Apele subterane. Pînze actifere din scoarţa terestră. Ape minerale. Izvoare.

Importanţa apelor subterane.

O arte din precipitaţiile atmosferice se infiltrează în scoarţa terestra si umplu golurile şi fisurile
rocilor pînă cînd ating un strat de roci impermiabile. Apele infiltrate formează scurgerea
subterană, care coincide cu direcţia de înclinaţie a pantei. În urma scurgerii subterane apa se
întoarce din nou în Oceanul Planetar. Scurgerea subterană constituie 1/3 din scurgerea apelor din
domeniul continental.
Menţinerea şi circulaţia apei din roci depinde e porozitate, permeabilitate, gradul de tasare şi
capacitatea de absobrbţie a rocilor. Rocile se caracterizează printr-un6 grad diferit de porozitate.
Un grad mare de porozitate posedă solul, argilele, creta, nisipul, pietrişul, pe cind unele roci au o
porozitate redusă. Distribuţia apei este determinată şi de permeabilitatea rocilor ‚ – proprietate ce
permite apei să circule prin porii şi fisurile rocilor. După gradul de permeabilitate, rocile se
clasifică în trei categorii: permeabile (nisip, pietrişuri), prin porii cărora apa circulă liber;
semipermiabile (calcare, gresii fisurate), prin care apa circulă încet şi roci impermiabile (argile),
lipsite de pori şi fisuri, roci metamorfice (gnais, cuarţit), roci eruptive, prin care circulaţia apei
este imposibilă.
Aflarea apei în scoarţa terestră este condiţionată şi de capacitatea de absorbţie a rocilor-
proprietatea de a absorbi şi a reţine apa în roci. Asupra distribuţiei apei în scoarţa terestră
influienţează şi gradul de compactizarea rocilor. Din acest punct de vedere rocile se împart în trei
categorii: afînate, compacte şi foarte compacte. Apa patrunde în straturile scoarţei terestre pînă
intîlneşte un strat de roci impermiabil. Rocile permanent saturate cu apă, situate cu apă, situate
deasupra stratului impermiabil, formeazăstraturi actifere sau pînze de apăsubterană. După modul
e localizare în scoarţa terestră straturile actifere sînt divizate în pînze actifere libere şi captive.
Pînzele de apă freatică (libere). Straturile actifere libere, în partea superioară nu sunt
acoperite cu roci impermeabile. Acestea însă se găsesc la baza lor. Pînzele de ape freatice se
alimentează cu precipitaţii atmosferice, cu apele provenite din topirea zăpezilor sau prin
infiltraţia apei rîurilor. Apele libere, neacoperite cu roci impermiabile, sînt numite ape freatice.
Partea superioară a straturilor actifere permanent saturate cu apă poartă denumirea de oglinda
apelor freatice. Adîncimea de la suprafaţă pînă la straturile saturate cu apă se numeşte nivel
hidrostatic şi variază pe parcursul anului. În perioadele cu precipitaţii abundente nivelul
hidrotatic este aproapela suprafaţă, iar în perioadele secetoase el se află la adîncimi de zeci de
metri. Asupra nivelului apelor freatice influienţează forma reliefului, covorul vegetal, precum şi
activitatea omului. Pînzele de apă freatică se găsesc la diferite adîncimi. Se întîlnesc ape freatice
de adîncime, care se află sub influienţa presiunii hidrostatice şi poartă un caracter ascensional. El
se caracterizează printr-un conţinut ridicat de săruri şi temperaturi mari.
Pînzele de apă captivă sînt situate între două straturi de roci impermiabile. Ele se
alimentează cu apele atmosferice prin locurile unde lipseşte sau este erodat stratul impermiabil
superior. Apele captive se divid în două grupe: ascensionale sau straturi actifere fără presiune;
aceste ape nu umplu deplin stratul actifer şi se scurg pe suprafeţele înclinate ca şi apele freatice;
straturi de apă ce se găsesc sub presiune între două straturi impermiabile; aceste ape în timpul
forajului se ridică mai sus de stratul actifer. Ele sînt numite arteziene.
Proprietăţile fizice şi chimice ale apelor subterane. Apele subterane se caracterizează
prin următoarele proprietăţi fizice: temperatura, transparenţă, culoare, miros, gust,
conductibilitate electrică, radioactivitate.
Temperatura apelor subterane depinde de condiţiile termodinamice ale regiunii unde
circulă apa. Ea variază de la 0 pînă la 200C.în regiunile cu zăpezi perene şi poate să atingă
1000C.
Transparenţa şi culoarea apei sînt determinate de cantitatea substanţelor izolvate în
special a celor organice. Culoarea gălbuie, brună a apei este condiţionată de compuşii fierului,
iar culoarea neagră – de oxizii de mangan. Se intîlnesc ape cu gust sălciu neplăcut, condiţionat
de concentraţiile maride substanţe organice şi de concentraţia mică de săruri.
 Duritatea este determinată de conţinutul de săruri de Ca şi Mg dizolvate în apă.
Gradul de aciditate al apelor subterane este condiţionat de prezenţa acizilor, dizolvaţi în
ele. Apele subterane se caracterizează şi prin agresivitate, acestea fiind determinată de
temperatură, conţinutul de gaze şi acizi pe care îl posedă.
Apele minerală în natură se întîlnesc ape pure. Apele vadozice ajunse în scoarţa terestră
acţinează asupra mineralilor şi rocilor. Ele dizolvă carbonaţii de calciu, magneziu, fier,
clorurile, sulfaţii. Apele juvenile ce se ridică din interiorul scoarţei terestre sînt firbinţi şi posedă
o capacitate mare de dizolvare, de aceea au un grad ridicat de mineralizare. Toate apele din
natură sînt minerale. Unele din apele minerale sînt folosite ca ape potabile, iar altele sînt utilizate
în scopuri balneare. Aceste ape au proprietăţi terapeutice, drept pentru care sînt n6umite si
curative. Conţinutul în săruri al apelor minerale este foarte variat. Ele conţin în acelaşi timp, în
stare dizolvată, mai multe săruri şi gaze.
Izvoarele rocile actifere sînt deseori atacate de eroziune şi apa iese la suprafaţă sub formă
de izbvoare, care pot să apară pe povîrnişuri, pa malurile şi în albia rîurilor, la suprafaţa solului.
Izvoarele se clasifică după temperatura in izvoare reci si termale, după modul de aparitiei apei de
suprafaţă în ascendente si descendente, iar după cantitatea de săruri dizolvate în apă – în izvoare
cu apădulce şi minerală. Izvoarele reci sînt considerate cele la care temperatura apei este egalăcu
temperatura medie anuală a aerului in regiunea respectivă. Izvoarele calde sau termale sînt acelea
care au temperatura apei mai ridicată medie a celei mai calde luni a anului.
Importanţa apelor subterane. Apele subterane determină mersul şi caracterul diferitelor
procese ce decurg în natură. Ele alimentează rîurile şi lacurile. Scurgerea subterană constituie 1/3
din volumul scurgerii în domeniul uscatului. Aceasta contribuie la migraţia elementelor chimice
în interiorul scoarţei terestre la formarea şi acumularea unor noi formaţiuni minerale de roci.
Apele subterane participă la modificarea reliefului. Sub influienţa lor au loc alunecările de tern,
procesele de sufoziune şi carstice. Ele duc la înmlăştinirea terenurilor. Asigură covorul vegetal cu
umezeală. Apele dulci reprezintă un produs natural foarte pretios. Ele sunt sursa de bază pentru
satisfacerea necesităţilor populaţiei. Apele termale au proprietăţi terapeutice fiind pe larg folosite
pentru scopuri balneologice. Apele subterane sînt pe larg utilizate ca apă tehnică, necesară în
diverse ramuri ale economiei, de asemenea pentru irigaţie. Din apele subterane minerale se
extrag anual cantităţi mari de substanţe chimice preţioase.
Poluarea apelor subterane. În ultimile decenii, datorită activităţii umane, apele
subterane, care reprezintă o sursă necesară pentru viaţă omului, devin din an în an tot mai
poluate. Sînt poluate îndeosebi apele din zona de alteraţie şi pînzele de apă freatică din zonele
superioare ale scoarţei terestre. În aceste zone de apăsubterană, de pe terenurile agricole, prin
infiltrarea apelor de suprafaţă nimeresc mari cantităţi de pesticide. O altă sursă de poluare este
spălarea gunoiştilor şi al deşeurilor de la complexele animaliere de către apele de suprafaţă. Pe
această cale în apele subterane pătrund cantităţiconsiderabile de substanţe nocive. Mari cantităţi
de substanţe toxice pătrund în apele subterane din deşeurile deversate de fabrici şi uzine. În unele
regini apele subterane sînt puternic poluate în timpul efectuării lucrărilor de foraj.

1. Caracterizati apele minerale. Prezentaţi o comunicare despre apele minerale ale R.