Lecții oferite de Clasicism

Clasicismul este un fenomen artistico-literar, apărut în secolul XVII în Franța și caracterizat

prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea
unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și
claritate. ,,Arta clasică se caracterizează prin aceea că îndeplinește întocmai idealul artistic,
absorbind complet absolutul în obiect. Și fiindcă forma umană apare ca cea mai potrivită
întrupare naturală a spiritului, clasicismul cultivă omenescul” afirma George Călinescu despre
clasicism și despre abilitatea sa de a educa și oferi lecții.
Principalele lecții ni le oferă operele clasiciste, care au un scop educativ, moral și estetic.
Principiile estetice ale clasicismului au fost sintetizate în Arta poetică (1674) a lui Nicolas
Boileau. Cele mai importante sânt: 1)imitarea naturii și imitarea anticilor; 2)primatul rațiunii; 3)
ierarhia genurilor; 4)respectarea regulilor clasice(regula celor trei unități, regula ,,bunei-
cuviințe” etc.). Chiar dacă unii aurori nu respectau anumite reguli, ieșind din cadrul rigorilor
clasicismuui, toți respectau aceste principii estetice fundamentale.
Atît teoria, cît şi practica artistică clasicistă şi-au găsit expresia deplină în genul dramatic.
Moliere este un reprezentant al clasicismului considerat creatorul comediei de caractere.
Doctrina literară a lui Molière se axează pe respectarea principiului clasicist al imitării naturii, a
naturii umane în toată diversitatea sa. Comedia se naşte, după părerea lui, din studierea vieţii şi
a caracterelor; dramaturgul trebuie să pătrundă adînc în ridicolul din oameni, să zugrăvească
moravurile timpului, să prezinte în mod artistic adevăruri ce ar stîrni rîsul. Pentru Molière
menirea comediei este îndreptarea viciilor omeneşti: „Datoria comediei fiind cea de a îndrepta
oamenii înveselindu-i, eu am crezut că în meseria mea n-aveam altceva mai bun de făcut decît
să atac, prin tablouri ridicole, viciile secolului meu“. Molière demască moravurile şi plăgile
sociale, în primul rînd pe cele ale nobilimii şi burgheziei. De aceea, în majoritatea cazurilor sa-
tira lui este îndreptată împotriva degradării morale a claselor avute, simpatiile autorului fiind de
partea oamenilor simpli. Criticînd relele din societate, Molière pledează pentru o morală
umanistă. Omul trebuie să urmeze legile naturii şi să dea ascultare înclinaţiilor sale fireşti, dar
să se afle sub controlul raţiunii şi, în acelaşi timp, să ţină cont şi de interesele celorlalţi.