Apele curgătoare izvorăsc, în cea mai mare parte, din coroana centrală a Carpaților

și sunt colectate, aproape în totalitate, de Dunăre.

Râurile din vestul României sunt adunate de Tisa care face hotarul de nord al țării pe
o mică distanță. Printre alfuenții ei, mai importanți sunt: Someșul, Crișul, care adună apele
dintr-o bună parte a Munților Apuseni, și Mureșul. În Banat, principalul râu este Timișul, dar
navigabil este numai Bega.
Râurile mai mari din sudul țării sunt: Jiu, care străbate cele două bazine carbonifere,
Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul,
care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul său, Dâmbovița, trece prin
București; Ialomița, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul țării, Siretul adună
mari afluenți din Carpați (între care Moldova, Bistrița, Buzăul) și din Podișul Moldovei
(Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare debit al râurilor
interioare; Prutul e cel mai mare rau din romania,cu un debit foarte mare si o lungime foarte
lunga.
Lacurile se întâlnesc pe toate treptele de relief și au forme, mărimi și origini foarte
variate. Deși în numar mare (3500) sunt, în general, reduse ca suprafață (1,1% din teritoriul
țării). Cele mai mari sunt cele din sistemul lagunar Razim, sau unele limane maritime
(Tașaul, Siutghiol, Techirghiol), ori fluviale (Lacul Oltina în sudul Dobrogei, Snagov la nord
de București).
Ele sunt importante ca locuri de agrement și pentru pescuit. Mult mai mici sunt
lacurile de munte, unele de origine glaciară (Bucura), altele de baraj natural (Lacul Roșu),
ori cantonate în cratere vulcanice (Sfânta Ana de langă Băile Tușnad, singurul de acest
gen). Numeroase sunt și lacurile de acumulare de interes hidroenergetic (lacul de la Porțile
de Fier pe Dunăre, Izvorul Muntelui pe Bistrița, Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru, etc.) sau
pentru alimentări cu apă - pe văile Uzului, Doftanei, Firizei.[1]
Cele mai importante râuri din România sunt:

 Dunărea: Al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni și debit (după Volga), având 2860
de km lungime, dintre care 1 075 km se află în România. Izvorăște din munții Pădurea
Neagră, prin râurile Breg și Brigach, suprafața bazinului hidrografic fiind de
805 300 km². Sectorul inferior, de la Baziaș la vărsare, are 1 075 km, dintre care 144 km
sunt parcurși printr-un defileu, cu o porțiune numită „Cazane”. Dunărea este un
important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia,
Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina) și are
afluenți în alte 7 țări. Trece prin 4 capitale de
stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.
 Mureș: Afluent al Tisei. Mureșul este al II-lea râu ca lungime din România, după
Dunăre. Are 803 km, din care 761 km se află pe teritoriul României. Izvorăște din Munții
Hășmaș (Carpații Orientali), trece prin depresiunea Giurgeu, traversează Munții
Căliman și Gurghiu (prin defileul Toplița-Deda, lung de 50 de km), străbate partea
centrală a Podișului Transilvaniei (trecând prin orașele, Reghin, Târgu-
Mureș, Iernut, Aiud), intră în Câmpia Aradului, trece prin municipiul Arad și, la vest de
orașul Nădlac, definește granița între România și Ungaria pe 31 de km, după care intră
în Ungaria și se varsă în Tisa. În Antichitate era numit „Maris” sau „Marisia”.
 Olt: Este un afluent al Dunării, având o lungime de 615 km. Izvorăște din Munții
Hășmaș și traversează partea de sud-est a Transilvaniei. Apoi traversează Carpații
Meridionaliprin defileul Turnu Roșu și traversează Câmpia Română, formând limita
între Muntenia și Oltenia. În vecinătatea Oltului sunt așezate orașele
(municipiile) Miercurea Ciuc, Sfântu-Gheorghe, Făgăraș, Râmnicu Vâlcea și Slatina.
Tronsonul de la Făgăraș la Dunăre a fost amenajat printr-un lanț de centrale
hidroelectrice.

Râul Prut.

 Prut: Lung de 953 km si cu un debit de 450 m3/sec., izvorăște din Carpații Păduroși ai
Ucrainei, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se
varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița între România și
Republica Moldova. În perioada interbelică râul era navigabil până la Ungheni, însă în
perioada comunistă navigația pe râu a fost treptat abandonată, șenalul nemaifiind
întreținut decât pe partea Republicii Moldova pana la Leova. . Principalul afluent pe
partea dreaptă este Jijia cu afluenții Bahlui și Bașeu. Pe Prut există amenajări
hidroenergetice (la Stânca-Costești) realizate împreună cu URSS.
 Siret: Izvorăște în Carpații de nord, pe teritoriul Ucrainei de azi, în Bucovina de Nord.
Parcurge 706 km și se varsă în Dunăre, lângă Galați. Dintre afluenții Dunării pe teritoriul
Romaniei, are cel mai mare bazin hidrografic din țară, fiind râul intern cu al doilea cel
mai mare debit de pe teritoriul Romaniei (un debit mediu multianual de peste 225 mc/s
la vărsare). Principalii afluenți ai Siretului sunt: pe partea dreaptă Suceava, Moldova,
Bistrița, Trotuș, Putna și Buzău, iar pe partea stângă, Bârlad. Pe cursul său, au fost
realizate în perioada comunistă mai multe baraje și lacuri de acumulare, reducând, nu
eliminând, pericolul de inundații (cele mai recente au fost în anul 2005). Principalele
orașe de pe sau din apropierea cursului său sunt: Siret, Pașcani, Roman, Bacău, Adjud
și Galați.
Alte râuri importante sunt: Someș, Crișurile (Crișul Alb, Crișul Negru și Crișul
Repede), Timișul, Jiul, Argeș și Ialomița.
Cu toată densitatea mare a rețelei hidrografice, din punctul de vedere al resurselor generate
pe teritoriul propriu (fără aportul adus din alte țări de Dunăre și alte râuri mai mici) România
este una din țările cele mai sărace în resurse de apă pe kilometru patrat din Europa.