REPUBLICA MOLDOVA ÎN PATRIMONIUL UNESCO

Lista Patrimoniului cultural imaterial al umanității a fost alcătuită oficial de UNESCO în 2008.
În prezent, această listă numără peste 180 de opere din peste 75 de țări. Patrimoniul Cultural
Imaterial se referă la tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural
imaterial, arta tradițională, practici sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștințe și practici
referitoare la natură, dar și meșteșuguri tradiționale.
Republica Moldova a devenit membru UNESCO cu drepturi depline în data de 27 mai 1992.
Odată cu ratificarea Convențiilor, Republica Moldova beneficiază de dreptul de a propune
bunuri/situri de patrimoniu cultural și natural pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO și bunuri de patrimoniu cultural imaterial pentru înscriere în Lista reprezentativă
UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
În anul 2005 meridianul geodezic de lângă satul Rudi, raionul Soroca, a fost inclus în Lista
Patrimoniului Mondial (gestionată din anul 1978 de UNESCO). Se are în vedere unul dintre cele
258 de elemente din ,,Arcul Struve” (de la numele savantului Wilhelm Struve), care are o
lungime de 2 820 km şi se întinde pe teritoriul a zece ţări, din nordul Europei (Hammerfest,
Norvegia) până la Marea Neagră (Ismail, Ucraina), obiectiv ce reprezintă una dintre cele mai
remarcabile realizări ştiinţifice şi tehnice în domeniul măsurărilor terestre din secolul al XIX-lea.
În Moldova existau anterior 27 de puncte geodezice, după care specialiştii efectuau măsurări
pentru alcătuirea hărţilor internaţionale.
La 25 ianuarie 2008 Ministerul Culturii şi Turismului a depus la Centrul Patrimoniului Mondial
UNESCO (cu sediul la Paris) dosarul cu privire la „Peisajul Cultural Orheiul Vechi” în vederea
includerii în Lista Patrimoniului Mondial ca monument mixt – cultural şi natural. Un rol
important în pregătirea documentaţiei respective şi în prezentarea teoretico-metodică a
subiectului l-au avut reprezentanţii comunităţii ştiinţifice, universitare, ai societăţii civile ș.a.
În martie 2009 Guvernul Republicii Moldova a aprobat decizia privind constituirea Instituţiei
Publice „Rezervaţia Cultural-Naturală Orheiul Vechi”, în scopul protecţiei, conservării şi salvării
acesteia pentru generaţiile prezente şi viitoare. Rezervaţia constituie un ansamblu de monumente
istorico-culturale şi natural-peisagistice de interes naţional şi internaţional din defileul râului
Răut.
La 5 decembrie 2013 colindatul în ceată bărbătească a fost inclus în lista patrimoniului
cultural, protejat de UNESCO. Dosarul privind înscrierea acestui obicei în patrimoniul UNESCO
a fost elaborat în comun cu specialiști din România. Acest fenomen etnocultural reprezintă un
spectacol integru, în care își dau concursul aproape toți locuitorii satului, care, pe de o parte,
esențializează o instituție ce socializează tinerii, îi inițiază în obiceiurile comunității, educându-le
un comportament corespunzător, iar pe de altă parte, se coagulează în scenariul unor prestații
artistice ale cetelor de colindători, fiecare din ele străduindu-se să se evidențieze pentru a deține
o poziție importantă în habitatul său tradițional.
A fost primul element de patrimoniu cultural din spaţiul basarabean, protejat de
UNESCO. Colindul de ceată bărbătească, intrat în patrimoniul universal UNESCO, se mai
practică în câteva sate din Republica Moldova, în special în sudul țării, în Lunca Prutului de
Jos. În această ceată bărbătească se grupează floarea tinerilor unui sat, iar, până la al Doilea
Război Mondial, fiecare localitate din regiunea dintre Prut și Nistru, la fel ca și cele din
România, avea câte una sau mai multe cete de colindători, formate din flăcăii satului. Acest
obicei a început, însă, să dispară după instaurarea regimului sovietic în 1944, a subliniat
etnograful și muzeograful Varvara Buzilă. Alături de colindatul în ceată bărbătească, în lista
reprezentativă UNESCO se mai regăsesc covorul basarabean și Mărțișorul.
La 1 decembrie 2016 Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea
Patrimoniului Cultural Imaterial a decis înscrierea pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului
Cultural Imaterial al Umanității a Tehnicilor tradiționale de realizare a scoarței în România și
Republica Moldova – dosar comun Republica Moldova și România. „O expresie a creativităţii,
identităţii şi coeziunii sociale, tehnicile au fost transmise din generaţie în generaţie în unele
familii, dar şi de ateliere şi instituţii de învăţământ” (UNESCO).
Tradiţional, scoarţa era realizată de ţesători din România şi Republica Moldova şi era folosită în
scop decorativ, pentru ceremonii funerare, expoziţii şi ca parte constituantă a zestrei miresei.
Actualmente, sunt prezentate, îndeosebi ca lucrări de artă. Dosarul comun coordonat de România
şi elaborat împreună cu Republica Moldova a inclus şi un documentar de 10 minute, în care a
fost prezentată tehnica tradiţională de realizare a scoarţei. La 12 decembrie 2015, la cea de-a
doua ediţie a Târgului Naţional al Covorului sub genericul „Covorul Dorului”, eveniment
organizat în contextul elaborării dosarului de candidat Tehnici tradiţionale de realizare a
scoarţelor pentru înaintare în lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial
al umanităţii de către Republica Moldova, au putut fi admirate mai multe lucrări de patrimoniu,
care merită a fi incluse în patrimoniul UNESCO. Prin asemenea evenimente este promovat
ţesutul covoarelor şi al altor textile din lână şi se contribuie și pe această cale la promovarea
covoarelor basarabene pe plan naţional şi internaţional.
Începând cu anul 2014, în Republica Moldova se desfășoară Târgul Național al Covorului
„Covorul Dorului”, care a ajuns în anul 2020 la cea de-a VII-a ediție. Expoziția „Scoarța de
Camenca – Rai de pomi și flori” a fost organizată în decembrie 2020 de Muzeul Național de
Etnografie în Istorie Naturală din Chișinău, în contextul sărbătoririi Târgului Național al
Covorului „Covorul Dorului”.
La 6 decembrie 2017 Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea
Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului
Cultural Imaterial al Umanității a dosarului multinațional „Practicile culturale asociate zilei de 1
Martie” – dosar comun al Republicii Moldova, României, Bulgariei și FYROM (Macedonia).
Mărţişorul reprezintă un vechi obicei cu caracter lunar şi feminin, răspândit pe tot teritoriul
României, practicat şi în alte zone sud-est europene. Iniţial, şnurul împletit, un fir roşu şi unul
alb, era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor
de sex feminin. Astăzi este dăruit de bunici/părinţi/naşi copiilor pentru a fi sănătoşi, de flăcăi
fetelor pentru a fi frumoase şi drăgăstoase, de bărbaţi femeilor, de copii mamelor, bunicilor,
rudelor, de fete şi femei altor fete şi femei. De remarcat, că în unele zone din Moldova şi
Transilvania este dăruit şi bărbaţilor.
Începând cu anul 2013, în Republica Moldova se organizează Festivalul „Ia Mania”, ajunsă în
2020 la cea de-a VIII-a ediție.
Din 26 iunie 2016, în Republica Moldova se organizează Ziua Portului Popular, de la prima
ediție urmând a fi organizate mai multe festivaluri dedicate portului popular, sub egida
Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, întru executarea Hotărârii Parlamentului nr. 194 din
19 noiembrie 2015, prin care ultima zi de duminică a lunii iunie este declarată „Ziua Portului
Popular”. Scopul sărbătorii este valorificarea costumului autentic popular românesc și ale etniilor
conlocuitoare din republică, cunoașterea pieselor componente ale costumului și ale simbolurilor
acestuia, precum și promovarea tehnicilor de confecţionare a costumului popular pe plan naţional
şi internaţional. Ziua Portului Popular a fost instituită printr-o hotărâre de Parlament şi se
sărbătorește în fiecare an, în ultima duminică a lunii iunie.
După doi ani de cooperare, în martie 2021, Guvernul Republicii Moldova și al României au
semnat formularul pentru înscrierea dosarului transnațional în Lista Reprezentativă UNESCO a
patrimoniului cultural imaterial al umanității cu genericul „Arta cămășii cu altiță – element de
identitate culturală în România și Republica Moldova”. După examinarea și aprobarea lui de
către experții UNESCO, elementul ar putea fi votat la cea de-a 15-a Conferință a Comitetului
Interguvernamental din decembrie 2022, pentru a accede pe listă.
„Cămașa cu altiță este răspândită în nordul și centrul Republicii Moldova și, mai rar – în
localitățile de sud, dar pretutindeni este recunoscută, respectată și admirată ca cea mai
reprezentativă piesă a costumului femeiesc. Este principala piesă a costumului popular de
sărbătoare, prin care purtătoarele își etalează simbolic apartenența la comunitate, statusul social,
dorința de a trăi și a transmite celorlalți frumusețe. Este o creație complexă, de cea mai mare
probitate artistică în mânuirea acului, în utilizarea materialelor, realizarea motivelor ornamentale,
structurarea acestora în grupuri ornamentale și integrarea în decor. Există o relație constituită
istoricește între cămașa cu altiță și încadrarea ei în ansamblul costumului tradițional, între
purtarea costumului și respectarea etichetei” … „Cămașa cu altiță are valoare națională, fiind
considerată un reper identitar deosebit de important al românilor. Pe ea este țesut și reprodus
idealul de frumusețe al femeilor care au recreat-o și purtat-o mereu, bucurându-se și bucurând
lumea cu aceste superbe haine. Mai bine de un secol, cămașa cu altiță a căpătat și valoare
mondială prin contribuția doamnelor din suita regală (care au purtat-o cu mult respect), marilor
pictori (care au înveșnicit-o în pânze memorabile), cineaștilor (care au prezentat-o în filme) și
marilor case de modă din Europa și SUA (care au creat colecții remarcabile, inspirându-se din
alțița românească). Toate acestea asigură o bună continuitate a Artei cămășii cu altiță – element
de identitate culturală în România și Republica Moldova, de la valoare națională la valoare
mondială”.
Cea mai mare colecţie de ii cu altiţă – 3000 la număr – se găseşte la Muzeul de Etnografie şi
Istorie Naturală din Chişinău. Unele dintre ele au peste o sută de ani. Fundamentarea științifică a
dosarului Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica
Moldova pentru depunere în vederea înscrierii în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului
cultural imaterial al umanității, s-a realizat în strânsă colaborare cu membrii Comisiei naționale
pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din România, stat coordonator al
candidaturii.