Răutul (în rusă ua, transliterat Реут, în idiș ‫ )רעװעט‬este un râu in partea centrală a Basarabiei.

Este cel mai mare

afluent al Nistrului și, totodată, cel mai mare râu care izvorăște și curge integral pe teritoriul Republicii Moldova.
Izvoarele râului se află lângă satul Rediul Mare din raionul Dondușeni, lungimea sa fiind de 286 km. Pe Răut sunt
situate orașele Bălți, Florești și Orhei.

Date

Râul își ia obârșia de la confluența a doua păraie la 2 km spre est de s. Rediul Mare, la altitudinea de 180 m și
debușează în r. Nistru de pe malul drept la 342 km de la gura fluviului, lângă or. Dubăsari, la altitudinea de 12,0 m
abs. Lungimea râului este de 286 km, suprafața bazinului de recepție – 7 760 km², căderea râului – 168 m, panta
medie – 0,59‰

Istoric

În istoriografie numele acestui râu este atestat în „Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche și, într-un
fragment adițional al lui Misail Călugărul prin care se menționează că în 1475, pe când Ștefan cel Mare se afla la
Vaslui după biruința asupra turcilor la Podul Înalt, i-au venit olăcari (curieri) de la Soroca înștiințându-l: cazacii au
intrat în țară și pradă. Decii Ștefan Vodă neputând suferi pre neprieteni a-i lăsarea să-i strice țara, ce îndată cu ai
săi, cu câți era, i-au căutat a merge, unde s-au și tâmpinat cu acea oaste căzăcească pe Răutu la Grumădzești
(astăzi satul Serbești, raionul Florești). Fiindu cazacii în pradă rășchirați și lovindu-i noaptea fără veste, fură
biruiți cazacii.[1] Despre unele lupte pe malurile acestui râu scria în cronica sa și Miron Costin:

Răutul servea domnilor Moldovei și ca reper pentru delimitarea unor unități administrativ-teritoriale în ținutul
Soroca: Ocolul Răutului, în care intrau sate de pe malul stâng, (în temei, din actualul raion Florești), și Ocolul de
peste Răut, (cuprinzând localități de pe malul drept din actualele raioane Sângerei și Florești), precum și târgul
Bălți.[2]

Râul Răut a reprezentat un interes deosebit pentru militarii ruși, care, după 1812, au cercetat valea lui, trecând-o și
pe hărțile topografice ale statului-major al armatei ruse. Iată ce scria Zamfir Arbore în „Dicționarul geografic al
Basarbiei” comentând acele hărți:

Răutul, râu, în jud. Soroca, Bălți și Orhei. Formează un bazin special, care ocupă partea de mijloc a Basarabiei de
la N., dând acestei părți un caracter special. Izvoarele sale sunt în jud. Soroca, de lângă satul Rediul Mare
(actualmente raionul Dondușeni – n.a.). Aici, de prin hârtoapele văii Rădiul Mare, se adună apele acestui râu, care
apoi străbat o întindere de peste 200 de verste, revărsându-se în Nistru, lângă satul Ustia, în dreptul târgușorului
Dubăsari. Din stânga râul primește râulețele Cubolta, Căinar, Camenca, Dobrușa, Sagala, Cohîlnic și Brizincea;
din dreapta – Copăceanca, Răuțel, Soloneț, Ciuluc, Cula, Vaticiul și Ivancea. Afluenții din stânga curg aproape
paralel Răutului, împresurați de niște văi adânci și despărțiți de înălțimi. Afluenții din drapta întâlnesc Răutul
aproape perpendicular, văile lor sunt largi, ca și valea Răutului, și acoperite cu mlaștini și bălți. Râul Răut, în
cursul său, formează multe mlaștini mari [...]

Pe valea Răutului sunt și multe heleșteie. Solul acestei văi posedă sedimente de sare. [...] începe de lângă satul
Scăieni, unde se unește cu văile Dondușeni, Rădiul Mare și a treia vale fără nume special. Până la Bălți valea
Răutului are direcțiunea S.-E. Iar de aici se îndreaptă spre E. Până la satul Gura Camencii, avînd o lungime de
peste 35 km, după harta statului-major rus; apoi, până la satul Căzănești, merge spre S.-E. De la acest sat și până
la satul Ustia de pe malul Nistrului, valea are o lungime de 90 km [...] În valea Răutului se află 67 sate, 2 orașe și 4
colonii evreiești [...] La Scăieni, unde e capul văii, înălțimea locului e de 72 stânjeni de-asupra nivelului mării de
pe harta statului-major rus, iar lângă Orhei de abia 18 stânjeni deasupra nivelului mării.[3]

Cât despre hidronimul Răut, doctorul habilitat în filologie, specialist în toponimie și hidronimie, Ion Dron specifică:

Hidronimul coboară la un termen (variativ est-indoeuropean târziu) raut cu înțelesul de „rîu”. Numele Răut este
moștenit de românofoni din substratul daco-getic fără vreo filieră slavă (cuvântul slav revet’ în tratarea
provenienței Răutului ține de domeniul fanteziei) chiar dacă ar fi cazul să presupunem și să admitem că daco-geții
ar fi însușit termenul raut din graiurile sarmanților, pătrunși efectiv în Moldova după înfrângerea dacilor de către
romani în anii 105-106.[4]

Bazinul de acumulare
Bazinul râului ocupă o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a Podișului Moldovei Centrale. Are forma de
pară, cu lungimea de cca 190 km, lățimea medie de 41 km, maximă – 65 km (în partea centrală). Cumpenele de apă
bine exprimate trec pe vârful dealurilor cu altitudinea de 230-388 m. Suprafața bazinului este de câmpie, puternic
dezmemdrată de vâlcele și ravene dense, care deseori au forma de canion. Partea superioară a bazinului, în limetele
Podișului Maldovei de Nord și ale Câmpiei Cuboltei, are altitudi de 150-250 m. Cele mai mari altitudini afluentului
Cula, unde ating cote de 250-300 m. La temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică,
acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de
argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte – cenușii de pădure. În cea mai
mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri de
foioase, predomenand stejar și carpen. Terenurile înmlăștnite, care se întâlnesc doar în lunile râurilor, ocupă cca
0,8% din suprafața bazinului.

Clima

Clima se caracterizează prin veri calde și uscate, ierni blânde și umede. Anual pe suprafața bazinului cad în medie
400-500 mm de precipitații, în anii ploioși (1951, 1955) – 650-700 mm, în anii secetoși (1951) – 320-350 mm. Cele
mai multe precipitații revin perioadei calde a anului (aprilie-octombrie). Cuvertura de zăpadă are o grosime de 20-
30 cm, ia rezervile de apă din zăpadă constitue 10-30 mm.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrorafică este bine dezvoltată de o formă detritică, cu densitatea medie de 0,48 km/km². În total în bazin
există 935 de rîuri cu lungimea de 3 720 km, cele mai multe cu o lungime de până la 10 km; 25 de râuri cu lungimea
de 10-20 km, 6 râuri cu lungimea de 31-40 km, 3 râuri cu lungimea de 41-50 km, 5 râuri cu lungimea de 51-100 km,
Cei mai mari afluenți de pe cursul superior și cel mediu sunt râurile Copăceanca, Cubolta, Căinar, Camenca,
Soloneț, Ciucul Mic, iar în cursul inferior (pe ultimii 80 km) Râul primește apele a doi afluenți însemnați - Cula și
Cogâlnic.

Lacurile de acumulare

Lacuri naturale în bazin practic nu există, iar lacurile de acumulare ocupă doar 0,2% din suprafața totală a acestuia.
Nemijlocit în albia Răutului sunt construite două lacuri de acumulare – Florești, care funcționează și în prezent, și
Căzănești, al cărui baraj este avariat. Lacul de acumulare Florești se întinde de la s. Prajila până la or. Florești.
Barajul de aici este într-o stare satisfăcătoare, lacul însă este forte colmatat, pe alocuri înmlăștinit, mai cu seamă în
cursul superior. Barajul lacului de acumulare Căzănești a fost conceput și construit pe la mijlocului sec. XX ca o
hidrocentrală. Procesul de colmatare rapidă a dus însă la degradarea lacului. În prezent stavilele barajului nu mai
funcționează și alături s-a săpat un canal de evacuare a apei din lac, prin care curge râul.

Valea râului

Valea râului este în general slab șerpuitoare, în cursul superior, până la debușarea r. Răuleț, în formă de V latin, cu
lățimea de 1,5-1,0 km, cu patul îngust (0,1-0,2km) și versanți abrubți – 60-90 m înălțime. În cursul mediu ea este
predominant în forma de ladă, cu lățimea de 5-10 km, cu versanți abrubți (100-170 m) și foarte abrupți. De la or.
Florești și până la s. Ștefănești ea este adîng sculptată în calcare și foarte puternic meandrată. În aval de or. Orhei
valea se îngustează până la 1,5-3,0 km în forma de V latin, cu versanți foarte abrupți (cca 100 m înălțime) și până la
gura râului este extrem de șerpuitoare. În cursul superior și cel mediu ale râului, pe sectoare cu lungimea de până la
2 km, se observă prima terasă cu o lungime de 0,3-1,5-2,4 km, cu treapta domoală, mai rar abruptă, de 2-9 m
înălțime și cu o suprață netedă. Versanții și terasele sunt din roci nisipoase și argilo-nisipoase, predomenant
valorificați în agricultură, în cursul inferior al râului (în aval de s. Mășcăuți) acoperiți cu păduri de stejar și carpen.
Între satele Clișova cu Isacova și la 1 km în aval de or. Orhei sunt frecvente alunecările de teren. Lunca este
bilaterală, insulară, prezentă pe ambele maluri, în cursul superior și pe multe sectoare din aval devine îngustă (50-
100 m.), uscată, cu vegetație de pajiște, constituită din argile nisipoase. În cursul mediu albia este lată (1,0-1,3 km),
predominant înmlăștinită, acoperită cu trestie și rogoz, între satele Mălăiești și Brăviceni prezintă o mlaștină
desecată tipică. Suprafața luncii constituită din roci argilo-nisipoase nu este netedă, fiind întretăiată de mulți
afluenți, starițe și heleșteie. În perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale este acoperită de un strat de
apă cu grosimea de 2-4 m, pe o perioadă de la 2-5 zile până la 3-4 săptămâni. În aval de or. Orhei lunca se
îngustează mult, ca urmare a stâmtorii de versanții abrupți ai văii. Albia este puțin șerpuitoare, până la s. Ordășei
neramificată; în aval de or. Orhei se întîlnesc insule de dimensiuni destul de mari amplasate la fiecare 1-5 km, fiind
înmlăștinite, acoperite cu stuh și rogoz. De la izvor până la or. Bălți lățimea rîului este de 3-6 m, adâncimea de 0,1-
0,5 m, în aval de oraș crește brusc de la 20-60 m până la 200 m la 0,5 km în aval de s. Isacova, iar în aval de or.
Orhei și până la gură râul curge printr-o singiră albie cu lățimea de 15-70 m. Adîncimele sunt repartizate neuniform:
la repezișuri – 0,5 m, în locuri mai adînci – 1,0-2,5 m, lângă s. Ștefănești – 3,5 m. În cursul superior, până la s.
Putinești și într-un șir de locuri din cursul inferior al râului, albia este complet acoperită cu vegetație de stuf și
rogoz, în restul cursului vegetația se întîlnește doar la maluri. Patul albiei este neregulat, mâlos, la repezișuri și în
cursul inferior al râului cu prundiș și nisip, deseori pietros. Malurile sunt abrupte având înălțimea de 0,5-1,0 m, în
multe locuri cresc până la 2-4 m și se contopesc cu versanții văii. Malurile sunt constituite din argile nisipoase, până
la s. Ordășei înierbate, în aval de sat cu desișuri de arbuști.

Regimul hidrologic
Observațiile aspra regimului hidrologic se efectuiază la posturile hidrometrice Bălți (1940-prezent),
Florești (1928-1962), Căzănești (1945-1980), Jeloboc (din 1923 până în prezent). Materialele observațiilor sunt
publicate în edițiile respective ale CSA. Râul Răut face parte din râurile cu alimentare mixtă. Nivelurile de apă se
caracterizează prin ape mari de primăvară înalte, o serie de viituri pluviale, care uneori depășesc înălțimea apelor
mari de primăvară, și oscilații mari de nivel iarna, rezultat al moinelor. Asupra regimului hidrologic al nivelurilor își
lasă amprenta de atenuare lacurile de acumulare. Apele mari de primăvară, de regulă, încep la sfîrșitul lunii
februarie. Durata lor constituie în medie 36 de zile, durata maximă – 66 de zile (în anul 1972), minimă – 14 zile
(anul 1993). Intensitatea creșterii nivelurilor de apă este de 2,0-3,0 m peste NCA. Nivelul extrem înregistrat a fost
de 4,7 m pesteNCA. Debitul maxim înregistrat la postul Jeloboc a fost de 419 m³/s (anul 1969). În perioada apelori
mari de primăvară, râul transportă 27% din scurgerea anuală. Durata propagării undei de viitură în sectorul Bălți-
Jeloboc este de 2-3 zile. Viiturile pluviale vara se caracterizează prin creșteri și descreșteri intestive ale elementelor
principale ale regimului hidrologic. Durata medie a viiturii este de 16 zile. Durata creșterii la Jeloboc este de 5 zile,
iar a descreșterii – 11 zile. Nivelul maxim instantaneu înregistrat aici a alcătuit 5,2 m, iar debitul maxim instantaneu
- 449²/s. Toamna, în urma ploilor, nivelurile cresc cu 0,3-0,8 m, viituri substanțiale nu se formează. Iarna viiturile
provoacă creșteri de nuvel cu 0,5-1,5 m peste nivelul de etiaj. Regimul de iarnă este foarte instabil, fiind condiționat
de moinele frecvente, uneori însoțite de ploi. Primele formațiuni de gheață (gheață la mal) apar la sfîrșitul lunii
noiembrie, în unii ani menținîndu-se toată iarna. Toamna scurgerea sloiurilor de gheață este un fenomen foarte rar,
în cursul inferior aproape că în fiecare an se manifestă năboiul. Podul de gheață se instalează în decembrie.
Procesele de formare a gheții se extind pe o durată de o lună și mai mult. Sunt cunoscute și cazuri de acoperire cu
gheață a râului în decurs de o noapte (anul 1949, s. Căzănești). Suprafața gheții este netedă, iar grosimea ei, spre
sfârșitul iernii, este de 20-25 cm, maximă 45 m. La repezișuri și la locul descărcării apelor subterane se formează
ochiuri de apă, care se păstreză toată iarna. Ca rezultat al moinelor, râul deseori se descătușează de gheață, fenomen
însoțit de scurgerea sloiurilor de gheață și curățarea completă a albiei. În cazul răcirii timpului, în apa râului iarăși
se formează gheață la mal, năboi și sloiuri de gheață, apoi podul de gheață. Succesiunea acestor fenomene poate fi
observată de câteva ori pe an. Durata podului stabil de gheață este cca 35 de zile, în iernile grele (1963-1964) – până
la 112 zile, iar în iernile foarte blânde (1974-1975) în genere lipsește. Râul se eliberează de gheață la sfârșitul lunii
februarie; înainte de descătușarea râului de gheață apare apa, începe mișcarea sloiurilor de gheață. În cursul superior
râul se dezgheață cu câteva zile mai târziu decât în cursul inferior. Scurgera sloiurilor de gheață durează 2-5 zile.
Temperatura medie lunară a apei variază de la 0˚C, în lunile de iarnă, până la 20-21˚C vara (iulie, august).
Temperatura maximă înregistrată a apei a fost de 32,8˚C (anul 1967). În bazinul râului sunt construite 22 de lacuri
de acumulare, cu volum de apă, la moment, de 31,3 mil. m³ și suprafața totală a oglinzii de 1 680 ha. Există și peste
1 000 de acumulări mici de apă (iazuri, heleșteie), majoritatea colmatate, din care cauza și-au pierdut importanța
economică. Sunt puternic afectate de fenomenul colmatării rapide și lacurile mari de acumulare. Apa, în special din
acumulările de apă, se folosesc pentru irigare, în piscicultură, pentru diferite necesități tehnice. Nu se recomandă
folosirea ape r. Răut pentru irigare din cauza mineralizării și durității înalte. Acumulările de apă sunt deosebit de
importante sub aspect recreativ. La 1 km aval de s. Jeloboc, la talpa versantului stâng al văii, se află un puternic
izvor de apă cu debitul de cca 45 l/s. Apa iese prin fisurile din calcarele sarmațiene, fiind captată și pompată prin
țevi pentru alimentarea or. Orhei cu apă potabilă. Monitorizarea calității apei r. Răut pe teritoriul Republicii
Moldova se realizează în următoarele posturi: 2 secțiuni – or. Bălți, 2 secțiuni – or. Orhei, 1 secțiune – s. Ustia,
unde se colectează probe cu o frecvență de 12 la număr din cele 12 luni ale anului.

Nivelul de poluare

Nivelul de poluare a apei râului rămâne înalt ca și în anii precedenți la elementele biogene. În toate secțiunile de
control s-a înregistrat insuficiența de oxigen dizolvat, precum și variații maxime pentru consumul biochimic de
oxigen, care au fost înregistrate în lunile de vară. Pe parcursul anului s-au înregistrat depășiri cu compușii cuprului
cu maxime la nivelul de 7,0 CMA în secțiunea or. Orhei din aval și un nivel de poluare înaltă cu produse petroliere,
unde peste 50% din probele analizate din toate secțiunile r. Răut depășesc valorile CMA. Concentrațiile medii de
fenoli au oscilat în limitele 1,0-2,0 CMA, iar pentru detergenți anioni-activi a fost înregistrată maxima la nivelul de
2,4 CMA în secțiunea din aval de or. Bălți. Conform valorilor IPA, calitatea ape râului se încadrează în clasele III
(moderat poluată) și VI (foarte poluate), iar comparativ cu anii precedenți, s-a îmbunătățit la 2 secțiuni, trecând din
clasa de calitate IV (degradată) în clasa III (moderat poluată).
Râul Răut

Răut, Raionul Orhei

Date geografice
Zonă de izvorâre Rediul Mare, raionul Dondușeni
Cotă la izvor 180 m.d.M.
Emisar Nistru
Cotă la vărsare 12 m.d.M.
Punct de vărsare Ustia, Dubăsari
Date hidrologice
Bazin de recepție 7,760 km²
Lungimea cursului de apă 286 km
Debit mediu 8 - 15 m³/s
Date generale
Dondușeni, Râșcani, Municipiul Bălți, Sângerei, Florești, Telenești, Orhei,
Raioane traversate
Criuleni, Dubăsari
Localizare Republica Moldova
Afluenți de stânga Cubolta, Căinari, Camenca, Dobrușa, Sagala, Cogâlnic, Draghinici
Afluenți de dreapta Copăceanca, Răuțel, Soloneț, Ciulucul Mic, Cula
Principalele localități
Bălți, Florești, Orhei
traversate
Lacul de acumulare Florești
Principalele baraje
Lacul de acumulare Căzănești (avariat)
Rîul Răut este afluentul drept al Nistrului.
Lungimea − 286 km.
Suprafaţa bazinului − 7760 km².
Lăţimea medie a albiei rîului − 30 m.
Lăţimea medie a văii rîului − 7 km.
Consumul mediu de apă − de la 8 pînă la 15 m³/sec.

Regimul hidrologic al rîului Răut este instabil. Îi sînt caracteristice revărsările de primăvară şi vară.

Răutul este cel mai mare fluviu intern al Republicii Moldova şi unul din cele mai vechi, alături de Nistru şi
Prut, vîrsta acestor rîuri numără milioane de ani.

Răutul îşi are începutul în partea ridicată a Podişului Moldovenesc de Nord, în apropierea satului Rediu
Mare, raionul Donduşeni, la o altitudine de 146 m deasupra nivelului mării. Pînă la oraşul Bălţi Răutul
curge aproape exact de la nord spre sud, apoi îşi schimbările brusc direcţia în una latitudinală, iar de la
oraşul Floreşti, în general, curge spre sud-est.

Deosebit de pitoresc şi capricios este Răutul în raioanele Floreşti şi Orhei. În raionul Floreşti în cîteva locuri
– lîngă satele Ghindeşti, Ştefăneşti, Domulgeni, Ordăşei rîul formează văi adînci şi late, iar odată ce trece
prin stîncile calcaroase, formează defileuri adînci şi înguste.

În apropiere de Orhei valea rîului străpunge un şir de toltre. În preajma Orheiului Vechi şi lîngă satul
Trebujeni rîul este foarte pitoresc: valea sa îngustă asemenea unui canion şerpuieşte cu adevărat printre
stîncile calcaroase. Am descris anterior călătoria de la Trebujeni pînă la Furceni, care e un traseu turistic
pietonal minunat. Pe globul pămîntesc sînt extrem de rare cazurile, cînd canionul unui rîu nu are o direcţie
rectilinie, ci formează meandre. Mai sus de şirul de toltre rîul încins de ele formează depresiunea întinsă a
Orheiului, care cu ceva timp înainte era înmlăştinită şi salinizată, în prezent este drenată complet.

Din timpuri străvechi pe Răut se făceau baraje, în rezultatul cărora se formau lacuri, folosite în mare parte
pentru adăparea animalelor, pentru că prin aceste locuri se organizau tradiţional iarmaroacele de bovine (în
apropiere de Bălţi, Orhei). În preajma rîului apăreau aşezări, multe dintre care sînt unele din cele mai vechi
în Republica Moldova.

Pe Răut, în satul Cazăneşti, raionul Teleneşti a fost construită prima staţie hidroelectrică din Republica
Moldova (1954), care a funcţionat o perioadă de timp nu prea îndelungată, iar odată cu punerea în funcţiune
a centralei hidroelectrice de la Dubăsari la începutul anilor 1960 a fost închisă, pentru că era nerentabilă.
Cu toate acestea, barajul şi lacul de acumulare mai sus de el există pînă în prezent. Este un loc foarte
pitoresc.

Valea rîului atinge lăţimea de 3 km pe lîngă Bălţi şi pînă la 9 km lîngă Orhei. Pe Răut sînt multe plavii în
cea mai mare parte drenate. În valea rîului se cresc culturi furajere şi legume. Răutul este folosit pentru
irigare. Pe rîul Răut sînt situate oraşele Bălţi, Mărculeşti, Floreşti şi Orhei. În bazinul rîului se află Orheiul
Vechi şi un sector pitoresc din apropierea satului Trebujeni.

Afluenţii principali: de dreapta − Copceanca, Răuţel, Soloneţ, Uligaci, Ciulucul Mare, Vatici, Ivancea,
Rîşca, de stînga − Cubolta, Căinar, Camenca, Dobruşa, Sagala, Ivanos, Draghinici.

Răutul îşi încheie alergarea lîngă satul Ustia din raionul Dubăsari, revărsîndu-se în Nistru, am făcut cu ceva
timp înainte o publicaţie la această temă − Întîlnirea Răutului cu Nistrul.
LACUL BELEU
Beleu: Suprafaţa, hectare - 1089.
Volumul apei in metri cubi – 8392000
.Adâncimea in metri: dominanta - 0,5-1,5, maxima-2
.Lungimea, km - 5.
Lărgimea maxima, km – 2.1/3 din suprafaţa rezervaţiei este ocupata de apele lacului Beleu.
Pe restul teritoriului cresc stufarisuri,salcisuri (Salix alba, [Link], [Link], [Link]) si ierburi
caracteristice pajistilor de luncainundabila. In nordul si nord-estul lacului, unde zona de flux si reflux este
mare, are loc acumulareadepunerilor aluviale, creand conditii favorabile pentru dezvoltarea stufului
(Phragmites australis) sipapurei (Typha angustifolia).Nivelul apei in lac depinde de nivelul apei din
Dunare si Prut. Se propune carezervatia sa fie inclusa in rezervatia biosferei Delta [Link] a
apreciat, ca dupa provenienta, lacul este un relict al Dunarii, ca si lacul Brates, de pedreapta Prutului.
Suprafata lacului cu adancimi de 1m constituie 22,5 ha. Volumul apei era 8,39 mln/m3,adancimea medie
- 0,5-1,5 m, adancimea maximala - 2 m, lungimea - 5 km, si latimea de 2 [Link] naturala de stat
"Prutul de Jos" e creata pe baza lacului Beleu, care e un relief al limanuluidunarean de apa dulce, format
intr-o depresiune din lunca raului Prut, aflat la vest de satul Slobozia [Link] Beleu prezinta un mare
interes ca monument al naturii de o mare valoare stiintifica, culturala siestetica. In prezent nivelul apei in
lacul Beleu, in mare masura, depinde de nivelul apei din Dunare si,respectiv, din raul Prut, si variaza in
dependenta de inundatiile de primavara si [Link] anul 1990 lacul Beleu a secat complet, iar in anul 1991,
in rezultatul ploilor abundente de vara de la 20iunie - 10 septembrie, cu mici intreruperi, apele au acoperit
nu numai imprejurimile lacului, ci si aproapetoata lunca din cursul inferior al Prutului. Apa se afla in
permanenta comunicatie cu raul Prut prin celetrei garle de acumulare: Manolescu, Popovca si Bugaiov,
iar alte doua garle de evacuare - Rotaru siNevodului sunt situate in partea de sud-est a la¬[Link] aici
e calduroasa, moderat-continentala, cu temperatura medie a aerului de +9 grade C. Ingheturilede iarna
continua pana la finele lui februarie, uneori in orele nocturne - si la inceputul lunii martie, iar primele
ingheturi de toamna apar in decada a treia a lui noiem¬[Link] Beleu are o mare insemnatate nu numai
pentru republica, ci si pentru statele vecine, deoarece esteun loc de trai si de popas pentru multe pasari de
apa. E destul de bogata si lumea [Link] Beleu este un lac natural din lunca Prutului, în sudul
Republicii Moldova (raionul Cahul). Suprafaţamedie a oglinzii lacului este de 6,26 km², Beleul fiind unul
din cele mai mari lacuri naturale dinRepublica Moldova. Volumul de apă e de 8,39 mln/m3. După
provenenţă lacul Beleu este un relict alDunării şi are o vârstă de 5-6 mii ani. Lungimea lacului este de 5
km, lăţimea - 2km, adîncimea medie0,5-1,5 m, adîncimea maximă fiind de 2,5 m. Nivelul apei din lac în
mare măsură depinde de nivelul apeidin Dunăre şi din Prut.În Beleu se întâlnesc peste 20 de specii de
peşti, inclusiv plătica-de-Dunăre, bibanul-soare, ţigănuşul-bătrân, crapul, şalăul, văduviţa ş.a. Lacul Beleu
face parte din Rezervaţia naturală Prutul de Jos.