Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha 

este o operă literară

a scriitorului spaniol Miguel de Cervantes Saavedra. Prima parte a apărut
în 1605 sub numele de Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha ("El ingenioso
hidalgo don Quijote de La Mancha") și s-a bucurat de un mare succes din partea
publicului, fiind o capodoperă a literaturii spaniole și a literaturii universale. A
doua parte a apărut în 1615 sub numele de El ingenioso caballero don Quijote de
La Mancha. Romanul este în prezent una dintre operele cele mai traduse din lume.
Deși fusese concepută ca o satiră la adresa popularelor povestiri cavalerești,
povestea micului nobil Alonso Quixano (Don Quijote) din La Mancha care,
influențat de lecturile sale, ajunge să se creadă un cavaler în căutare de aventuri,
devine o frescă a societății spaniole și o reflecție asupra comportamentului uman.
Tiparul din El licenciado Vidriera se repetă, astfel că Don Quijote, deși considerat
de ceilalți nebun, se dovedește a fi mai aproape de adevăr, datorită nobleții gândirii
și a acțiunilor sale, decât persoanele considerate „normale”.

Subiectul romanului:
Alonso Quixano (sau Quijano), un hidalgo sărac ce se apropie de vârsta de 50 de
ani („hidalgo”, în spaniolă, provine de la hijo de algo — fiul cuiva care a fost
„cineva”, de spiță nobilă) locuiește împreună cu nepoata sa într-o porțiune
necunoscută a ținutului La Mancha. Cititor pasionat de romane cavalerești, Don
Quijote ajunge să se considere un „cavaler rătăcitor” astfel că pornește la drum
călare pe mârțoaga sa, Rocinante, înarmat cu arme din carton. Întocmai ca eroul
din romanele de aventură pe care le citea, Amadis de Gaula, el își alege o domniță
căreia să-i dedice victoriile din bătălii: Dulcinea del Toboso, o țărancă dintr-un
ținut vecin, pe numele adevărat de Aldonza Lorenzo, dar care în realitate nu era
nici nobilă, nici frumoasă.