PODISUL MOLDOVEI

Podișul Moldovei este un podiș situat în părțile de est și nord-est ale României, continuându-se și dincolo de Prut, în Republica
Moldova și Ucraina. Limite acestei forme geografice sunt:
 nord: Prutul superior
 est: Valea Nistrului (Republica Moldova)
 sud: Câmpia Română, Dunărea și Marea Neagră
 vest: Culoarul Siretului și Subcarpații Moldovei
Caracterizare
Podișul Moldovei este cel mai întins podiș din țară, desfășurat aproximativ de la nord la sud. Acesta prezintă altitudini diferite în
funcție de subunitate: este mai înalt în partea de nord-vest, unde atinge 500-600 metri ; prezinta altitudini mai joase în nord-est (200
metri) iar in partea de sud altitudinile coboara usor de la 500 m la 200 m Relieful este alcătuit dintr-o alternanță de culmi, depresiuni
și culoare orientate spre sud-est. În partea de nord-est, relieful este alcătuit din dealuri scunde despărțite de văi largi și joase. În partea
centrală și sudică este un relief de coline joase și o succesiune de dealuri prelungi cu interfluvii netede. Văile sunt adânci cu versanți
înclinați, lărgindu-se spre sud. Pe versanți se evidențiază intense alunecări de teren.
Podişul Moldovei cuprinde trei regiuni distincte:
Podişul Sucevei situat în partea de nord – vest are altitudini ce depăşesc 700 m şi culmi alungite precum: Podişul Fălticeni, Podişul
Dragomirnei şi Culmea Siretului. Pe valea râului Suceava s-a dezvoltat o depresiune intracolinară, Depresiunea Rădăuţi.
Câmpia Moldovei (Jijiei) este situată in partea de nord –est şi are altitudini de 200 m, fiind intens cultivată (de unde şi
supradenumirea de câmpie).
Podişul Bârladului ocupă jumătatea sudică. Altitudinile sale descresc de la Coasta Iaşilor (cca. 400 m) spre Câmpia Română. Râul
Bârlad şi afluenţii săi l-au fragmentat în Podişul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, Dealurile Fălciului şi Podişul Covurlui.
Apele
Râurile sunt tributare Siretului şi Prutului. Siretul cu debitul cel mai mare dintre toate raurile tarii (222 m³/s) isi are ca afluenti de
pe partea dreapata: Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotus (cel mai mare dintre afluenti), Şuşiţa, Putna, Râmnicul Sarat si Buzăul, iar
pe stanga: Barladul si Covurlui.
Prutul are afluenti mai mici: Başeul si Jijia (cu afluentul Bahlui);
Lacuri
-lacuri de acumulare pe Prut (Stânca-Costeşti) şi Siret
-iazuri (Dracşani), heleştee;

Caile de comunicatie si transporturile

o transporturile feroviare:
 podisul este strabatut sau limitat de 2 din cele 8 magistrale feroviare ale tarii: Bucuresti-Suceava-Vicsani (axata pe valea Siretului,
continuata in Ucraina si Polonia) Bucuresti-Iasi-Ungheni (traverseaza Podisul Barladului si se continua in Republica Moldova)
 cai ferate secundare mai importante sunt : Iasi-Pascani, Barlad-Galati
o transporturile rutiere:
 drumul national axat pe valea Siretului inscris in traseul arterei rutiere interbnationale E85 (din Polonia, prin Ukraina, continuindu-se
in Bulgaria)
 drumul national Bucuresti-Iasi-Albita (continuandu-se in Republiac Moldova)
o transporturile aeriene
 aeroporturi la: Iasi, Suceava, Bacau
o transporturile speciale
 prin conducte: gaze naturale (din Transilvania: magistrala de pe Trotus, care se ramifica spre Suceava, Botosani, Iasi, Vaslui)
 retea electrica cu linii de inalta tensiune

Centrele electroenergetice principale sint termocentrala Borzesti, alte termocentrale mai mici (Piatra Neamt, Buhusi) si citeva
hidrocentale, pe Bistrita (intre Piatra Neamt si Bacau).
Caile de comunicatie principale pornesc de pe culoarul Siretului (pe unde trece magistrala feroviara 5 si drumul international E 85
Bucuresti-Suceava) pe vaile principale spre zona subcarpatica si Carpatii Orientali.
Pe Valea Trotusului trece o cale ferata electrificata transcarpatica, de o deosebita insemnatate (Adjud-Onesti-Comanesti-Ciceu),
insotita si de o sosea.
Pe Valea Bistritei este calea ferata Barcau-Piatra Neamt (si de aici la Bicaz) cu un drum rutier paralel. Recent orasul Tirgu Neamt a
fost legat printr-o cale ferata noua de Pascani, racordindu-l astfel la reteaua feroviara a tarii.
Sosele modernizate leaga, de asemenea, Piatra Neamt de Roman, Tirgu Neamt de Pascani si Tirgu Neamt de Piatra Neamt.
Diferentierile climatice din cele trei subunitati ale Podisului Moldovei aparute pe fondul general al climatului de dealuri sunt:

- in Podisul Sucevei: influente baltice, temperaturi medii anuale de 6 - 8 gr.C, precipitaii bogate (600-800 mm/an), ierni prelungite;
- in Campia Moldovei: se interfereaza influentele baltice cu cele de ariditate, temperaturi medii anuale de 8 - 9 gr.C, precipitatii 400 -
500 mm/an, bate Crivatul ( vant geros);
- in Podisul Barladului: influente est-europene de (de ariditate), temperaturi medii anuale de 8 - 9 gr.C, se accentueaza gradul de
conmtinentalism, precipitatii scazut (400 - 500 mm/an), ierni foarte reci, veri fierbinti, secete frecvente
Magistrala feroviara Bucuresti - Iasi - Ungeni trece si prin:
- Tecuci;
- Barlad;
- Vaslui.

Din Magistrala Bucuresti - Iasi - Ungeni linii ferate secundare se indreapta spre estul Podisului Moldovei:
- spre Husi;
- spre Falciu.
 Zona Podisului Moldovei este deservita de urmatoarele linii aeriene:
- Bucuresti - Iasi;
- Bucuresti - Suceava;
- Bucuresti - Bacau.
Formele de relief din Podisul Sucevei sunt:
Dealuri inalte, Inseuari, Depresiuni, Culoare de vale

Hidrografia
Râurile acestei unităţi aparţin grupei de est şi sunt afluente Siretului sau Prutului. Prutul marchează limita de est şi are ca principal
afluent Jijia. Prin Câmpia Moldovei se scurge spre Jijia, Bahluiul.
Siretul traversează şi limitează Podişul Moldovei si culege râuri ce îl străbat: Suceava, Moldova şi Bârladul.
Lipsa precipitaţiilor a dus la amenajarea unor iazuri şi heleştee în Câmpia Moldovei ce servesc ca rezervă de apă şi pentru
piscicultură; L. Dracşani este cel mai întins între acestea.
Alte lacuri sunt cele de baraj antropic pe râurile Siret şi Prut (L. Stânca-Costeşti). Limanurile fluviatile au mare răspândire, mai ales,
în Culoarul Siretului.

Podișul Transilvaniei
(în germană: "Siebenbürgisches Becken" adică Bazinul Transilvan, în fapt Bazinul Carpatic) este situat în centrul României aproape
în întregime înconjurat de grupurile muntoase ale Carpaților Orientali, cele ale Carpaților Meridionali și ale Carpaților Occidentali.
Podișul Transilvaniei, Munții Carpați și Câmpia de Vest au o climă continentală. Temperatura variind mult în timpul anului, veri
calde în contrast cu ierni foarte reci. Aceste zone mai plate au cele mai bune terenuri agricole și sunt faimoase pentru orașele și satele
lor. Parți vaste acoperă Podișul Transilvaniei și munții. Dealurile podișului au altitudini cuprinse între 250 m și 800 m iar munții care
fac parte din Munții Carpați au înălțimi de până la 2544 m (Vârful Moldoveanu).
Ca forme de relief în Podișul Transilvaniei se găsesc câmpii, depresiuni și podișuri:
 Depresiunea Transilvaniei este alcătuită din Depresiunea Mureș-Turda, Depresiunea Sibiului, Depresiunea Făgărașului,
 Podișul Transilvaniei este alcătuit din Podișul Târnavelor, Podișul Hârtibaciului (cea mai întinsă subunitate a Podișului Târnavelor),
Podișul Secașelor, Câmpia Transilvaniei și Podișul Someșan

Podisul Transilvaniei, situat in interior, este format din:

a) Podisul Someselor, traversat de Somes (intre Dej si Jibou) cu altitudini de 500 - 600 m (altitudinea maxima 694 in Dealul Bobilna);
mentionam patrunderea unei structuri montane (Culmea Breaza, 974 m), care inchide o depresiune de trecere spre podis (Depresiunea
Lapusului);
b) Cimpia Transilvaniei, intre Somes si Mures, o “cimpie” in sens agricol, ea fiind o regiune deluroasa relativ neteda, cu vai scurte pe
care s-au amenajat iazuri;
c) la sud de Mures, Podisul Tinavelor, Podisul Hirtibaciului si Podisul Secaselor.

Este marginita de cele trei ramuri carpatice, care isi iau numele dupa pozitia fata de aceasta zona depresionara: Carpatii Orientali (in
est), Carpatii Meridionali (in sud) si Carpatii Occidentali (in vest).
Spre nord-vest exista o legatura mai larga cu Dealurile si Cimpia de Vest pentru jugul intracarpatic.

Clima si hidrografia
Depresiunea colinara a Transilvaniei se inscrie in tipul climatului de dealuri (in cea mai mare parte de dealuri joase; dar si de dealuri
inalte), avind iarna un climat de adapost,. datorita pozitiei din interiorul arcului carpatic; are totodata influente oceanice, cu un climat
umed si moderat termic.
Precipitatiile insumeaza 600-800 mm anual. Predomina Vinturile de Vest, iar in Depresiunea Fagaras se manifesta Vintu Mare (un
vint de tip foen.
Depresiunea colinara a Transilvaniei are o bogata retea de riuri, colectata de trei mari cursuri de apa: Somesul si Muresul, care
apartine grupei de vest si Oltul, care apartine grupei de sud. Somesul se formeaza chiar in Depresiunea Transilvaniei, prin unirea
Somesului Mic (cu izvoare in Muntii Apuseni) si a Somesului Mare (care izvoraste din Muntii Rodnei), fiecare primind o serie de
mici afluenti.
Principalul riu din Depresiunea Transilvaniei este Muresul, care o strabate pe directia NE-SV si primeste afluenti mai importanti pe
Tirnava (formata la Blaj, prin unirea Tirnavei Mari cu Tirnava Mica), Secasut, Sebesul, Ariesul si Ampoiul. In sud depresiunea este
strabatuta de Olt, care aduna toate riurile ce coboara din Fagaras, precum Homoroadele (Mare si Mic), Cibin cu Sadu si Hirtibaciu.
Mentionam lacurile formate pe masivele de sare (Ocna Sibiului, Ocna Dej, Turda, Sovata), iazurile (prezente indeosebi in Cimpia
Transilvaniei: Geaca, Zau, Catina), lacurile hidroenergetice (in constructie pe Olt si in Depresiunea Fagaras).

Ape curgătoare: Someșul, Bistrița, Niraj, Târnava Mare, Târnava Mică, Homorodul Mare, Homorodul Mic, Lăpuș, Sălăuța, Arieș,
Almaș, Șieu, Gurghiu, Olt, Sadu, Agrij, Mureș, Sebeș, Cibin, Hârtibaci.

Caile de comunicatie

Reteaua de cai de comunicatie urmeaza in general arterele hidrografice si asigura legaturi lesnicioase cu regiunile extracarpatice. Este
necesar sa insistam putin asupra rolului cailor de comunicatie, pentru a intelege mai exact rolul zonei depresionare a Transilvaniei, ca
“nucleu” al teritoriului romanesc.
Astfel, de-a lungul Vaii Somesului Mare si a Bistritei (ardelene), ce trece prin Depresiunea Transilvaniei in culoarul depresionar
Birgau - Dorna spre Valea Moldovei si Valea Bistritei, iar de aici spre nordul si centrul Moldovei; pe Valea Muresului (culoarul
Deda-Toplita) se ajunge in Depresiunea Giurgeului, iar de aici, prin pasuri montane, relativ joase, spre Valea Bistritei si Trotusului; pe
Valea Oltului si culoarele joase din sud-estul Depresiunii Transilvaniei se ajunge usor in depresiunea larga a Brasovului, iar de aici
 prin trecatori (Oituz, Intorsura Buzaului, Tabla Butii, Bratocea, Predeal, +Bran - Rucar) spre Moldova si Muntenia; culoarul Oltului
(Turnu Rosu - Cozia) a constituit un drum vechi de legatura intre regiunile de la nord si sud de acesta; spre vest, culoarul larg al
Muresului a constituit o “axa” a Transilvaniei, care o lega totodata de regiunile situate spre vest (Cimpia de Vest, Banat); valea larga a
Somesului se deschide spre nord-vest (dealurile Salajului, Cimpia Somesului), iar vaile din Muntii Apuseni permit un acces facil intre
Transilvania si zonele de depresiuni-golf si cimpii situate la vest de acestia.

Exemplele ar putea continua, dar acestea demonstreaza convingator ca “toate drumurile duc in Transilvania” (si invers) subliniind clar
ideea de “centralitate” a Depresiunii Transilvaniei si a spatiului adiacent.
In prezent, Depresiunea colinara a Transilvaniei constituie o regiune geografica foarte bine deservita de reteaua cailor de
comunicatie. Este strabatuta de magistralele feroviare 2, 3, 4.
Din aceste magistrale se desprind mai multe cai ferate secundare. Reteaua rutiera are in ansamblu aceeasi configuratie, dar este mai
dezvoltata. Principalele aeroporturi sint la: Cluj-Napoca, Tirgu Mures si Sibiu.

DEPRESIUNEA BRASOV
Depresiunea Brașov este o depresiune intracarpatică de origine tectono-erozivă, situată pe râul Olt și afluenții săi: Bârsa și Râul
Negru. Este limitată de Munții Bodoc și Baraolt la nord, de Munții Ciucaș, Bârsei, Bucegi și Piatra Craiului la sud, de Munții Vrancei
la est și Perșani la vest. Suprafața depresiunii este de circa 1.800 km². Relieful este unul de piemonturi, șesuri, terase și lunci.
Datorită prezenței a două zone de îngustare și anume Poarta Sânpetru (cu o lățime de circa 7 km, cuprinsă între Dealul Lempeș și
Tâmpa) și Poarta de la Reci (lată de 8 km cuprinsă între localitățile Angheluș și Măgheruș), Depresiunea Brașovului se împarte în
trei subdiviziuni cu o orientare aproximativă NE-SV: Țara Bârsei la vest, Depresiunea Sfântu Gheorghe în centru și Depresiunea
Târgu Secuiesc la est.
Clima
In zona depresiunilor si a dealurilor veri racoroase, cu precipitatii frecvente si ierni reci. In sectorul montan verile racoroase cu
precipitatii bogate si iernile friguroase cu ninsori frecvente.
Temperatura medie anuala a aerului are valori intre 7,5 ° C in Depresiunea Brasovului si 0 ° C pe crestele muntilor.
Hidrografie
În alcătuirea resurselor de apă ale judeţului Braşov intră pe de o parte apele subterane – freatice şi de adâncime – pe de altă parte,
apele de suprafaţă, reprezentate de reţeaua de râuri care străbate teritoriul judeţului şi de lacurile naturale şi artificiale.
Întreg teritoriul judeţului se încadrează în bazinul hidrografic de ordin superior al Oltului care străbate judeţul pe o distanţă de
apromaximativ 210km de la confluenţa cu Râul Negru până la confluenţa cu râul Ucea. Cei mai importanţi afluenţi ai Oltului din
judeţ sunt: Timiş, Ghimbăşel, Bârsa, Homorodu Mare şi Şercaia.
Tabloul apelor de suprafaţă este completat cu lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului (Urlea şi Podragu) şi cu lacurile artificiale.

Reteaua hidrografica este reprezentata de raul Olt, favorabil sporturilor nautice si coborarii pe ape repezi. Lacuri naturale:
Urlea, M-tii Fagaras (glaciar) - 2 ha suprafata si 4,5 m adancime. Lacuri antropice: lacul de acumulare Vistea pe Olt, lacul
Tarlung.
Depresiunea Brasovului este cea mai mare depresiune din Carpati. Ea este limitata de Muntii Persani, Baraolt, Bodoc, Nemira, iar la
sud de Muntii Barsei, Intorsurii si Vrancei. Are altitudini de 500-600m, este intinsa, neteda, cultivata agricol, cu multe orase, intre
care Brasovul, important nod de cai de comunicatie, dezvoltat ca mare centru industrial si turistic. Pasurile sunt: Predeal (1033m),
Buzau, Tusnad (1301m), Oituz (866m), Vladeni, Bratocea.
Rețeaua căilor rutiere
Din județul Brașov rețeaua căilor rutiere totalizează 1.449 km. Dintre aceștia, 398 km sunt drumuri naționale.
Șosele internaționale
 E60 - Brest - Nantes - Orléans - Basel (Bâle) - Viena - Budapesta - Oradea - Cluj-Napoca - Brașov - București - Constanța, cu
prelungirea Poti - granița cu China
 E68 - Szeged (Seghedin) - Nădlac - Arad - Deva - Sebeș - Sibiu - Făgăraș - Brașov
Drumuri naționale
 DN1 - Oradea - Cluj-Napoca - Turda - Alba Iulia - Sebeș - Sibiu - Făgăraș - Brașov - București
 DN1A - Brașov - Săcele - pasul Bratocea - Vălenii de Munte - Ploiești - Buftea - București
 DN1J - Șercaia - Comăna de Jos - Hoghiz
 DN10 - Brașov - Hărman - pasul Buzău - Buzău
 DN11 - Brașov - Hărman - pasul Oituz - Onești - Bacău
 DN73 - Brașov - Bran - Câmpulung - Pitești
 DN73A - Predeal - Pârâul Rece - Râșnov - Zărnești - Șinca - Șercaia

Rețeaua căilor feroviare

Rețeaua căilor feroviare are o lungime de 335 km, municipiul Brașov fiind unul dintre cele mai importante noduri de cale ferată din
România. Din acesta pornesc șase ramificații:

 Tronsonul Brașov - Predeal - București

 Tronsonul Brașov - Sfântu Gheorghe - Gheorgheni
 Tronsonul Brașov - Rupea - Sighișoara - Teiuș
 Tronsonul Brașov - Făgăraș - Sibiu - Vințu de Jos
 Tronsonul Brașov - Hărman - Întorsura Buzăului
 Tronsonul Brașov - Zărnești

DEPRESIUNEA DORNELOR
 Unitate geografică aparte Depresiunea Dornelor este așezată la est de cumpăna apelor , cam la mijlocul uriașei adâncituri ce separă
grupa de nord a Carpaților Orientali de cea centrală, adâncitură urmarită de un drum transversal mult batatorit ce leagă Podișul
Someșan al Transilvaniei de cel al Sucevei și Fălticenilor din Moldova de Nord.
Asezarea geografica
Depresiunea Dornelor este situata in judetul Suceava, in interiorul Carpatilor Orientali, fiind delimitata in nord de muntii Suhard, la
nord-est de masivul Giumalau, la est si sud-est de muntii Bistritei, la sud de muntii Calimani, iar in vest de muntii Bargau. Desi
aspectul depresionar este foarte clar, trasarea limitelor de sud si vest este destul de dificila, deoarece culmile desprinse de muntii
Calimani si Bargau si delimitate de afluentii celor doua artere principale ( Dornal si Neagra Sarului) trec in pante spre fundul
depresiunii, asa incat rama depresiunii este sectionata doar in partile de nord si de est. Astfel se evidentiaza profilul asimetric al
depresiunii, accentuata si de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei.

Are un profil asimetric accentuat și de dezvoltarea considerabilă a teraselor de pe dreapta Bistriței , îngustându-se la est spre Cheile
Zugrenilor și deschizându-se larg spre vest. Așadar are o formă lobată, compartimentele mai joase ale acesteia fiind drenate de
principalele râuri afluente ale Bistriței ( Dorna , Neagra Șarului și afluenții acestora) și fiind separate de culmi mai înalte ce reprezintă
în cea mai mare parte prelungiri ale crestelor principale ale Masivului Călimani . Acest fapt determină separarea geografică a
depresiunii în:

 Compartimentul Șarului sau Depresiunea Șaru Dornei – aferentă comunelor Șaru Dornei și Panaci , ușor izolată în raport cu
Municipiul Vatra Dornei – centrul urban ce polarizează întreaga zonă
 Compartimentul aferent Râului Dorna – ce corespunde din punct de vedere administrativ comunelor Dorna Candrenilor , Coșna și
Poiana Stampei.
 Compartimentul aferent Râului Bistrița

Clima
Are un climat montan cu temperaturi medii anuale de 5,1 grd C, amplitudini termice de 21,5 grd C între lunile ianuarie (cu o medie de
7,2 grd C) și iulie (15,8 grd C), un număr mediu anulade 107 zile cu inversiuni termice și o pondere a zilelor cu calm atmosferic de
68,8 %, cu o valoare medie multianuală a vitezei vânturilor de 2,2 m/s, cantități medii anuale de precipitații de 657,4 mm și o valoare
medie multianuală a presiunii atmosferice de 924 mb.

Numărul mediu de 105 zile cu strat de zăpadă și grosimea medie a acestuia de 110 cm precum și prezența unor versanți cu expoziție
nordică și pante mari au favorizat practicarea sporturilor de iarnă.
Bioclimatul este tonifiant, excitant cu anumite nuanțe de sedare.
Depresiunea se afla intr-o zona cu clima montana racoroasa, cu inversiuni de temperatura. Astfel, temperatura medie anuala in centrul
depresiunii, la Vatra Dornei, se situeaza in jurul valorii de 5,2°C, temperaturile medii ale lunilor celor mai calde si celor mai reci
variind intre 15°C in lunile iulie si august si 6,1°C in luna ianuarie. Numarul zilelor cu inghet este cuprins intre 170-195, umezeala
relativa a aerului fiind de 80%. Minima absoluta inregistrata la Vatra Dornei a fost de – 36,5°C la data de 13 ianuarie 1990, iar
maxima absoluta s-a inregistrat tot la Vatra Dornei si a fost de 36,4°C la data de 15 august 1957.
Precipitatiile atmosferice au o distributie neuniforma, cu o crestere substantiala in altitudine si de la est la vest. Cantitatea medie
anuala de precipitatii are valori de peste 600mm (la Vatra Dornei 672mm), desi variatia de la un an la altul este destul de mare. Spre
exemplu, in anul 1912 au cazut la Vatra Dornei 1033mm precipitatii, iar in 1921 numai 470 mm. In ceea ce priveste precipitatiile
solide, la altitudini de 800-1200 m, grosimea medie a stratului de zapada este de 40-50 cm si are o durata de 100 zile, din decembrie
pana in martie.
Depresiunea Dornelor este dominata de vanturi care bat din sectoarele sud-vest si est-nord est, a caror viteza este in general redusa (
rar egaleaza sau depasesc 20m/s); in mod frecvent se inregistreaza numeroase zile de calm atmosferic (30-50%).
Reteaua hidrografica a depresiunii Dornelor are un profil longitudinal diferit, inclinat, cu albii adeseori adancite, frecvente caderi
(cascade- in zona de munte) de latimi si debite variabile in functie de marime si afluentii primiti. Dorna este cel mai mare afluent din
intregul curs al Bistritei, avand la varsare un debit mediu de cca 6,5 m3/s. Dorna izvoraste din muntii Calimani si parcurge o distanta
de 50 km. Principalul sau afluent, Cosna, lung de 22 km, isi aduna numerosi afluenti din muntii Suhard: Runcu, Dieciu, Zimbru,
Pietrosu, Diaca, Bancusorul, Fagetelul si Ciotina.
Raul Neagra Sarului izvoraste din muntii Calimani si strabate partea estica a depresiunii pe o distanta de 35 km.
Bistrita, denumita in amonte de Vatra Dornei, „Bistrita Aurie”, izvoraste din Muntii Rodnei si pana la confluenta cu Dorna, curge pe o
distanta de 70 km dupa care strabate depresiunea pana la Cheile Zugrenilor, unde formeaza un defileu spectaculos.
Raurile au fragmentat intens muntii pe care ii strabat, sculptand importante cai de acces spre varfurile cele mai inalte ale acestora.

Căi de comunicație

Zona este conectată pe ansamblu la principalele magistrale auto și feroviare din nordul Carpaților Orientali având un grad de
accesibilitate realtiv bun, deși grevat de distanțele mari și de lipsa unei căi de acces directe din sudul depresiunii spre sudul țării.
Gradul de accesibilitate în interiorul zonei împarte în sens descendent depresiunea în 3:

 Zona Vatra Dornei – Poiana Stampei cu accesibilitatea cea mai mare, conectată la est și vest cu acces feroviar prin magistrala 502
Suceava – Ilva Mică și traversată de DN17 (modernizat, suprapus cu drumurilor europene E58, E81), conectată spre sud-est din Vatra
Dornei prin DN17B de pe Valea Bistriței spre Bacău și spre nord-vest prin DN18 de la Iacobeni spre Depresiunea Maramureșului.
 Zona Dorna–Arini conectată prin DN17B (în mare parte nemodernizat și mai slab circulat) spre sud-est din Vatra Dornei - pe Valea
Bistriței - spre Bacău, cu acces de proximitate prin Municipiul Vatra Dornei spre restul depresiunii.
 Zona Șarului conectată indirect la DN17B prin anexa de transport județean DJ174 cu accesibilitatea cea mai mică.

Comunicarea Depresiunii Dornelor se face:

 Spre nord-est cu cea a Câmpulungului se face prin Pasul Mestecăniș, aflat în sud-estul Obcinei Mestecăniș la o altitudine de 1086 m.
 Spre nord - vest pe valea Bistriței Aurii prin Pasul Prislop
 Spre est prin Cheile Zugrenilor
 Spre vest prin Pasul Tihuța.
 Spre sud prin Pasul Bursucăriei
 Spre sud-est prin Pasul Păltiniș

CAMPIA ROMANA

Relief
Este mărginită la sud și est de Dunăre, iar la nord de Podișul Getic, Subcarpații și Podișul Moldovei. Între aceste limite, Câmpia
Română apare ca o depresiune — în sens geologic — puternic sedimentată.

Partea cea mai joasă (10-20 m altitudine) se află pe lunca Siretului Inferior, unde, pe un teritoriu de lentă scufundare, s-a format o
mare zonă de confluențe, spre care se recurbează râurile în forma unui evantai. Altitudinea maximă este de 300 m, la Pitești.
Relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi și interfluvii netede, numite popular câmpuri, cu mici depresiuni formate
prin tasare și sufoziune (crovuri).
Prezența nisipurilor determină apariția unui relief de dune, ca în sudul Olteniei, în estul Câmpiei Române (de-a lungul Ialomiței,
Călmațuiului) și Câmpia Tecuciului (la Hanu Conachi).
Principalele diviziuni ale Campiei Romanesunt:
a) Campia Olteniei;
b) Sectorul Olt-Arges;
c) Campia Bucurestilor;
d) Baraganul;
e) Campia Estica.

Cea mai joasa altitudine din aceasta unitate geografica se afla in:
- Campia Pitestilor - 300 m;
- Campia Siretului Inferior - 10-20 m.

Raurile care strabat Campia Romana sunt:

- Drance; Desnatuiul; Jiul; Oltul; Oltetul; Calmatui; Vedea; Teleorman; Neajlov; Calnistea; Arges; Sabar; Dambovita; Ialomita;
Prahova; Teleajen; Cricovul Sarat; Cricovul Dulce; Sarata Buzaul; Putna; Ramnicul Sarat; Barladul; Siretul.

Principalele sisteme moderne de irigatii de aici sunt:

- Terasa Brailei;
- Ialomita-Calmatui (mai recent);
- Pietroiu-Stefan cel mare;
- Galatui-Calarasi;
- Mostiste;
- Giurgiu-Razmiresti;
- Olt-Calmatui;
- Vitomiresti-Slatina (efectuat mai recent);
- Sadova-Corabia (pe nisipuri)

Navigatia fluviala se practica pe Dunare, unde circula vase cu tonaj mai mic, pana la 2 metri pescaj. Porturile mai importante
sunt urmatoarele:
porturi fluvio-marittme:
- Galati;
- Braila.
- porturi fluviale: Giurgiu; Drobeta - Turnu-Severin; Oltenita; Calarasi; Turnu-Magurele.

Clima si hidrografia
Campia Romana are un climat cu medii temice anuale ridicate (10-11 gr.C), inscriindu-se in zona cu cele mai ridicate valori din tara,
dar cu precipitatii reduse (450-600 mm/an) si secete frecvente.
Se constata o accentuare a continentalismului climatic de la vest la est, vizibil mai ales in privinta precipitatiilor, care scad de la 600
mm la mai putin de 500 mm in Baragan.
Continentalismul temic accentuat este dat de diferenta dintre temperaturile medii ale lunilor extreme, care, pe aliniamentul Faurei-
Urziceni-Bucuresti-Alexandria au valori de 26 gr.C.
Pe cuprinsul Campiei Romane se manifesta trei feluri de influente: submediteraneene in Campia Olteniei (cu ploi de toamna si ierni
blande), de tranzitie de la influentele oceanice si submediteraneene la cele de ariditate in partea centrala (cu precipitatii ce scad
cantitativ spre est si temperaturi mai ridicate iarna) si de ariditate in Baragan (cu un continentalism accentuat, ierni reci, vericalde si
secete).
Campia Romana este strabatuta in principal de raurile din grupa sudica, precum si de cateva din grupa estica, toate culese de Dunare si
avandu-si izvoarele in Carpati si Subcarpati si numai cateva in campie (Desnatui, Calmatui).
Principalele rauri sunt (de la vest la est): Jiul, Oltul cu afluentul Oltet,Vedea (cu Teleormanul), Arges cu afluentii sai Neajlov, Sabar
si Dambovita (cu Colentina), Calmatuiul, Ialomita cu afluentul ei Prahova.
Din grupa estica mentionam Siretul (raul cu cel mai mare debit -222 mc./sec, dintre cursurile interioare, cu afluentii: Buzau, Putna) si
Prutul (85 mc./sec).
Intrucat apele raurilor au in majoritatea cazurilor provenienta pluviala (in foarte mica masura nivala sau subterana), acestea se
caracterizeaza prin mari variatii de debit, unele chiar secand vara (Calmatuiurile, Vedea s.a.), consecinte ale climatului continental.
In Campia Romana exista numeroase lacuri, cum ar fi lacuri de lunca (mai ales in Lunca Dunarii), lacuri sarate sau cu apa dulce (in
Baragan), limanuri fluviatile, iazuri, lacurile de agrement din jurul Bucurestiului si lacurile hidroenegetice (Ostrovu Mare, pe Dunare
si lacurile situate pe Olt in aval de Slatina).

Caile de comunicatie, transporturile si turismul

Campia Romana este strabatuta de principalele magistrale feroviare si rutiere.

Acestea sunt atrase de orasul Bucuresti. De aici cele 8 magistrale feroviare, precum calea ferata internationala Bucuresti-Giurgiu.
Noduri feroviare sunt: Bucuresti, Ploiesti, Buzau, Rosiorii de Vede, Faurei, Fetesti, Ciulnita, Caracal, Marasesti.
Drumurile internationale sunt, de asemenea, conectate la Bucuresti.
Pe Dunare se dezvolta un important trafic fluvial, principalele porturi fiind Galati, Turnu Magurele, Calarasi, Fetesti, Corabia, Calafat
si Zimnicea.
Bucurestiul dispune, de asemenea, de doua aeroporturi care asigura traficul international si intern al tarii.

Pasul Buzău (maghiară Bodzai-szoros), este o trecătoare din Carpații Răsăriteni, România care traversează Munții Carpați, leagând
orașele Buzău și Brașov. Pasul a fost străbătut prin anii 1421, 1432, 1438 și 1508 de tătari, turci la invadarea Transivaniei. Regiunea
mai apropiată de trecătoare este Țara Bârsei.
Pasul Oituz - În prezent, pasul Oituz face legătura între Moldova (județul Bacău) și Transilvania (județul Covasna), spre Depresiunea
Brașovului[3], pe DN11, ce leagă orașul Târgu Secuiesc de municipiul Bacău, tronson suprapus de drumul european E574.
Pasul Prislop situat la altitudinea de 1413 m în este cea mai înalta trecătoare din România care leagă Maramureșul cu Moldova având
lungimea de 50 km, și o lățime ce variază între 30 - 40 km, partea de nord este abruptă, trecătoarea continuându-se spre sud cu o pantă
domoală. Pasul Prislop se află în Munții Rodnei cu vf. Pietrosul, de 2303 m înălțime. Șoseaua care traversează trecătoarea, DN18,
leagă localitățile Vișeu, Moisei, Borșa, din Maramureș cu Câmpulung Moldovenesc, din județul Suceava, Moldova. Iarna din cauza
altitudinii trecătoarea este înzăpezită.
Pasul Tihuța – cunoscut si sub numele de Pasul Bargau, Pasul Tihuta se afla la punctul de intalnire a Moldovei cu Transilvania, fiind
principala cale de acces din Moldova catre Transilvania si invers. Un alt aspect pentru care Pasul Tihuta este renumit, il reprezinta
gradul de dificultate ridicat in ceea ce priveste traversarea acestuia, fiind una dintre cele mai dificile trecatori rutiere, situata in munti
pe teritoriul Europei.
(denumit și Pasul Bârgău) este localizat în sud-estul Munților Bârgău, la o altitudine de 1227 m. Este străbătut de Drumul european
E58 / drumul național DN17, principala cale de legătură dintre Transilvania de NE și Bucovina de SV, care asigură legătura între
Bistrița și Vatra Dornei.
Pasul Surduc- astazi cunoscut mai ales ca Defileul Jiului este o trecătoare săpată prin munții Retezat, Vâlcan, Parâng și Șureanul și
care face legătura între Transilvania Oltenia.

Pasul Turnu Roșu (în germană Rotenturmpass, în maghiară Vöröstoronyi-szoros) este o trecătoare din Carpații Meridionali, aflată la
o altitudine de numai 352 m. El face legătura între județul Sibiu (Transilvania) și județul Vâlcea (Valahia). Trecătoarea este de fapt un
defileu săpat de râul Olt, care curge din nordul Transilvaniei spre Valahia prin traversarea Carpaților Meridionali.
Pe aici trece Drumul european E81, care este una dintre căile principale de comunicații între București și orașele din nordul și vestul
României.

Pasul Urdele - Transalpina [1] (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din
România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și
Sebeș din județul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii.
Carpaţii Orientali (Keleti-Kárpátok)
Grupa nordică a Carpaţilor Orientali (Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei)
Grupa nordică a Carpaţilor Orientali se află în partea nordică a ţării şi a Carpaţilor româneşti, şi se desfăşoară de la graniţa nordică a
statului până la Depresiunea Dornelor-Depresiunea Câmpulung-valea Moldovei. În vest se învecinează cu Câmpia de Vest, Dealurile
de Vest şi Depresiunea Transilvaniei, iar în est cu Podişul Moldovei.
*Vârfurile cele mai înalte ale munţilor depăşesc numai în Munţii Rodnei altitudinea de 2000 m (Vf. Pietrosu -2303 m, Vf. Ineu-
2279 m).
*Culmile muntoase din această grupă se întind pe direcţia NV-SE.
*Munţii sunt dispuşi pe trei şiruri paralele: în vest se găsesc munţi vulcanici (constituiţi din andezite, bazalte), in partea centrală se
găsesc munţi constituiţi din şisturi cristaline (roci metamorfice), iar în est munţi formaţi din roci sedimentare: fliş (calcare, argile,
conglomerate, gresii). Munţii din partea centrală şi estică au fost formaţi prin încreţirea scoarţei.
*Munţii vulcanici din aceasta grupă sunt foarte vechi, de aceea conurile vulcanice au fost roase de agenţii externi.
*Munţii cei mai înalţi au fost acoperite de gheţari, urmele acestora sunt păstrate de văi şi lacuri glaciare.
*Munţii din această grupă sunt bogaţi în minereuri neferoase auro-argintifere (M. Gutâiului, sudul Munţilor Maramuresului),
mangan (în nord-estul Depresiunii Dornelor), roci de construcţie.
*Munţii sunt foarte bine împăduriţi (păduri de molid, fag şi brad).
*În această grupă se găsesc mai multe depresiuni intramontane bine populate şi numeroase pasuri şi trecători (Pasul Prislop-1416 m,
având cea mai mare altitudine din Carpaţii Orientali, Tihuţa, Şetref, Mestecăniş).
Din această grupă fac parte: Munţii Oaşului (Avas-hg.), Gutâiului (Gutin-hg.) şi Ţibleşului (Cibles) ( sunt munţi vulcanici); Munţii
Maramureşului (Máramarosi), Rodnei (Radnai), Suhardului (Szuhárd), Bârgăului (Borgói) şi Obcinele Bucovinei: Mestecănişului
(Nyíres-Obcsina), Feredeului, Mare (Nagy-Obcsina). Depresiunile cele mai importante sunt: Depresiunea Oaşului (Avas-medence),
Maramureşului (Máramarosi-medence), Dornelor (Dornai-medence), Câmpulung-Gura Humorului (Hosszúmező-medence).
 Aceasta grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC,cu precipitaţii de peste 800, chiar
1000 mm, iar vânturile dominante sunt cele vestice.
Râurile care traversează această grupă sunt: Vişeu, Iza, Tisa, Moldova, Moldoviţa, Bistriţa, Someşul Mare. Dintre lacuri trebuie să
amintim cele glaciare (L. Lala si Buhăescu din M. Rodnei).
Grupa centrală din Carpaţii Orientali (Carpaţii Moldo-Transilvani)
Grupa centrală a Carpaţilor Orientali se află în partea de mijloc a Carpaţilor Orientali, şi se desfasoară de la Depresiunea Dornelor-
pasul Mestecăniş-depresiunea Câmpulung-valea Moldovei până la Depresiunea Braşovului şi pasul Oituz. În vest se învecinează cu
Depresiunea Transilvaniei, iar în est cu Subcarpaţii Moldovei.
*Vârfurile cele mai înalte ale munţilor depăşesc numai în Munţii Călimani altitudinea de 2000 m (Vf. Pietrosu -2100m).
*Culmile muntoase din această grupă se întind pe direcţia NV-SE.
*Munţii sunt dispuşi pe trei şiruri paralele: în vest se găsesc munţi vulcanici (constituiţi din andezite, bazalte), în partea centrală se
găsesc munţi constituiţi din şisturi cristaline (roci metamorfice), iar în est munţi formaţi din roci sedimentare:fliş (calcare, argile,
conglomerate, gresii). Munţii din partea centrală şi estică au fost formaţi prin încreţirea scoarţei.
*Munţii vulcanici sunt mai tineri decât cei din grupa nordică, de aceea şi-au păstrat craterele. În partea SE a Munţilor Harghita, în
masivul Ciomatu se află singurul lac vulcanic din estul Europei: lacul Sfânta Ana.
*Munţii sunt foarte bine împăduriţi (păduri de molid, fag şi brad).
*Această zonă este bogată în izvoare minerale, minereuri neferoase (Bălan), cărbuni, petrol si sare (Depresiunea Comăneşti), roci de
construcţie.
*În aceasta grupă se găsesc mai multe depresiuni intramontane bine populate şi numeroase pasuri şi trecători (Pasul Tulgheş, Bicaz,
Izvorul Mureşului, Ghimeş, Oituz, Tuşnad, Vlahiţa, defileul Topliţa-Deda) (Tölgyesi, Gyimesi, Békási, Marosfői, Ojtozi, Tolvajos-
tető, Maroshévíz-Déda-átjáró).
Din această grupă fac parte: Munţii Călimani (Kelemen-havasok), Gurghiului (Görgényi-havasok) şi Harghita (Hargita) ( sunt munţi
vulcanici); Giumalău (Gyamaló), Rarău (Raró); Munţii Bistriţei (Besztercei), Giurgeului (Gyergyói), Hăşmaşu Mare (Nagyhagymás),
Ciucului (Csíki), Nemira (Nemere), Ceahlău (Csalhó) având 1907 m în vf. Ocolaşu Mare, Munţii Tarcăului (Tarkő), Stânişoarei,
Goşmanu, Berzunţi; precum şi Munţii Perşani (Persány), Baraolt (Baróti), Bodocului (Bodoki), care mărginesc dinspre nord
Depresiunea Brasovului. Depresiunile din grupa centrală sunt: Depresiunea Giurgeului (Gyergyói-medence), D. Ciucului (Csíki-
medence), D. Comăneşti (Kománfalvi-medence), D. Borsec (Borszéki-medence).
Această grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC,cu precipitaţii de peste 800, chiar
1000 mm, iar vânturile dominante sunt cele vestice.
Râurile care traversează această grupă sunt: Bistriţa, Mureşul, Oltul, Trotuşul, Bicazul, de aici izvorăsc Târnava Mică şi Târnava
Mare, cele două Homoroade. Dintre lacuri trebuie să amintim: lacul vulcanic Sfânta Ana, lacul de baraj natural Lacu Roşu, precum si
cel de acumulare: L. Izvorul Muntelui.
Grupa sudică din Carpaţii Orientali (Carpaţii de Curbură)
Grupa sudică a Carpaţilor Orientali se află în partea centrală a ţării, în partea de sud a Carpaţilor Orientali, şi se desfăşoară de la
Munţii Perşani-Baraolt-Bodoc-pasul Oituz până la valea Prahovei. În partea sudică şi estică se învecinează cu Subcarpaţii de Curbură.
*Vârfurile cele mai înalte ale muntilor nu depăşesc altitudinea de 2000 m (cea mai mare înălţime are vf. Ciucaş în Munţii Ciucaş-
1954 m) - deci sunt munţii cei mai scunzi din Carpaţii Orientali.
*Culmile muntoase din aceasta grupă se întind fie pe direcţia N-S, fie NE-SV.
*Din aceasta grupă lipsesc munţii vulcanici. Munţii sunt formaţi prin încreţirea scoarţei şi sunt constituiţi numai din roci
sedimentare: fliş (calcare, conglomerate, gresii).
*Munţii sunt foarte bine împăduriţi (păduri de molid, fag), se găsesc păşuni întinse.
*În partea nordică a Carpaţilor de Curbură se găseşte cea mai întinsă depresiune intramontană din Carpaţii româneşti foarte bine
populată: Depresiunea Braşovului şi numeroase pasuri şi trecători (Pasul Oituz, Predeal, Buzău, Bratocea).
Din această grupă fac parte: Munţii Vrancei (Vráncsa-hegység) care atinge 1785 m in vf. Goru, Muntii Buzăului, formaţi din
Munţii Penteleu (Pintyiló), Podu Calului (Lóhíd) şi Munţii Siriului (Szilon-havasok), Munţii Ciucaş (Csukás-hegység), Baiului;
spre interior se înşiră Munţii Bârsei (Barcasági-hegység) formaţi din Munţii Piatra Mare şi Postăvaru (Nagykő-havas és Keresztény-
havas), Munţii Întorsurii (Bodzaforduló-hegység), Munţii Breţcu (Berecki-hegyek). Cea mai întinsă depresiune este Depresiunea
Brasovului (Brassói-medence), - partea sudică a ei se numeşte Ţara Bârsei (Barcasági-medence)-, şi Depresiunea Întorsurii
(Bodzaforduló-medence).
Aceasta grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC,cu precipitaţii de peste 800, chiar
1000 mm, iar vânturile dominante sunt cele vestice.
Râurile care traversează această grupă sunt: Oltul, Râul Negru, Buzăul, Teleajen.
Carpaţii Meridionali (Déli-Kárpátok)
Grupa Bucegi (Bucsecs hegytömbje)
Grupa Bucegi se află în partea centrală a ţării şi în estul Carpaţilor Meridionali, şi se desfăşoară de la valea Prahovei până la valea
Dâmboviţei. În nord se învecinează cu Depresiunea Braşovului, iar în sud cu Subcarpaţii Curburii.
Vârfurile în general depăşesc altitudinea de 2000 m (cea mai mare înălţime are vârful Omu din Munţii Bucegi - 2505 m).
Culmile muntoase formează grupuri, masive.
Munţii sunt formaţi din roci sedimentare: conglomerate (Bucegi), calcare: Piatra Craiului şi din roci metamorfice: şisturi cristaline
(M. Leaota).
Munţii cei mai înalţi au fost acoperite de gheţari, urmele acestora sunt păstrate de circuri şi văi glaciare.
Munţii sunt abrupţi, însă culmile sunt netede ca un adevărat podiş, numit de aceea Podul Bucegilor. Pe acest podiş întâlnim stânci
în formă de ciuperci: Sfinxul sau Babele, formate în urma acţiunii a îngheţului şi dezgheţului, a ploilor si vânturilor puternice.
În rocile calcaroase s-au format peşteri (Peştera Ialomiţei şi Dâmbovicioarei) şi chei (Cheile Tătarului şi Dâmbovicioarei).
Din această grupă fac parte: Munţii Bucegi (Bucsecs-hg.), Leaota (Leaota-hg.) şi Piatra Craiului (Királykő). Între Munţii Leaota şi
Piatra Craiului se găseşte Culoarul Rucăr-Bran (Törcsvári-szoros).
Această grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC,cu precipitaţii de peste 1000 mm,
iar vânturile dominante sunt cele vestice.
 Din Munţii Bucegi izvoreşte râul Ialomiţa, iar Prahova şi Dâmboviţa limitează grupa la vest şi est. Dintre lacuri trebuie să amintim
cele antropice (L. Scropoasa si Bolboci de pe valea Ialomiţei).
Grupa Făgăraşului (Fogarasi-hegytömb)
Grupa Făgăraş se află în partea centrală a ţării, în jumatatea estică a Carpaţilor Meridionali, şi se desfăşoară de la valea Dâmboviţei
până la valea Oltului. În nord se învecinează cu Depresiunea Transilvaniei, iar in sud cu Subcarpaţii Getici.
În această grupă se găsesc cei mai înalţi munţi din ţară. Vârfurile depăşesc în Munţii Făgăraşului altitudinea de 2500 m (Vf.
Moldoveanu -2544 m, Negoiu 2535 m).
Munţii formează grupuri, masive muntoase.
Munţii sunt constituiţi din şisturi cristaline (roci metamorfice), şi au fost formaţi prin încreţirea scoarţei.
Munţii cei mai inalţi au fost acoperiţi de gheţari, urmele acestora sunt păstrate de circuri şi văi glaciare, în care sunt lacuri glaciare.
Culmile din M. Făgăraşului se caracterizează prin creste ascuţite.
Grupa Făgăraşului cuprinde două culmi: Munţii Făgăraşului (Fogarasi-havasok) spre nord, şi Munţii Cozia, Frunţi, Ghiţu şi Iezer-
Păpuşa spre sud.
Pe valea Oltului se găseşte Depresiunea Loviştei între pasul Turnu Roşu (Vöröstoronyi-szoros) si pasul Cozia.
Aceasta grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC,cu precipitaţii de peste 1000 mm,
iar vânturile dominante sunt cele vestice).
Râurile care izvoresc din această grupă sunt: Dâmboviţa, Argeşul si afluenţii săi, iar în vest se limitează cu Oltul. Dintre lacuri
trebuie să amintim lacurile glaciare Bâlea, Avrig, Capra, Podragul, si cel de acumulare: L. Vidraru.
Grupa Parângului (Páring hegytömbje)
Grupa Parângului se află în partea centrală a ţării şi a Carpaţilor Meridionali, şi se desfăşoară de la valea Oltului până la valea Jiului.
În nord se învecinează cu Depresiunea Transilvaniei, iar în sud de Subcarpaţii Getici.
Vârfurile în general depăşesc altitudinea de 2000 m (vârful cel mai înalt este vf. Parângul Mare-2519 m-este al treilea ca înălţime
din Carpaţii românesti).
Grupa Parângului are cea mai mare întindere dintre grupele Carpaţilor Meridionali.
Munţii formează grupuri, masive muntoase.
Munţii sunt constituiţi din şisturi cristaline (roci metamorfice) şi pe alocuri din roci sedimentare (calcare), şi au fost formaţi prin
încreţirea scoarţei. În calcare s-au format chei şi peşteri ( Polovragi, Muierii).
Munţii cei mai înalţi au fost acoperiţi de gheţari, urmele acestora sunt păstrate de circuri şi văi glaciare, în care sunt lacuri glaciare.
Munţii sunt acoperiţi de păduri de răşinoase, iar în partea superioară se găsesc păşuni întinse.
Culmile pornesc radiar din M. Parângului: spre est se găsesc M. Căpăţânii, M. Lotrului, spre NE M. Cândrel, iar spre NV M.
Şureanu.
Pe valea Oltului se găseşte Depresiunea Loviştei între pasul Turnu Roşu şi pasul Cozia, iar pe valea Jiului Depresiunea Petroşani
între Pasul Lainici (Surduc) şi pasul Merişor.
Această grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC,cu precipitaţii de peste 1000 mm,
iar vânturile dominante sunt cele vestice).
Râurile care izvoresc din această grupă sunt: Lotru, Sadu, Cibin, Olteţ, Gilort şi Jiul de Est, iar în est se limitează cu Oltul. Dintre
lacuri trebuie să amintim lacurile glaciare (L. Gâlcescu), si cel de acumulare: L. Vidra.
Grupa Retezat-Godeanu (Retyezát-Godján-hegytömb)
Grupa Retezat-Godeanu se află în partea de vest a Carpaţilor Meridionali, şi se desfăşoară de la valea Jiului până la Culoarul Timiş-
Cerna. În nord se mărgineşte cu valea Bistrei şi Depresiunea Haţegului, iar in sud cu Subcarpaţii Getici si Podişul Mehedinţi.
Vârfurile în general depăşesc altitudinea de 2000 m (vârful cel mai înalt este vf. Peleaga-2509 m-este al patrulea ca înălţime din
Carpaţii româneşti, vf. Gugu-2291 m).
Grupa Retezat-Godeanu are formă triunghiulară, este delimitată de regiuni joase.
Munţii formează grupuri, masive muntoase.
Munţii sunt constituiţi din şisturi cristaline (roci metamorfice) şi roci sedimentare (calcare), şi au fost formaţi prin încreţirea
scoarţei.
Munţii cei mai înalţi au fost acoperiţi de gheţari, urmele acestora fiind păstrate de circuri si văi glaciare, în care sunt lacuri glaciare.
Munţii sunt acoperiţi de păduri de răşinoase, iar în partea superioară se găsesc păşuni întinse.
Pentru ocrotirea plantelor şi animalelor s-a creat rezervaţia Parcul Naţional Retezat.
Culmile pornesc radiar din M. Godeanu (Godján-hegység): spre SE se găsesc M. Vâlcanului, spre est M. Retezatului (Retyezát),
spre NE M. Ţarcului (Szárkő) iar spre SV M. Cernei (Cserna) şi M. Mehedinţi (Mehádiai-hegység).
Pe valea Jiului se găseşte Depresiunea Petroşani (Petrozsényi-medence) între Pasul Lainici (Surduc) şi pasul Merişor, iar între M.
Retezat si M. Poiana-Ruscă: Depresiunea Haţegului (Hátszegi-medence). În Culoarul Timiş-Cerna (Temes-Cserna-árok) întâlnim
Pasul Poarta Orientală (P. Domaşnea).
Aceasăa grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC,cu precipitaţii de peste 1000 mm,
iar vânturile dominante sunt cele vestice.
Râurile care izvoresc din această grupa sunt: Jiul de Vest, Râul Mare, Cerna, Motru, Tismana. Dintre lacuri trebuie să amintim
lacurile glaciare (L. Bucura, L. Zănoaga), şi cele de acumulare, construite pe râurile repezi.
Carpaţii Occidentali
Munţii Banatului
Munţii Banatului se află in partea SV a ţării şi în sudul Carpaţilor Occidentali, şi sunt cuprinşi între valea Dunării, culoarul Timiş-
Cerna şi Dealurile de Vest.
Munţii Banatului se caracterizează prin înălţimi mici (sunt cei mai scunzi în cadrul Carpaţilor româneşti). Vârfurile cele mai înalte
depăşesc 1200 m (cea mai mare înălţime are vârful Semenic din Munţii Semenic - 1446 m).
Munţii Banatului sunt foarte fragmentaţi, se caracteizează prin depresiuni şi culoare largi.
Munţii sunt formaţi din diferite roci: sedimentare, metamorfice, se poate vorbi despre un adevărat mozaic de roci.
În rocile calcaroase s-au format chei (Cheile Nerei, Caraşului, Bârzavei, Peştera Comarnic şi Defileul Dunării- fiind cel mai lung
defileu din Europa).
 Munţii Banatului cuprind două culmi mai înalte în est: Munţii Semenicului-1446 m (Szemenik-hegység), si Munţii Almăjului-vârful
Svinecea Mare-1224 m (Almás-hegység). Mai la vest munţii sunt mai scunzi: Munţii Aninei (Anina-hegység), Munţii Locvei (Lokva-
hegység) şi Munţii Dognecei (Dognácska-hegység).
Între M. Semenicului şi M. Almăjului se află Depresiunea Almăjului (Bozovici), iar între M. Aninei şi Dognecei Depresiunea Caraş-
Ezeriş. Dintre pasuri şi trecători trebuie să amintim P. Poarta Orientală şi Defileul Dunării.
Această grupă se caracterizează printr-un climat montan cu influenţe submediteraneene (temperatura medie anuală este sub 8oC în
munţi mai înalţi, 8-10o în munţii mai scunzi, şi peste 11oC în Defileul Dunării, cu precipitaţii de 700-1000 mm, iar vânturile dominante
sunt cele vestice).
Din Munţii Banatului izvoreşte râul Nera, Timiş, Bârzava.
Muntii Poiana-Ruscă
Munţii Poiana Ruscă se află în partea centrală a Carpaţilor Occidentali, şi sunt cuprinşi între valea Bistrei şi Valea Mureşului.
Munţii Poiana-Ruscă se caracterizează prin înălţimi mici (sunt cei mai scunzi în cadrul Carpaţilor româneşti). Vârfurile cele mai
înalte depăşesc 1200 m (cea mai mare înălţime are vârful Padeşu - 1374 m).
În subsol se găsesc cele mai importante zăcăminte de fier si marmură din ţara noastră.
Munţii sunt formaţi din diferite roci: sedimentare, metamorfice, se poate vorbi despre un adevărat mozaic de roci.
Această grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC în munţi mai înalţi, 8-10o în zonele
mai joase, cu precipitaţii de 700-1000 mm, iar vânturile dominante sunt cele vestice).
Din Munţii Poiana-Ruscă izvoreşte râul Bega.
Munţii Apuseni
Munţii Apuseni se află în partea V a ţării şi în nordul Carpaţilor Occidentali, şi formează grupa care închide spre vest arcul carpatic.
Sunt cuprinşi între valea Mureşului în sud, Dealurile de Vest în vest, Valea Barcăului în nord şi Depresiunea Transilvaniei în est.
Munţii Apuseni se caracterizează prin înălţimi mici, dar cele mai mari în cadrul Carpaţilor Occidentali. Vârfurile cele mai înalte
depăşesc 1800 m (cea mai mare înălţime are vârful Bihor din Munţii Bihor - 1849 m).
Munţii Apuseni sunt foarte fragmentaţi, se caracterizează prin depresiuni ("depresiuni-golf") si culoare largi.
Munţii sunt formaţi din diferite roci: sedimentare (calcare), metamorfice, vulcanice se poate vorbi despre un adevărat mozaic de
roci.
În rocile calcaroase s-au format chei (Cheile Turzii) şi peşteri: P. Scărişoara (cu gheţar subpământean), Cetăţile Ponorului, P.
Urşilor, P. Meziad, P. Vâţntului, cursuri subterane, izbucuri.
Munţii sunt abrupţi, însă culmile lor sunt netede.
Munţii Apuseni cuprind Munţii Bihorului-1849 m (Bihari-havasok), Muntii Vlădeasa (Vlegyásza), Munţii Gilău (Gyalui-havasok),
Munţii Muntele Mare (Öreg-havas), Munţii Trascăului (Torockói-havasok), Munţii Metaliferi (Erdélyi-érchegység), Munţii
Zarandului (Zarándi-havasok), Munţii Codru-Moma (Béli-havasok), Munţii Pădurea Craiului (Királyerdő-hegység), Muntele Şes
(Réz-hegység), Munţii Meseşului (Meszes-hegység).
La marginea vestică a Munţilor Apuseni se găsesc Depresiunea Brad (Brádi-medence), Gurahonţ (Honctő-medence), Zarandului
(Zarándi-medence), Beiuşului (Belényesi-medence), Vad-Borod (Körösrévi-Bárodi-medence), iar în partea estică Depresiunea Huedin
şi Ţara Motilor. Dintre pasuri şi trecători trebuie să amintim P.Ciucea şi Defileul Mureşului.
Această grupă se caracterizează printr-un climat montan (temperatura medie anuală este sub 8oC în munţii mai înalţi, cu precipitaţii
de 700-1000 mm şi peste 1000 mm, iar vânturile dominante sunt cele vestice).
Din Munţii Apuseni izvoreşte râul Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede, Someşul Cald şi Someşul Rece, Arieşul, Ampoiul.
Dintre lacuri trebuie să amintim cele de acumulare, construite pe râurile repezi (L. Fântânele), lacurile carstice.
Podişul Transilvaniei
Depresiunea Transilvaniei este situată în centrul ţării şi a arcului carpatic. Este mărginit la est de Carpaţii Orientali, în sud de
Carpaţii Meridionali, iar în vest de Carpaţii Occidentali.
Altitudinea medie a depresiunii Transilvaniei este 500 m, înălţimi mai mari (700-800 m, până la 1000 m) întâlnim doar în dealurile
din partea estică.
Podişul Transilvaniei are aspectul unei depresiuni în interiorul arcului carpatic (de aici numele de depresiune), este legat de
regiunile exterioare prin văi, care au străpuns munţii (Someşul, Mureşul, Oltul).
Are un aspect deluros u numeroase alunecări de teren.
În trecutul geologic în locul podişului a fost o uriaşă depresiune care a fost acoperită de apă. Această depresiune a fost umplută cu
sedimente (nisipuri, argile, prundiş). Grosimea sedimentelor atinge câteva mii de m în unele zone. Datorită prezenţei sării aceste strate
de sedimente s-au boltit în partea centrală (astfel s-au format domuri, care conţin gaze naturale), iar pe margine sarea străpunge
stratele sedimentare (sarea se găseşte foarte aproape de suprafaţa, ex. Sovata, Praid, Ocna Sibiului).
Principalele resurse subsolice ale Podişului Transilvaniei sunt: gazul metan, sarea, apele minerale şi roci de construcţie.
Principalele diviziuni ale Podişului Transilvaniei sunt:
Zona submontană de pe marginea munţilor înconjurători, care este formată din dealuri şi depresiuni întinse ca: Depr.
Făgăraşului (Fogarasi-medence), Sibiului (Szebeni-medence), Culoarul Orăştiei (Szászvárosi-medence), Depr. Alba Iulia-Turda
(Erdélyi-hegyalja), Depr. Almaşului (Almás-medence), Depr. Iara, Depr. Odorhei, Depr. Praid-Sovata, etc.) În partea de est, odată cu
formarea Carpaţilor Orientali a fost cutat şi înălţat şi marginea depresiunii, şi astfel s-a format un relief asemănător Subcarpaţilor, cu
dealuri şi depresiuni, numit Subcarpaţii Transilvaniei.
Podişul Someşelor (Szamos-hátság) situat în NV depresiunii, la NV de Someşul Mare şi Mic.
Câmpia Transilvaniei (Erdélyi Mezőség) situat între cele două Someşe şi Mureşul-fiind regiunea cea mai joasă (400- 500 m).
Are un aspect deluros. Numele de câmpie provine din faptul că se găsesc întinse culturi agricole.
Podişul Târnavelor (Küküllők dombsága)este situat între Mureş şi Olt, şi este format din dealuri mai înalte (600 m). Această
depresiune se caracterizează printr-un climat temperat-continental de tranziţie (temperatura medie anuală este 8-11oC, cu precipitaţii
de 500-700 mm, iar vânturile dominante sunt cele vestice, cu influenţe oceanice).
Podişul Transilvaniei este traversat de râurile Someşul Mic şi Someşul Mare, Arieşul, Târnava Mică şi Târnava Mare, Olt,
Hârtibaciu. Dintre lacuri trebuie să amintim cele de acumulare (heleşteele) precum şi cele care au luat naştere în masive de sare (L.
Ursu de la Sovata, lacul de la Ocna Sibiului).
Dealurile de Vest
 Dealurile de Vest se situează în partea vestică a ţării. Se găseşte între Carpaţii Occidentali şi Câmpia de Vest, între valea Nerei şi a
Someşului.
Dealurile de Vest au altitudinile unor dealuri joase (200-300 m), doar rar depăşesc 300 m.
Regiunea constituie trecerea de la Carpaţii Occidentali şi Câmpia de Vest. Dealurile de Vest nu sunt continui, unele sectoare de
câmpie se învecinează direct cu munţi (de ex. În dreptul Munţilor Zarandului)
Dealurile de Vest s-au format prin acumularea unor depuneri de materiale transportate de râuri din munţi, sunt constituiţi deci din
nisipuri, pietrişuri, argile.
Principalele subdiviziuni ale Dealurilor de Vest sunt: Dealurile Banatului, dintre valea Nerei şi a Mureşului, unde cea mai
mare întindere au Dealurile Lipovei; Dealurile Crişene, dintre valea Mureşului si a Someşului; Dealurile Sălajului şi Crasnei, dintre
Someş şi Barcău.
Regiunea are un climat blând, de dealuri joase, cu influenţe oceanice şi submediteraniană (temperatura medie anuală este de 10 o-
11oC, cu precipitaţii de 600-700 mm).
Râurile cele mai importante care traversează Dealurile de Vest sunt: Timiş, Mureş, Crişurile şi Someşul.
Subcarpaţii Moldovei
Subcarpaţii Moldovei mărginesc Carpaţii Orientali pe partea exterioară, formează o zonă de trecere de la Carpaţii Orientali la
Podişul Moldovei. În nord se învecinează cu Valea Moldovei, în sud cu Valea Trotuşului, în vest cu Carpaţii Orientali, iar în est cu
Culoarul Siretului.
Sunt formaţi din dealuri înalte între 400-800 m (alt max. 911 m în Culmea Pleşului)Aceste dealuri au luat naştere prin
încreţirea scoarţei. Rocile predominante sunt: conglomerate, gresii, argile, nisipuri, pietrişuri şi marne, dispuse în structuri cutate.
Resursele naturale ale Subcarpaţilor Moldovei sunt sarea (Târgu Ocna) şi petrolul (Moineşti). Această parte a Subcarpaţilor este
formată din două şiruri paralele: una de de dealuri şi una de depresiuni.
Din această grupă fac parte a Subcarpaţilor fac parte: Depresiunea Neamţului, Depresiunea Cracău-Bistriţa, Depresiunea Tazlău,
Depresiunea Caşin şi Culmile Pleşului Dealurile Bistriţei şi Pietricica.
Subcarpaţii au un climat de dealuri (temperatura medie anuală este de 8 o-9oC, cu precipitaţii între 600-700 mm, cu influenţe
de ariditate, circuitul aerului este predominant nord-estică, bătând uneori Crivăţul).
Râurile care traversează Subcarpaţii Moldovei sunt: Moldova, Neamţ, Bistriţa, Trotuş.
Subcarpaţii de Curbură
Subcarpaţii de Cubură sunt cuprinşi între Valea Trotuşului şi Valea Dâmboviţei, la exteriorul arcului carpatic.
 Sunt formaţi din dealuri înalte între 400-800 m. Altitudinea maximă atinge la Măgura Odobeştilor (996 m).
Aceste dealuri au luat naştere prin încreţirea scoarţei
Rocile predominante sunt: conglomerate, gresii, argile, nisipuri, pietrişuri şi marne, dispuse în structuri cutate.
Dealurile şi depresiunile iau o dezvoltare mai mare (au cea mai mare lăţime), având un caracter submontan.
Resursele naturale ale Subcarpaţilor de Curbură sunt sarea, petrolul şi cărbunul.
Sunt renumite livezile şi podgoriile regiunii. Trebuie manitite fenomenele naturale "vulcanii noroioşi" şi "focurile vii"
Din această grupă fac parte a Subcarpaţilor fac parte: Depresiunea Vrancei, Depresiunea Chiojd, Depresiunea Vălenii de Munte,
Depresiunea Câmpina, Depresiunea Dumitreşti şi Depresiunea Policiori, iar dintre dealuri trebuie să amintim Măgura Odobeşti, D,
Istriţa, Dealul Mare , etc..
Subcarpaţii au un climat de dealuri (temperatura medie anuală este de 8o-9oC, cu precipitaţii între 600-700 mm, cu influenţe
de ariditate, circuitul aerului este predominant nord-estică, bătând uneori Crivăţul).
Râurile care traversează Subcarpaţii de Cubură sunt: Trotuş, Putna, Milcov, Râmnicul, Sărat.
Subcarpaţii Getici
Subcarpaţii Getici mărginesc Carpaţii Meridionali pe partea exterioară, formează o zonă de trecere de la Carpaţii Meridionali la
Podişul Getic. Subcarpaţii Getici sunt cuprinşi între Valea Dâmboviţei şi Valea Motrului. În nord se învecinează cu Carpaţii
Meridionali, iar la sud cu Podişul Getic.
Sunt formaţi din dealuri înalte între 400-800 m (alt max. 1018 m în Măgura Măţău)Aceste dealuri au luat naştere prin
încreţirea scoarţei. Rocile predominante sunt: conglomerate, gresii, argile, nisipuri, pietrişuri şi marne, dispuse în structuri cutate.
De la est spre vest şirul depresiunilor se lărgeşte tot mai mult. În sudul depresiunilor se află câteva dealuri, numite muscele. Pe
plan economic sunt importante livezile şi podgoriile regiunii, iar în subsol se găseşte sare, petrol şi cărbuni.
Subcarpaţii Getici sunt împărţiţi în următoarele subdiviziuni: Depresiunea Câmpulung, Depresiunea Târgu Jiu., măgura Măţău,
dealul Bran.
Subcarpaţii au un climat de dealuri (temperatura medie anuală este de 8o-9oC, cu precipitaţi între 600-700 mm, iar în V se
simt influenţe submediteraneene).
Râurile care traversează Subcarpaţii Getici sunt: Olt, Olteţ, Gilort, Argeş, Dâmboviţa, Motru.
Podişul Getic
Podişul Getic se găseşte în partea SV a ţării, şi se margineşte cu Subcarpaţii Getici şi Podişul Mehedinţi (la nord), cu Dunărea (la
vest), cu Câmpia Româna (la sud) şi valea Dâmboviţei (la est).
Altitudinile scad de la nord (600 m) la sud (200 m), având o altitudine medie de 400-450 m. Râurile care travesează acest podiş
(Oltul, Argeşul, Jiul şi afluenţii lor) au fragmentat acest podiş. Astfel au luat naştere nişte dealuri alungite sau nişte platfome întinse.
Este constituit din roci sedimentare: nisipuri, argile, pietrişuri.
Este o zonă agricolă importantă în ţară. Principalele resurse subsolice sunt: petrolul şi gaze naturale (Ţicleni, Băbeni), cărbune
(Rovinari).
Principalele diviziuni ale Podisului Getic sunt: Platforma Cândeşti, Platforma Argeşului, Platforma Cotmeana, Platforma Olteţului,
Platforma Jiului şi Platforma Huşniţei.
Podişul Getic este caracterizat printr-un climat de dealuri joase, chiar de câmpie (temperatura medie anuală este de 9 o-10oC, cu
precipitaţi între 600-700 mm, bătând frecvent Austrul din sud-vest, deci cu influenţe submediteraneene).
Podişul Mehedinţi
Podişul Mehedinţi este cuprins între Motru şi Dunăre, în continuarea Subcarpaţilor.
Altitudinea medie este de500-600 m şi este alcătuit din roci tari (şisturi cristaline, calcare), având un relief tipic carstic, cu chei şi
peşteri. Cel mai cunoscut dintre aceste este Peştera Topolniţa.
 Climatul regiunii este blândă, cu influenţe submediteraniene.

Podişul Moldovei
Podişul Moldovei este cea mai întinsă unitate de podiş din România, este situat în partea NE a ţării, şi este mărginit de Obcinele
Bucovinei şi Subcarpaţii Moldovei la vest, de Câmpia Româna la sud, râul Prut la est, şi graniţa de nord a ţării la nord.
Are altitudini de 200-600 m, mai ridicată în Podişul Sucevei, mai coborâtă în Câmpia Moldovei.
Este o regiune de podiş, format din dealuri mai mult sau mai puţin înalte. În fundament se găsesc cele mai vechi roci din România,
care sunt acoperite cu strate sedimentare: argile, conglomerate, nisip, gresii. Stratele sedimentare sunt dispuse orizontal sau au o
anumită înclinare, unde apar forme de relief abrupte, numite cueste (Coasta Iasilor).
Din Podişul Moldovei fac parte:
Podişul Sucevei, în NV, format din roci mai tari, unde se găseşte o importantă zonă pomicolă a ţării;
Câmpia Moldovei (Jijiei), în NE, dezvoltat pe un strat argilos, deci cu dealuri joase, numeroase iazuri, este subunitatea cea mai joasă
din Podişul Moldovei (200-300m);
Podişul Bârladului, în partea central-sudică, cu înălţimi, care scad de la nord (500m) la sud (200 m).
Culoarul Siretulu între Subcarpaţi şi Podişul Bârladului
Regiunea are un climat răcoros şi umed (temperatura medie anuală este de 8 o-10oC, cu precipitaţii între 500-600 mm, iar vânturile
dominante sunt cele estice, nord-estice, deci cu influenţe de ariditate).
Râurile care traversează podişul sunt: Siretul, Bârladul, Prutul şi afluenţii săi. Tot aici se găsesc numeroase iazuri (Dracşani).
Podişul Dobrogei
Podişul Dobrogei este situat în SE ţării, şi se mărgineşte cu Dunărea (la nord şi vest), cu Marea Neagră (la est) şi graniţa sudică a
ţării (la sud).
Podişul Dobrogei se caracterizează prin altitudini mici, cele mai mari abia depăşesc 400 m (Vf. Greci - 467 m)., în zona centrală şi
sudică sub 200 m, chiiar 50 m).
În partea nordică a podişului relieful se caracterizează prin dealuri joase, care au înfăţişarea unui relief îmbătrânit. Aici se găsesc
porţiuni din lanţuri muntoase foarte vechi. Din timpul orogenezei caledoniene s-au păstrat şisturile verzi din Podişul Casimcei, iar din
cea hercinică granitele din Munţii Măcinului  În sud relieful este neted, format din calcare şi gresii, care este acoperit de un strat gros
de loess.
Aici a fost construit Canalul Dunărea-Marea Neagră.
Subdiviziunile Podişului Dobrogei: Masivul Dobrogei de Nord (cu Munţii Măcinului, Dealurile Niculiţelului, Dealurile Tulcei,
Podişul Casimcei şi Depresiunea Nalbant) şi Podişul Dobrogei de Sud (zona litorală, Podişul Medgidiei, Podişul Oltinei şi Podişul
Negru-Vodă).
Are o climă de câmpie, iar în N o climă de dealuri joase, cu influenţe de ariditate şi pontice. Temperatura medie anuală este între 10-
11 C , Chiar peste 11C pe litoral, cu precipitaţii de 400 mm, iar dintre vânturi trebuie să amintim Crivăţul.
Dintre râuri trebuie să amintim Casimcea, Taiţa şi Teliţa, Slava, Dintre lacuri cele mai importante sunt lagunele şi limanele.
Câmpia Română este situată în sudul ţării, de-a lungul Dunării. La nord este mărginită de Podişul Getic, Subcarpaţii Curburii şi
Podişul Moldovei, iar la est, sud şi vest de Lunca Dunării.
Are o altitudină cuprinsă între 5-300m. Regiunea are o uşoară înclinare spre sud-est, care este indicată şi de cursul râurilor.
S-a format pe locul unui fost lac întins prin umplerea acestuia cu sedimente aduse de râuri. Suprafaţa câmpiei este acoperită cu loess,
mi gros în E, şi pe alocuri nisipuri.
În cadrul Câmpiei Române se disting: câmpii înalte (200-300 m), câmpii de coborâre şi câmpii orizontale, netede. Este cel mai mare
grânar al ţării.
Câmpia Română se împarte în următoarele subdiviziuni:
Câmpia Olteniei în V cu C. Blahniţei, C. Băileştilor şi C. Romanaţilor
Sectorul central care cuprinde Câmpia Piteştilor, Câmpia Boianului, Câmpia Găvanu-Burdea, Câmpia Burnazului, Câmpia Vlăsiei,
Sectorul estic cu Câmpia Bărăganului, Câmpia Siretului Inferior.
Câmpia are un climat de câmpie (temperatura medie anuală este de 11o-12oC, cu precipitaţii sub 500 mm, cu influenţe
submediteraneene şi de ariditate).
Râurile cele mai importante ale Câmpiei Române sunt: Jiu, Olt, Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa). Dintre lacuri trebuie să
amintim crovurile, lacurile sărate precum şi limanele.
Câmpia de Vest
Câmpia de Vest este regiunea cea mai vestică a ţării. Ea este cuprinsă între Dealurile de Vest şi graniţa vestică a ţării. În nord
începe cu valea râului Tur, iar în sud, se termină la graniţa cu Iugoslavia.
Are o altitudine caracteristică regiunilor de câmpie. Altitudinea medie este de 100 m, altitudinea maximă este doar 143 m
în Câmpia Vingăi.
S-a format pe locul unui fost lac întins prin umplerea acestuia cu sedimente aduse de râuri. În cadrul Câmpiei de Vest se
disting: câmpii înalte (Câmpia Vingăi), câmpii joase (din lungul râurilor) şi câmpii orizontale, netede. Râurile au un curs rătăcitor,
producând foarte des inundaţii. Este una dintre cele mai importante regiuni agricole ale ţării.
Clima regiunii este de câmpie (temperatura medie anuală este de 11 o-12oC, cu precipitaţii sub 500 mm, vânturile dominante
sunt cele vestice cu influenţe oceanice).
Râurile care traversează câmpia de Vest sunt: Someşul, Crişurile, Mureşul, Bega, Timişul. Dintre lacuri trebuie amintite
iazurile (Cefa).
BAZINELE HIDROGRAFICE
Bazinul hidrografic Arges este situat in sudul Romaniei si este delimitat la nord de Muntii Fagaras si la sud de fluviul Dunarea.
Bazinul hidrografic Arges se invecineaza la nord si vest cu bazinul hidrografic Olt, la vest cu bazinul hidrografic Vedea si la est cu
bazinul hidrografic Ialomita. Este situat intr-o regiune foarte bine populata (peste 3,3 milioane locuitori in zonele urbane si rurale) si
dezvoltata (industrie, agricultura, paduri si resurse naturale) din tara. Bazinul Arges este unul dintre cele mai importante bazine
hidrografice din Romania datorita potentialului foarte ridicat de producere a energiei si alimentare cu apa.
Relief
Bazinul hidrografic Arges este caracterizat printr-o mare diversitate de forme de relief, de la campii (repezentand 64% din suprafata
 bazinului) la dealuri (28%) si munti (8%), dupa cum urmeaza:
- Campii joase, pana la 100 m altitudine; Campia Dunarii, Argesului si Dambovitei situate in partea de sud a bazinului.
- Zona de deal cu altitudini intre 600 m si 1200 m; Piemont Getic in partea centrala a bazinului.
- Zona de munte cu altitudini pana la 2500 m; Muntii Fagaras in partea de nord, Muntii Piatra Craiului in partea de nord est si Muntii
Bucegi in partea de vest a bazinului.

Utilizarea terenului si vegetatia

In bazinul hidrografic Arges, utilizarea terenului nu este uniform distribuita datorita diversitatii formelor de relief, cuverturii vegetale
si dezvoltarii economice.

In prezent, suprafata bazinului este:

• 27% acoperita cu paduri,
• 62% utilizata in agricultura: culturi cerealiere, legumicole, fructifere, fanete si pasuni si cresterea animalelor si
• 11% ocupata de localitati si ape (rauri, lacuri si acumulari).

In concordanta cu formele de relief ale bazinului, se intalneste vegetatia de stepa in zonele de campie si in general, padurile de foioase
si conifere, si unori combinatii, depinzand de altitudine acopera zonele de deal si munte.
Geologie

Rocile cristaline si calcaroase sunt predominante in masivul nordic al Muntilor Fagaras, in timp ce in masivul sudic predomina
micasisturile, amfibolite si gresii.
O mare diversitate de roci sedimentare (argila, calcar, nisip si pietris) pot fi intalnite in zonele de deal si campie ale bazinului (asa
numitele "depozite de Candesti" si "depozite de Fratesti").

Clima
In bazinul hidrografic Arges, clima este temperat-continentala, rece si ploioasa in zonele de munte (cu pierderi mici prin evaporatie),
uscata si calduroasa in zonele de campie (cu pierderi semnificative prin infiltratie si evaporatie).

Hidrografia - resursele de apa - reteaua hidrografica

Sursele si resursele de apa
Bazinul hidrografic Arges dispune de bogate resurse de apa, suficiente pentru principalii utilizatori din zona, dar neuniform distribuite
in timp si spatiu. Principalele surse de apa din bazinul Arges sunt apele de suprafata, reprezentate de rauri si lacuri de acumulare si
apele subterane (freatice si de mare adancime).
Reteaua hidrografica a raului Arges
Raul Arges este un important rau interior ce izvoraste din Muntii Fagaras (avand doua izvoare, paraurile Capra si Buda), curge in
directie sudica intersectand o zona muntoasa, campii inalte si joase, si in final se varsa in fluviul Dunarea langa Oltenita, la sud de
Bucuresti.

Raul Arges are lungimea de 340 km si suprafata totala a bazinului de receptie este de 12,550 km2. Principalii afluenti ai Argesului
sunt Valsan, R. Doamnei, R. Targului si Dambovita pe partea stanga a bazinului si Neajlov pe partea dreapta. Dambovita strabate
capitala Romaniei printr-un canal construit in perioada 1987-1989.

Baziul hidrografic Ialomita

Limita bazinului hidrografic Ialomița, în zona superioară (cumpăna apelor) o constituie crestele masivelor muntoase Leota, Bucegi,
Clăbucet și Ciucaș din Carpații Meridionali și dealurile subcarpatice. În zona inferioară, delimitarea bazinului hidrografic Ialomița
este realizată la vest și sud de înălțimile din Câmpia Vlăsiei și Moștiștea, iar spre nord de culmea Istriței și slabele denivelări din
Câmpia Bărăganului.
Rețeaua hidrografică a râului Ialomița se caracterizează prin regimuri de scurgere variate : permanent - caracteristic râurilor de munte
; semipermanent sau temporar - pentru râurile din zona de câmpie.

Afluenții principali
Afluenții principali ai Ialomiței sunt:
 Prahova (176 km/3150 km² )
 Cricovul Sărat (80 km/609 km²)
 Cricovul Dulce (69 km/579 km²).
Ialomița este afluent de ordinul I (de stânga) al Dunării.
Suprafața totală a lacurilor naturale din bazinul hidrografic Ialomița este de 1.982 ha, principalele lacuri fiind Lacul Strachina, Amara,
Fundata, Iezer și Bentu.
Bazinul hidrografic Ialomița cuprinde părți din județele: Dâmbovița, Prahova, Buzău, Brăila, Ialomița și Ilfov și se învecinează cu
bazinele hidrografice de ordinul I: Olt, Siret, Argeș și Dunăre.

Bazinul Hidrografic Siret

Bazinul hidrografic Siret este situat în partea de est - nord-est a ţãrii fiind cel mai mare bazin hidrografic de pe teritoriul României.
Râul Siret este cel mai important afluent al Dunării, având un debit mediu multianual la vărsare, de cca. 250 mc/s şi reprezintă cel mai
mare bazin hidrografic de pe teritoriul României. Bazinul hidrografic al râului Siret are o suprafaţă totală de 44.811 km2 . Spaţiul
hidrografic Siret se învecinează la vest cu bazinele Someş- Tisa, Mureş şi Olt, la sud cu bazinele Ialomiţa – Buzău , iar la est cu
bazinul Prut.
Relief
Din punct de vedere geografic acest spaţiu hidrografic, de formă alungită, se încadrează între meridianele : 24050' E şi 28000' E şi
paralele de : 45005' N şi 48015' N.
Relieful spatiului hidrografic Siret scade ca înălţime pe toată lungimea bazinului, de la vest la est, marile unităţi de relief fiind bine
individualizate.
lanţul muntos al Carpaţilor Orientali care cuprinde:
zona cristalino-mezozoică ( cu munţii Maramureş, Rodnei - vf. Pietrosu 2305m,
Suhard, Bistriţei, Rarău, Hăghimaş)
zona vulcanică a masivului Călimani (vf. Ciucului 2100 m)
zona de fliş (Obcinele Mestecăniş ,Feredeu si Obcina Mare, munţii Stânişoarei,
masivul Ceahlău - vf. Toaca 1908 m, Tarcăului, Nemirei, Vrancei, etc.)
Subcarpaţii Moldovei şi de curbură care încep la sud de cursul raului Moldovei şi se caracterizează prin :
sunt formaţi din aceleaşi roci cutate, dar mai fialbile decat cele din munti;
sunt formati dintr-un aliniament de culmi( Plesul, Margineni, Pietricica Bacau) care marginesc la est o suita de depresiuni
(Neamţului, Cracău-Bistriţa, Tazlău, Caşin);
Podişul Central Moldovenesc , o unitate tipica de platformă, care ocupa tot spaţiul din faţa Carpaţilor Orientali şi subcarpaţilor, până
la Prut şi se caracterizează prin :
formaţiuni geologice monoclinale, cu o inclinatie slabă spre sud - sud-est;
o reţea relativ densa de văi care a divizat podişul într-o serie de culmi cu profiluri asimetrice caracteristice;
Câmpia Siretului inferior care cuprinde marginea sudică mai coborâtă a Podişului Central Moldovenesc şi partea de nord - nord-est
a Câmpiei Române.

Modul de utilizare a terenului in cadrul bazinului hidrografic Siret este influenţat de condiţiile fizico-geografice existente, cat si de
principalele activităţi economice dezvoltate pe această suprafaţă.
Suprafeţele ocupate de păduri şi arbuşti sunt predominate (58,29 %), sunt dezvoltate pe suprafeţe compacte si extinse, in zonele cu
relieful înalt. Astfel, luciile de apa ocupa un procent de 0,59 %, iar zonele umede ocupa un procent de 0,08 %.
Clima
Spaţiul hidrografic Siret , prin aşezarea sa , se caracterizeaza printr-un climat temperat cu influenţe continentale tot mai accentuate . In
partea vestică predomină climatul de munte, iar în partea de sud se fac simţite influenţele climatului de stepă.
Precipitaţiile medii multianuale descresc din zona montană înaltă spre zona de câmpie şi chiar spre văile din aceleaşi zone şi de la est
la vest. Temperaturile medii multianuale cresc pe măsura scăderii altitudinii de la nord la sud

BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI OLT

Spatiul hidrografic Olt este situat in partea centrala si de sud a tarii, fiind cuprins intre Carpatii Orientali si podisul Tarnavelor in zona
superioara si Carpatii Meridionali, dealurile subcarpatice si Campia Dunarii, in zona inferioara. Spatiul hidrografic Olt are o suprafata
de 24 050 Kmp, reprezentand o pondere de 10,1% din suprafata totala a tarii .
Se invecineaza cu bazinele Siret, Ialomita – Buzau si Arges – Vedea la est, Dunarea la Sud, Mures la nord si Jiu la vest.

Din punct de vedere administrativ, bazinul hidrografic Olt ocupa integral sau aproape integral judetele Valcea (100%), Brasov (93%),
Covasna (81%) si partial judetele Harghita (39%), Sibiu (48,4%), Olt (60,3%), Dolj (11,9%), Gorj (1,6%) , Arges (11%) si Teleorman
(0,7 %).

Caracterul fragmentat al reliefului in bazinul hidrografic Olt, se manifesta prin prezenta a numeroase forme de relief , incepand cu
marile inaltimi muntoase care includ in interiorul lor largi depresiuni intracarpatice si terminand cu regiunile joase de campie.
Raportate in procente, suprafetele ocupate de aceste forme de relief sunt : 30% munti, 53% dealuri, 17% campie. In figura 2.2 sunt
reprezentate principalele unitati de relief.

Caracterul fragmentat al reliefului in bazinul hidrografic Olt, se manifesta prin prezenta a numeroase forme de relief , incepand cu
marile inaltimi muntoase care includ in interiorul lor largi depresiuni intracarpatice si terminand cu regiunile joase de campie.
Raportate in procente, suprafetele ocupate de aceste forme de relief sunt : 30% munti, 53% dealuri, 17% campie. In figura 2.2 sunt
reprezentate principalele unitati de relief.
Parametrii climatici Din punct de vedere climatic, bazinul hidrografic Olt cunoaste o mare varietate, de la continental-moderata cu
influente atlantice in partea de nord a bazinului, la submediteraneene si continentale, in restul bazinului. Temperatura medie anuala
variaza intre 0° C (Balea Lac - Muntii Fagaras) si 10,9° C la Slatina si Caracal. Precipitatiile medii multianuale sunt cuprinse intre
1570 mm (inregistrati la Balea Lac) si cca. 500 mm la Targu Secuiesc, Slatina si Caracal.
Bazinul Hidrografic Prut - Prutul îşi are izvoarele în Carpaţii Păduroşi, pe teritoriul Ucrainei de pe versantul nord-estic al
culmii Cerna-Hora (sau Cerna Gora), de sub vârful Hoverla, la altitudinea de 2068 m. Prin intermediul Izvorului Căţelei, afluent al
Ceremuşului Alb Prutul îşi are izvoarele şi în România, în nordul ţării, între bazinele de ordinul I Tisa şi Siret.
Bazinul Prutului este situat în partea de sud-est a Europei, la contactul dintre Munţii Carpaţi în nord-vest, Podişul Moldovei în vest şi
Podişul Podolic în est. Până la vărsarea în fluviul Dunărea, Prutul fiind ultimul mare tributar al acestui fluviu, parcurge teritoriul a trei
state: Ucraina, Republica Moldova şi România.
În cadrul Europei bazinul Prutului ocupă extremitatea estică a bazinului Dunării în vestul bazinului Nistrului.
Rolul cel mai important în determinarea rezervelor de apă din lacuri şi a regimului hidrologic al acestora îl au factorii climatici.
Analiza distribuţiei temperaturii aerului, scoate în evidenţă că în nord – vestul podişului, ca şi pe cea mai mare parte a Câmpiei
Moldovei, urmare a condiţiilor favorabile acumulării aerului rece, temperatura scade sub –40C. Au existat însă şi ani când datorită
invaziilor frecvente de aer rece, de origine arctică, mediile termice ale lunii ianuarie au coborât la multe staţii sub - 100C. De aceea,
valorile amplitudinilor termice medii sunt mai mari în jumătatea sudică (25,20C), în partea centrală a podişului, în regiunile
depresionare sau de confluenţă a văilor principale (Huşi, Iaşi 24,80C). Amplitudinile medii permit încadrarea celei mai mari părţi ale
bazinului Prutului în regiunile cu amplitudini termice anuale mari (peste 24 – 250C) care corespund unui climat temperat tipic
continental.
Vara pot să apară perioade când temperatura scade sub 100C, iar iarna apar perioade călduroase, în timpul cărora temperatura urcă
peste 100C, producând dezgheţul şi topirea bruscă a stratului de zăpadă.
Bazinul Hidrografic Somes-Tisa
Intregul spatiu geografic al bazinului se caracterizeaza printr-o diversitate a formelor de relief de la munti si dealuri pana la formele
plate de campie.
Zona muntilor inalti – prezenti pe suprafete mai mari in partea de nord si sud al bazinului hidrografic (Muntii Maramuresului, Rodnei
si Gilau-Vladeasa) precum si in sud-estul bazinului (Muntii Calimani); sunt munti care depasesc 1800 m cu altitudinea maxima in vf.
Pietrosul Rodnei de 2303 m, cu un relief viguros si pante abrupte.
b) Zona muntilor mijlocii si josi – este reprezentata in partea de nord si nord-est de muntii de origine vulcanica Oas, Gutai, Tibles iar
in partea de sud-vest si vest de Muntii Meses si Plopis cu altitudini cuprinse intre 500-1400 m.
c) Zona podisului Somesan – se caracterizeaza printr-un complex de forme domoale, cu altitudini medii de 600 m, avand infatisarea
unor platforme valurite, cu frecvente forme de structuri monoclinale.
d) Zona de campie – reprezentata de campia Somesului este amplasata in partea de vest a spatiului hidrografic si are o usoara
inclinare de la sud-est la nord-vest; este alcatuita dintr-o portiune mai inalta (180-200 m), de fapt o campie piemontana cu interfluvii
largi si terase in evantai si o portiune mai joasa (115-125 m), reprezentata printr-o campie eluviala, inundabila, cu vai putini adanci si
albii parasite.
UTILIZAREA TERENULUI
In privinta utilizarii terenului (Fig.2.3.), in intregul spatiu hidrografic Somes-Tisa se remarca o distributie neuniforma a padurilor,
pasunilor, terenurilor arabile, terenurilor urbane si industriale, in functie de tipul de relief al zonelor respective.
Terenurile agricole sunt predominate in toate cele trei subbazine hidrografice: Tisa (51.9%), Somes (64.3%) si Crasna (72.1%).
Padurile ocupa o suprafata mai mare in subbazinul Tisei (42.8%), in celelalte subbazine
ponderea fiind sub 30% (Somes 28.3% si Crasna18.2%). Celelalte forme de utilizare a terenului, ocupa suprafete mai restranse din
totalul arealului. Zonele urbane impreuna cu luciul de apa au o pondere de cca. 7% din totalul suprafetelor.
CLIMA
Situarea spatiului hidrografic Somes-Tisa in nord-vestul tarii si pozitia sa fata de circulatia maselor de aer vestice si mai ales baltice
cu nuante oceanice, reprezinta factori semnificativi in evolutia si desfasurarea fenomenelor climatice si hidrologice. In consecinta,
bazinele hidrografice ale raurilor Tisa, Somes si Crasna au un climat temperat continental moderat cu nuante oceanice, fara variatii
exagerate de temperatura si precipitatii.
Modul de dispunere a marilor unitati de relief, determina cresterea temperaturii si scaderea cantitatilor de precipitatiii de la est spre
vest de la aprox. 00C in est si sud (in zona marilor inaltimi) pana la peste 90C in Campia Somesului, respectiv de la precipitatii medii
multianuale de 1200 mm/an in est la sub 600 mm/an in vest.