculului în apă.
2
R: Ar ^0,475°
m
22. Unghiul de colecţia
m;
incidenţă al unui
b)
fascicul luminos
policromatic pe d
suprafaţa unei prisme =
echilaterale, 0,
confecţionată din sticlă 25
de flint cu silicat este de m
55°. m.
Determinaţi lungimea de 24. Infr-un dispozitiv
undă a radiaţiei care Young, o radiaţie ! EDUCAŢIONAL

sfrăbate monocromatică
prisma la deviaţie cu lungimea de undă X^
maximă, folosind în = 500 nm, produce o
acest scop figură
graficul n = n (X) din de interferenţă cu
fig. 4. interfranja / = 7 mm. în
R: X = 450 nm. acelaşi
23. Un dispozitiv dispozitiv, figura de
Young, având distanţa interferenţă produsă de o
dinfre fante altă
d = 0,5 mm şi distanţa radiaţie monocromatică
înfre planul fantelor şi are primul maxim Ia
ecran distanţa
147
Pro de franja centrală la care
ble se formează maxime, în
me ambele figuri de
pro interferenţă.
pus R: a) X = 600 nm; b) n =
e 6 mm.
de 1,2 mm faţă de franja 25. Un dispozitiv Young
centrală. Să se calculeze: are distanţa între fante
a) lungimea de undă X^ d = 0,5 mm, distanţa între
a luminii emise de a planul fantelor şi ecranul
doua sursă; pe care se observă franjele
b) distanţa minimă faţă de interferenţă, D = 1,2
m. Dacă lumina utilizată Se dă
are lungimea de undă indicele de refracţie al
A,^= 500 nm, să se ghcţii n = 1,33 şi
calculeze: lungimea de
a) interiranja observată undă pentru lumina
pe ecran; verde.
b) noua valoare a R: d^ 0,206 [im
interfranjei dacă întreg 29. Un fascicul de
dispozitivul este lumină albă cade
scufundat în apă {n = incident normal,
4/3). pe o peliculă subţire cu
R: a) i = 1,2 mm, b) i '= indicele de refracţie n =
0,9 mm. 1,5
26. Un dispozitiv Young şi grosimea d = 500 nm.
cu distanţa între fante Determinaţi lungimile de
21 = 0,6 mm, este undă ale radiaţiilor
iluminată cu radiaţie reflectate care prezintă
monocromatică având maxime de
lungimea de undă X = interferenţă.
600 nm. Figura de R:
interferenţă este situată Xj
=
la D = i w de planul
60
fantelor. Determinaţi:
0
a) interfranja;
nm
b) sensul deplasării ,
sistemului de franje pe X^
ecran şi valoarea acestei =
deplasări, dacă în faţa 42
uneia din fante se aşază 8,5
o lamă cu feţele plan nm
paralele, paralelă cu .
planul fantelor
30. Pentru măsurarea
(grosimea lamei este e =
grosimii unui fir de păr,
0,2 mm, iar indicele de
acesta
refracţie n = 1,51).
a fost aşezat între două
R: a) i = 1 mm; b) tSx = lame subţiri de sticlă.
17 cm. Distanţa
27. Cum se vede, de la firul de păr la linia
întunecată sau luminoasă, de intersecţie a lamelor
privită prin este
reflexie o peliculă de d = 20 cm. Dacă se
săpun cu grosimea d = trimite pe lamă radiaţie
0,4 Xl roşie (X=
Pelicula se află în aer şi 700 imi) pe distanţa 1 =
are indicele de refracţie 1 cmse obţin N = 8
n = 1,25. franje de
interferenţă. Calculaţi
28. lama pe geamuri se
grosimea L a firului de
formează pelicule de
păr.
gheaţă
prin care obiectele se , ,. , R: L^
văd verzi. Să se \xm.
■t Âti ________colecţia I
calculeze care AT'O EDUCAŢIONAL
este grosimea cea mai
mică a acestor pelicule.
31. o peliculă de soluţie în planul focal al unei
de săpun, când se află în lentile convergente,
poziţie verticală, având
formează o pană datorită distanţa focală de 15 cm.
scurgerii R: a)sin X = 0,13; b)^ =
lichidului. Se observă 50 cm.
figura de interferenţă în 34. Un fascicul paralel
lumină de lumină
reflectată, având monocromatică
lungimea de undă de având lungimea de undă
550 nm, la X = 500 nm, cade sub un
incidenţă normală. Să se unghi de incidenţă / =
afle unghiul penei dacă 30", pe o reţea de
pe difracţie
lungimea de 2 cm se având constanta l =
formează 5 interfranje şi 1,5 \xm. Figura de
indicele difracţie poate
de refracţie al soluţiei fi observată pe un ecran
este 4/3. situat în planul focal al
R: 10,66". unei
32. Un fascicul paralel de lentile convergente.
radiaţie monocromatică a)Precizaţi dacă în
este centrul ecranului situat
trimis perpendicular pe o pe axul principal al
reţea de difracţie cu n = sistemului, se obţine un
100 trăsături/mm. Să se maxim sau un minim de
calculeze lungimea de difracţie.
undă b)Calculaţi numărul
a radiaţiei dacă maximul maximelor de difracţie
de ordinul 2 se observă observabile pe ecran.
sub R: a)minim de difracţie;
unghiul X = n/6 rad. b)N = 6.
R: X - 2,5 \Jim. 35. La ce înălţime
33.\Jn fascicul paralel unghiulară trebuie să se
de lumină găsească
monocromatică Soarele deasupra
având lungimea de undă orizontului, pentru ca
X = 500 nm, cade normal lumina
pe reflectată de suprafaţa
o reţea de difracţie. apei, să aibă gradul de
Lăţimea reţelei este de polarizare
3,6 cm iar maxim? Indicele de
numărul total de trăsături refracţie al apei n = 4/3.
2 ■ W. R; 37".
a)Determinaţi sinusul 36. Un fascicul de
unghiului sub care se lumină cade pe un lichid
poate cu
observa primul minim de indicele de refracţie 1,4.
difracţie; Razele reflectate sunt
b)Estimaţi lărgimea complet polarizate. Care
spectrului de difracţie este unghiul de refracţie
(distanţa al
dintre maximele fasciculului?
extreme) observat pe un R; 35,5".
ecran, situat
37. Unghiul limită al
luminii într-un anumit
material
este de 45". Care este
unghiul de polarizare?
R: 54,73".
 Test optica ondulatorie

TEST PENTRU VERIFICAREA

CUNOŞTINŢELOR (F2)
1
I. 1. Unitatea de măsură a mărimilor fizice descrisă de relaţia este:
8|1
a) m/s; b) m ■ s; c) s/m;
d) l/m-s
2. Drumul optic şi drumul geometric se găsesc în următoarea relaţie:
a) (Ax) = Ax; b) (Ax)<Ax; c) (Ax)>Ax; d) nu se poate preciza.
3. Care din următoarele dispozitive produc franje de interferenţă nelocalizată:
a) lama cu feţele plan paralele; b) dispozitivul lui Young;
c) pana optică; d) dispozitivul lui Young şi pana optică.
4. Lungimea de undă în vid a unei radiaţii luminoase având frecvenţa de 5-10^'* Hz este:
a)400nm; b)500nm; c) 550 nm; d) 600 nm.
5. Interfranja obţinută prin iluminarea normală a unei pene de sticlă {n = 1,5) cu un fascicul de lumină
monocromatică având lungimea de undă de 600 nm, este de 2 mm. Unghiul penei are valoare:
a) 10-^ rad; b) 5 • 10"^ rad; c) 1,2 • 10"^rad; d) 5 • 10^ rad
//. 1. Ce modificări survin în spectrul luminos obţinut cu ajutorul unei prisme, dacă prisma iniţial din sticlă este
înlocuită cu una identică din diamant? Indicii de refracţie corespunzători celor două materiale pentru lumina
având lungimea de undă de 550 nm sunt n^ = 1,52 şi n^= 2,41-
2. De ce nu putem observa interferenţa luminii ce provine de la două filamente incandescente? ///. Un
dispozitiv Young are distanţa dintre fante 21 = 3,3 mm şi distanţa de la fantă la ecran D = 3m. Lungimea de
undă a luminii utilizată este X = 550 nm. Determinaţi:
a) valoarea interfranjei când radiaţia se propagă în aer;
b) valoarea deplasării franjelor în cazul în care în drumul radiaţiei provenite de la una din fante se
introduce o lamă cu feţele plan paralele de grosime e = 10[im şi indice de refracţie n = 1,5.

TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR (FI)

1.1. Lungimea de undă a unei radiaţii luminoase:
a) depinde numai de sursa care o emite;
b) depinde numai de mediul în care se propagă;
c) depinde atât de sursa care o emite cât şi de mediul în care se propagă;
d) nu depinde nici de sursa care o emite nici de mediul în care se propagă.
2 O rază de lumină străbate o anumită distanţă în aer. Dacă perpendicular pe rază se introduce o lamă transparentă
de grosime d şi indice de refracţie n, drumul optic corespunzător creşte cu:
a)d(n-l); h) d; c) d/n; d)d/(n-l).
3. într-un experiment de interferenţă Young, ca urmare a modificării unui singur A'
parametru s-a obţinut o variaţie a interfranjei ca cea din figura. Se poate afirma că acest i
parametru este: •
a) distanţa de la fantă la ecran; b) distanţa dintre fante; «v, ^
c) lungimea de undă a luminii folosite; d) nu se poate preciza. |__________^
4. Interfranj a obţinută cu un dispozitiv Young plasat în aer este de 4 mm. Dacă dispozitivul parametru
este scufundat în apă {n= 4/3) interfranja devine:
a) 1,33 mm; b)3 mm; c) 3,33 mm; d) 5 mm.
5. O placă plan paralelă cu indicele de refracţie n = 1,4 este iluminată cu lumină având lungimea de undă
X = 700 nm. Grosimea minimă a plăcii pentru care ea apare roşie în lumină reflectată este:
a) 1 \im; b) 0,5 \xm; c)0,450 \im; d) 0,375 \im.
II. 1. O peliculă subţire de lichid realizată pe un cadru vertical şi privită în reflexie, prezintă în partea superioară
o regiune întunecată care se extinde cu trecerea timpului. Explicaţi de ce.
2. Indicaţi o metodă optică pentru determinarea indicelui de refracţie a unui material dielectric
netransparent. ///. Un fascicul paralel de lumină monocromatică este incident normal pe o reţea de difracţie a
cărei constantă este / = 2 \xm. Imaginea de difracţie se obţine pe un ecran aşezat în planul focal al unei lentile,
având distanţa focală/= 20 cm. Cunoscând lungimea de undă a radiaţiei monocromatice folosită, X, = 600 nm,
calculaţi:
a) sinusul unghiului de difracţie corespunzător maximului luminos de ordinul doi;
b) distanţa pe ecran dintre poziţia acestui maxim şi maximul luminos central;
 I colecţii
c) numărul total de franje luminoase obţinute pe ecran. I EDUCAŢIONAL 149
 ^afi în isleHc

Benait Mandelbrot schimbări ale contextului dinamic. A

(n.l924) avut numeroase contribuţii în biologie.
Cercetător în domeniul matematicilor fizică, sociologie, logică, determinism
aplicate, expert în studiul proceselor şi cauzalitate.
cu proprietăţi statistice neobişnuite
cum ar fi acelea în care variabila
aleatoare are media sau variaţia
infinită. Intre anii 1950-1960 a creat
modele matematice pentru descrierea
unorfenomeme complexe a căror
evoluţie este caracterizată de atractori
stranii. A pus bazele geometriei
fractale.
Georg Cantor
(1845-1918) A elaborat Teoria
Mulţimilor Infinite
(1871-1884), a imaginat primul o
mulţime caracterizată prin propietatea
de autosimilitudine - precursor
al obiectelor studiate în cadrul
geometriei fi-actale.

Rene Thom
(1923-2002)
Matematician francez care a pus
bazele teoriei catastrofelor - o
ramură specială a teoriei sistemelor
dinamice, care studiază fenomenele
a căror evoluţie este caracterizată
de schimbări bruşte ce apar la mici

1900...
Jules Henri Poincare - întemeiază analiza dinamică calitativă în contextul matematic al teoriilor mulţimilor infinite
(Georg Cantor) şi al primelor cercetări în domeniul fizicii microscopice (Max Planck şi Louis de Broglie) precum şi al teoriei
relativităţii (Albert Einstein).
1930...
"%>..
George David Birkhoff - descrie în literatura de specialitate primul atractor straniu, în aceeaşi perioadă în care Kurt
Goedel a formulat în domeniul matematicii o teoremă privind completitudinea sistemelor axiomatice, iar Alan Turing formulează
principiile teoretice de funcţionare ale computerelor tnoderne.
1960...
Edward Norton Lorenz - realizează prima modelare computerizată a fenomenelor complexe din atmosfera terestră,
evidenţiind o comportare haotică descriptibilă prin atractorul care-i poată numele.
1970...
Benoit Mandelbrot -fundamentează teoria geometriei fractale în contextul dezvoltării de către Rene Thom a teoriei
catastrofelor şi a analizei structurale a formelor.
Se constituie colective de cercetări interdisciplinare în tot mai multe centre din întreaga lume, având ca obiect
studierea şi descrierea fenomenelor complexe.

i
Aceasta marchează începutul consacrării domeniului ştiinţific TEORIA HAOSULUI ŞI A COMPLEXITĂŢII. POT]
150 colecţia |
EDUCAŢIONAL |
 ELEMENTE DE TEORIA
HAOSULUI
"Despre ceva poţi spune că e simplu dacă îl poţi descrie complet în felurite moduri
fără să-ţi dai seama de la început că e vorba despre acelaşi lucru "
R.P. Feynman

POŢIAFLA
Cum este posibil să descriem fenomene complicate folosind modele
simple?

• Care sunt limitele descrierii analitice a unui fenomen complex şi cum ne

ajută reprezentările geometrice să le depăşim?

• Cum identificăm elementele de ordine şi tendinţele de autoorganizare în

ansambluri aparent dezordonate?

• Ce au în comun structurile universului microscopic şi cele din

cosmos?

M(0)jD)TBtIL.JBi M

Fig. 1 Atractorul Lorenz

152 colecţia 1
EDUCAŢIONAL 1

o reprezentare a sistemului de planete aflate

sub influenţa Soarelui
 începând cu moment de timp. Astfel, în prima situaţie (fig. 1) poziţia mobilului se
Newton şi alţi mari precizează prin relaţia: x =x^^ + \(t -t^, iar în cea de-a doua, prin
oameni de ştiinţă, x = Xg + \ (t - tg-xj dacă mişcarea este uniformă. Sunt evidente, în
matematicieni, ambele cazuri, caracterul determinist al fenomenului, putând face
fizicieni, specialiştii predicţii, prin intermediul unor modele fizice liniare, ce rămân
perioadei mecaniciste valabile şi în cazul unor mici abateri în aprecierea condiţiei iniţiale.
s-au bazat pe ideea că Natura însăşi este foarte complexă pentru a fi explicată utilizând astfel
lumea este uniformă, de modele. De regulă, natura „lucrează neliniar" şi, implicit, haotic.
ordonată şi Geneza teoriei haosului este complicată, dar cuprinde momente
predictibilă. de vârf care au schimbat perspectiva de abordare a fenomenelor, atât
Se previziona că sub aspect matematic, cât mai ales sub aspect al interpretărilor, bazate
există o lege pe modele dinamice, în cadrul cărora, influenţa condiţiilor iniţiale este
universală, ce poate fi esenţială (uneori conducând la aşa numite condiţii „catastrofice").
descoperită şi care, îl putem aminti pe H. Poincare care a introdus acea schimbare
aplicată cu o condiţie de abordare, mai întâi în matematică, pornind de la necesitatea de a
iniţială decurgând din răspunde unei probleme concrete pe care Oscar al Il-lea, regele Suediei
specificitatea şi Norvegiei o ridică în anul 1885 în faţa oamenilor de ştiinţă: „cât de
sistemului, poate stabil este sistemul solar, respectiv orbitele planetare în timp?"
prezice modul său de Saltul calitativ care se realizează este cel a trecerii de la număr
evoluţie. In acest la formă, de la accentul pe analiza bazată pe formule la cea care
context, putem reduce reintroduce intuitivul prin apelul la geometrie.
natura la un model. Putem vorbi despre naşterea teoriei haosului, care apelează la
Studiul unui fenomen un sistem dinamic, adică o regulă şi o condiţie iniţială. Această regulă
presupune este un sistem de ecuaţii diferenţiale care împreună cu condiţia iniţială
identificarea unei poate sugera o evoluţie.
regularităţi ce poate să
descrie modul în care
se derulează
fenomenul, şi,
introducând o condiţie
iniţială, se obţine
modelul fenomenului
studiat.
Conceptul de
uniformitate,
reproductibilitate are
la bază ideea de
liniaritate la care se
ajunge prin neglijarea
aspectelor neliniare ce
păreau a fi doar
aproximaţii mai fine
ale fenomenului
surprins de aspectul
liniar.
Pentru a înţelege conceptul de
determinism, să analizăm următorul
model: un mobil pleacă din punctul
A la momentul t^, deplasându-se
uniform către B, unde ajunge la
momentul t^. Dacă se pleacă ăinA la
momentul tg + Xg, se poate, utilizând
legea de mişcare, să ştim cu precizie
unde se află mobilul la orice
 V. Elemente de teoria haosului
Teoria haosului are ca obiectiv analiza fenomenelor din natură
a căror evoluţie poate fi descrisă prin ecuaţii diferenţiale neliniare.
Conceptele de bază cu care se operează în cadrul acestei teorii
sunt acelea de spaţiul fazelor şi de atractor (fig. 1)
Dacă se reprezintă evoluţia în timp a poziţiei unui corp într-un
sistem de coordonate Oxyz se obţine o formă geometrică, obţinându-se
un fel de „ghem" ce poate fi analizat ca imagine, geometric.
Putem alege însă şi reprezentarea într-un spaţiu mai special,
abstract, format din coordonate generalizate, spaţiu numit spaţiul
fazelor.

REŢINEŢI In matematică şi fizică, teoria haosului descrie comportarea unor sisteme dinamice
nelineare care, în anumite condiţii, se comportă imprevizibil.
O caracteristică importantă a sistemelor haotice este sensibilitatea la condiţiile iniţiale.
Ca rezultantă a acestei însuşiri, comportarea unor astfel de
sisteme este imprevizibilă pe termen lung, chiar dacă sistemul este
unul determinist, în sensul că este bine definit şi nu are caracteristici
descrise de parametri cu caracter aleator.
Semnificaţia termenului de „haos" în fizică, este una relativ
specială, diferind de înţelesul cuvântului în limbajul comun. Pentru
fizicieni, noţiunea de mişcare haotică nu este legată neapărat de un aspect
dezordonat şi discontinuu, total întâmplător - ca în cazul mişcărilor
browniene (fig. 2). De fapt, un sistem haotic are în general, o evoluţie
continuă şi ordonată însă, ceea ce îl defineşte, este imposibilitatea de
a face previziuni pe termen lung asupra evoluţiei sistemului. Exemple
de astfel de sisteme sunt: atmosfera, sistemul solar, plăcile tectonice,
fluidele care prezintă curgere turbulentă, dar şi sistemele economice,
grupurile sociale, evoluţia demografică a unei populaţii etc.
Legile fizicii clasice au un caracter determinist strict. Legătura
între cauză şi efect este biunivocă. în virtutea acestei convingeri, se
poate afirma că evoluţia unui sistem în condiţii iniţiale date şi cunoscute
trebuie să fie perfect previzibilă, atât în viitor cât şi în trecut.
Sistemele haotice au fost evidenţiate de către fizicieni la începutul
secolului al XX-lea.
Determinismul este convingerea filosofilor materialişti ai
Antichităţii după care orice eveniment sau acţiune este rezultatul
inevitabil al unor cauze (evenimente sau acţiuni) anterioare temporal.
Cunoaşterea ansmblului cauzal permite astfel o descriere completă şi
exactă a evoluţiei sistemului (care funcţionează după legi cunoscute)
atât în viitor cât şi în trecut.
Fizica perioadei clasice (sec. XVI - XIX), întemeiată de Isaac
Newton, a preluat acest concept sub forma convingerii că orice mişcare
a unui sistem material poate fi descrisă exact pe baza legii fundamentale
a dinamicii care statuează legătura cauză-efect dintre interacţiunile la
care participă sistemul şi schimbarea stării sale de mişcare, datorită
acestor interacţiuni. Conform modelului determinist, universul însuşi
evoluează în timp ca un mecanism perfect fără amestecul întâmplării şi
tară abateri de la legile ce-i guvernează mişcările.
Legile lui Newton permit descrierea corectă a orbitelor
planetelor din sistemul solar, forma traiectoriilor unor obiecte lansate în
câmpul gravitaţional terestru, ciclicitatea mareelor precum şi evoluţia Fig. 3 Isaac Newton
in timp, în condiţii cunoscute, a oricărui sistem mecanic. colecţia
I EDUCAŢIONAL 153
 V
"^^^ Hm^^
M ^

\ mff
i
^m
Fig. 5 Controlul ritmului contracţiilor inimii
este realizat automat după modelul unui
sistem cu comportare haotică
EDUCAŢIONAL 154
colecţia 1

Fig. 4 Pierre Simon de Laplace

-^\
 în context clasic, problema necesar ca legile fizicii (care stabilesc legătura între aceste cantităţi) să fie
centrală a fizicienilor a fost, vreme de exprimate sub forma unor ecuaţii matematice.
secole, identificarea, pentru evoluţia Legile lui Newton sunt legi dinamice - ele descriu relaţii între valori
diferitelor sisteme fizice, a modului în numerice rezultate prin măsurători efectuate la un moment dat cu valori ale
care legile newtoniene pot descrie aceloraşi mărimi, dar la alte momente.
fenomenele observate. Rezultatele măsurătorilor efectuate asupra mărimilor care apar în
Ştiinţa oferă o reprezentare legile newtoniene depind de sistemul particular studiat, dar de obicei, includ
raţională a lumii care este foarte poziţia, viteza şi direcţia mişcării tuturor componentelor sistemului ca şi
seducătoare, dar ar fi inutilă dacă nu ar direcţia şi intensitatea forţelor care acţionează asupra lor la un anumit
avea şi o valoare operaţională. Ceea ce moment de timp.
dă valoarea ştiinţei este faptul că ea Dacă momentul la care sunt efectuate măsurătorile asupra unui
constituie un instrument eficace de sistem dat (fie el sistemul solar, un corp în cădere liberă sub acţiunea
previziune care dă puterea de a stăpâni gravitaţiei sau curenţii oceanici) este luat drept moment de referinţă,
natura. Validarea unei noi teorii necesită valorile rezultate sunt considerate ca şi condiţii iniţiale ale sistemului.
întotdeauna realizarea unui experiment în contextul legilor newtoniene, care au caracter determinist, este
nou care are drept scop să verifice evident că la aceleaşi condiţi iniţiale date, vor corespunde aceleaşi evoluţii
modelul teoretic. Acesta este şi cazul descrise prin sistemul de ecuaţii care se asociază.
teoriei mecanicii cereşti care permite Astfel, efectele care apar în urma unor interacţiuni ce se manifestă
previziuni exacte, pe durata a câţiva după o anumită lege sunt perfect previzibile, cu condiţia cunoaşterii situaţiei
ani, asupra mişcării corpurilor cereşti de la un anumit moment. Evoluţia în timp (atât din trecut cât şi spre viitor) a
din sistemul solar. Acest model teoretic unui sistem fizic este perfect previzibilă, din punct de vedere clasic.
nu este aplicabil doar obiectelor
naturale cum sunt planetele ci şi celor
artificiale cum sunt sateliţii sau sondele
spaţiale. Astfel, teoria clasică privind
mecanica cerească apare drept cea mai
reuşită expresie a determinismului
triumfător aşa cum îl definea Pierre
Simon de Laplace în 1814: „O
inteligenţă care, la un moment dat, ar
cunoaşte toate forţele care acţionează
în Natură şi configuraţia
corespunzătoare a obiectelor ce o
alcătuiesc, dacă ar avea capacitatea
de a analiza toate aceste date, ar putea
să cuprindă în aceeaşi formulă
mişcările celor mai mari corpuri din
univers ca şi ale celui mai uşor atom:
nimic nu ar fi incert şi viitorul ca şi
trecutul ar fi bine cunoscute. Spiritul
omenesc oferă, prin perfecţiunea pe
care a ştiut să o dea astronomiei, o
firavă imagine despre această
inteligenţă atotcuprizătoare ".

Ştiinţa modernă, aşa cum s-a

fundamentat după perioada Renaşterii,
se bazează pe ideea că legile lumii
materiale pot fi înţelese şi aplicate doar
dacă proprietăţile fizice sunt descrise
în termeni cantitativi - orice proprietate
este asociată unei mărimi măsurabile
descrisă printr-o cantitate numeric
exprimată.
Utilizând catităţi numerice
pentru descrierea realităţii fizice, este
 V. Elemente de teoria haosului
83

O regulă care se aplică în domeniul ştiinţei experimentale

este aceea că orice rezultat al unei măsurători include într-un anumit
grad o incertitudine asupra valorii măsurate - cert este doar că la orice
măsurare este posibil să apară erori.
O măsurătoare este efectuată cu un instrument care, dacă ar fi
lipsit de erori, ar trebui să prezinte o scală pe care un număr să poată fi
exprimat cu o infinitate de cifi-e semnificative.
In cadrul unui anumit protocol de măsurare, putem într-adevăr,
să aducem precizia la un nivel acceptabil folosind instrumente mai Fig. 6 Sistem a cărui evoluţie este sensibilă
perfecţionate, dar erorile, oricât de mici, vor exista - chiar şi dacă la condiţiile iniţiale
numai teoretic.
In dinamica newtoniană, prezenţa acestor incertitudini (erori de
măsurare) înseamnă că, la studierea oricărui sistem, condiţiile iniţiale
nu pot fi niciodată precizate cu absolută exactitate. Acest lucru implică
o imprecizie în ce priveşte rezultatele previziunilor asupra evoluţiei
sistemului bazate pe legile dinamicii.
Multă vreme s-a crezut că aceste efecte pot fi înlăturate prin
măsurători care să fie efectuate cu instrumente din ce în ce mai precise.
De exemplu, pentru mişcarea unui corp în câmpul gravitaţional, putem,
ipotetic, cunoaşte poziţia finală de 100 de ori mai precis dacă eroarea la
măsurarea condiţiilor iniţiale este redusă de 100 de ori.
Important este să subliniem că incertitudinea privind rezultatul
aplicării legilor dinamicii newtoniene nu apare din cauza unor factori
cu caracter aleator care ar interveni în ecuaţiile mişcărilor. Caracterul
legilor dinamice fiind determinist doar imprecizia măsurării condiţiilor
iniţiale poate afecta precizia rezultatelor obţinute prin aplicarea lor.

Determinismul ideal: poate fi foarte bine ilustrat prin exemplul

lansării din punctul O a unui corp cu viteză iniţială dată (v^) sub un anumit
unghi (ttp) în câmpul gravitaţional - problema artileristului (fig. 8).
Obuzul, după lansare, descrie o traiectorie parabolică şi cade
pe sol într-un punct /. Aplicarea legilor dinamicii newtoniene permite
calcularea „bătăii" care va fi de forma: x^- fv/ ■ sin2 ■ a J/g.
Vg=300 m s' Fig. 7 Traiectorii ale mişcării pendulul
Pentru valori iniţiale date (de ex. g = 9,81 m s'^ în plan, în câmpul celor doi magneţi, în
a=45°) rezultă în mod unic x^=9174,31 m. condiţii iniţiale diferite
Exemplul sugerează următoarea definiţie:
Un sistem fizic este determinist în sens ideal dacă o cunoaştere
exactă a condiţiilor iniţiale şi a legilor ce descriu interacţiile din
sistem permite descrierea exactă a oricărei stări ulterioare a
sistemului.
^f!
-m—"^'~ """"«^^

Este de remarcat că trebuie cunoscute valorile numerice exacte

ale mărimilor ce corespund condiţiilor iniţiale precum şi faptul că A_
o a)
legile de interacţie este necesar să fie exprimate sub forma unor ecuaţii
matematice care au soluţii exacte.
Determinismul practic: poate fi ilustrat tot prin exemplul de
mai înainte, dar ţinând cont de realitatea fenomenului.

Fig. 8 Ilustrarea problemei artileristului colecţia

I EDUCAŢIONAL

155
 i
REŢINEŢI • Ce
concluz
Un sistem fizic
ii pot fi
este determinist dacă o
trase pe
mică variaţie a Mişcarea se desfăşoară în aer, nu în vid şi frecarea seama
condiţiilor iniţiale nu va influenţa forma traiectoriei, scurtând bătaia; cunoscând observa
antrenează, prin legile mişcării cu frecare şi în acest caz se poate obţine un ţiilor
interacţiunile ce au rezultat unic exact. Pe de altă parte, există şi factori aleatori efectuat
loc în sistem, decât o care pot să intervină în acest caz: valorile iniţiale ale vitezei şi e?
mică variaţie unghiului sunt rezultate prin măsurare şi precizia oricărei
proporţională a •C
măsurători are limite instrumentale. De asemenea, aerul din
condiţiilor finale. e
atmosferă, chiar în lipsa vântului, este caracterizat prin
se
fluctuaţii de densitate care determină variaţii aleatorii ale
rezistenţei la înaintare. Dacă se efectuează o serie de lansări po
%::---
consecutive în aceleaşi condiţii iniţiale se va constata că ate
^ \ ^"^^---/r proiectilele nu vor ateriza toate în acelaşi punct / (care este sp
la capătul unei traiectorii ideale) ci vor cădea la întâmplare un
în jurul punctului /pe o suprafaţă pe care o numim „elipsă e
\ V
de dispersie" (Fig. 8b) - dimensiunile acesteia definesc de
n "'Â^
c~^^—11, precizia lansării. spr
/^^' Din cele spuse rezultă că: e
// Un sistem fizic este determinist îu sens practic rel
// ^'' \ ^^ w/ dacă o cunoaştere exactă a condiţiilor iniţiale şi a legilor
aţi
/ ''.'' .-' ce descriu interacţiile din sistem permite descrierea în
a

1JL\
limita preciziei de măsurare a oricărei stări ulterioare a
di
sistemului.
Natura profundă a determinismului poate fi mai bine ntr
înţeleasă dacă facem câteva consideraţii asupra noţiunii de e
precizie a măsurătorilor. Formula de calcul al bătăii fiind as
:c^^=fv/ • sin2 ■ a J/g, eroarea de calcul (AXQ^) ce apare la pe
aplicarea ei, în funcţie de abaterea datorată impreciziei ctu
h^ instrumentale (Aa^) la măsurarea înclinaţiei, este:
Ax j = AUg -(2 ■ v/ • cos2 ■ a J/g, iar eroarea relativă va
l
mi
fi de ordinul 2(Aa )/a . Deci există o proporţionalitate între şc
eroarea de măsurare a valorii iniţiale a unghiului şi abaterea ări
Fig. 9 Pendul fizic dublu pentru
studiul mişcărilor cu caracter mărimii obţinute prin calcul care face previzibil rezultatul i
haotic obţinut în urma lansării.
colecţia co
EDUCAŢIONAL 156 rp
uri
Explorare. Investigare lor
şi
co
Pendulul fizic dublu
nd
^ Folosind dispozitivul de laborator alcătuit ca în
iţii
figura 9, observaţi evoluţia sa în timp. Se va urmări
le
defăşurarea mişcărilor foarte complicate ale celor două bare
folosind un dispozitiv de iluminare stroboscopic şi, ini
eventual pentru îmegistrarea rezultatelor, un aparat ţia
fotografic. Se vor elibera corpurile la fiecare experiment le?
din poziţii iniţiale diferite iar derularea mişcării va fi •S
urmărită (înregistrată) pentru o anumită durată. e
• Cum trebuie reglat timpul de expunere al aparatului vo
fotografic şi frecvenţa de aprindere a lămpii stoboscopice r
pentru a putea obţine îmegistrări relevante privind aspectul stu
mişcării sistemului? dia
mişcările oscilatorii
cvasiarmonice ale fiecărei
bare din care e alcătuit
pendulul dublu efectuând
determinări ale
^oM
perioadelor acestora. Se
pot stabili relaţii între La
aceste perioade proprii şi atenţie deo solar.
parametri ai mişcării Pâi şi vitezelo ce alcătuie Caracterul i mod de gâi
pendulului dublu?

conform c; implică o ulterioare.

As corpuri afl; a demonsti iniţiale duc Astfel, per limita
eror timp a sisti demonstrcc măsurare u mici. Pentn condiţiile t
timp, se do
Sei descrierea instabilităţi
Co de sisteme, privind evi precis defi prin aplicai
îni exponenţial privinţa cor Un exempli
Pe 11, bile alt să ciocnea: traiectoria i
Du există, cu c fie ales coi alegerii un reprezentat sunt
multip
i
 V. Elemente de teoria haosului

La începutul secolului al XX-lea, Henri Poincare a acordat o sunt multiplicate la fiecare nouă
atenţie deosebită ecuaţiilor care descriu evoluţia în timp a sistemului ciocnire cu un anumit factor.
solar.

Până la acest moment, erorile de măsurare în privinţa poziţiilor

şi vitezelor la un moment considerat ca iniţial, pentru corpurile ce
alcătuiesc sistemul, erau considerate ca fiind nesemnificative.
Caracterul determinist al legilor dinamicii clasice încuraja un asemenea
mod de gândire.

mi
S-a constatat însă că anumite sisteme nu se supun regulii
conform căreia o precizie mai mare în stabilirea condiţiilor iniţiale
împlică o precizie mai bună în ce priveşte predictibilitatea stărilor
ulterioare.
Astfel de sisteme sunt cele formate din trei sau mai multe
corpuri aflate în interacţiune. Pentru acest tip de sisteme, Poincare a
demonstrat că o foarte mică imprecizie în determinarea condiţiilor
Fig. 10 Henri Poincare
iniţiale duce la soluţii care amplifică eroarea în timp la valori enorme.
Astfel, pentru două seturi de condiţii iniţiale aproape identice (în limita
erorilor de măsurare) soluţiile obţinute privind evoluţia în timp a
sistemelor duc la rezultate complet diferite. De asemenea, se

\®
demonstrează că această comportare se menţine şi dacă erorile de
măsurare în ce priveşte condiţiile iniţiale sunt reduse la valori infinit
mici. Pentru aceste „ sisteme complexe " oricât de precis ar fi determinate
condiţiile iniţiale, la un anumit moment, evoluţia după un interval de
timp, se dovedeşte a fi imprevizibilă. &:/
Sensibilitatea la condiţiile iniţiale, matematic demonstrată, în
descrierea sistemelor complexe studiate de către Poincare se numeşte
instabilitate dinamică (sau „ haos ").
Consecinţa directă a acestei comportări este că, pentru astfel de
\:®
sisteme, ecuaţiile dinamicii clasice nu pot da rezultate predictive
privind evoluţia sistemului decât pe termen scurt, chiar dacă sunt precis
©:/
definite condiţiile iniţiale; pe termen lung, evoluţia, descrisă prin
aplicarea ecuaţiilor dinamice, este aparent întâmplătoare. \:®
în realitate, există sisteme macroscopice care prezintă o creştere
exponenţială a abaterilor condiţiilor finale corespunzător abaterilor în ©:^--^-
privinţa condiţiilor iniţiale şi, în acest caz, rezultatele devin imprevizibile. i

Un exemplu în acest sens este ilustrat în figura 11. V:©

Pe o masă de biliard orizontală sunt aşezate, ca în figura 11, y ^\^
bile albe fixe, numerotate şi bila neagră va fi lansată astfel încât să
ciocnească elastic, consecutiv fiecare bilă albă, aşa cum indică
IX
traiectoria reprezentată pe diagramă.
După cum indică figura, o soluţie practică a acestei probleme
există, cu condiţia ca unghiul a sub care pleacă iniţial bila neagră să fie
o
ales corespunzător şi cu exactitate. Orice mică abatere în privinţa Fig. 11 Efectul abaterilor
alegerii unghiului corect atrage însă, aşa cum sugerează traiectoria
reprezentată cu linie punctată, abateri ulterioare ale traiectoriei care
[colecţia
lEDUCATIONAL ■157
 Bilal 32°
Bila 2 3,6°
Bila 3 0,40°
Bila 4 0,044°
Bila 5 0,0049°
Bila 6 0,00054°
Bila? 0,000060°

Acesta poate fi estimat cu ajutorul unei formule cunoscute

din optica geometrică, ce caracterizează oglinzile
sferice: A

£■ = £ 1 +------------
Rcos^
Exemplu numeric: estimaţi, pentru o abatere iniţială de 0,5°
şi un factor de multiplicare egal cu 9 la fiecare ciocnire, când iese bila
neagră din zona traiectoriei ideale. Se poate de asemenea, arăta că
abaterea unghiulară acceptabilă pentru producerea ciocnirii pentru
fiecare bilă albă se prezintă ca în tabelul 1.
Tab. 1

Un sistem fizic macroscopic pentru care o creştere lentă a abaterii iniţiale conduce la
REŢINEŢI o creştere foarte rapidă a abaterii finale nu este determinist în sens practic deoarece nu
pot fi făcute previziuni asupra evoluţiei sale viitoare. Un astfel de sistem este determinist
în sens ideal deoarece traiectoria poate fi calculată, dar nedeterminist practic datorită
sensibilităţii mari la modificarea condiţiilor iniţiale.

1 Explorare. Investigare

Fig. 12 Orbite periodice HUI pentru mişcarea Lunii: ele se află pe ecliptică şi
se închid neted în sistemul de coordonate
rotitor, unde Soarele (poziţia medie) este
pe axa x; orbitele închise corespund la
a=12,37perioade, b=4, c=3, d=4,78
perioade (lunaţii) pe an; dimensiunile
orbitelor sunt sculate în mod convenabil.
EDUCAŢIONAL | 158

colecţia 1

Soare
 ^ Problema celor trei
corpuri în astronomie
Problema se referă la
mişcarea Lunii în câmpul
gravitaţional compus
Pământului şi Soarelui. Isaac
Newton a fost primul care a
investigat problema a trei corpuri
care se atrag reciproc cu o forţă
fazelor, se precizează 9 perechi de coordonate (poziţie, viteză). Va fi
necesar să fie precizate un număr tot atât de mare de valori pentru
condiţiile iniţiale. Având în vedere că mişcarea poate fi descrisă în
sistemul de referinţă al centrului de masă, a cărui mişcare este
al considerată uniformă, numărul gradelor de libertate se poate reduce la
şase. Pe de altă parte, momentul cinetic al sistemului este constant deci
planul ce conţine centrul de masă este invariant.
)■

invers proporţională cu pătratul

distanţei (F = k-
în cazul Lunii, abaterile
de la previziunile teoretice
fiiseseră deja determinate corect
de Ptolemeu din Alexandria (în
acea vreme se considera că
mişcarea corpurilor cereşti are loc
pe traiectorii circulare, forme
geometrice cu încărcătură mistică
ce întruchipau perfecţiunea
formei), iar un număr de aspecte
suplimentare au fost sesizate de
Tycho Brahe; toate acestea au
fost rezultatele unor observaţii şi
determinări efectuate cu ochiul
liber. Newton reuşeşte să explice
de ce planul orbitei Lunii se
întoarce într-o direcţie opusă
mişcării planetelor, efectuând o
rotire completă la fiecare 18 ani.
Calculul său însă, pentru mişcarea
perigeului orbitei lunare în sensul
de mişcare a planetelor, dă
rezultate mai mici de două ori
decât cele corecte. în anul 1878,
George William Hill a dat o
explicaţie a fenomenului,
prezentând pentru prima oară
ceea ce se va numi uherior
„ecuaţia Hill". Analiza lui Hill
este un exemplu de referinţă
pentru studiul mecanicii neliniare,
atât în cazul sistemelor cu
comportare deterministă ideală cât
şi pentru cele haotice (fig. 12).
Descrierea situaţiei:
neglijând perturbaţiile cauzate de
existenţa planetelor şi altor obiecte
a căror influenţă este insesizabilă şi
considerând că singurele corpuri
care participă la interacţiune sunt
Luna, Pământul şi Soarele (cu
masele: M^^, M^ MJ, sistemul are
nouă grade de libertate şi este
necesar, pentru fiecare moment, să
fie precizate 3 seturi de poziţii şi
viteze instantanee. în spaţiul
 V. Elemente de teoria haosului
Cu bună aproximaţie, Pământul se mişcă în jurul Soarelui pe o
orbită de forma unei elipse al cărui plan este invariant. Valoarea absolută
a momentului cinetic determină excentricitatea orbitei. Axa mare a
orbitei este legată de valoarea energiei de asemenea, constantă. Prin
identificarea unor mărimi cu caracter conservativ, în cazul sistemelor
de corpuri care interacţionează, se poate reduce numărul de variabile
(numărul gradelor de de libertate) deci şi numărul de constante care
dau condiţiile iniţiale. Pe baza celor expuse anterior, în sistemul Soare
- Pământ - Lună, rămân patru variabile. Acestea ne duc la ideea unui
model reprezentativ de sistem format din patru corpuri punctiforme,
coliniare, legate între ele prin resorturi elastice. Se va putea descrie
Fig. 13 Reprezentarea tradiţională a
mişcarea acestor corpuri ca o superpoziţie de patru oscilaţii armonice
mişcării Lunii în jurul Pământului: planul
simple ale căror frecvenţe depind de condiţiile iniţiale. Localizarea x.y este planul eclipticii (planul orbitei
Lunii, aşa cum se vede ea de pe Pământ, este stabilită astfel: momentul Pământului în jurul Soarelui); planul orbital
cinetic al Lunii în raport cu Pământul, defineşte o direcţie în spaţiu şi al Lunii (linie întreruptă) intersectează
un plan orbital instantaneu perpendicular pe această direcţie. Planul ecliptica de-a lungul liniei nodale la unghiul
de înclinare g. Luna se mişcă în jurul
intersectează ecliptica (planul orbitei terestre) după o linie nodală şi
Pământului pe o elipsă Kepler al cărei
este înclinat cu unghiul y (fig. 13). perigeu este la distanţa unghiulară gfaţă
de nod; nodul se mişcă înapoi cu o viteză de
^ Entropia şi dezordinea
circa două ori mai mare, acoperind un cerc
Se afimă: „...căldura este energie dezordonată". Energia poate întreg în circa 9 ani.
exista fără dezordine. De exemplu, un glonte în zbor sau un nucleu de
uraniu poartă energie ordonată. Atunci când glontele loveşte o placă de
oţel şi este oprit, energia mişcării sale este transmisă mişcărilor
întâmplătoare ale atomilor din glonte şi din placă. Această energie
dezordonată se face simţită sub formă de căldură. Pe de altă parte,
energia conţinută în atomul de uraniu, şi energia de mişcare a
fragmentelor ce rezultă la fisiunea acestuia este transformată prin
ciocniri cu particulele substanţei din mediul de reacţie tot în căldură.
Aceste două exemple sugerează că energia mişcărilor (care au loc în
condiţii ce pot fi descrise de modele deterministe) se transformă în
căldură, energie a unor mişcări ce au loc aleator. Este necesar, fără
îndoială, să ne exprimăm în termeni cantitativi. Exemplele date converg
către ideea că există o tendinţă a proceselor naturale de a evolua spre
o stare dezordonată. în domeniul mecanicii statistice se dă un sens
precis dezordinii şi se exprimă legătura sa cu entropia prin relaţia lui
Fig. 14 Cristal de cuarţ (stânga), corp din
Boltzmann: S = k-InQ. sticlă cu structură amorfă
Definiţia statistică a entropiei leagă tabloul termodinamic de
cel mecano-statistic şi permite să se transpună principiul al Il-lea al
termodinamicii în limbaj probabilist. Sensul în care au loc procesele
naturale, către stări cu entropie crescută, este determinat de legile Verifică şi consolidează
probabilistice. Starea de echilibru este starea de entropie maximă şi
este starea statistic, cea mai probabilă. Aici este vorba, evident, de stări 1. Folosind resurse bibliografice
de echilibru. în cazul modelelor folosite în domeniul termodinamicii întocmiţi scurte referate despre:
sunt luate în considerare şi fluctuaţiile. Din această perspectivă, nu este
a) evoluţia istorică a concepţiilor
absolut sigur că entropia creşte în orice proces spontan. Entropia poate,
ştiinţifice în legătură cu alcătuirea
în unele cazuri, să descrească. După un timp suficient de lung, este
posibil să fie realizate chiar condiţiile cele mai improbabile: apa dintr- sistemului solar;
un vas ar putea îngheţa într-o zi caldă de vară, într-o incintă, local, ar b) rolul entropiei în descrierea unor
putea să apară, instantaneu, vid. fenomene atât din domeniul fizicii
Asemenea evenimente pot să apară, dar probabilitatea de cât şi din alte domenii: economie,
a se produce este foarte mică. Prin urmare, principiul al II-lea al sociologie, lingvistică, teoria
termodinamicii arată cursul cel mai probabil al evoluţiei informaţiei.
fenomenelor fizice. Domeniul său de aplicare este însă atât de larg, 159 I EDUCAŢIONAL

iar şansa de a fi contrazis atât de mică, încât poate fi considerat ca I colecţia

având rang de lege „imuabilă" a naturii.
 miIIMMISLgifPA'plIL,] rămâne
deschisă
dezbater
Comportamentul haotic al soluţiilor ecuaţiilor ii
dinamice ale mişcării sistemelor complexe, la început, a ştiinţific
fost considerată o „ciudăţenie" matematică, dar în timp, s-a e este
constatat că astfel de sisteme sunt mult mai larg răspândite problem
în natură decât se credea. a
în 1963, fizicianul Edward Lorenz folosind o caracter
modelare computerizată a evoluţiei climatice, a studiat un ului
model simplist al ascensiunii în atmosferă a curenţilor de determi
aer încălzit de Soare. El a descris în limbajul calculatorului nist al
ecuaţiile dinamice care guvernează mişcarea curenţilor de evoluţie
aer. Având în vedere că algoritmul (şi programul executat de i
computer pe baza acestuia) este strict determinist, era de Univers
aşteptat ca la introducerea aceloraşi condiţii iniţiale, ului. Un
rezultatele obţinute să fie identice de fiecare dată când era alt
reluată rularea programului. Surprinzător însă, rezultatele aspect
obţinute nu au fost de această natură: chiar cu aceleaşi interesa
condiţii iniţiale de nilare, programul bazat pe ecuaţiile unui nt ce
model determinist duceau de fiecare dată la descrierea unei rezultă
Fig. 15 Edward Noi'ton Lorenz
evoluţii diferite, imprevizibile. Condiţiile iniţiale, în cazul din
meteorolog
american, unul dintre întemeietorii când rezultă în urma unor prelucrări numerice cu ajutorul studiere
teoriei maşinilor de calcul, sunt totuşi afectate de mici erori. în a
fenomenelor complexe cazul experimentelor lui Lorenz ele au fost neglijate. sistemel
Studierea modelului matematic simplu al or
atmosferei propus de Lorenz a fost foarte intensă în haotice
deceniul al şaptelea al secolului XX. Cu timpul, a fost este
înţeles că orice infinit de mică deosebire între valorile posibilit
condiţiilor iniţiale pentru ecuaţiile care descriu un sistem cu atea de
instabilitate dinamică duce la soluţii evolutive complet apariţie
diferite ori de câte ori se rezolvă ecuaţiile ce descriu a unor
sistemul. La ora actuală este clar că, la fel ca şi modelul structuri
simplu al lui Lorenz, atmosfera terestră luată ca un întreg, macrosc
este un sistem complex caracterizat prin instabilitate opic
dinamică. O corectă prognoză meteorologică pe termen ordonat
lung, teoretic ar necesita o infinitate de procese de e în
măsurare. Chiar dacă în orice punct al atmosferei ar fi sisteme
instalate termometre, giruete şi barometre, incertitudinea în cu
privinţa valorilor condiţiilor iniţiale ar fi totuşi prezentă instabili
datorită fluctuaţiei instantanee a indicaţiilor fiecărui tate
instrument în parte. Din cauza caracterului de sistem haotic dinamic
al atmosferei, aceste imprecizii de măsurare, indiferent cât ar ă. Există
fi de mici, vor afecta în mod incontrolabil precizia păreri
previziunii meteorologice care ar rezulta în urma rezolvării conform
ecuaţiilor matematice care modelează sistemul. cărora
Această constatare cu valoare principială este prezenţa
cunoscută sub denumirea de „ efectul de fluture" -
denumirea provine de la consideraţia că „bătaia de aripi a
Fig. 16 Fenomenele atmosferice au
unui fluture undeva într-un anumit loc din lume poate
evoluţii
care pot fi descrise conform modelului perturba în mod imperceptibil pentru instrumente condiţiile
elaborat de Lorenz iniţiale măsurate, dar poate aduce schimbări ale evoluţiei
EDUCAŢIONAL | 160 fenomenelor meteorologice care, după un timp mai lung sau
mai scurt, în altă parte a lumii, pot genera un uragan ".
colecţia 1 Prezenţa în natură a sistemelor haotice dezvăluie
limitările legilor dinamice în ce priveşte descrierea precisă şi
univocă a evoluţiei în timp a mişcărilor. O provocare ce
 haosului -matematic o condiţie
De aseme fenomene ireversibil

R
propus de suport rot rotirea tot
de scurger partea sup pe
seama ]

Ver

Analiza sistemul.
Oi
în câmp n paralelă ci 18). Lăsat
cvasiarmoi determini s
duce la eci
6 + co^ sin (
magnetic;.
Pentru osc
iar soluţia
t = 0.

Da Bj, prin p; două

câte perioadă (1 al cărui as
reluarea e? fiecare daţi
permanent
asupra acu
realizată p
CO; =
/ termenul j^

devenind i
neliniară. C
 V. Elemente de teoria
haosului
haosului - adică a efectelor aleatorii care apar în sisteme descrise
matematic prin legi deteministe aplicabile la nivel microscopic - este
o condiţie necesară ca să apară structuri ordonate la nivel macroscopic.
De asemenea, o ipoteză actuală încearcă să explice, pe baza atializei
fenomenelor legate de sistemele cu instabilitate dinamică, evoluţia
ireversibilă în timp a fenomenelor din Univers.

Roata lui Malkus: Un model de sistem dinamic haotic,

propus de Malkus, ilustrează ideile lui Lorenz. Este vorba de un
suport rotitor în plan vertical pe care sunt prinse cu axe ce permit
rotirea tot în plan vertical, nişte găleţi care, la bază, au un mic orificiu
de scurgere. Găleţile sunt alimentate cu lichid printr-un sistem aflat în
partea superioară - eventual, se poate considera că alimentarea se face
pe seama precipitaţiilor (fîg. 17).

Verifică şi consolidează

Analizaţi imaginile din fîg. 17. Explicaţi condiţiile în care se mişcă

sistemul. De ce mişcarea roţii poate fi considerată haotică?

Oscilaţii ale acului magnetic: Un ac magnetic este plasat în

câmp magnetic constant şi uniform de inducţie B^ având direcţia
paralelă cu componenta orizontală a câmpului magnetic terestru (fîg.
18). Lăsat liber fără viteză iniţială cu elongaţia unghiulară 0, va oscila
cvasiarmonic, mişcarea fîind perfect previzibilă, situaţia fîind una
deterministă. Neglijând frecările, legea a doua a dinamicii newtoniene
duce la ecuaţia care descrie aceste oscilaţii:
Fig. 17 Situaţia sistemului Malkus la
_ IIIB; diferite momente
Q + (0^ sinQ = 0 cu (0 = J^=-i unde, [i - momentul magnetic al acului
magnetic; /-momentul de inerţie al acului magnetic. Pentru oscilaţii
mici, sinQ^e şi ecuaţia devine liniară, 'Q + CO'Q = 0 iar soluţia este 6 =
\ e
6, cosmt unde 9^ - elongaţia iniţială la momentul t = 0. ^
Dacă se aplică peste câmpul constant B^ un câmp rotitor B^, t
prin plasarea în jurul acului magnetic a patru bobine parcurse două Fig. 18 Acul magnetic
câte două de curenţi alternativi sinusoidali defazaţi la sfert de
perioadă (fîg. 19), acul magentic va descrie o mişcare dezordonată al
cărui aspect va fî extrem de sensibil la condiţiile iniţiale - la reluarea
experimentului aspectul mişcării va fi complet diferit de fiecare dată.
Această comportare haotică apare ca efect al contribuţiei
permanent concurente a celor două câmpuri magnetice care acţionează
asupra acului magnetic. Descrierea mişcării în acest caz poate fî
realizatăprin ecuaţia: Q + KQ + (o', cos Q + ca', cos (Q ~ (o„t) = O unde
kiBj jaB, , .
ra;=J—-, (i>2=J~- Wfl pulsaţia oscilaţiilor câmpului B^, iar
termenul ^e corespunde frecării cu aerul şi poate fi neglijat, ecuaţia
devenind mai simplă 0 + cof co^G + coj co5(6-co/) = O dar, totuşi,
Fig. 19 Acul magnetic ca sistem haotic
neliniară. O soluţie matematic exactă nu există. 161 EDUCAŢIONAL
colecţia
 REŢINEŢI
Haosul este
mişcarea dezordonată cu e-
voluţie imprevizibilă a unui
sistem fizic macroscopic,
foarte sensibil la condiţiile
iniţiale, care depinde de cel
puţin trei parametri iniţiali şi
este descrisă de o ecuaţie
diferenţială neliniară.
Fig. 21 Poziţia şi viteza pendulului în
Fig. 20 Poziţia pendulului în funcţie de timp
funcţie de timp
"V
poziţia
V
Ecuaţia poate fi rezolvată prin metode numerice, prin aproximaţii
succesive rezultând o soluţie acceptabilă. Soluţia este cu atât mai bună cu
cât este mai mare precizia de calcul şi în ce priveşte condiţiile iniţiale.
Dacă facem o comparaţie a celor două situaţii prezentate mai sus
(lansarea proiectilului în câmp gravitaţional şi oscilaţiile acului magnetic în
câmp rotitor) se observă că: în cazul lansării unui proiectil în câmp
gravitaţional, rezultatul este dependent de doi parametri iniţiali (a^ şi vj şi
poate fi prevăzut cu exactitate, în limita preciziei cu care se efectuează
măsurarea condiţiilor iniţiale; caracterizarea mişcării acului magnetic depinde
de trei parametri iniţiali (6g,9g,(P(,), ecuaţia care descrie evoluţia sistemului
este neliniară, iar mişcarea ce rezultă este
dezordonată şi imprevizibilă.
Dificultăţile care apar în descrierea evoluţiei sistemelor haotice impun
căutarea unei posibilităţi de reprezentare care să permită găsirea cu mai mare
uşurinţă a unor soluţii calitative.
Să analizăm două modalităţi de reprezentare a evoluţiei unui pendul
simplu. în reprezentarea din fig. 20 pe abscisă figurează variabila timp şi, pe
ordonată, poziţia. Funcţia reprezentată este legea de mişcare a unui pendul
simplu care execută oscilaţii libere fără
frecare - de forma e = O^ sini co? + -
Planul în care fiecare punct reprezentativ este caracterizat prin
valorile poziţiei şi momentului în timp constituie din punct de vedere
matematic, spaţiul configuraţiilor asociat sistemului.
în fig. 21 se reprezintă, pentru acelaşi sistem, şi dependenţa de
timp a vitezei - de forma 6 = coB^ cos C0/ + -
2
în continuare să reprezentăm pe ordonată viteza şi pe abscisă
poziţia. Rezultă, pentru sistemul în discuţie, situaţia din fig. 22. Planul în
care fiecare punct reprezentativ este caracterizat prin valorile vitezei şi
poziţiei constituie din punct de vedere matematic, spaţiul fazelor asociat
sistemului.
Dacă pendulul este unul la care se produce şi amortizare în timp a
oscilaţiilor, datorită frecării cu aerul, cele două moduri de reprezentare vor
avea aspectul ca în figurile 23, respectiv 24.
 \

viteza

iMfJ j poziţia

Fig. 22 Evoluţia pendulului simplu în Fig. 23 Oscilaţiile amortizate ale Fig. 24 Oscilaţiile amortizate ale
spaţiul fazelor colecţia 1 pendulului în spaţiul configuraţiilor pendulului în spaţiul fazelor
EDUCAŢIONAL
162
I
V. Elemente de teoria haosului

i\
Fig. 25 Poziţia şi viteza în funcţie
de timp pentru oscilaţii ce au loc
în
prezenţa unei forţe exterioare

In sfârşit, în cazul unui pendul la care intervine şi o forţă

exterioară cu dependenţă sinusoidală de timp, având frecvenţa
apropiată de frecvenţa proprie a pendulul, oscilaţiile se vor prezenta
ca în figura 25 unde reprezentăm în funcţie de timp valorile poziţiei
şi vitezei.
Diagrama corespunzătoare spaţiului fazelor se prezintă ca în
figura 26.
Revenim acum la exemplul mişcării oscilatorii a acului
magnetic, prezentat anterior. In situaţia în care acţionează doar un
câmp magnetic constant, reprezentarea în spaţiul fazelor a stării
dinamice a acului magnetic (în condiţiile în care ecuaţiile ce descriu Fig. 26 Oscilaţiile în prezenţa unei forţe
poziţia unghiulară şi viteza de oscilaţie au fost găsite de forma: (6 = 9^ exterioare reprezentate în spaţiul fazelor
cos co/ respectiv 6 = -OijQg sin co/ ) se prezintă ca în fig. 27. - atractor cvasielipsoidal
în timp, punctul reprezentativ (P) din spaţiul fazelor, de

r
r \p
coordonate (o/0), descrie o elipsă care este traiectoria de fază.
Aceasta conţine toate informaţiile despre mişcarea sistemului

L
începând din momentul iniţial când coordonatele au avut valori
precizate. Evoluţia în timp a valorilor parametrilor are loc în sensul -^
săgeţii. Semiaxele elipsei corespund valorilor elongaţiei unghiulare
maxime (9^) a mişcării -semiaxa orizontală, respectiv valorii vitezei
unghiulare (co9p) maxime a oscilaţiilor - semiaxa verticală. Pentru Fig. 27 Oscilaţiile acului magnetic în câmp
valori mai mari ale elongaţiei iniţiale (Q^) traiectoria în spaţiul constant
fazelor este o elipsă mai mare şi se obţin practic o infinitate de astfel
de elipse care se vor închide asupra lor însele dacă mişcarea este
oscilatorie.
Această familie de curbe închise asupra lor însele ce se
formează într-un domeniu spaţial mărginit constituie un obiect
geometric numit atractor.
în cazul în care acul magnetic se roteşte complet în jurul
propriei axe, ceea ce se întâmplă când valoarea vitezei iniţiale este
mare, traiectoria de fază va fi o curbă deschisă (fig. 28).
 4 12

10 Fig. 28 Curbe reprezentative

în spaţiul fazelor -
reprezentarea Poincare,
I EDUCAŢIONAL
colecţia 163
poziţia unghiulară

REŢINEŢI situaţiilo
r în care
Secţiunea Poincare mişcare
se obţine intersectând a devine
traiectoria de fază
între cele două regiuni se remarcă o traiectorie limită, curba haotică.
tridimensională ce descrie
separatoare. Traiectoriile din spaţiul fazelor nu se întretaie. O
evoluţia sistemului, cu plane
Intersectarea lor ar însemna un punct corespunzător unei anumite stări situaţie
perpendiculare pe direcţia
iniţiale, descrisă prin coordonatele (9^, 0)0^), după care ar putea să de genul
axei corespunzătoare para-
metrului temporal. urmeze două evoluţii ulterioare distincte în viitor, ceea ce contrazice celei din
conceptul de determinism, în sens ideal al termenului. figura
Odată cu aplicarea câmpului magnetic rotitor, starea dinamică a 28 se
sistemului se descrie prin trei parametri (9,6,9). ^^ ^ necesar un spaţiu obţine
reprezentativ al fazelor cu trei dimensiuni. Traiectoria de fază ce descrie pentru
evoluţia sistemului va avea un aspect foarte complicat, dificil de cazul în
caracterizat. în acest scop, se va putea utiliza o soluţie, sugerată de H. care se
Poincare, care simplifică lucrurile. Bazându-ne pe caracterul unghiular al neglijea
variabilei (p, vom realiza tăieturi ale traiectoriei din spaţiul tridimensional, ză în
de-a lungul axei corespunzătoare variabilei (p, prin plane perpendiculare ecuaţia
pe această axă, la valori care reflectă periodicitatea: O, 2%, 4TZ... Punctele de
de intersecţie ale traiectoriei cu aceste plane se vor proiecta pe planul de mişcare,
coordonate (9,9). Se obţine astfel o reprezentare bidimensională (fig. 28) termenu
numită secţiune Poincare. Cele două regimuri dinamice ale sistemului l datorat
apar foarte clar în această reprezentare: regiunile în care punctele frecării
reprezentative sunt distribuite pe curbe închise regulate, corespund cu aerul
situaţiilor în care acul magnetic oscilează în rezonanţă cu câmpul (KQ ) .
excitator sau oscilează liber în jurul direcţiei câmpului fix, iar regiunile în A
care punctele reprezentative sunt distribuite dezordonat, corespund naliza

unei astfel de reprezentări, ce
poate fi realizată prin
modelare numerică folosind
calculatorul, ne permite să
w
găsim cu precizie acele condiţii iniţiale (^«, 9^) care trebuiesc întrunite,
pentru obţinerea unei mişcări cu caracter determinist sau a uneia
haotice.

Prezenţa în ecuaţia de mişcare a termenului (i^9) datorat frecării dintre acul

magnetic aflat în mişcare şi aer, indică un caracter disipativ al sistemului. Energia mişcării
sale, treptat, se va transforma în căldură. Mişcarea însă nu va înceta, atâta timp cât va exista
un aport exterior de energie din partea câmpului magnetic rotitor.
Secţiunea Poincare obţinută pentru această situaţie devine mai simplă având însă un
\C^-X fi' aspect uimitor: o mulţime de puncte sunt aşezate sub forma unei structuri fasciculare (fig.
29). Acest tip de reprezentare se numeşte „ atractor straniu ". Mai mult, aspectul structurii
^^
obţinute este acelaşi indiferent de scara la care va fi observată, fiind caracterizată printr-o
proprietate numită „autosimilitudine". Un astfel de obiect geometric se numeşte „fractal".
Datorită proprietăţilor, aminitite mai sus, atractorul straniu
Fig. 29 Atractor straniu în spaţiul fazelor
constituie un element care prefigurează ordinea ce poate să apară în
interiorul haosului. Un atractor straniu este o regiune limitată a reprezentării Poincare în
care se acumulează,
fără a se intersecta, traiectoriile reprezentative din spaţiul fazelor pentru un sistem
disipativ care evoluează şi cu aport extern de energie din partea unui factor excitator şi
care are cel puţin trei grade de libertate în spaţiul fazelor, precum şi o mare sensibilitate
la condiţiile iniţiale, efectuând o mişcare haotică.
________colecţia I
164 EDUCAŢIONAL
 V. Elemente de teoria haosului

Explorare. Investigare
^ Pentru evidenţierea în timp real a comportării haotice a acului
magnetic şi vizualizarea stărilor în spaţiul fazelor magneti
se va folosi montajul din fig. 30. alimentare c
bobine bobine^
Este alcătuit dintr-un dispozitiv format senzori
din bara magnetică (B) ce se poate roti în jurul Oscilator a)„
axului vertical în prezenţa frecării cp(t) proporţionale cu
viteza - frecarea „lichidă" se obţine plasând o baie de ulei la
baza axului. Două bobine înseriate (Sj, S^) sunt folosite ca
Derivare

î
senzori electromagnetici de mişcare. Semnalul electric dat de
acestea este proporţional cu viteza de oscilaţie (6) a barei
d(t)
magnetice şi va fi preluat de amplificator, filtrat şi introdus în
sistemul de achiziţie de date conectat la un calculator. Calculator
Ansamblul de bobine care aplică un câmp magnetic rotitor
(B^) şi câmpul constant (B^) este plasat ca în fig. 19. Bobinele pentru I câmpul rotitor sunt alimentate de
la oscilator cu un curent alternativ de frecvenţă corespunzătoare. Ecran Semnalul oscilatorului se aplică
şi plăcii de achiziţie de date a calculatorului. Mai este necesar un circuit de derivare cu ajutorul căruia se obţine
semnalul corespunzător acceleraţiei Fig. 30 Dispozitiv experimental pentru evidenţierea mişcării haotice şi vizualizare
oscilaţiilor (0) şi care va fi de asemenea, în spaţiul fazelor
preluat de calculator.
Utilizând un software adecvat pentru acumularea datelor şi reprezentarea lor grafică, pe ecran se va
putea obţine în timp real mulţimea de puncte reprezentative din spaţiul fazelor (atractorul straniu) care descrie
evoluţia sistemului haotic.
OBSERVAŢIE: Se aleg, în spaţiul fazelor, variabilele (6,9) pentru care aspectul secţiunii Poincare
este cel mai simplu.

^ Alte dispozitive care permit studierea mişcării haotice Oscilatorul Duffing

Acest dispozitiv a fost menţionat de Duffing în 1918. Constă dintr-o bandă foarte subţire şi uşoară din
oţel fixată de un suport la ambele capete (Fig. 19). în vecinătatea mijlocului benzii se află un electromagnet
alimentat cu un curent alternativ. Acesta va produce un câmp magnetic {~A cos(ot ) care va excita oscilaţii ale
benzii. Deplasarea instantanee x a punctului de la mijlocul benzii în raport cu locul de echilibru este una din
variabilele pe care trebuie să le luăm în consideraţie. Forţa de revenire care apare în bandă la deformarea
(încovoierea) ei este proporţională cu cubul deplasării (~x^). Sistemul este disipativ datorită frecării cu aerul,
iar pierderea de energie sub formă de căldură este compensată prin aportul electromagnetului care excită
vibraţiile. Dacă frecvenţa curentului alternativ care stăbate bobina electromagnetului este fixată, parametrul
care poate fi modificat
este doar amplitudinea acestuia, magneticmodificat
(A) pe care
esteîl produce
cel ca
proporţională cu intensitatea câmpului Un alt parametru
măsura pierderii
care poate
de enf

Fig. 31 Oscilatorul Duffing

I colecţia

I EDUCAŢIONAL 165
 coeficientul de disipare (C). Condiţiile
iniţiale în care evoluează sistemul vor fi
determinate dacă sunt precizate poziţia
iniţială a mijlocului benzii faţă de punctul de
echilibru şi viteza lui iniţială. Ecuaţia care
descrie evoluţia sistemului este neliniară: x
+ Cx-x + x^ =Acos(£)t ■
Modelarea numerică, pentru diferite
valori ale parametrilor menţionaţi, duce la
situaţiile prezentate în figura 32.
disipare: pentru valori mai mar
atractoml tinde să devină unu
straniu caracteristic mişcăr
haotice (fig. 33).
Fig. 33 Atractor haotic care caracterizează
oscilatorul Duffing când contribuţia
excitatorului este mare comparativ cu
factorul de disipare
atractorului haotic relevă detaliil
structurii sale. Există regiuni d

reprezentative şi alte regiuni und

nu apare nici o stare. Frontier

asemenea măsură
Fig. 32 Poziţia în funcţie de timp şi evoluţia în spaţiul fazelor pentru: a) x^ = 1, v^ = 1, (a - 1,4, A -
afirma că orice secţiune
0,2, C - 0,3, b) x^ - f v^ - 1, (a care conţine punct
= l,2,A'=0,28,C = 0,3;c)Xg = l,v,^ = l , a = l2,A = 0,5,C = 0,3. reprezentative va conţine o parte
oricât de mică, şi din frontieră.
iMi

vii ^
166
regăseşte o structură geometric
de tip fractal.

colecţia |
EDUCAŢIONAL |
-4521 x
^
0.?6S 41215

în cazul oscilaţiilor forţate ale

pendulului simplu, în spaţiul fazelor, se
obţinea un atractor aproape elipsoidal (fig.
32a) dacă disiparea de energie şi, respectiv,
contribuţia forţei exterioare pe un ciclu
aveau valori mici - atractoml este unul
periodic de ordin 1. în cazul oscilatorului
Duffing, se observă de asemenea un ciclu
limită care are o formă ceva mai complicată.
Este de remarcat şi faptul că, în funcţie de
datele iniţiale, există o etapă tranzitorie,
adică se produce mai mult decât un ciclu al
mişcării până când se realizează încadrarea în
configuraţia atractorului.
în exemplele prezentate, ordinul de
periodicitate al atractorului se modifică în
funcţie de raportul dintre amplitudinea
factorului excitator şi valoarea factorului de
 Tr
or cua

I a trei
e
> >
î
corpi n;
în suprafaţ
cadru ă) ( unei
l vecina
deter P
minis e unor
t sisten în
încad care sun
rează munte
conf se
o trei produc (
corpu î
ri n
deose sistemul
bire d ui mai
corpu multe ]
ri, esi relativ la
de p( cu
libert caractei
ate mai
iniţial multe
e. evoluţii
se
i£ a funcţiilo
figuri r d
i „catastr
proba ofii
bilital relativ
mom bru de
ent s „catastr
Infor pe baza
maţiil m
i oscilaţii
repre sii
zenta
evoluţie
r
în
alepa
poziţii
rticul(
se i
color
complic
ate s
at.
măsu
rare a
relati
ve ale
- este
nece
deoar
ece a«
dome
niul f
unde
se pe
stăril
 K Elemente de teoria haosului
Trei corpuri
Fig. 34 Modelarea ciocnirii elastice a trei corpuri
^ Ciocnirea elastică simultană a
trei corpuri (fig. 34) poate fi descrisă în
cadrul teoriei clasice ca un proces
determinist. Se obţin însă rezultate care se
încadrează în domeniul teoriei haosului.
Motivul pentru care sistemul cu
trei corpuri are comportare haotică, spre
deosebire de cazul ciocnirii elastice a două
corpuri, este legat de numărul de grade de
libertate şi sensibilitatea la condiţiile
iniţiale.
Diagramele din partea dreaptă a
figurii reprezintă, în termeni de
probabilitate, starea sistemului la un anumit
moment al desfăşurării fenomenului.
Informaţiile din diagramă se bazează pe
reprezentarea în plan a vitezelor relative ale
particulelor la diferite momente. Zonele
colorate sugerează probabilitatea de
măsurare a diferitelor valori ale vitezelor
relative ale particulelor la diferite momente -
este necesară o descriere probabilistică
deoarece astfel de situaţii apar în special în
domeniul fizicii particulelor microscopice
unde se poate utiliza o decriere statistică a Verifică şi consolidează
stărilor cuantice.
^ Atractori clasici şi stranii
în geometrie, un atractor este definit ca un obiect (punct, curbă, Analizând diagramele este
suprafaţă) către care converg traiectorii ce se pornesc din orice punct al posibil să se tragă anumite
unei vecinătăţi a lui. concluzii cu privire la caracterul
Pe baza acestui model geometric se pot descrie evoluţii ale „temporal ireversibil" al unor
unor sisteme din natură: zona depresionară unde se formează un lac în astfel de procese complexe. Care
care sunt colectate apele torenţilor ce se formează pe versanţii unui ar fi argumentele?
munte constituie un atractor la fel şi poziţia de echilibru în jurul căreia
se produc oscilaţiile unui pendul.
In general atractorul corespunde poziţiei de echilibru stabil a
sistemului - poziţia unde energia potenţială este minimă. Dacă există
mai multe poziţii unde energia potenţială poate avea o valoare minimă, Fig. 35 a) echilibru: b) catastrofă de
relativ la poziţiile din vecinătate, (figura 35) atunci pot să apară evoluţii conflict; c) catastrofă de bifurcaţie I
cu caracter nedeterminist ce se nasc din „competiţia" celor două sau colecţia
[EDUCAŢIONAL
mai multe stări de echilibru relativ. Modelarea matematică a acestor 167
evoluţii se bazează pe studiul analitic al condiţiilor de extrem ale
funcţiilor de potenţial. în punctele de extrem, funcţia prezintă schimbări
„catastrofice" ale pantei şi convexităţii care corespund unor schimbări
relativ bruşte ale dinamicii sistemului modelat - de aici denumirea de
„catastrofă". în figură se observă trei tipuri de situaţii modelabile pe
baza modelului atractorilor şi pe baza teoriei catastrofelor: (a)
-oscilaţii simple în jurul unei poziţii de echilibru (atractor clasic); (b)
-evoluţie între două poziţii de echilibru cu potenţiale egale. între aceste
poziţii se naşte o „competiţie" şi sistemul va evolua într-un mod mai
complicat, dependent de condiţiile iniţiale, existând posibilitatea unor
 Fig. 36
Catastr
ofă de
bifurcaţi
e în
cadrul
modelul
ui
logistic
-
diagram
a
reprezin
tă
evoluţia
numărul
ui de
indivizi
ai
populaţi
ei în
funcţie
de timp.
Dacă la
moment
ul iniţial
se
porneşte
de la o
singură
pereche
cu
capacit
ate de
reprodu
cere,
până la
un
anumit
moment
evoluţia
este
cvasiexp
onenţial
ă, dar în
condiţiil
e
competiţ
iei
pentru
resurse
apar
stări de
echilibr
u relativ
multiple
şi
evoluţia
devine
haotică.
 basculări, treceri relativ bruşte de la vecinătatea unei stări la
cealaltă; (c) - evoluţie între două stări de echlibru cu potenţiale
diferite. Sistemul evoluează de asemenea complicat, dependent
de condiţiile iniţiale, putând apărea schimbări bruşte
(catastrofe). In ultimele două cazuri atractorii sunt numiţi stranii
iar evoluţia sistemului este haotică. Un exemplu de evoluţie
care prezintă o catastrofa de bifurcaţie (fig. 36) este cea care
descrie creşterea unei populaţii formată din indivizi cu timp de
viaţă limitat, posibilităţi de supravieţuire în condiţiile unui
aport de resurse şi cu capacitate de reproducere - modelul
40
logistic. • Realizaţi o modelare pe calculator a evoluţiilor în
2
condiţiile unor atractori clasici - oscilaţii cvasiarmonice în
0 -Y,
absenţa, respectiv în prezenţa amortizării.
O-
IO 20 30 « 50
• Pornind de la modelul logistic realizaţi modelarea pe
calculator a evoluţiei din fig. 36 ~ se poate utiliza o funcţie de
tipul /(x^) =g -x^ (1-xJ unde apoi se vor efectua iteraţii
succesive/(x^ ~f(^„ i)-
• Identificaţi diverse sisteme cu comportare ce poate fi descrisă
prin atractori clasici sau stranii şi întocmiţi un referat în care să
Fig. 37
prezentaţi modelarea evoluţiei lor.

^ Atractorul Lorenz
Este un atractor straniu care apare când se descriu în
spaţiul fazelor soluţiile sistemului de ecuaţii propus de Edward
Lorenz pentru modelarea evoluţiei climatice.
Funcţiile care reprezintă soluţiile sale evoluează ca în
figura 37, iar în spaţiul fazelor evoluţia apare ca în figura 38.
Sistemul de
-x{t) = 10y{t)-10x{t)

-y{t) = - y { t ) - x { t ) - z { t ) + 28x{t

{t) = x { t ) - y { t ) - - z { t )
ecuaţii este: d_ dt
d_ dt' d_ dt'
<l

168 Pe baza
referinţelor bibliografice
colecţia
întocmiţi un referat
| privind personalitatea lui
EDUCAŢIONAL
| Edward Lorenz şi evoluţia
cercetărilor asupra climei. Fig. 38
Verifică şi consolidează
Subliniaţi ce influenţe poate avea activitatea umană în această privinţă.
 V Elemente de teoria haosului

Ştiinţa este veşnic în căutarea unor modalităţi de a descrie cât mai aproape de realitate evoluţia
diferitelor sisteme. în secolul al XX-lea, provocările ce au apărut în legătură cu studierea fenomenelor complexe
au dus la identificarea unor unelte matematice din ce în ce mai sofisticate, dar şi foarte potrivite scopului propus.

Astfel de exemple sunt: geometria neeuclidiană, topologia, teoria algebrică a grupurilor de simetrie etc.
Am văzut în lecţiile anterioare că evoluţia sistemelor nedeterministe este foarte comod de reprezentat
geometric în spaţiul fazelor. Sistemele cu dinamică haotică sunt descrise în acest spaţiu prin atractori stranii care
au proprietăţi geometrice interesante. Autosimilitudinea este una din acestea şi defineşete respectivul obiect
geometric drept \mfractal.

i Explorare. Investigare
^ Fractalul Koch Nk' cuburi. De fiecare dată este
Creatorul geometriei fractalilor este Benoit Mandelbrot. valabilă relaţia Nk'=l unde d se
Conform ideilor sale, un obiect fractal are următoarele proprietăţi: obţine
• Părţile au aceeaşi structură ca şi întregul, la diferite scări de reprezentare prin relaţia: d = —-—- şi se
- omotetie (autosimilitudine); numeşte
dimensiune
• Structura este neregulată şi fragmentată, la orice scară de topologică,
reprezentare; logk
• Nu se poate utiliza geometria euclidiană pentru descrierea acestei In exemplul precedent a fost
structuri; construit fi-actalul lui Koch.
• Structura se poate defini recursiv; Considerând latura triughiului
• Dimensiunea fractală poate fi fracţionară. echilateral de la care s-a pornit egală
In natură există numeroase exemple de structuri fractale: cu unitatea (/=!), factorul de scală,
fhinzele plantelor, ramificarea tulpinei la arbori, sistemul de vase pentru fiecare iteraţie, este k=l/3.
sanguine, configurarea la nivel celular a unor organe cum ar fi creierul,
plămânii, structurile moleculelor diferiţilor polimeri etc.

^ Dimensiunea topologică, dimensiunea fractală

In geometria euclidiană, vorbim despre dimensiunea unui
punct ca fiind d=0, a unei drepte ca fiind d=l, a unei suprafeţe ca fiind
J=2 şi a unui volum ca fiind d=?>, în funcţie de numărul de variabile,
reprezentate pe axele unui reper ortogonal şi folosite pentru localizarea
punctelor ce le alcătuiesc.
Dacă vom considera că pentru „umplerea" unui segment de
dreaptă cu lungime unitate sunt necesare N segmente similare, fiecare
cu lungimea micşorată cu ^m factor de scală egal cu k, pentru un pătrat
vor fi necesare Nk^ pătrate mai mici asemenea lui, iar pentru un cub,
 Fig. 39 Iteraţii consecutive pentru obţinerea curbei Koch

Fig. 40 Construcţia fractală a lui

Mandelbrot

colecţia
EDUCAŢIONAL 169
Fig. 41 Figura iniţială Numărul de segmente creşte odată cu fiecare iteraţie după relaţia N=3 -4" unde
n este numărul iteraţiei.
Dimesiunea figurii astfel obţinute va fi:

nlogk nlogS

Valoarea nu este un întreg. în acest sens, putem considera fi-actalii ca

fiind ansambluri (mulţimi) de puncte care se disting prin dimensiunea
Fig. 42 Prima iteraţie exprimată printr-un număr care nu este neapărat un întreg. Dimensiunea
Fig. 43 A doua iteraţie iractală este un cuantificator al gradului de neregularitate şi de fragmentare al
unei structuri geometrice.

^ Caracteristicile figurii asemănătoare unui fulg de zăpadă creată de

Koch sunt perimetrul şi aria.
De regulă, atunci când perimetrul unei figuri geometrice creşte, va
apărea şi o mărire a ariei suprafeţei sale. De exemplu, pentru un
triunghi echilateral cu latură 1, perimetrul este 31, iar aria A = l — ;
4 mărind
latura, creşte proporţional perimetrul şi, proporţional cu pătratul
laturii, creşte şi aria.
Ce se întâmplă în cazul figurii Koch?
Obţinerea figurii fractale:
• Se porneşte de la un triunghi echilateral de latură l p = 31,
4~3
A=V (Fig. 41);
4
• Se divizează fiecare latură a triunghiului în trei părţi egale
şi se elimină partea de la mijloc apoi se înlocuieşte partea lipsă cu
două segmente de aceeaşi lungime ca şi segmentul eliminat: p = 41,
^ = /^^ (Fig. 42); 4
• Se repetă procedura pentru triunghiurile formate
(Fig. 43). 48^ . .,1043
 9 27
Se observă că, repetând procedura, perimetrul tinde la o valoare
oricât de mare în timp ce aria figurii obţinute tinde să aibă valoarea
ariei cercului care înscrie figura iniţială (-----). (Fig. 44)

A
Fig. 44 Rezultatul
obţinut după 5 iteraţii

V
170 Un aspect interesant de reţinut, legat de obiectul geometric
examinat, constă în faptul că un contur poligonal închis a cărui
colecţia 1 lungime tinde la infînit închide o suprafaţă care tinde la o limită
EDUCAŢIONAL | finită.

T 1. Dacă perimetrul triunghiului echilateral iniţial este de 3m care va fi

valoarea perimetrului celorlalte figuri?
V. Elemente de teoria haosului

2. Să se stabilească relaţia dintre valorile perimetrului pentru figurile

consecutive - se va calcula raportul dintre perimetrul figurii obţinute la
4 fiecare iteraţie şi cel al figurii obţinute la iteraţia precedentă. Ce se
poate spune despre şirul de valori obţinute astfel?
3. Dacă perimetrul triunghiului echilateral iniţial este de 3m, câte
iteraţii vor fi necesare pentru obţinerea unei valori cât mai apropiate de
30ml
4. Să se stabilească relaţia dintre valorile ariei pentru figurile
consecutive - se va calcula raportul dintre aria figurii obţinute la
fiecare iteraţie şi cea a figurii obţinute la iteraţia precedentă. Ce se
poate spune despre şirul de valori obţinute astfel?

Fig. 45 Pentru estimarea ariei

I HixîBBmmipRqpim
1. Folosind hârtie milimetrică construiţi prin iteraţii
succesive o curbă Koch apoi găsiţi o metodă pentru
estimarea dimensiunii fractale.
5. Două corpuri efectuează mişcări de-a lungul
unei direcţii date între origine (x^ =0) şi un
punct
2. Prin aceeaşi metodă estimaţi dimensiunea
de coordonată x^ = D. Folosind reprezentarea în
firactală a unei ferigi (pe fiecare ramificare a ferigii
spaţiul fazelor, arătaţi care sunt condiţiile în
se găsesc elemente care sunt asemenea întregului)
care
printr-un anumit punct, corpurile trec cu aceeaşi
viteză.
6. Descrieţi în spaţiul fazelor mişcarea
oscilatorie a unui pendul elastic - se vor folosi
variabilele poziţie şi impuls. Cum se regăseşte
prin această descriere legea conservării energiei
mecanice?
7. Descrieţi în spaţiul fazelor comportarea unui
circuit oscilant - se va putea utiliza analogia
între oscilaţiile mecanice şi cele
electromagnetice.

3. Folosind resurse bibliografice întocmiţi un

referat
în care să prezentaţi valenţele artistice ale figurilor
fractale, menţionând lucrări ale unor artişti plastici
sau
muzicieni care se bazează pe aceste modele.
4. Descrieţi în spaţiul fazelor mişcarea uniform
variată a unui corp precizând variabilele care se
aleg
şi reprezentând grafic evoluţia sistemului.

I
colecţia________^ .^
EDUCAŢIONAL
1/1
 IfflMIIMS ÎM MIMSÎMMÎ mMiSîMÎS

172
 Imaginile reprezintă obiecte geometrice fractale generate cu ajutorul computerului folosind
programe destinate acestui scop.
(jolectial Căutaţi în reţeaua Internet astfel de programe (www.sourceforge.net) şi creaţi noi imagini.

I
EDUCAŢIONAL I

V. Elemente de teoria haosului

'osind

Deutr, e-.-cO't

1».*=,^

^m^^
t
 3

"^ ■îi

^
e