Apele statatoare caracterizare, clasificare.

Proprietăţile fizico-chimice aşle

apelor lacustre.

Lacurile reprezintă rezervoare de apă stătătoare, acumulate în forme negative

de relief. Ele ocupă o suprafaţă de 2,7 mil. Km2, ceea ce constituie 1,8% din
suprafaţa uscatului. Lacuri se întîlnesc în toate regiunile climatice, însă repartiţia
lor este neuniformă. Cele mai umede se găsesc în zonele umede. În regiunile aride
şi semiaride numărul de lacuri este mai mic. Ele au un volum mic de apă, sînt
sărate fară scurgere.
Între forma cuvetei şi volumul de apă există o dependenţă directă. Originea
apei lacustre este diferită, însă majoritatea apelor din lacuri s-au acumulat ca
urmare a ploilor, topirii zăpezilor şi din ape subterane. Se spune ca apa lacurilor
este de oigine continentală. Dar se întîlnesc şi lacuri relicte, ce reprezintă rămăşiţe
ale mărilor care au existat în trecutul geologic.
La formarea cuvetelor lacustre au participat atît factorii endoigeni cît şi
exogeni.
Lacurile cu cuvete de geneză endogenă:
- lacuri de origine tectonică
- lacuri de origine vulcanică
Lacuri cu cuvete de origine exogenă:
- lacuri formate sub acţiunea apelor curgătoare
- lacuri rezultate din acţiunea apelor marine
- lacuri de tip carstic
- lacuri glaciare
- lacuri eoliane
- lacuri antropice
Proprietăţile fizico-chimice ale apelor lacustre
Temperatura apei din lacuri este determinată de aşezarea geografică şi
condiţiile climatice. Radiaţia solară este principală sursă de energie care contribuie
la încălzirea apei lacustre. Într-o măsură mai mică la încălzirea apei din lacuri
contribuie căldura iradiată de atmosferă, căldura adusă de apa izvoarelor şi a
rîurilor, căldura iradiată de maluri şi fundul lacului, ca şi cea adusă de precipitaţiile
atmosferice. Căldura adusă pe suprafaţa lacului este transmisă în masa de apă prin
mişcarea de convecţie liberă sau prin mişcarea de convecţie impusă. Procesul de
răcire se produce prin radiaţia apei şi prin scurgerea la suprafaţă. Încălzirea şi
răcirea apei are loc şi în funcţie de advecţia maselor de aer mai calde sau mai reci.
Transparenţa apei depinde de prezenţa particulelor aflate în suspensie şi de
modul de alimentare cu apă a lacului, care influienţează asupra pătrunderii luminii.
Lumina se răspîndeşte în apă în urma absorbţiei şi dispersiei. Pentru caracterizarea
şi determinarea transparenţei apei se foloseşte noţiunea de transparenţă relativă. În
lacurile cu apă curată, transparenţa relativă ajunge pînă la zeci de metri.
Culoarea apei în lac este determinată de lumina ce se dispersează în masa
de apă şi atribuie apei diverse coloraţii; de la albastru, verde, galbem-verde la
străvezie. Culoarea apei în lacuri este determinată şi de starea vremii. Ea este
albastră pe timp senin, cenuşie pe timp noros şi de culoare roz la apusul soarelui –
aceasta fiind o reflectare a cerului.
Compoziţia chimică a apelor lacustre este determinată de prezenţa ionilor şi
a unor compuşi chimici aduşi în cuveta lacustră sub formă de coloizi şi gaze.
Aceşti compuşi chimici pot să se formeze şi prin dizolvarea sărurilor din roci, prin
descompunerea mîlurilor şi a unor elemente biogene din substanţe organice. Unii
compuşi chimici sînt aduşi în apa lacurilor prin intermediul izvoarelor. Apelor de
şiroire, prin contact cu atmosfera sau prin intermediul omului.
Lacurile care –au scurgere se transformă cu timpul în lacuri sărate. Gradul
de mineralizare al apelor lacustre este exprimat în grame sau miligrame la un litru
de apă. El depide de condiţiile climatice locale, de modul de alimentare cu apă a
lacului, de gradul de evaporare, de natura rocilor în care sînt amplasate cuvetele
lacustre. În funcţie de aceşti factori, salinitatea apelor variază de la un lac la altul,
de la o regiune la alta. Lacurile situate în zonele cu umiditate excedentară şi cu
evaporare redusă au un grad de mineralizare foarte scăzut. În zonele aride
salinitatea apelor lacustre creşte
După gradul de mineralizare al apei lacurile au fost divizate în două
categorii: cu apă dulce şi cu apă sărată.
Lacurile cu apă sărată se divizează în două grupe:
- lacuri cu apă salmastră
- lacuri cu apă sărată
după compoziţia chimică a apei deosim lacuri cu ape bicarbonate, clorurate şi
sulfate. Lacurile cu ape bicarbonate sînt răspîndite în regiunile temperate umede.
Lacurile cu ape clorurate şi sulfate sînt răspîndite în regiunile aride cu evaporare
intensă. Pe lîngă sărurile minerale în apele lacustre sînt dizolvate gaze, care joacă
un ro,l foarte important în formarea regimului hidrochimic şi în dezvoltarea
proceselor biochimice. Prezenţa gazelor este strîns legată de evoluţia regimului
termic şi de evoluţia proceselor biologice. Răspîndirea gazelor este neuniformă pe
verticală şi variază de la un anotimp la altul, de la o zi la alta sau de la o regiune la
alta.