Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

COLEGIUL DE ECOLOGIE DIN CHIȘINĂU

CATEDRA ,,ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA APELOR’’

RAPORT
PRIVIND PRACTICA CE PERCEDE PROBE DE ABSOLVIRE
efectuată în cadrul Gradinii Botanice, Naționale ,,Alexandru Ciubotaru’’

A elevei
anul IV,
specialității ,, Ecologia și protecția mediului"
Șuhan Diana,
Conducătorul practicii de la catedră
Guzun Rodica

Chișinău, 2021
Cuprins
Introducere………………………………………………………………………………………3

Capitolul I. Respectarea securităţii şi sănătăţii în muncă în domeniul protecţiei mediului....5

1.1.Date generale despre securitatea și sănătatea în muncă……………………………………….5

1.2.Drepturile și responsabilitățile lucratorilor……………………………………………………5

Capitolul II.Monitorizarea fenomenului de poluare a apei…………………...…………….…8

2.1. Date generale……………………………………………………………………………….…8

2.2.Resursele de apa ale mun.Chișinău……………………………………………………………9

2.3.Provocari prioritare în sectorul apei Chișinăului.Propuneri………………………………….10

Capitolul III.Monitorizarea fenomenului de poluarea a aerului…………………………….12

3.1.Date generale…………………………………………………………………………………12

3.2.Sursele de poluare a aerului ale mun.Chișinău……………………………………………….14

3.3.Probleme și propuneri……………………………………………………………………...…16

Capitolul IV. Monitorizarea fenomenului de poluare a solului…………………………..….18

4.1.Date generale…………………………………………………………………………….…...18

4.2.Fondul funciar al mun.Chișinău……………………………………………………….……..20

4.3.Provocări.Măsuri de protecție…………………………………………………………..…….21

Capitolul V.Monitorizarea gestionării deșeurilor……………………………………….……23

5.1.Date generale……………………………………………………………………………..…..23

5.2.Provocari.Obiective………………………………………………………………………..…26

Capitolul VI.Evaluarea impactului poluării mediului…………………………………..…....28

6.1.Impactul poluării aerului asupra sănătății populației și mediului înconjurator……….……...28

6.2.Evaluarea impactului poluării apelor asupra org.vii și asupra mediului……………..………30

Capitolul VII. Supravegherea și controlul calității mediului în ecosistemele antropizate…31

7.1.Monitorizarea efectelor antropizării asupra ecosistemelor naturale………………………….31

7.2.Evaluarea impactului ecologic al antropizării………………………………………………..32

Concluzii…………………………………………………………...………………………….…33
2
Bibliografie………………...………………………………………………………………….....34

Introducere

Grădina botanică
din Chișinău a
Academiei de Științe
a Moldovei este
principala structură
de cercetare în
domeniul botanicii
din Republica
Moldova. A fost
înființată la 1
septembrie 1951 de
către T. Gheiderman
(director al acesteia în
1950-1964).
Directorul actual este
Dr. Alexandru Teleuță.
Gradina Botanica este amplasata in partea de Sud-est a or. Chisinau, sectorul Botanica si
impartit, aproape in parti egale, de Valea Crucii, pe care cindva curgea un riulet, ce isi seca apele
in arsita lui cuptor. Legatura Gradinii Botanice cu zonele orasului este foarte lesnicioasa, intrarea
principala in gradina facindu-se din bd. Dacia, din dreptul "Portilor or. Chisinau", prin aleea
centrala de Picea pungens, alee care intretaie poiana centrala, devenind principala axa de
compozitie in partea de Vest a Gradinii Botanice. A doua intrare in Gradina Botanica din str.
Padurii 18, isi face intrare in Gradina Botanica prin aleea de Tilia argenteae, Tilia tomentosa si
Tilia cordata.
Solurile: Pe teritoriul Gradinii Botanice se intilnesc peste 24 tipuri de sol, inclusiv soluri
aluviale, cernoziomuri bogate cu un strat de 80-90 cm, pe alocuri la suprafata apar roci a diferitor
tipuri de argila, nisipuri, iar în lunca persista soluri podzolice.
Hidrografia: Teritoriul Gradini Botanice este strabatut de piraul "Valea Crucii", alimentat din
izvoarele de coasta. Prin indiguirea lui, s-au construit patru rezervoare acvatice, care, aflindu-se la
nivele diferite, formeaza o cascada de lacuri. Apele subterane se afla la diferite adincimi intre 1,5 -
7,0 m., mlastini naturale lipsesc.
Terenul: Sub aspectul orografiei, hidrografiei, solului si subsolului este foarte variat, creindu-se
conditii de amplasare si cultivare a unui genofond foarte bogat si variat de plante indigene si
exotice. Peisajul teritoriului Gradinii Botanice, reprezinta o enorma semi-cupa, unde sunt expuse,
intr-o anumita ordine zonele vegetale care in miniatura reprezinta teritoriul Republicii Moldova.

3
Direcții de cercetare
1. Introducerea unor
noi grupe de
plante;
2. Cercetarea
vegetației
Moldovei;
3. Înverzirea
orașelor și satelor
Moldovei.
La baza proiectarii si
constructiei Gradinii
Botanice a fost pus
principiul ecologico-
sistematic cu amplasarea
grupurilor de plante in stil
de landsaft, fapt ce
faciliteaza orientarea pe teren in studierea vegetatiei si corespunde cerintelor compozitionale
estetice si exigentelor ecologice ale speciilor de plante.
Ca orice gradina botanica si Gradina Botanica din or. Chisinau este organizata pe sectoare. Unele
sunt amplasate sub cerul liber, fiind populate cu plante anuale rezistente la conditii geroase, altele
sunt amplasate in spatii acoperite protejate in care plantele vii sau conservate in diverse moduri
sunt protejate cu grija.

 Laboratoare:
 Laborator Dendrologie;
 Laborator Embriologie și Biotehnologie;
 Laborator Flora spontană;
 Laborator Silvicultură și Geobotanică;
 Laborator Plante aromatice și medicinale;
 Laborator Plante netradiționale;
 Laborator Floricultură.

4
Capitolul I. Respectarea securităţii şi sănătăţii în muncă în domeniul
protecţiei mediului.
1.1 Date generale despre securitatea și sănătatea în muncă

Problema sănătăţii şi securităţii la locul de muncă a constituit şi va constitui un element

fundamental al politicilor sociale ce au fost adoptate de-a lungul timpului şi, datorită diferenţelor
majore între statele membre, este necesară o abordare globală cu privire la sănătate şi securitate în
muncă. Art. 41, alin. (2) din Constituţie dispune că: „salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie
socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al
tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă
plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte
situaţii specifice, stabilite prin lege.”

Actele normative privind securitatea şi sănătatea în muncă se aprobă de Guvern."

Domeniul securității și sănătății în muncă este reglementat atât de

● -izvoare naționale cît și de

● -izvoare internaționale

La izvoarele naționale de drept în domeniul securității și sănătății în muncă putem numi

⮚ -Constituția Republicii Moldova

⮚ -Codul muncii Republicii Moldova
⮚ -Legea securității și sănătății în muncă
⮚ -Legea asigurării pentru accidentele de muncă și boli profesionale
⮚ -Legea privind modul de reclamare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaților în
urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării obligațiilor de
serviciu.etc

Cît și de alte acte normative.

În conformitate cu prevederile art. 19 alin.(1) din Legea 186 –XVI/2008, fiecare lucrătorilor îşi
va desfăşura activitatea în conformitate cu pregătirea profesională şi instruirea sa, precum şi cu
instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă primite din partea angajatorului, astfel încît să nu
expună la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională nici propria persoană şi nici alte
persoane care ar putea fi afectate de acţiunile sau de omisiunile lui în timpul lucrului.

1.2 Drepturile și responsabilitățile lucrătorilor.

În contextul dat subliniem că obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă

se integrează complet în conceptul ,,obligațiilor de bază ale salariatului,, concluzia fiind rezultată
din dispozițiile Codului Muncii.

Art.19 alin.(2) dispune că lucrătorii sînt obligaţi:

5
a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecţie ale

maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor construcţii, precum şi să utilizeze
corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care
au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice
defecţiuni ale sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului orice caz de

îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă suferit de ei;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atîta timp cît este necesar, pentru a
face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de inspectorii de muncă sau pentru a da
posibilitate angajatorului să se asigure că mediul de lucru este în siguranţă şi nu prezintă riscuri
profesionale în activitatea lucrătorului;

g) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă.

Astfel, potrivit art.20 din Legea 186-XVI/2008, fiecare lucrător este în drept:

a) să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de securitate şi sănătate în muncă;

b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de lucru, despre existenţa riscului
profesional, precum şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc
profesional;

c) să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa ori sănătatea sa pînă la
înlăturarea acestuia;

d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecţie;

e) să fie instruit şi să beneficieze de reciclare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă din contul angajatorului;

f) să se adreseze angajatorului, sindicatelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale,

instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea şi sănătatea în
muncă;

g) să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la examinarea problemelor legate
de asigurarea unor condiţii de lucru nepericuloase la postul său de lucru, la cercetarea accidentului
de muncă sau a bolii profesionale contractate de el;

h) să fie supus unui examen medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menţinerea
postului de lucru şi a salariului mediu pe durata efectuării acestui examen.

6
 Securitatea și sănătatea muncii oferă angajatului siguranța necesară în timpul serviciului, îl
ajută să își păstreze sănătatea și capacitatea de muncă în programul de lucru. Totodată protecția
muncii previne accidentele la locul de muncă, previne bolile cauzate de tipul de activitate și
identifică pericolele la care este supus angajatul. Angajatorul este obligat legal sa ia toate măsurile
pentru protecția muncii, indiferent de domeniul de activitate.
Principalele obiective în ceea ce privește siguranța în muncă ar trebui să fie:
⮚ Definirea riscurilor existente la locul de muncă;
⮚ Analizarea naturii riscurilor și măsurile necesare pentru neutralizarea lor;
⮚ Luarea măsurilor necesare în vederea îndreptării situației periculoase;
⮚ Verificarea măsurilor luate și a efectului lor. Dacă măsurile luate sunt cele adevate, efectul
obținut este cel dorit.
⮚ Controlul apariției de noi riscuri prin evaluări periodice.

7
Capitolul II. Monitorizarea fenomenului de poluare a apei.

2.1 Date generale

 Republica Moldova deține cca  3600 rîuri şi rîuleţe cu o lungime de peste 16 mii km, 4500
lacuri naturale şi bazine artificiale cu suprafaţa de 41 mii 300 ha cu un volum de circa 1,32 mlrd.
m3., amplasate pe cursurile şi construite în albiile acestora, ape subterane cca 5000 fîntîni
arteziene și circa180000 fîntîni cu alimentare din apele freatice.
Cele mai importante artere acvatice ale Republicii Moldova sunt riurile mari Nistru (652 km),
Prut (695 km) si Raut (286 km), cu un volum total de apa mediu multianual de curgere de circa
13,6 km3 pe an şi suprafaţa bazinelor 19070 km 2 şi 7990 km2. Cele mai mari lacuri naturale sunt
situate pe cursul rîului Prut (Beleu – 9,5 km 2, Dracele – 2,65 km2, Rotunda – 2,08 km2, Fontan –
1,16 km2), fluviului Nistru  (Bîc – 3,72 km2, Roş – 1,6 km2, Nistru Vechi – 1,86 km2). Cele  mai
mari bazine artificiale: Costeşti – Stînca pe rîul Prut (59,0 km 2), Dubăsari pe fluviul Nisru (67,5
km2) şi Ghidighici pe rîul Bîc ( 6,8 km2 ). Această reţea de bazine acvatice  asigură aprovizionarea
cu apă potabilă şi tehnică, pentru irigaţie, navigaţie şi în alte scopuri.
Tab.2.1 Principalele râuri (cu lungimea mai mare de 100 km)
Lungime Pe Suprafaţa Pe Scăderea Debitul Fluxul
a totală, teritoriul totală a teritoriul generală, de apă pe anual,
km republicii bazinului republicii m cursul ml. m ³
km ² inferior,
cub. m / s
Nistru 1352 657 72100 19070 759 318,0 9997
Răut 286 286 7760 7760 168 5,99 189
Ichel 101 101 814 814 223 0,51 16,1
Bîc 155 155 2040 2040 175 1,08 34,1
Botna 152 152 1540 1540 220 0,47 14,8
Prut 989 695 27500 7990 2058 150,0 2400
Cogîlnic 243 125 3910 1380 230 ……. ……..
Iaplug 142 135 3280 3223 153 ……. ……..

De alimentarea  cu  apă potabilă prin sisteme centralizate beneficiază 81% din populaţia
urbană şi numai 17% de locuitori în mediul rural.
Principala sursă de aprovizionare cu apă o reprezintă apele de suprafaţă din care se alimentează
majoritatea populaţiei. Captările de  apă  se efectuează:  din  rîuri  –  550  mii  m3/zi;  din resursele
subterane – 241,9 mii m3/zi. Municipiile Chişinău şi Bălţi, oraşele Soroca şi Rezina  se 
alimentează din r. Nistru. Pentru 8 oraşe:  Briceni,  Edineţ, Cupcini,  Glodeni, Ungheni, Leova,
Cantemir şi Cahul, apa se captează din r. Prut.  Staţiile  de  tratare  nu  corespund  cerinţelor
actuale, atît în privinţa tehnologiei de tratare, cît şi a stării fizice a construcţiilor şi utilajelor. Este
nevoie de investigații majore.

8
 Poluarea apelor de suprafaţă şi celor subterane este provocată  de sectorul gospodăriei
comunale (staţiile de epurare, apele uzate, deversările apelor neepurate din sistemul comunal,
managementul neadecvat al deşeurilor menajere solide în toate localităţile),  sectorul agrar
(dejecţiile animaliere acumulate în acumulatoare, depozitele de pesticide  etc.) şi sectorul
energetic, alte surse, care prezintă focare de poluare continuă. Apele meteorice rezultate în urma
precipitaţiilor antrenează atât ape uzate de diferite tipuri, cît şi deşeuri, îngrăşăminte chimice,
pesticide şi în momentul ajungerii în receptor conţin un număr mare de poluanţi.
În cele mai multe cazuri  apele uzate se evacuează fără purificare în majoritatea localităţilor
republicii, cum ar fi oraşele: Soroca, Rezina, Cantemir, Cimişlia, com Bubuieci din mun. Chişinău
şi altele.
Sondele aflate la balanţa agenţilor economici nu întotdeauna se întreţin la nivelul cerinţelor
sanitaro – igienice, pentru reparaţiile curente şi diagnosticarea tehnică, nu se investesc mijloace
financiare necesare. O mare parte din sondele aflate în gestiunea autorităţilor administraţiei
publice locale se exploatează în lipsa autorizaţiilor de folosinţă specială a apei. În procesul
exploatării primăriile întâmpină  un şir de dificultăţi, inclusiv de ordin financiar, cu privire la
întreţinerea sondelor, proiectarea şi construcţia reţelelor de canalizare şi epurare a apelor menajere
a localităţilor rurale, precum şi la autorizarea lor în modul stabilit. În bugetele locale nu sunt
prevăzute surse financiare pentru perfectarea paşapoartelor tehnice şi avizelor necesare pentru
obţinerea autorizaţiei de folosinţă specială a apei.
O influenţă mare asupra calităţii apelor naturale o au evacuările de ape uzate neepurate sau
insuficient epurate de la  staţiile de epurare a oraşelor în receptorii naturali. Cele mai mari volume
de ape uzate neepurate provin de la sistemele de canalizare ale localităţilor.
Actual în republică de către Inspectoratul Ecologic de Stat sunt luate la evidenţă 150 complexe
şi ferme animaliere. În majoritatea cazurilor fostele complexe animaliere sunt renovate pentru
funcţionare fără revizuirea stării tehnice a instalaţiilor hidrotehnice, care sunt o sursă de poluare a
resurselor acvatice. Complexele animaliere sunt amplasate în majoritatea cazurilor în zona de
protecţie a rîurilor. Este actuală problema poluării de la sectorul casnic rural, unde deşeurile
animaliere sunt împrăştiate pretutindeni, provocînd impact sporit asupra apelor freatice.

2.2 Sursele de apa ale mun. Chișinău

Alimentarea cu apa a mun. Chisinau se efectueaza din sursa de suprafata – Nistru si din surse
subt erane: "Petricani", "Balisevsc", "Ghidighici", "Ialoveni", "Goianul Nou". Compexul de
alimentare cu apa este alcatuit: doua statii de tratare a apei potabile (Vadul lui Voda si Chisinau)
cu capacitatea de 51,8 mii m3/24 ore si Statia de tratare a apei or.Chisinau, 333,0 mii m3/24 ore,
respectiv; 139 puturi arteziene, 23 statii de pompare; 75 statii hidrofor; 65 rezervoare pentru apa
potabila, cu capacitatea de 270 mii m3 si retele de alimentare cu apa cu o lungime de 1614,14 km.
Materialul tevilor: otel, fonta, beton armat, polietilena. Uzura retelelor constituie 62,5 la suta.

Epurarea apelor uzate din mun. Chisinau se efectueaza la Statia de epurare cu capacitatea de
440 mii m3/zi, capacitatea de productie fiind 340 mii m3/zi la cursul apelor uzate, si 210 mii m3/zi
la prelucrarea namolului pe platformele de namol; Afara de aceasta, in gestiunea intreprinderii se
mai afla inca 3 statii de epurare a apelor uzate: SE Vadul lui Voda – 5,2 mii m3/zi, SE Durlesti –
0,7 mii m3/zi, SE Colonita – 0,4 mii m3/zi. In corespundere cu relieful localitatii si schema
generala de canalizare, reteaua de canalizare a municipiului este deservita de 25 statii de pompare
a apelor uzate. Lungimea totala a retelelor de canalizare, aflate in gestiunea S.A. "Apa-Canal
Chisinau" constituie 921,7 km. Materialul tevilor: ceramica, azbociment, beton, beton armat, otel,
fonta, polietilena. Uzura retelelor constituie 62,2 la suta.. In prezent la S.A. "Apa - Canal
Chisinau" sunt angajati 2237 persoane. Structura de administrare a intreprinderii, este alcatuita din

9
patru directii principale: directia economica, directia pentru productie, directia relatii cu clientii si
directia tehnica.

Consumul biochimic de oxigen (24.8 mg/L) și concentrația de amoniu (18 mg/L) din râul Bîc
sunt foarte ridicate după cum au indicat măsurătorile efectuate în aval de orașul Chișinău.
Evaluarea efectuată pentru Raportul anual național, pe baza unor etaloane naționale, a indicat că
apele de suprafață și apele râului Bîc erau poluate în amonte de Chișinău și foarte poluate în aval.
Rezervoarele naturale de apă situate pe teritoriul municipalității sunt și ele foarte poluate. Agenția
Națională pentru Sănătate Publică emite avertizări constante cu privire la înotul în lacuri care
inițial erau menite cu scopuri recreaționale.

Fig.2.1.Conținutul   indicatorilor regimului de O2 și elementelor biogene din grupul azotului în r. Bîc,

anul 2019

2.3 Provocări prioritare în sectorul apei Chișinăului. Propuneri.

Provocări prioritare în sectorul apei Chișinăului:

 Inundarea unor spații urbane în caz de ploi torențiale, datorită capacității insuficiente, a
întreținerii defectuoase și a colmatării sistemului de colectare a apei pluviale. Adaparea în
fața inundațiilor ar putea fi îmbunătățită, printre altele, prin dezvoltarea unor puncte de
drenaj. Dificultatea instituțională este generată de faptul că sistemul de colectare a apelor
pluviale este deținut de municipalitate și gestionat de Direcția generală transport public și
căi de comunicație, prin lucrări demarate de întreprinderea municipală Exdrupo,
încetinindu-se astfel procesele și investițiile legate în mod direct de colectarea și drenarea
apelor pluviale. Toate aceste entități sunt separate de întreprinderea municipală pentru
aprovizionarea cu apă.

 Economisirea apei/reutilizarea acestei resurse - creșterea nivelului de adaptabilitate a

comunității și a mediului de afaceri nu sunt încurajate prin campanii de informare sau prin
montarea de apometre. În unele zone consumul de apă nu este măsurat, ci estimat în funcție
de numărul de utilizatori dintr-o gospodărie.

 Pre-tratarea apelor uzate înainte evacuarii acestora este obligatorie pentru industriile care
poluează. Totuși există industrii care nu au facilități necesare pentru acest proces de pre-
tratare, rezultatul fiind deversări ilegale de apă uzată în sistemul de canalizare al
municipiului. Deși s-au adus îmbunătățiri, există încă un mare procent de canale
deteriorate; în alte cazuri, unele rețele de canalizare sunt colmatate datorită curgerii lente a
apei reziduale.
10
  Unele gospodării și entități folosesc apă în urma forării neautorizate de puțuri de mare
adâncime. Mai mult, se descoperă racordări private neautorizate la rețeaua de apă a
municipiului, crescând astfel nevoia de apa din sistem.

 Suburbiile nu sunt acoperite în întregime de rețele centralizate de canalizare, folosind astfel

alternative necentralizate – latrinele – fapt care poate avea ca rezultat contaminarea solului
și a pânzei freatice. Întreprinderea municipală S.A. „Apă-Canal Chișinău” este autoritatea
responsabilă cu monitorizarea calității pânzei freatice, nu și a solului. Conform raporturilor
lor de până acum, calitatea apei se ridică la nivelul standardelor reglementate național.

Concluzii și propuneri ce țin de prevenirea poluării pentru folosirea rațională a resurselor

acvatice
 Exercitarea dreptului de folosinţă Crearea unei benze legislative eficiente pentru
funcționarea eficientă a autorității publice de gestionare a resurselor de apă;
 Trecerea la managementul integral al ciclurilor natural și artificiale ale apelor;
 Crearea condițiilor pentru gestionarea corectă a resurselor de apă;
 Descentralizarea gestionării apei prin transmiterea către autoritățile de gestionare a
bazilelor hidrografice a anumitor funcții în domeniul acvatic în limitele acestor acestor
bazine și prin stimularea creării de asociații ale beneficiarilor de folosință a apei;
 Creearea de condiţii pentru trecerea la managementul resurselor de apă în corespundere cu
politica naţională în domeniul resurselor de apă , cu planurile naţionale şi planurile de
gestionare a bazinelor râurilor;

 Coordonarea managementului apelor , ţinîndu-se cont de interesele comunităţii

internaţionale şi ale ţărilor limitrofe;

 a obiectivelor acvatice şi a resurselor de apă în baza licenţei şi a contractului de

concesiune, care prevede participarea beneficiarilor de folosinţă a apei la întreţinerea
obiectivului acvatic şi acoperirea tuturor cheltuelilor de către aceştia;

 Trecerea la tarife diferenţiate de achitarea plăţii pentru apă, pentru prevenirea de gradări
resurselor de apă şi a altor resurse naturale ce au tangenţă cu apă, bazate pe principiul
restabilirii totale a cheltuelilor pentru întreţinerea, exploatarea, restabilirea şi dezvoltarea
lor;
 Crearea mecanismului de distribuire specială şi stimulatorie a mijloacelor ( plăţi, amenzi,
mijloace bugetare, credite , donaţii etc.)şi de utilizare integrală a lor pentru întreţinerea şi
dezvoltarea gospodăriei apelor;

 Determinarea exacte a obiectivului acvatic ca obiect de gestionare și obiect de posesie, cu

luarea în considerare a suprafeței terestre și a rocilor saturate cu apă(pentru apele
subterane) ,a suprafeței active a bazinului hidrografic, a zonelor de protecție a apelor și a
ecosistemelor;

 Determinarea capacității juridice a beneficiarilor de folosință a apei, pornind de la

posibilitățile lor reale de a realiza obligații privind întreținerea obiectivelor acvatice și a
purta răspundere pe starea acestora;

11
  Atribuirea unui mecanism real și mai accesibil la standardele, normativele, regulamentele
privind resursele de apă.

Capitolul III. Monitorizarea fenomenului de poluare a aerului.

3.1 Date generale

Protecția aerului atmosferic, în ultimul timp , a devenit una din problemele prioritare din
domeniul de activitate a autorităților de mediu orientat spre realizarea dreptului constituțional al
cetățenilor Republicii Moldova la un mediu sănătos, accesului la informația veridică privind
calitatea aerului și măsurile întreprinse în această direcție.

Moldova este o țară agrar-industrială , iar poluarea spațiului aerian de la surse fixe și
mobile nu este egală pentru întreg teritoriul. Gradul de poluare a spațiului aerian urban este mult
mai mare față de cel rural, pe motivul existenței în orașe a întreprinderilor industriale majore,
obiectivelor termo-energetice și termice și traficul intens al transportului auto. Pentru ele
problema calității spațiului aerian este un prioritară.

Poluarea aerului atmosferic este o problemă care necesită activități de determinarea calității
aerului atmosferic, preâmpinarea efectelor nocive a activităților economice asupra ecosistemelor
naturale. Analiza calității aerului atmosferic și a factorilor care o pot influența reflectă rezultatele
activității subdiviziunilor Inspectoratului în anul de raportare.

Ca rezultat al acțiunilor de control de mediu s-a constatat că pe teritoriul Republicii Moldova

sunt înregistrate 5866 obiecte cu impact asupra mediului, inclusiv 5 de gradul I cu emisii de peste
7253,03 t/an, 20 de gradul II cu impact moderat și cele mai multe cu impact redus asupra
bazinului aerian . Sectorul industrial înregistrează 27 070 surse de poluare ( masa emisiilor
9181,4188 t/an), după care urmează sectorul transport , precum stațiile peco , întreprinderi de
deservire a călătorilor etc, ( 11468 surse de poluare), cel energetic ( 5300 surse de poluare ), alte
sectoare (9998 surse de poluare), acestea se reflectă în figura 2.1.

Sec.energetic; 5300
Alte sectoare; 9998

Sec.transport; 11468
Sec.industrial; 27070

12
 Fig.3.1. Numarul surselor fixe de poluare pe sectorul de activitate a R.M

Este de menționat că şi cantitatea de poluanți emiși în atmosferă de la toate sursele de

poluare în anul 2018 a fost evaluată la nivel de 260 981,029 tone (Fig. 2.2).

Fig3.2. Dinamica emisiilor de noxe de la sursele de poluare (mii tone) în perioada

anilor 2009-2018.

Pe parcursul anului 2019 valorile maxime anuale ale echivalentului debitului dozei ambientale
a radiației gama, au deviat pe teritoriul republicii în limitele de la 14 µR/h până la cel mai înalt
nivel de 25 µR/h, înregistrat în luna aprilie, în secțiunea de monitoring a radioactivității Bălți, din
regiunea  de Nord a țării.

13
  Pe parcursul anului 2019 calitatea aerului atmosferic în cele 5 urbe monitorizate (mun.
Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Bender şi or. Rîbniţa), denotă că au fost înregistrate depăşiri ale
concentraţiilor medii anuale pentru: suspensii solide (fig.2.)  în mun. Bălţi - 0,2 mg/mc,  dioxid de
azot (fig.4.)  în  mun. Chişinău şi Bălţi - 0,06 mg/mc, fenol (fig.1.) în mun. Tiraspol - 0,008 mg/mc
şi aldehida formică (fig.3.), a înregistrat depăşiri ale concentraţiilor medii anuale  în toate urbele
monitorizate.
 
        Poluarea aerului atmosferic în oraşele mari este influențată preponderent de emisiile de la
transportul auto, cazangerii şi întreprinderi mari ale industriei, iar în centrele raionale şi localităţile
rurale de emisiile întreprinderilor mici: mori, fabrici de vin, brutării, cariere, deşeuri, precum şi
cele emise de la sursele casnice.

3.2. Suraele de poluare ale

aerului în municipiul Chișinău.

Sursele principale de poluare a aerului atmosferic în orașul Chişinău sunt prezentate de:
producerea energiei electrice la termocentrale, sistemele de încălzire a locuinţelor, traficul auto,
feroviar, aerian şi activitatea industrială. Poluanţii cei mai importanţi rezultați din aceste procese
sunt: oxizii de carbon, sulf, azot, particulele în suspensie, formaldehida, benz(a)pirenul etc. Cea
mai mare sursă de poluare atmosferică rămîne totuși arderea combustibilului. Prin impuritățile
prezente în combustibili, prin fum (arderea incompletă) sau prin oxizii de azot şi sulf aerul este
poluat în proporţii importante. Sursele de poluare ale bazinului aerian din ecosistemul urban
Chişinău includ: sursele mobile – peste 270 mii unităţi de transport [2]; sursele staţionare – peste
1000 întreprinderi industriale, circa 300 cazangerii, peste 120 staţii PECO, 7 baze petroliere etc.
[3]. Un caz aparte îl reprezintă Staţia de Epurare Biologică a apelor uzate, unde în rezultatul
fermentării anaerobe a nămolului în paturile de uscare şi lucrului suflantelor în bazinele de aerare
emisiile de gaze nocive sunt încă semnificative [3].

14
Figura 3.3. Clasificarea obiectelor poluatoare după sectoare și subsectoare

În rezultatul monitorizării calităţii aerului în ultimii ani s-a stabilit, că din totalul de probe
analizate, depăşiri a CMA pentru diferiți indici (monoxid de carbon, oxizi de azot, pulberi,
funingine, plumb, ozon etc.) se depistează permanent. Conform datelor statistice, parvenite de la
CMPM Chişinău, sursa principală de poluare a spaţiului aerian în orașul Chişinău este transportul
auto, ceea ce constituie 96,0% (în Republica Moldova ponderea emisiilor de noxe de la transportul
auto în aerul atmosferic constituie circa 80% din totalul emisiilor de la toate sursele de poluare a
aerului) şi 4% de la sursele fixe [3]. Poluarea aerului de la sursele mobile în municipiul Chişinău
nu este echivalentă pe întreg teritoriul. Evident, aerul atmosferic este mai poluat în sectoarele cu
trafic intens al transportului auto. Însemnătatea problemei constă, în faptul, că în procesul de
activitate transportul are un impact negativ considerabil asupra mediului înconjurător, sănătăţii
populaţiei, mediului de trai. Una din cauzele principale a poluării excesive este creşterea continuă
a numărului de autovehicule, care conform datelor statistice ale Biroului municipal de statistică a
constituit în municipiul Chişinău în anul 2007 – 196058 unităţi, în anul 2008 a crescut pînă la
216628, iar la 01.06 2015 – 271155 [2].

Sursele principale de poluare a atmosferei în municipiul Chișinău sunt: SA „CET-1”,

SA „CET2”, SA „Elcas”, SA „Piele”, SA „Viitorul”, Combinatul de şampanie „Cricova”, SRL
„East Auto Lada”, SA „Tutun”, SA „Fabrica de sticlă”, SA „Agurdino”, Glass Container
Company, SA „Macon”, Fabrica de drojdii, SA „Termocom”/cazangeria de Sud, SA „Icam”, SA
„Termocom”/cazangeria Sculeni, SA „Aralit”, SA „Bucuria”, SA „Zorile”, SA „Fabrica de beton
şi mortar”, SA „Taxi-Service”, Trustul „Edilitate”, SA „Autosalubritate”, SA „Topaz”, SA
„Termocom”/ cazangeria Munceşti, SA „Carmez”, SA „Frigo”, SA „Franzeluţa”, SA „Alimcom”,
SA „Moldcarton”, SA „Vitanta”, Combinatul auto nr. 4 etc. [4].

Tabelul 3.1. Calitatea aerului atmosferic în municipiul Chişinău (mkg/m3 ).

15
 Pentru evaluarea influenţei emisiilor întreprinderilor din municipiul Chişinău asupra nivelului
poluării atmosferei cu dioxid de azot s-au utilizat datele de inventariere a 9 surse majore de
poluare: SA „CET-1”, SA „CET-2”, SA „Fabrica de sticlă”, SA „Bucuria”, SA „Beton şi mortari”,
SA „Edilitate”, SA „Zorile”, SA „Tutun”, SA „Carmez” şi conform OND-86 „Metodika raschyota
кonczentraczij v atmosfernom vozduxe vredny'x veshhestv, soderzhashhixsya v vy'brosax
predpriyatij” au fost estimate zonele de influenţă (emisiilor) a acestor întreprinderi (tab. 2) [6].

Tabelul.3.2. Zona de influenţă a întreprinderilor din municipiul Chişinău

Analiza funcţionării întreprinderilor din municipiul Chişinău în ultimii ani arată faptul că de la
sursele staţionare în aerul atmosferic se degajă anual peste 3000 t de substanțe poluante (tab. 3.)
[3, 7], excepție făcînd anul 2011, cînd s-a înregistrat o cantitate minimă de 2761 t de substanțe
poluante.

16
Figura 3.4. Evacuarea substanțelor poluante în aerul atmosferic de către sursele staționare
din municipiul Chişinău (valoarea medie, tone, în perioada anilor 2000 – 2013)

3.3. Probleme și propuneri

Calitatea aerului atmosferic în capital poate fi ameliorată dacă se vor lua in vedere următoarele:

 Introducere modificărilor în actele legislative și normative în domeniul protecției aerului

atmosferic, privind autorizarea emisiilor de poluanți în cantități nesemnificative;

 Supravegherea continuă a respectării prevederilor actelor legislative și normative la

întreprinderi cu impact sporit.

 Autoritățile publice centrale și locale , persoanele fizice și juridice trebuie să-și exercite
responsabilitatea atribuțiile pe care le au în aplicarea legilor și respectarea acestora;

 Protecția aerului atmosferic este o obligațiune a tuturor actorilor sociali care organizează și
desfășoară activități, și în primul rând, a celor care desfășoară activități economice
generatoare de produse și substanțe nocive , inclusiv a celor care utilizează mijloacele de
transport. Autoritățile publice de ambele niveluri sunt obligate să susțină inițiativele
referitoare la diminuarea poluării aerului atmosferic cu substanțe nocive;

 În toate activitățile economice , inclusiv și în transport , să se acorde prioritate problemelor

de protecție a mediului, tehnologiilor cu consecințe negative pentru mediu și sănătate
populației .

 Armonizarea cadrului legislativ și normativ în domeniul evaluării și gestionării calității

aerului la directivele Uniunii Europene.

 Asigurarea protecției atmosferei prin fortificarea sistemului de prevenire , control și de

supraveghere a calității aerului în zone și aglomerări.

 Consolidarea și eficientizarea infrastructurii de gestionare a calității aerului în scopul

optimizării evaluării calității aerului la nivel național și local.

 Informarea și conștientizarea publicului privind managementul calității aerului.

17
Capitolul IV.Monitorizarea fenomenului de poluare a solului.

4.1 Date generale.

Solul este baza existenței vieții terestre. Deși reprezintă numai 29 % din suprafața planetei
Pământ, iar apele au 71 % din această suprafață, motiv pentru care planeta noastră este numită și
Planeta Albastră, totuși suprafața terestră realizează 95 % din producția agroalimentară, iar apele,
care reprezintă 71 %, ne oferă numai 5 % din necesarul de hrană.

Starea actuală a învelișului de sol al Republicii Moldova este îngrijorătoare. Este necesară
realizarea urgentă a unui sistem de măsuri orientate spre folosirea eficientă, protejarea și
conservarea calității și diversității solurilor. Solurile Moldovei sunt considerate ca fiind printre
cele mai fertile din lume. Deși ele prezintă principala bogăție naturală a țării, în ultimii 25 de ani
interesul oamenilor scade față de agricultură.
18
 Republica Moldova se bucură de o climă favorabilă și de un pământ fertil. Solurile
Moldovei, conform Centrului Republican de Pedologie Aplicată, prezintă circa un miliard tone de
humus, 50 milioane tone de azot, 60 milioane tone de fosfor, 700 milioane tone de potasiu.
Ponderea maximă în economie o deține sectorul agricol și este baza pe care se produce jumătate
din exporturile Republicii Moldova.
Nota medie de bonitare pe țară constituie 63 puncte și se reduce anual în dependență de activitățile
degradaționale. Astfel, eroziunea slabă reduce potențialul productiv (deci și calitatea solului) cu
20%, medie – cu 40%, puternică – cu 60-80%.
Starea actuală a solurilor, precum și eficiența utilizării resurselor de sol nu pot fi
considerate satisfăcătoare din următoarele motive principale: parcelarea fondului funciar și
deteriorarea sistemelor antierozionale regionale; lipsa organizării antierozionale a terenurilor
agricole și a măsurilor de conservare a solurilor; cantitățile insuficiente de îngrășăminte
încorporate în sol; lipsa asolamentelor, ierburilor perene și predominarea cultivării pe pante a
culturilor prășitoare.
Suprafața totală a fondului funciar al Republicii Moldova constituie 3 384,6 mii ha,
inclusiv 2 499,6  mii ha (73,9 %) – terenuri agricole, din care 1 822,9 mii ha (72,9%)- terenuri
arabile, 288,9 mii ha (11,6%) – plantații perene, 347,2 mii ha (13,9 %) – fânețe și pășuni, 40,6 mii
ha (1,6%) – pârloage. Suprafața terenurilor proprietate publică a statului constituie 782,9 mii ha
(23,1 %), suprafața terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale – 708,3 mii
ha (20,9 %) și suprafața terenurilor aflate în proprietate privată 1 893,4 mii ha (56,0%).
Tab.4.1 Repartizarea fondului funciar pe categorii de terenuri
Categoria Suprafața totală la 01.01.2019 mii ha
1. Terenuri cu destinație agricolă 2073,02
2. Terenurile satelor, orașelor, municipiilor 314,01
3. Terenurile destinate industriei, transporturilor 59,62
și cu altă destinație special
4. Terenurile destinate protecției naturii, 4,05
ocrotirii sănătății, activităților recreative
5. Terenurile fondului silvic 448,05
6. Terenurile fondului apelor 86,7
7. Terenurile fondului de rezervă 399,25
Total terenuri 3384,7

Fondul funciar se caracterizează prin:

a) predominarea cernoziomului în învelișul de sol cu potențial înalt de productivitate;
b) gradul înalt de valorificare;
c) relief accidentat: 80 % din terenurile agricole sunt amplasate pe pante.

19
 Fig4.1 Resursele de sol (ha)

În ultimii ani starea solului a devenit mult mai precară , iar reformele agrare au fost efectuate
în lipsa unei concepții bine gândite , distribuirea terenurilor agricole a fost efectuată fără a ține
cont de condițiile reliefo-climatice , care au condus la reducerea productivității solului, activizării
proceselor de eroziune și a altor procese de degradare. Fragmentarea terenurilor agricole a exclus
posibilitatea practicării unei agriculturi durabile bazată pe tehnologii moderne de prelucrare și
conservare a solului. Degradare solurilor are loc și în rezultatul arderii miriştii și a altor resturi
vegetale. Pentru micșorarea gradului de eroziune a solului și protecția câmpurilor agricole au fost
sădite plantații forestiere pe o suprafață de 2,5 ha.

Influența negativă asupra calității solurilor din R.M este condiționată și de procesele de
dehumificare. În solurile valorificate, datorită reducerii materiei organice, conținutul de humus
scade anual cu 0,5-0,7 t/ha. În același timp, sistematic se reduc rezervele de elemente nutritive cu
150-180 kg/ha, se dereglează bilanțul azotului, fosforului și potasiului în sol. Bilanțul negativ al
humusului și al elementelor nutritive nu poate fi modificat și reglat în condițiile reducerii
încorporării nesatisfăcătoare în sol a îngrășămintelor. Dacă în anul 2000 s-au încorporat 8,97 mii
tone de îngrășăminte chimice, în anul curent ele au fost utilizate în volum de 207 mii tone, cu
198,03 mii tone mai mult, iar îngrășămintele organice s-au utilizat într-un volum de 212 mii tone
În același timp, deșeurile zootehnice în multe cazuri se depozitează la gunoiști cu alte deșeuri sau
sunt împrăștiate pe maluri de râuri și râpi în diferite locuri neautorizate.

20
 Fig.4.2 Utilizarea îngrășămintelor chimice sub culturi agricole (mii tone)

Fig.4.2

Utilizarea îngrășămintelor naturale sub culturi agricole (mln tone)

Pe parcursul anului 2019 au fost colectate probe de sol de pe terenurile agricole plantate cu diverse
culturi (grâu, porumb, floarea soarelui, rapiță, vița de vie, livadă, mazăre), amplasate în regiunile 
de Nord, Centru și Sud ale Republicii Moldova. S-au efectuat analize pentru determinarea indicilor
agrochimici (pH-ul în extractul apos, rezidiul uscat, humus, fosforul total şi mobil, azotul după
Kjeldahl, azotul amoniacal, azotul nitraţilor, potasiul mobil, calciul şi magneziul schimbabili).
 
        Astfel, evaluarea rezultatelor de laborator au constatat că:
- reacţia solurilor – pH(H2O) terenurilor agricole investigate a înregistrat valori în limitele 7,1 -
8,5 și s-au clasificat  de la reacția neutră până la moderat alcalină;
- conținutul de humus în solurile analizate s-a înregistrat în limitele 1,46 - 4,24 %, ce s-e clasifică
ca foarte scăzut – optim;
- conținutul fosforului total a constituit 580 - 2610 mg/kg;
- azotul după Kjeldahl s-a depistat în limitele valorilor 794 – 2722 mg/kg,  ce s-e clasifică ca
conținut foarte mic – mare.
 

4.2. Fondul funciar al municipiului.

La 01.01.2009 suprafaţa totală a fondului funciar al oraşului Chişinău constituia 12,3 mii ha.
Teritoriul se caracterizează prin ponderea însemnată a terenurilor pentru construcţia de locuinţe,
obiective sociale şi alte construcţii de uz public (37% sau 4,6 mii ha), urmate de cele ocupate de
spaţii verzi (23% sau 2,8 mii ha) şi terenurile destinate industriei, transportului şi
telecomunicaţiilor (23% sau 2,8 mii ha). Ponderi neînsemnate au suprafeţele destinate agriculturii
şi fondului apelor - 6,4%. Terenurile din categoria protecţia naturii şi a sănătăţii deţin o pondere
destul de mică (3,4%) în comparaţie cu terenurile din categoria industriei şi transportului. Fondul
de rezervă rămas reprezintă un procent mic (7,6%) în comparaţie cu dimensiunile urbane,
economice şi de mediu şi poate fi caracterizat, la momentul actual, ca utilizat ineficient în procesul
de dezvoltare urbană a municipiului.
Tabel.4.2. Fondul funciar al mun.Chișinău

21
 .

4.3 Provocări. Măsuri de protecție.

Provocările principale cu care se confruntă domeniul funciar și al spațiilor verzi includ:
o Reglementări depășite ale planificării teritoriale care nu vin în întâmpinarea unor
nevoi curente de dezvoltare a Municipiului.
o Dezvoltarea unor zone rezidențiale de mare densitate care nu au acces la servicii
publice, in proximitate.
o Procentul suprafețelor de spațiu verde în cadrul perimetrului urban este mic și se
află în scădere (momentan este de 29%);
o Lipsa accesului publicului la Registrul zonelor verzi care definește și limitează
suprafețele de pământ pe care se poate construi.
o Suprafața acoperită de asfalt e tot mai mare; construcția de noi infrastructuri și
clădiri scade permeabilitatea solului.
o Unele terenuri agricole sunt folosite acum ca și terenuri de construcție

În scopul promovării măsurilor de menținere și sporire a fertilității solurilor e necesar ca în

toate primăriile să se elaboreze și implementeze programe complexe științific argumentate
de sporire a fertilității solurilor și protecția lor contra eroziunii și altor factori de degradare,
care ar prevedea:
 mobilizarea eforturilor la etapa de postprivatizare în direcția consolidării terenurilor și
formării unităților agricole viabile, eficiente pentru a facilita aplicarea asolamentelor și
tehnologiilor moderne;
 folosirea rațională a terenurilor, preîntâmpinarea cazurilor de acaparare ilicită a lor,
respectarea elementelor obligatorii de organizare a teritoriului, ameliorare a calității
solurilor, ocrotire a naturii;
 organizarea antierozională a teritoriului și implementarea măsurilor organizatorice,
agrotehnice și hidrotehnice, având ca scop combaterea eroziunii solului;
 implementarea asolamentelor științific argumentate;
 urgentarea lucrărilor de împădurire a râpilor, terenurilor predispuse alunecărilor, terenurilor
puternic erodate;
 reglarea regimului de nutriție prin aplicarea fertilizanților, mărirea cotei culturilor
leguminoase în asolamente;
 fondarea și restaurarea funcțională a fâșiilor forestiere antierozionale de protecție a
solurilor;
 efectuarea măsurilor pedoameliorative pentru ameliorarea solurilor înmlăștinite, salinizate,
solonețizate;
22
  recultivarea terenurilor degradate și poluate cu antrenarea lor în sectorul silvic;
 inventarierea sistemelor de irigare și de desecare, aprecierea stării lor tehnice, luarea de
măsuri în vederea reparării lor;
 aducerea în concordanță a efectivului de animale cu productivitatea pășunilor;
 respectarea timpului de pășunat și a repausului covorului ierbos;
 organizarea conveierului verde între pajiști și culturi furajere.

Capitolul.V. Monitorizarea gestionării deşeurilor.

5.1. Date generale

În conformitate cu datele prezentate de către agenții  economici prin SIA MD, în anul 2019 au
fost generate 627,2 mii tone de deșeuri, din care deșeuri periculoase 534,4 tone. Cea mai mare
parte din deșeurile generate constituie deșeurile municipale 528,2 mii tone, urmate de deșeurile din
ambalaje – 39,4 mii tone, deșeuri care provin de la stațiile de epurare a apelor reziduale – 25,2 mii
tone, deșeurile din sectorul agroindustrial -16,9 mii tone și alte deșeuri cu cantități mai mici
rezultate din alte activități.

23
Fig.5.1.Generarea deșeurilor după activitate

Aproximativ 84% din totalul deşeurilor generate în Republica Moldova în anul 2019 reprezintă
„deşeuri municipale" – deşeuri menagere generate, în principal, de gospodării urmate de
întreprinderile industriale și de instituțiile publice și sociale, precum şcolile, grădinițele şi spitalele.
Ele sunt constituite din deșeurile menagere și deșeurile asimilabile, care sunt colectate separat și
deșeurile municipale amestecate. Astfel, din deșeurile municipale generate, 91,4% constituie
deșeurile municipale amestecate și numai 7,2% din deșeurile municipale sunt stocate separat.

Fig.5.2.Rata deseurilor municipal amestecate din totalul deșeurilor municipale

24
 COLECTAREA DEȘEURILOR.  Pentru anul 2019, întreprinderile municipale și serviciile de
autosalubritate care activează în cadrul primăriilor, au raportat în SIA MD colectarea a 586,3 mii
tone de deșeuri. Ponderea cea mai mare în totalul deșeurilor colectate revine deșeurilor municipale
care au constituit 89,8%, alte categorii de deșeuri reprezentând numai 10,8%. Deșeurile din
tratarea apelor uzate care reprezintă nămolurile în urma procesului de epurare a apelor uzate au
constituit 25,2 mii tone și au fost raportate de către S.A. Apă Canal și filialele acesteia. Deșeurile
din construcții și demolări au fost colectate în cantitate de 10,5 mii tone, din care cea mai mare
parte constituie metalele, inclusiv aliajele lor cu o cantitate de 8,4 mii tone. Pentru ambalaje și
deșeuri din ambalaje cea mai mare parte revine ambalajelor din materiale plastice – 7,4 mii tone
colectate. Deșeurile din prepararea și prelucrarea fructelor, legumelor, cerialelor reprezintă cea
mai mare parte din deșeurile agricole colectate – 4,5 mii tone.
Este de menționat că în anul 2019 au fost colectate 2,7 mii tone de baterii și acumulatori, care
aproximativ în totalitate reprezintă baterii cu plumb - 2,6 mii tone.

Fig.5.3.Unele categorii de deșeuri colectate

Colectarea deșeurilor municipale din Chișinău este acoperită în cele cinci sectoare ale
municipiului, astfel încât 98% din populație beneficiază de acest serviciu săptămânal. Totuși,
acoperirea acestei nevoi fie lipsește, fie e de calitate inferioară în mai mult de jumătate dintre cele
18 suburbii. Mai apare și lipsa coordonării dintre sistemul de colectare a deșeurilor la nivel
municipal și activitățile de sortare a deșeurilor întreprinse de firmele de reciclare. Un centru
privat de sortare a deșeurilor, ABS, cooperează cu compania municipală de gestionare a
deșeurilor, dar pentru sortare se utilizează deșeuri mixte, rezultând rate de reciclare scăzute și o
calitate inferioară a materialelor extrase.

25
 VALORIFICAREA DEȘEURILOR.  Etapa de valorificare a deșeurilor include mai multe
operațiuni, de la reciclare cu transformarea deșeurilor în produse, materiale sau substanțe, pentru
a-și îndeplini funcția inițială sau pentru alte scopuri, până la operațiuni specifice unor activități
speciale cum ar fi operațiunea de rerafinarea petrolului.
Potrivit datelor raportate prin SIA MD de către agenții economici, în Republica Moldova în anul
2019 au fost valorificate 40,9 mii tone de deșeuri.

Fig.5.4. Deșeurile valorificate după tipul de deșeu

Cantitatea cea mai mare de deșeuri valorificate revine ambalajelor și deșeurilor din ambalaje –
29,8 mii tone, din care circa 49% constituie ambalaje din sticlă. Prezența pe teritoriul țării a
întreprinderilor care produc ambalaje din sticlă favorizează buna gestionare a ambalajelor din
sticlă și valorificarea acestora. Aceiași situație se atestă și pentru ambalaje din hârtie și carton care
sunt valorificate de către întreprinderile din domeniul fabricării celulozei, hârtiei și cartonului.
Deșeurile provenite din agricultură de cele mai dese ori au fost valorificate prin utilizarea acestora
ca îngrașaminte având drept rezultat beneficii pentru agricultură.
Potrivit datelor raportate prin SIA MD în anul 2019 au fost exportate 17,4 mii tone de deșeuri de
diferite categorii.

26
Fig.5.5. Exportul de deșeuri după tipul deșeului

5.2. Provocări. Obiective.

Provocări prioritare în sectorul deșeurilor solide:

o Acoperire insuficientă a colectării deșeurilor în suburbii.

o Cantitate foarte redusă a deșeurilor solide care se sortează și se reciclează (7,6%),

deși există mai mult de zece firme private care se ocupă de reciclare, acestea
selectând doar materialele valoroase (ambalaje și plastic).

o Din moment ce nu există vreo alternativă la nivel de oraș de colectare și

transformare în compost a deșeurilor organice solide, există cantități considerabile
de deșeuri organice, care sunt colectate separat și depuse ulterior la rampă,.
Rezultatul este depunerea constantă a unei cantități considerabile de gunoi menajer
la rampă și un nivel ridicat de emisii de CH4.

o Durata de viață și capacitatea actualei rampe este relativ joasă, fiind estimată a fi
de 11 ani în cazul în care nu se întreprind lucrări de îmbunătățire și dacă practicile
de evacuare a deșeurilor nu se schimbă. Redeschiderea rampei Țânțăreni a fost
acceptată pentru o perioadă limitată de timp, până la finele lui 2019 și poate fi
suspendată în viitor dacă nu se fac o serie de investiții pentru îmbunătățire. În plus,
depozitul de deșeuri Țînțăreni nu are tratament pentru levigat sau colectare de
gaze.

o Nu există soluții pentru tratarea tipurilor speciale de deșeuri cum ar fi deșeurile

voluminoase, deșeurile de echipamente electrice și electronice, uleiul uzat,
bateriile și acumulatorii, vehiculele scoase din uz și deșeurile provenite în urma
construcțiilor și demolărilor.

o Cantități mari de deșeuri industriale și chimice ce au depășit termenul de

valabilitate sunt încă depozitate la locația unor întreprinderi mari, de obicei în
Chișinău. Conform evaluărilor preliminare,1 1000 de tone de deșeuri periculoase
sunt încă acumulate în Chișinău, neexistând un sistem de tratare pentru asemenea
cantități de deșeuri.
27
 o Nu s-au demarat campanii de informare și conștientizare la nivelul populației și
mediului de afaceri în vederea prevenirii acumulării de deșeuri, reutilizării și
reciclării.

Obiectivele generale pe care Republica Moldova trebuie să le urmeze în domeniul gestionării

deșeurilor și substanțelor chimice sunt identificate în Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 și
a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 301
din 24.04.2014; Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei de gestionare a deșeurilor în
Republica Moldova pentru anii 2013-2027, Legea nr. 209 din 29.07.2016 privind deșeurile;
Legea nr. 277 din 29.11.2018 privind substanțele chimice și anume:

 extinderea activității întreprinderilor de colectare și eliminare a deșeurilor

din localitățile urbane în localitățile rurale;

 crearea rețelelor de colectare separată a deșeurilor vegetale, dejecțiilor

animaliere, deșeurilor de la prelucrarea lemnului;

 reducerea numărului de gunoiști existente prin amenajarea depozitelor de

deșeuri municipale intercomunale la nivel regional;

 crearea sistemelor de colectare a deșeurilor în mediul urban/rural prin

procurarea containerelor și amenajarea stațiilor de transfer, introducerea și
extinderea colectării selective la sursă;

 dezvoltarea sistemelor de colectare și tratare a fluxurilor de deșeuri

specifice (ambalaje, deșeuri de echipamente electrice și electronice,
cauciucuri, baterii etc.) prin promovarea și implementarea principului
„responsabilitatea producătorului”, inclusiv a celor periculoase (deșeuri
medicale, uleiuri uzate etc.) prin plasarea a câte un punct de colectare la
nivel de regiune;

 crearea rețelelor de colectare a anvelopelor uzate, a bateriilor și

acumulatorilor uzați prin intermediul centrelor de deservire tehnică a
automobilelor, centrelor comerciale, parcărilor;

 crearea centrului de gestionare a deșeurilor periculoase;

 ținerea evidenței și transmiterea datelor și informațiilor despre deșeuri și

gestionarea acestora în baza Listei deșeurilor, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 99 din 30.01.2018;

 gestionarea integrată a substanțelor chimice pe întreg ciclul de viață,

minimalizând astfel riscurile pentru sănătatea populației și diversității
biologice.

28
Capitolul VI.Evaluarea impactului poluării mediului.
6.1.Impactul poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător

În ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au început să depăşească după

amploare pe cei naturali, căpătând un caracter global. Emisiile în atmosferă a nocivelor dăunătoare
nu numai că distrug natura vie, afectează în mod negativ sănătatea umană, dar ele pot modifica
însăşi proprietăţile atmosferei, ce poate duce la consecinţe ecologice şi climatice nefaste.

Poluanţii din atmosferă variază în funcţie de natura lor, concentraţie cît şi de durata acţiunii
lor asupra organismului uman, provocînd astfel consecinţe grave.  Specialiştii în medicină şi
ecologie au stabilit o legătură directă între degradarea mediului şi creşterea numărului de persoane
care suferă de alergii, astm, cancer şi alte boli. Poluanţii principali care acţionează negativ asupra
oragnismului uman sunt: oxizii de azot, dioxidul de sulf, ozonul troposferic, monoxidul de carbon,
aldehida formică, fenolii, pulberile în suspensie (PM10 şi 2,5 mkm).

Oxizi de azot (NO, NO2)

Caracteristici generale

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în cantităţi
variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.

Efecte asupra sănătaţii populaţiei 

Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atît pentru oameni cît şi pentru
animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decît cel al
monoxidului de azot). Expunerea la concentraţii ridicate poate fi fatală, iar la
concentraţiireduse afectează ţesutul pulmonar.

Populaţia expusă la acest tip de poluanţi poate avea dificultăţi respiratorii, iritaţii ale căilor
respiratorii, disfuncţii ale plamînilor. Expunerea pe termen lung la o concentraţie
redusăpoate distruge ţesuturile pulmonare ducînd la emfizem pulmonar. Persoanele cele mai
afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.
 

Efecte asupra plantelor şi animalelor

Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetaţiei prin albirea sau moartea
ţesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creştere a acestora.

Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare la animale, care se aseamănă cu
emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor,
provocînd boli precum pneumonia şi gripa.

Alte efecte

Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează acumularea nitraţilor la

nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.

29
 De asemenea, poate provoca deteriorarea ţesăturilor si decolorarea vopselelor, degradarea
metalelor.

Dioxid de sulf (SO2)

Caracteristici generale

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care
irităochii şi căile respiratorii.

Efecte asupra sănătăţii populaţiei 

În funcţie de concentraţie şi perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra
sănătăţii umane.

Expunerea la o concentraţie mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurta de timp, poate

provoca dificultăţi respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii,
vîrstnicii şi persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii.

Expunerea la o concentraţie redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect
infecţii ale tractului respirator.

Efecte asupra plantelor

Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra
structurii şiţesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.

Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roşii şi negre, frasinul
alb, lucerna, murele.

Efecte asupra mediului

În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitaţiilor, cu efecte toxice asupra vegetaţiei şi

solului.

Creşterea concentraţiei de dioxid de sulf accelereaza coroziunea metalelor, din cauza

formării acizilor.

Oxizii de sulf pot eroda: piatra, zidăria, vopselele, fibrele, hîrtia, pielea şi componentele
electrice.

Monoxid de carbon (CO)

Caracteristici generale

La temperatura mediului ambiant, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid,
de origine atît naturală cît şi antropică. Monoxidul de carbon se formează în principal prin
arderea incompletă a combustibililor fosili.

Efecte asupra sănătăţii populaţiei 

30
 Este un gaz toxic, în concentraţii mari fiind letal (la concentraţii de aproximativ 100
mg/m3) prin reducerea capacităţii de transport a oxigenului în sînge, cu consecinţe asupra
sistemului respirator şi a sistemului cardiovascular.

La concentraţii relativ scăzute:

 afectează sistemul nervos central;

 slăbeşte pulsul inimii, micşorînd astfel volumul de sînge distribuit în organism;
 reduce acuitatea vizuală şi capacitatea fizică;
 expunerea pe o perioada scurtă poate cauza oboseală acută;
 poate cauza dificultăţi respiratorii şi dureri în piept persoanelor cu boli
cardiovasculare;
 determină iritabilitate, migrene, respiraţie rapidă, lipsa de coordonare, greaţă,
ameţeală, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.

Segmentul de populaţie cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă:

copiii, vîrstnicii, persoanele cu boli respiratorii şi cardiovasculare, persoanele anemice,
fumătorii.

Efecte asupra plantelor

La concentraţii monitorizate în mod obişnuit în atmosferă nu are efecte asupra plantelor,

animalelor sau mediului.

6.2. Evaluarea impactului poluarii apelor asupra organismelor vii şi asupra mediului.

Principalele surse de alimentare cu apă a Republicii Moldova sunt rîul Nistru, care acopera
54% din cantitatea totală de apă, rîul Prut – 16% și surse de ape subterane – 23%. Conform datelor
OMS, 25 – 30 % din dereglările stării de sănătate a omului sunt consecințe ale influiențelor
nefavorabile condiționate de calitatea mediului înconjurător. Dintre toți factorii de mediu, apa are
cel mai mare impact asupra sănătății. Efectul apei este sanogen în cazul în care se consumă apă
potabilă ce corespunde normelor sanitare. Totodată consumul apei potabile contaminate sau cu
conținut excesiv de anumite substanțe chimice, condiționează riscuri pentru sănătatea umană ce
conduce imediat sau în timp la apariția unor maladii. Luînd în considerație imaturitatea
mecanismelor de adaptare și particularitățile anatomo – fiziologice de vîrstă ale organismului în
creștere, copiii pot fi considerați categoria cea mai vulnerabilă a populației la acțiunea factorilor de
mediu, în special a apei potabile. Conform graficului cea mai bună situație se atestă la apeductul
comunal Chișinău, unde calitatea apei potabile poate fi considerată ca bună, avînd în vedere că
ponderea probelor neconformate nu a depășit nici pentru un an pragul de 5%.

Periodic se înregistrează izbucniri epidemice de boli infecțioase condiționate de apă și anume

dizenteria. Rezultatele studiului denotă probleme serioase privind calitatea apei potabile și a
sistemelor de alimentare cu apă potabilă a școlilor. Cea mai ridicată pondere de neconformitate se
înregistrează la conținutul de nitrați – 31,6% probe, de poluare microbiană – 23,6%, de fluor –
13,3%, de bor – 6,5%. Cît privește conținutul de arsen, cianuri și pesticide nu s-au înregistrat
probe neconformate. Putem concluziona că aceste elemente nu constituie o problemă pentru
calitatea apei distribuite în școli, deci nu constituie un factor de risc pentru sănătate. Aproape în
toate cazurile de necorespundere în apa rîurilor Nistru și Prut era mărit indicele bacteriilor
coliforme, însă e de menționat că pe parcursul ultimilor trei ani în apă nu a fost depistată flora
patogenă.

31
 Capitolul VII. Supravegerea şi controlul calităţii mediului în
ecosistemele antropizate.
7.1. Monitorizarea efectelor antropizării asupra ecosistemelor naturale (nivel
local şi zonal).

Responsabil de supravegherea calității componentelor de mediu este Laboratorul de

referință de mediu care cuprinde urmatoarele subdiviziuni :

 Laboratorul pentru Calitatea Aerului Atmosferic;

 Laboratorul pentru Calitatea Apei;
 Laboratorul pentru Calitatea Solului;
 Laboratorul pentru Deșeuri;
 Laboratorul pentru Radioactivitatea Mediului;
 Serviciul Operativ de Investigații Ecologice

Laboratorul pentru Calitatea Aerului Atmosferic (LCAA) îndeplinește rolul de laborator

național pentru aer şi dispune de o reţea de supraveghere constituită din 8 posturi staţionare, unde
conform programului de 3 ori/24h ( 7oo, 13oo, 19oo) se prelevează probe de aer după următorii indici
de bază: suspensii solide, dioxid de sulf, monoxid de carbon, dioxid de azot şi  specifici: sulfaţi
solubili, oxid de azot, fenol, aldehidă formică în 2 centre industrializate ale Republicii Moldova
(Chişinău-6 și Bălţi-2 posturi).

Laboratorul pentru Calitatea Apei (LCA) îndeplinește rolul de laborator național pentru

ape și efectuează observaţii sistematice asupra calităţii apelor de suprafaţă în peste 50 secţiuni
de monitoring, amplasate pe 16 rîuri mari şi mici, 6 bazine de acumulare şi 2 lacuri naturale, unde
sunt analizaţi peste 70 de parametri hidrochimici (indicatori fizico-chimici, indicatori ai regimului
de oxigen, elemente biogene, metalele grele, poluanţii organici, pesticidele organoclorurate şi
hidrocarburi poliaromatice)  şi 6 grupe de elemente hidrobiologice (fitoplanctonul, inclusiv
clorofila „a”, zooplanctonul, fitobentos, macrozoobentos, macrofite şi microbiologia acvatică),
astfel implementînd directivele europene: DCA 60/2000 şi Directiva 2013/39/UE.

Laboratorul pentru Calitatea Solului (LCS) îndeplinește rolul de laborator național pentru

sol  și monitorizează dinamica poluării solului în baza unei reţele de supraveghere a terenurilor
agricole, terenurilor paşaportizate din cadrul oraşelor, solurilor din preajma drumurilor cu
intensitate de circulaţie diferită, terenurilor de fond, ce n-au fost supuse poluării antropogene,
solurilor din vecinătatea depozitelor cu pesticide, terenurilor adiacente substațiilor sistemului
electroenergetic contaminate cu BPC-uri, aluviunilor acvatice din bazinele situate pe teritoriul
RM, cît şi studierea migrării poluanților.

Laboratorul pentru Deșeuri (LD) îndeplinește rolul de laborator național pentru deșeuri și

este responsabil de efectuarea analizelor de laborator și încercărilor în scopul identificării poluării
rezultate din gestionarea deșeurilor. Laboratorul în faza inițială și la etapa de creare dezvoltă
rețeaua națională de monitorizare a deșeurilor și are ca scop, prelevarea sistematică a mostrelor și
probelor de diferite categorii de deșeuri, inclusiv de la depozitele de deșeuri, terenuri contaminate
cu deșeuri și pesticide pe întreg teritoriul țării, pentru a fi supuse investigațiilor complexe de
laborator. 

32
 Laboratorul pentru Radioactivitatea Mediului (LRM) îndeplinește rolul de laborator
național de referință pentru evaluarea stării radioactive a mediului și este responsabil la nivel
național de efectuarea observațiilor sistematice asupra echivalentului debitului dozei ambientale a
radiaţiei gama de 2ori/24h (7oo şi 20oo) în 12 locații de supraveghere din teritoriul tării.

Serviciul Operativ de Investigații Ecologice (SOIE) îndeplinește rolul de prelevare

sistematică a probelor de sol, ape de suprafață și ape uzate,  aluviuni acvatice și precipitații
atmosferice, probe de aerosoli radioactivi și  mostre rezultate din gestionarea deșeurilor, cu
respectarea cerințelor și metodologiei de colectare și transportare, unde ulterior sunt supuse
analizelor complexe de laborator în cadrul Laboratorului de referință de mediu.

7.2. Evaluarea impactului ecologic al antropizării.

Evaluarea impactului asupra mediului se realizează la etapa timpurie de planificare, proiectare
şi luare a deciziilor cu privire la activitatea planificată, după realizarea studiilor de fezabilitate
pentru activitățile planificate și pînă la solicitarea certificatului de urbanism pentru proiectare.
Scopul evaluării este de a scoate în evidenţă, a descrie şi a estima, în mod corespunzător, în
fiecare caz în parte, efectele directe şi indirecte ale activităţii planificate asupra următorilor factori:
a) populaţie, faună şi floră;
b) sol, subsol, apă, aer, climă şi landşaft;
c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural, etc.

33
Concluzii.
Orașele sunt părțile dinamice și pline de viață ale societății care reprezintă principalele motoare ale
dezvoltării sociale, economice și tehnologice.

Conform ONU, aproximativ o jumătate din populația lumii trăiește acum în medii urbane,
estimându-se că până în 2030 acest procent va depăși 60%. Pentru a putea oferi locuitorilor
multitudinea de servicii de care aceștia au nevoie, orașele absorb mari cantități de resurse. În
consecință, orașele au un impact semnificativ asupra mediului înconjurător.

De exemplu, cercetările arată că orașele utilizează aproximativ 70% din energia consumată și se
fac responsabile de 80% din cantitatea de emisii de carbon, cifre care se estimează că vor crește cu
timpul. Aceste aspecte sunt valabile și pentru orașul Chișinău. Spații verzi, resurse de apă și sol
limitate, traficul aglomerat și aerul poluat, reprezintă motive de îngrijorare cu privire la calitatea
mediului înconjurător din Chișinău.

Stagiul de practică efectuat în cadrul Grădinii Botanice, Chișinău mi-a fost unul înteresant care sa
remarcat anume prin mulțimea de expoziții și colecții care impresioneaza prin ambundență și
eșalonarea înfloririi, prin diversitatea bioformelor, printr-o perpentuă schimbare de peisaj , prin
capacitatea de tratare și mirosul deosebit.

34
Bibliografie:
http://www.gradinabotanica.asm.md/node/11

https://ebrdgreencities.com/assets/downloads/b14911664e/Chisinau-GCAP-Rom.pdf

http://www.mediu.gov.md/ro/content/starea-mediului-la-nivel-na%C8%9Bional?
fbclid=IwAR2DMqxKmJgbmtfqzXWv_KQRTRxAi8sMT8P68vhjsQDeLLyfDGfHP5VaG58

https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Mediu/Resursele_naturale_2020.pdf?
fbclid=IwAR3GRNYv_kYB8yrousX6YMVTOn6-E7rHiI-_WRjf4egUj_q0MHK4VSQWUy0

https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Statistica_teritoriala/Statistica_teritorial
a_editia_2020.pdf?fbclid=IwAR2mohRacDx-
lnMYotWjKKRxQ7FY3sxo6tgg23eAdDOY7_7ufcivbesPbk0

http://ipm.gov.md/sites/default/files/2019-07/ANUAR%20-%202018.pdf?
fbclid=IwAR1W_MTv4BOeo_tZI-0SGeaOkCpjfm16QQIVRsdSKrHdsGc9pKw2kbPxMK0

https://utm.md/meridian/2015/MI_3_2015/15_Plamadeala_V_Sursele.pdf

http://bioclima.ro/ECO.pdf

http://www.mediu.gov.md/ro/node/600

https://www.chisinau.md/public/files/Uploads/Conceptia_funciara_2010.2A5A9F440B3F463D87
85D2086A7D6C26.pdf?fbclid=IwAR1cSS2Xf3-i-
sR7aEegMMGyeUg0plfdZqLmKhXB80t1dhjVHDrJkrJH1sk

https://faradeseuri.md/ro/ghid-complet-despre-reciclare-in-chisinau/?fbclid=IwAR03DqIC4TW-
3aDgxxc44Ezplhq5FqTXHa2TlbGSe5kU4Fk8ABonr7LAWXI

35