Clasicism - curent literar-artistic aparut in

Franta
Termenul desemneaza un curent literar-artistic, care a aparut in Franta si ale carui principii au orientat
creatia literar-artistica europeana intre secolele al XVII-lea si al XIX-lea. Pornind de la modelele
sculpturii, arhitecturii si literaturii Greciei antice, considerate ca intruchipari perfecte ale idealului de
frumusete armonioasa, echilibrata, clasicismul aspira sa reflecte realitatea in opere de arta desavarsite
ca realizare artistica, opere care sa-l ajute pe om sa atinga idealul frumusetii morale. Reluand
subiectele si formele artei antice, scriitorii clasicisti le-au folosit pentru a exprima idealurile morale si
sociale ale epocii lor. Clasicismul pune la baza creatiei artistice suprematia ratiunii asupra fanteziei si a
pasiunilor, face ca interesele generale in literatura primeze asupra celor individuale si pune mai presus
datoria cetateneasca fata de sentimente personale.
Urmarind crearea unor opere ale caror personaje sa fie animate de inalte idealuri eroice si de principii
morale ferme, scriitorii clasicisti s-au preocupat in mod deosebit de crearea unor eroi ideali, legati de
sorta statului, inzestrati cu cele mai inalte virtuti cetatenesti si capabili de fapte eroice. Aceste
personaje, de regul aregi sau reprezentanti ai aristocratiei, erau prezentati in oda, imn, poem epic,
tablou istoric, tragedie socotite specii superioare ale literaturii. Reflectarea vietii sociale in
adevaratele ei conflicte, prin tipuri de oameni reprezentativi, era reprezentata in comedie, fabula, satira
socotite specii inferioare ale literaturii. Conceptia care dusese la aceasta ierarhizare a diverselor
specii ale genurilor literare in creatia clasica a determinat si formularea unui sistem de norme, cum ar
fi, spre exemplu, respectarea in drama a celor trei unitati: de timp, de loc si de actiune.
Ultima perioda a clasicismului, sub influenta ideilor revolutiei burgheze, aduce si in creatia literara lupta
impotriva despotismului, dragostea de libertate. In aceasta perioada se deschide drumul afirmarii, in
arta, a pasiunilor puternice, iar simplitatea si veridicitatea sunt ridicate la rang de principii ale creatiei
artistice.
Reprezentanti ai clasicismului in literatura universala sunt P. Corneille, J. Racine, Molliere, Boileau, La
Fontaine, iar in literatura romana, in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, mai ales, se remarca Mihai
Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creanga si Ioan Slavici.
Termenul desemneaza un curent literar-artistic, care a aparut in Franta si ale carui principii au orientat
creatia literar-artistica europeana intre secolele al XVII-lea si al XIX-lea. Pornind de la modelele
sculpturii, arhitecturii si literaturii Greciei antice, considerate ca intruchipari perfecte ale idealului de
frumusete armonioasa, echilibrata, clasicismul aspira sa reflecte realitatea in opere de arta desavarsite
ca realizare artistica, opere care sa-l ajute pe om sa atinga idealul frumusetii morale. Reluand
subiectele si formele artei antice, scriitorii clasicisti le-au folosit pentru a exprima idealurile morale si
sociale ale epocii lor. Clasicismul pune la baza creatiei artistice suprematia ratiunii asupra fanteziei si a
pasiunilor, face ca interesele generale in literatura primeze asupra celor individuale si pune mai presus
datoria cetateneasca fata de sentimente personale.
Urmarind crearea unor opere ale caror personaje sa fie animate de inalte idealuri eroice si de principii
morale ferme, scriitorii clasicisti s-au preocupat in mod deosebit de crearea unor eroi ideali, legati de
sorta statului, inzestrati cu cele mai inalte virtuti cetatenesti si capabili de fapte eroice. Aceste
personaje, de regul aregi sau reprezentanti ai aristocratiei, erau prezentati in oda, imn, poem epic,
tablou istoric, tragedie socotite specii superioare ale literaturii. Reflectarea vietii sociale in
adevaratele ei conflicte, prin tipuri de oameni reprezentativi, era reprezentata in comedie, fabula, satira
socotite specii inferioare ale literaturii. Conceptia care dusese la aceasta ierarhizare a diverselor
specii ale genurilor literare in creatia clasica a determinat si formularea unui sistem de norme, cum ar
fi, spre exemplu, respectarea in drama a celor trei unitati: de timp, de loc si de actiune.
Ultima perioda a clasicismului, sub influenta ideilor revolutiei burgheze, aduce si in creatia literara lupta
impotriva despotismului, dragostea de libertate. In aceasta perioada se deschide drumul afirmarii, in

arta, a pasiunilor puternice, iar simplitatea si veridicitatea sunt ridicate la rang de principii ale creatiei
artistice.
Reprezentanti ai clasicismului in literatura universala sunt P. Corneille, J. Racine, Molliere, Boileau, La
Fontaine, iar in literatura romana, in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, mai ales, se remarca Mihai
Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creanga si Ioan Slavici.

SURSA 03
Clasicismul este un curent literar-artistic - avnd centrul de iradiere n Frana, ale crui principii au
orientat creaia artistic european ntre secolele al XVII-lea i al XVIII-lea. Pornind de la modelele
artistice (arhitectur, sculptur, literatur) ale Antichitii, considerate ca ntruchipri perfecte ale
idealului de frumusee i armonie, clasicismul aspir s reflecte realitatea n opere de art desvrite
ca realizare artistic, opere care s-l ajute pe om s ating idealul frumuseii morale. Urmrind crearea
unor opere ale cror personaje s fie animate de nalte idealuri eroice i principii morale ferme, scriitorii
clasici s-au preocupat n mod special de crearea unor eroi ideali, legai indisolubil de soarta statului,
nzestrai cu cele mai nalte virtui morale i capabili de fapte eroice. Aceste personaje, de regul regi
sau reprezentani ai aristocraiei, erau prezentai n od, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie,
socotite ca specii superioare ale literaturii. Modul de via al burgheziei, aflat n plin ascensiune n
epoca respectiv, era lsat pe planul doi, de aceasta ocupndu-se speciile literare socotite inferioare
(comedia, satira, fabula). Aceste specii erau considerate modele negative, ele ocupndu-se n special
de nfierarea anumitor vicii (comedia era vzut de Aristotel ca "nfierare a viciilor), de prezentarea
unor aspecte negative care trebuie ndreptate. Clasicismul nseamn n primul rnd ordine (pe toate
planurile), echilibru, rigoare, norm, canon, ierarhie i credin ntr-un ideal permanent de frumusee.
nseamn ordine obiectiv, perfeciune formal (care va fi gsit n acele modele de frumusee perfecte
- modelele clasice), nseamn superioritate a raiunii asupra fanteziei i pasiunii. Printre reprezentanii
de marc amintim pe N. Boileau (Arta poetic, tratat de poetic normativ clasic). P. Corneille (Cidul tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule).
Caracteristici
* Imitarea naturii n aspectele eseniale ale omului i vieii, dup modelul antic
* Finalitatea operei clasice este deopotriv estetic i etic
* Cadrul de desfaurare a ceea ce gndesc i nfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece i
indiferent, fr vreo influen asupra acestora
* Sublinineaz necesitatea de a realiza o armonie intern a operei, obligaia de a nu amesteca genurile
i de a respecta principiul verosimilitii
* Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stpni care-i fac ntodeauna datoria, nvingndu-i
sentimentele potrivnice