Sunteți pe pagina 1din 3

Râul Siret

Râul Siret (în ucraineană Серет, în maghiară Szeret (în traducere „Dragul”),
în germană Sereth, în rusă Сирет) este un râu care străbate
teritoriile Ucrainei și României și se varsă în Dunăre.

Geografie[modificare | modificare sursă]


Râul Siret izvorăște din Munții Carpații Păduroși aflați în Bucovina de
Nord (astăzi regiunea Cernăuți a Ucrainei), la o altitudine de 1.238 m. Izvoarele sale se
află în apropiere de localitatea Șipotele pe Siret (raionul Vijnița).
Siretul parcurge 706 km (dintre care 596 km pe teritoriul României și 110 km pe
teritoriul Ucrainei) și se varsă în Dunăre, lângă orașul Galați. Dintre afluenții fluviului,
are cel mai mare bazin hidrografic din România.
Principalii afluenți ai Siretului sunt: pe partea dreaptă, Siretul
Mic, Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna și Buzău; pe partea
stângă, Polocin și Bârlad. Bazinul său hidrografic este format în principal din apele
aduse de râurile Bistrița (circa 35%), Trotuș(circa 18%), Moldova (circa 17,6%)
și Suceava (circa 9%).
Râul urmează la început o direcție nordică în regiunea Bucovinei de Nord. Porțiunea de
până la confluența cu râul Siretul Mic (în dreptul localității Suceveni din raionul
Adâncata) poartă denumirea de Siretul Mare. După confluența cu Siretul Mic, râul
primește denumirea de Siret.
Râul străbate localitățile Berhomet pe Siret și Jadova, unde începe să-și schimbe
direcția de curgere către sud-est. Își continuă curgerea prin orașul Storojineț și prin
satele Ropcea, Camenca, Volcineț și Cerepcăuți.
Siretul abandonează apoi teritoriul Ucrainei și intră în România prin partea de nord-est.
În prima parte, formează granița dintre județele Suceava și Botoșani, continuând să se
mențină pe aceeași direcție de sud-est. Trece prin orașul Siret, fostă capitală a
Moldovei, apoi prin localitățile Grămești, Zvoriștea și Liteni. În dreptul orașului Liteni, la
aproximativ 20 de km de orașul Suceava, se varsă în Siret din partea dreaptă râul
Suceava (170 km).
Siretul își continuă curgerea spre sud, traversând localitățile Pașcani, Stolniceni-
Prăjescu și Roman, primind apoi de pe partea dreaptă apele râului Bistrița (290 km), la
circa 5 km după ce acesta a trecut de orașul Bacău. Mai în aval, trece prin
orașul Adjudși prin apropiere de Mărășești. În apropiere de vărsarea în Dunăre,
primește de pe partea stângă apele râului Bârlad (289 km) și de pe partea dreaptă
apele râului Buzău (325 km).
În cele din urmă se varsă în Dunăre, în apropiere de orașul Galați.
Ca suprafață a bazinului hidrografic, Siretul este cel mai mare curs de apă din România
(cu 28.116 km²), el colectând circa 17% din volumul total al resurselor de apă ale
României. Se desfășoară pe teritoriul județelor Suceava (8.554 km²), Botoșani
(457 km²), Neamț (5.836 km²), Bacău (6.603 km²) și Iași (850 km²)

Istorie[modificare | modificare sursă]


În antichitate, râul Siret a fost cunoscut sub numele de Hierasus (adică Sfântul, în limba
greacă), denumire sub care apare în "Geographia" lui Ptolemeu (circa 87 d.Hr. - circa
165 d.Hr.).
În lucrarea sa Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în
perioada 1714-1716, voievodul cărturar Dimitrie Cantemir descrie astfel acest râu: "Și
Siretul este un râu al Moldovei, venind dinspre hotarul ei de sus, dinspre Lehia, curge
spre miazăzi și se varsă în Dunăre prin două guri. E un râu lat și adânc, însă, fiind
înconjurat din toate părțile de păduri și munți, iar pe alocuri împiedicat de vaduri, până
acum nu s-a putut deschide pretutindeni o cale pentru corăbii." [1]
În negocierile de pace de după războiul ruso-turc (1806-1812), desfășurate la Giurgiu la
începutul lui noiembrie 1811, delegații ruși trimiși de generalul Mihail Kutuzov au cerut
Porții Otomane cesiunea ambelor principate, Moldova și Muntenia, pe care le
administra de la începutul războiului. Cum rușii au început să bănuiască intențiile
lui Napoleon de a ataca Rusia, ei au încercat să scurteze negocierile reducându-și
pretențiile și lăsând să se înțeleagă că s-ar mulțumi numai cu Moldova sau în cazul cel
mai rău numai cu teritoriul moldovean aflat între râurile Prut și Nistru. Această din urmă
cerere a fost comunicată la Rusciuc de către generalul rus Langeron către marele vizir
Ahmed Pașa. Marele vizir a răspuns că "este rușinos ca rușii, care stăpânesc un sfert al
globului, să se certe pentru o palmă de pământ - fâșia dintre Siret și Prut - care nici nu
le este folositoare".[2] În cele din urmă, rușii au renunțat la Moldova dintre Siret și Prut,
primind prin Pacea de la București (1812) numai Basarabia (teritoriul Moldovei dintre
Nistru și Prut).
O idee privind regularizarea cursului Siretului pentru ca acesta să devină navigabil
apare în articolul 158 din Regulamentul Organic (1832) când s-a prevăzut că "Siretul
și Prutul (...) trebuie a se curăți și a se face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru
a se face canaluri de comunicație, de pildă unirea Siretului cu Prutul prin râul Bahlui,
care ar fi de mare folos și pentru comercia capitalei".

Amenajare[modificare | modificare sursă]


Malurile Siretului sunt formate din straturi de pietriș, nisip și loess. Primăvara, odată cu
topirea zăpezilor și vara, după ploi abundente, râul Siret poate provoca inundații. Dacă
în mod normal, lățimea Siretului este de 70–100 m, iar adâncimea de 0,20-0,70 m, în
perioada topirii zăpezilor sau al precipitațiilor abundente, lățimea sa crește la 200 m, iar
adâncimea ajunge la 2–3 m.
Pe cursul său au fost realizate mai multe baraje și lacuri de acumulare, reducând
pericolul de inundații (cele mai recente au fost în anul 2005). Principalele orașe de pe
sau din apropierea cursului său sunt: Siret, Pașcani, Roman.
Ca urmare a adâncimii sale scăzute, Siretul nu este navigabil, doar pe porțiunea de
după vărsarea râului Bârlad pot naviga nave de dimensiuni mici. Preocuparea pentru
navigarea pe Siret datează de câteva sute de ani, Dimitrie Cantemir exprimându-și
în Descrierea Moldovei (1714-1716) amărăciunea pentru negăsirea unei soluții în acest
sens. "E un râu lat și adânc, însă, fiind înconjurat din toate părțile de păduri și munți, iar
pe alocuri împiedicat de vaduri, până acum nu s-a putut deschide pretutindeni o cale
pentru corăbii"