Hidrografia Romaniei

Hidrografia Romaniei

Caracteristici ale rețelei hidrografice

1. Rețeaua hidro este bogată: cu Dunărea, râurile și lacurile

2. Rețeaua hidro este radiară: toate râurile pornesc din zona carpatică și se scurg în toate
direcțiile (ca spițele unei roți de bicicletă).
3.Reţeaua hidrografică este unitară deoarece aproape toate râurile sunt culese de Dunăre şi
apoi de Marea Neagră.
Excepţii : râurile dobrogene (Casimcea, Babadag,Teliţa, Taiţa) acestea sunt mai rebele
și se varsă în lacurile din jurul Mării Negre.
Dunărea este a doua ca lungime dintre fluviile Europei (după Volga), fiind singurul
fluviu european ce curge de la vest la est. Izvorăşte din munţii Pădurea Neagră, Germania,
sub forma a două râuri numite Brigach şi Breg, ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1.241de
metri) şi se unesc în oraşul Donaueschingen (la o altitudine de 678 de metri) în curtea
castelului Fürstenberg. Numele german al fluviului este Donau. Dunărea curge către sud-est
pe o distanţă de aproximativ 2.860 de kilometri, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului
în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.
Principalele râuri ale României (după lungimea cursurilor de pe teritoriul ţării) sunt: Prut
– 742 km, Mureş – 761 km, Olt – 615 km, Siret – 559 km, Argeş – 344 km, Jiu – 331 km, Râul
Buzău, – 302 km, Jijia – 275 km, Râul Bistriţa – 290 km, Râul Bârlad – 207 km, Dâmboviţa –
286 km.
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?
Mureş, de la „Fata mării“ la „Râul cu spini“
Râul Mureş izvorăşte din Muntele Hăşmaşul Mare şi străbate Transilvania de la un capăt la celălalt, fiind al doilea râu al
României, ca lungime, după Dunăre, acesta măsurând 761 de kilometri. O apă cu un nume predestinat să fie purtat de
meleagurile noastre.

Râul Mureş- ARAD

 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?
Puţini ştiu povestea din spatele denumirii râului Mureş.
Provenind din latinul Maris, un nume de fată care înseamnă „a mării“,
Mureşul se bucură de o bogată istorie cu caracter religios. Romanii considerau că
apa râului este una extrem de bogată, dătătoare de viaţă şi astfel i-au acordat o
importanţă aproape religioasă. Încă din perioada antichităţii, râul Mureş a fost o
cale navigabilă foarte intens folosită atât pentru traficul comercial, cât şi în scop
strategic, devenind o adevărată autostradă a zonei de la Nord de Dunăre.
Menţionat de Herodot încă din anul 484 î.Ch. (cu 4 secole înainte de crearea
„Drumului Mătăsii“), sub denumirea de Maris, Mureşul are o suprafaţă
hidrografică de 27.890 de kilometri pătraţi. În timpul războaielor daco-romane
controlul Mureşului a constituit una din manevrele militare-cheie, pe care armata
romană s-a străduit să o obţină pentru a avea un avantaj asupra sistemului
defensiv al Regatului Dacic.
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?

Legenda celor doi fraţi: Mureş şi Olt

Alte legende vorbesc despre faptul că numele râului Mureş ar veni de la copilul unui
împărat.
Se spune că era odată un împărat şi o împărăteasă care aveau doi băieţi, ce semănau la
chip, dar cu firi foarte diferite: unul era aprig şi tulburat, Olt, altul liniştit, Mureş. Împăratul
a plecat la război, pe când erau copiii mici, dar nu s-a mai întors niciodată. Crescând băieţii
mari, au dorit să-l caute pe tatăl lor, poate i-or da de urmă. De aceea au mers la mama lor,
împărăteasa, cerând binecuvântare de drum.
Mama s-a bucurat de gândul lor bun, dar s-a şi întristat, că se duc în lume. Ea le-a dat
binecuvântare şi i-a rugat să meargă împreună, să nu se despartă pe drum, orice ar fi. Aşa
au promis flăcăii. Numai că, îndată ce au părăsit palatul, aflat pe vârf de munte, s-au şi
certat, din cauza firilor lor diferite... Şi Oltul a luat-o spre sud, iar Mureşul spre nord,
plecând în calea lor.
Împărăteasa a aflat de separarea fraţilor şi mult s-a supărat şi a plâns. A încercat să-i
caute şi să-i unească, dar nu a reuşit. Mureşului i s-a făcut dor de fratele lui şi s-a întors şi el
spre miazăzi, dar nu l-a mai ajuns din urmă pe Oltul cel năvalnic. Iar de la plânsul mamei lor,
şi Oltul, şi Mureşul, s-au prefăcut în două râuri.
Oltul a tot alergat printre stânci, spumegând, iar Mureşul a luat-o în altă
direcţie,curgând liniştit, între şesuri.
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?

Oltul: Alutus sau Aluta

Oltul izvorăşte din munţii Hăşmaşul Mare şi străbate nu mai puţin de 7 judeţe, respectiv Harghita, Covasna, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi
Teleorman. Trece prin oraşele Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea şi Slatina, are o lungime totală de 615 kilometri
şi se varsă în Dunăre lângă Turnu Măgurele, la Islaz. Între judeţele Sibiu şi Vâlcea, pe o porţiune de aproape 50 de kilometri, râul străbate
Defileul Oltului sau Valea Oltului, considerat cel mai lung defileu din ţară. Colectează aproape 80 de afluenţi, printre care Lotru, Olteţ,
Arpaş sau Cârţişoara, iar pe Olt sunt aproape 30 de lacuri de acumulare. În perioada dacică era cunoscut sub denumirea daco-getică de
Alutus, iar după aceea sub cea romană de Aluta. De altfel, de-a lungul văii romanii au construit o linie de fortificaţii - Limes Alutanus - ce
cuprindea castrele: Romula, Acidava, Buridava, Castra Traiana, Alutela(Arutela).
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?

 Oltul, frate cu Jiul

Dacă în Transilvania se spune că Oltul ar fi fost fratele Mureşului, la câmpie, legenda este puţin
diferită.
Cea mai cunoscută şi mai des întâlnită legendă despre râul Olt este cea în care este menţionat alături
de un alt mare râu al ţării, Jiul.
Astfel, potrivit legendei, Oltul ar fi fost băiatul unui rege din Carpaţii Răsăriteni. El ar fi avut un frate
în persoana lui „Jiu“ şi, deşi semănau ca două picături de apă, cei doi erau firi extrem de diferite. Astfel,
în vreme ce Jiu era tăcut, rezervat şi închis în sine, Oltul era ambiţios, orgolios şi mereu pus pe harţă.
Din acest motiv, cei doi se certau şi se băteau cu orice ocazie. De-a lungul anilor, certurile şi bătăile
copilăreşti dintre cei doi fraţi s-au acutizat şi au devenit tot mai violente. Nu de puţine orice, fraţii se
luptau între ei până nu se mai putea ridica de la pământ sau până nu erau plini de sânge. Pentru a-i mai
domoli, regele a poruncit să se construiscă pe un munte din apropierea cetăţii două turnuri – pentru
fiecare fiu al său. Când au crescut şi erau tocmai buni de însurat, regele a trebuit să plece la o luptă cu
unul dintre duşmanii care se apropiase periculos de hotarele regatului. Numai că regele nu s-a mai
întors din expediţie şi nici altcineva dintre cei care plecaseră cu el. Regina, îngrijorată de soarta soţului şi
crezând că a fost luat prizonier, a apelat la cei doi fii pe care i-a rugat să plece să îl caute pe rege. Regina
sperase ca această călătorie să fie punctul de pornire al împăcării între cei doi fii, mai ales că aceştia i-au
promis că vor sta nedespărţiţi pe toată durata expediţiei, dar s-a înşelat.
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?
Jiul, unul dintre cele mai importante râuri din România, străbate trei judeţe: Hunedoara, pe teritoriul căruia se
formează, Gorj şi Dolj.

Primele însemnări legate de Jiu provin de la Herodot. Prima denumire a râului a fost Rhabon. Aşa apare în
primele referiri importante despre cursul de apă pe care le fac istoricul Strabon şi Pliniu cel Batrîn, în secolul a
II-a d.H. Primul document în care este schiţat cursul râului aparţine lui Claudius Ptolomeus din Alexandria. În
perioada de formare a statului dac, denumirea râului a fost înlocuită cu Gilfil sau Gilpil. În anul 1700, râul apare
într-o hartă cu actuala denumire. Stolnicul Cantacuzino a întocmit prima hartă în care râul figurează sub
numele de Jiu.
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?
Someş - Râul de aur al dacilor

Someşul- apa emblematica a Clujului

Denumirea râului Someş vine din cuvântul dac Samus şi printre semnificaţiile găsite de istorici se
numără adjectivele „agitat“, „învolburat“, „amestecat“. Râul a stat la baza dezvoltării a numeroase
aşezări din Ardeal, mai ales că până la începutul secolului trecut din apele Someşului Mare se scotea
aur prin spălarea nisipului. Potrivit istoricilor, multe zone din Transilvania au fost populate datorită
goanei după aur a strămoşilor noştri. Unul dintre râurile care au dezvoltat şi populat zona care avea
să formeze judeţul Bistriţa-Năsăud este Someşul. Aurul din Ardeal ajungea în ţările din sud şi sud-
vest, unde metalele preţioase au început să fie apreciate şi căutate. Strămoşii noştri dădeau aurul la
schimb pentru animale şi cereale. În scurtă vreme cererea a crescut exponenţial, iar exploatarea s-a
mutat de la râul Someş şi afluenţii săi la zăcămintele din munţi.
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?

Frumoasele poveşti care au dat numele râurilor Prahova şi Doftana: „praful apei“, „locul cu catran“

Prahova, Doftana, Cricovul Sărat şi Teleajenul sunt cele mai importante râuri din judeţul „aurului
negru“, Prahova. Încă disputate în unele cazuri, originile acestor denumiri au, însă, pe lângă
frumuseţea poveştilor, un punct comun, limba slavă din care şi-au tras seva „botezului“. Râul
Prahova, conform istoricului ploieştean Dorin Stănescu, a fost mai întâi Prahoviţa, un diminutiv care
provine din slavul „prah“, în româneşte praf. Nu este vorba, însă, despre praful propriu-zis, ci despre o
metaforă care se referea la apa care, în cădere, se transforma în picături mărunte, asemănătoare
firelor de praf.
 Hidrografia Romaniei
Tu ştii ce se ascunde în spatele numelor apelor României?
Doftana, „locul cu catran“
Râul Doftana a dat, la rândul său, numele uneia dintre cele mai pitoreşti localităţi din Prahova, pe care o
traversează în lung.
Izvorând din munţii Gârbovei, râul parcurge aproximativ 50 de kilometri până la „întâlnirea“ învolburată cu
râul Prahova, al cărei afluent devine, spre sud de Câmpina. Lingviştii români au explicat etimologia cuvântului
„Doftana“ prin originile slave din cuvântul „deguti“, un substantiv care numea un loc cu păcură, cu catran. De
aici adjectivul slav „deguteana“, mai târziu „dofteana“, „doftana“, care însemna însuşirea unui loc cu păcură.

Podul lui Al.Ioan Cuza- face legătura peste râul Doftana între localitățile Bănești și Câmpina