1. Conceptul de resurse naturale.

1.Argumentarea conceptului de resurse naturale.

2.Importanța resurselor naturale pentru economia mondială și progresul omenirii.
3.Clasificarea resurselor naturale după diferite criterii.

1.Omul trăiește în anumite condiții naturale, a căror influiență asupra vieții și

activității sale o simte permanent.
Condițiile naturale reprezintă totalitatea elementelor naturii (relieful,
climatul, apele, solul, vegetația, lumea animală), care creează un anumit mediu
natural și influiențează asupra vieții și activității umane.
Condițiile naturale influiențează îndeosebi asupra gradului de populare a
teritoriului, asupra activităților din agricultură, transporturi, construcții. Ele servesc
drept mediu de trai pentru om și pot fi mai favorabile sau mai puțin favorabile. De
exemplu, unele procese și fenomene naturale au efecte negative care aduc mari
pagube agriculturii, gospodăriei silvice, construcțiilor și crează dificultăți pentru
alte activități economice.
Dezvoltarea societății umane este imposibilă fără utilizarea resurselor
naturale. Resursele naturale reprezintă elementele (bogățiile) naturii care pot fi
folosite în activitatea umană pentru diverse necesități, în anumite etape ale
evoluției societății.
Omul folosește resursele naturale pentru a se alimenta, pentru a produce
îmbrăcăminte, mijloace de producție, pentru construirea locuințelor, pentru
încălzire, odihnă, tratament etc.
În categoria resurselor naturale nu intră elementele din mediul geografic pe
care le-a creat omul: diverse construcții, plantații de culturi agricole (livezi, vii) ș.a.
Problema utilizării raționale a condițiilor și resurselor naturale, ca una din
problemele globale ale omenirii, poartă un caracter complex. Soluționarea ei poate
avea loc doar prin participarea mai multor state și organizații, în primul rînd a celor
din componența Organizației Națiunilor Unite.
2. Dezvoltarea societății umane a fost strîns legată de utilizarea largă a resurselor
naturale. Necesitatea omului în diverse resurse naturale este diferită. De exemplu
fără oxigen omul poate trăi doar cîteva minute, fără apă – cîteva zile, iar fară
metale radioactive el a supravețuit milenii. O importanță mai mare pentru viața și
activitatea omului au resursele agroclimatice, minereurile și combustibilii.
Cheltuielile pentru valorificarea resurselor naturale sunt diferite. În unele cazuri ele
sunt minime, dar de cele mai multe ori considerabile, îndeosebi atunci cînd se
utilizează utilaje și tehnologii scumpe și cînd resursele se extrag în condiții
climaterice extreme (deșeuri, regiuni arctice) sau se găsesc la adîncimi ori
altitudini mari. Resursele naturale extrase devin materii prime pentru diferite
ramuri de producție. La rîndul lor, materiile prime, trecînd prin mai multe etape de
prelucrare industrială, sunt transformate în resurse economice. Astfel în urma
activității omului, elementele naturii sunt transformate în diferite mijloace de
producție (obiective industriale și agricole, căi de comunicație etc. ). Industria
mondială este consumătorul principal de materii prime. În costul producției
industriale materiei prime îi revin pînă la 75% din toate cheltuielile de producție.
Dezvoltarea rapidă a industriei de prelucrare în a doua jumătate a sec 20 –lea a
condus la consumul enorm de divetse materii prime și combustibil, agravînd în
multe țări din lume problema asigurării cu ele.
Multe resurse naturale (petrolul, gazele naturale, cărbunele, uele minereuri) treptat
se epuizeaza,iar alte resurse extrase sunt folosite insuficient. O mare parte din ele
în urma prelucrării nimeresc în deșeuri . Astfel au apărut două probleme
interdependente:
- folosirea rațională a resurselor naturale;
- ocrotirea mediului înconjurător de poluare.
Dezvoltarea de mai departe a științei și tehnicii va permite de a descoperi și a
include în categoria de resurse naturale noi corpuri și forțe ale naturii.
3. Resursele naturale sint foarte diverse, de aceea pentru a înlesni studierea și
valorificarea lor, acestea se clasifică. Se cunosc mai multe clasificări ale resurselor
naturale, fiecare avînd la baza un anumit criteriu.
Resursele naturale pot fi clasificate după cîteva criterii: geneza, gradul de epuizare,
modul de renovare și sfera de utilizare.
După geneza resursele naturale se clasifică în:
- Resurse cosmice(energia solară)
- Resurse ale litosferei (substanțe minerale utile)
- Resurse ale litosferei (climatice)
- Resurse ale hidrosferei (de apă)
- Resurse de soluri
- Resurse biologice (vegetale și animale)
După gradul de epuizare se deosebesc resurse epuizabile și inepuizabile.
Resursele epuizabile sînt cele care au un volum limitat și se pot termina ca urmare
a consumului îndelungat.
Resursele inepuizabile sînt cele care au un volum nelimitat și nu se epuizează în
urma consumului. La prima categorie se referă petrolul, cărbunele, gazele
naturale, minereurile. Din a doua categorie fac parte energia solară, geotermică, a
fluxului și refluxului, a valurilor, eoliană, hidraulică, resursele atmosferei (aerul).
După modul de renovare se deosebesc resurse renovabile și irenovabile. Resurse
renovabile sînt cele care au capacitatea de a se restabili (de a regenera).
Resurse irenovabile sînt cele care nu au capacitatea de a se restabili. Primele
cuprind resursele pedologice, biologice de apă potabilă.
După sfera de utilizare resursele se împart în : industriale (petrolul, gazele naturale,
cărbunii, minereurile metalifere etc.), agricole (solurile, pășunile, fînețele, resursele
agroclimatice), de recreație (litoralul maritim, regiunile montane etc. ), cu
destinație multiplă (apa, aerul, energia solară etc.)