Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”

Facultatea de Management Militar

Programul de studii universitare de master: Managementul capabilităților organizaționale

Referat etică și integritate academică

Conducător științific Autor

Lect.univ.dr. Slt.
Gabriel MĂNESCU Moldovan Claudiu-Iosif
Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”
Facultatea de Management Militar
Programul de studii universitare de master: Managementul capabilităților organizaționale

Etica militară

Conducător științific Autor

Lect.univ.dr. Slt.
Gabriel MĂNESCU Moldovan Claudiu-Iosif

2
 Cuprins

1. Introducere ...................................................................................................... 4
2. Etica militară ................................................................................................... 4
2.1. Etica, definiție și sfera de cuprindere ....................................................... 5
2.2. Codul de conduită etică a personalului militar și civil contractual din
MApN................................................................................................................. 5
3. Decizia etică .................................................................................................... 7
4. Concluzii ......................................................................................................... 9
5. Bibliografie ................................................................................................... 10

3
 1. Introducere
Conceptele de etică și integritate academică se constituie ca o introducere
în metodologia cercetării științifice, pornind pe de o parte, de la realizarea
funcției preventive, aceea a evitării încălcării normelor de bună conduită
academică și, pe de altă parte, ajungând la însușirea sensurilor conceptelor cu
care aceasta operează, a tehnicilor și regulilor de bază în realizarea oricărui
proiect științific, astfel încât să nu se intre în conflict cu prescripțiile legii.
Practic, acest curs este gândit ca un curs de igienă a cercetării științifice și nu se
raportează numai la lucrările cu caracter științific ci, în egală măsură, tratează
problematica comportamentului etic în plan academic, subliniind importanța
integrității în general și a integrității academice în special (Ștefan, 2018).
Abordarea acestui domeniu științific este pluridisciplinară, incluzând
concepte care aparțin teoriei generale a dreptului, filosofiei, eticii, dreptului
proprietății intelectuale etc. iar metodologia documentării subiectului este
complexă, fiind rezultatul muncii de peste 9 ani de activitate didactică și de
cercetare științifică și include doctrină, legislație și practică (Ștefan, 2018). Un
rol important l-au avut în conceperea și redactarea cursului prezent: observația,
deducția și comparația în activitatea didactică, precum și receptivitatea la
nevoile reale ale studenților/ masteranzilor/ doctoranzilor care au întâmpinat și
întâmpină probleme legate de conceperea și redactarea unui proiect de cercetare
științifică, dar și legate de modul de comportament, astfel încât să respecte
regulile de etică și integritate academică în relațiile dintre studenți, studenți-
profesor etc.
În plus, studiul eticii și integrității academice se dorește a fi un instrument
de bune practici în cercetarea științifică, abordarea fiind extrem de ușor de
înțeles de către oricine, bazată pe un tipar anume, atât în ceea ce privește etica
cât și integritatea academică, respectiv: concept, valori, principii, reglementare
juridică, autonomia universitară, bune practici, sancțiuni, proceduri, organisme
statale implicate, drept comparat.

2. Etica militară

Ofiţerii au o etică profesională proprie. Ea acţionează ca o formă foarte

puternică de control social. Etica militară profesională este o înţelegere
împărtăşită a standardelor de conduită profesională şi personală pe care ofiţerii o
demonstrează în fiecare zi, pe timpul îndeplinirii tuturor îndatoririlor, în timp de
pace şi de război. Ea este determinată de cerinţele funcţionale ale instituţiei
militare, de tradiţiile acesteia, de încercările deosebite la care supune războiul pe
militari, de legile războiului şi, nu în ultimul rând, de cultura naţională.

4
 Componentele eticii profesională a ofiţerului sunt complexe şi
interdependente. În mod intenţionat, ea nu este codificată într-un document unic,
pentru că izvoarele ei sunt multiple. Esenţa crezului etic este înscrisă pe drapel
„Onoare şi patrie“ şi evidenţiată în deviza Academiei „Mereu împreună“. Etica
şi dinamica ei influenţează puternic atitudinile şi acţiunile corpului de ofiţeri. Şi
acest corp este cu adevărat profesionist numai în măsura în care membrii săi
învaţă, aderă, îşi asumă şi întăresc propria lor etică. (Uscoi, 2003)

2.1. Etica, definiție și sfera de cuprindere

Etica, noțiune care provine din limba greacă prin cuvântul ethos care se
traduce prin datină, obicei, conform dictionarului este "știința care se ocupă cu
studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare și cu rolul în viața
socială". În acest sens principala misiune a eticii este prescrierea de reguli
atât pentru conduita individuală, cât şi pentru organizarea socială a vieţii
morale.
În literatura de specialitate se distinge o etică în sens filosofic și în sens
cotidian. Astfel etica în sens filosofic cercetează problemele ei specifice din
perspectivă filosofică, adică aceea care vizează principiile fundamentale,
conceptele de bază ce se regăsesc sau ar trebui să se regăsească în orice domeniu
particular al gândirii și activității umane. În sens pragmatic, cotidian, etica are în
vedere orice corp real de credințe etice (cum este etica creștină) și care este
menit a fi nu doar o expunere și analiză a anumitor doctrine teoretice, ci și un
„ghid de viață practică”. (David E., Hudițeanu A., Macovei M, 1999)

2.2. Codul de conduită etică a personalului militar și civil contractual din

MApN

Codul de conduită etică a personalului militar și civil contractual din

Ministerul Apărării Naţionale, denumit, in continuare, Cod, reglementează
conduita etică in raporturile de serviciu ale acestuia si stabileşte principiile
fundamentale care dirijează activitatea din Armata României.
Prin implementarea Codului se urmărește (OMApN, 08.06.2004):
a) desfășurarea la cele mai înalte standarde de profesionalism a activității în
Armata României;
b) garantarea prevalării interesului public asupra oricăror alte interese;
c) creșterea încrederii societății civile in competența, seriozitatea,
promptitudinea si calitatea actului juridic, a activității de legiferare,
precum si a ansamblului de acțiuni desfășurate în interesul instituției
militare;
d) investirea cu un grad sporit de transparență a activităților aflate in sarcina
personalului care exercită funcții in Armata României;

5
 e) prevenirea consecințelor negative generate de nerespectarea prevederilor
prezentului Cod.

Pentru buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu și în scopul atingerii

obiectivului stabilit, personalul care exercită funcții in Armata României este
obligat să respecte următoarele principii:
a) integritatea – personalul iși exercită funcția cu onestitate, bună – credință
și responsabilitate și incoruptibilitate;
b) legalitatea – orice acțiune întreprinsă în conformitate cu cerințele funcției
trebuie efectuată în spiritul și în litera legii;
c) obiectivitatea – adoptarea unei atitudini imparțiale în rezolvarea
sarcinilor de serviciu;
d) egalitatea de tratament – nici un criteriu de discriminare bazat pe
naționalitate, sex, religie, vârsta sau de orice alta natură nu va influența
activitatea personalului din Armata României;
e) competența – atribuțiile de serviciu trebuie îndeplinite cu responsabilitate
si profesionalism prin aplicarea tuturor cunoștințelor, aptitudinilor,
precum si a experienței dobândite;
f) transparența – punerea la dispoziția tuturor celor interesați a proiectelor
de acte normative, în vederea amendării acestora in sens constructiv, sau
a informatiilor de interes public;
g) loialitatea – apararea prestigiului institutiei in care isi desfasoara
activitatea si ocrotirea interesului public prin orice mijloace, inclusiv
judiciare;
h) prioritatea interesului public – in indeplinirea atributiilor functionale,
personalul are indatorirea de a considera interesul public mai presus decat
interesul personal.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul este obligat să

respecte următoarele reguli de conduită (OMApN, 08.06.2004) :
a) să se conformeze dispozițiilor legale care se aplică statutului la care a
consimțit in mod deliberat, cu precadere aspectului referitor la
restrângerea exercițiului unor drepturi;
b) să respecte obligația morală de loialitate față de instituția publică
angajatoare și să apere, în fața terților, prestigiul acesteia;
c) să nu solicite sau să nu accepte cadouri, favoruri, servicii sau alte
avantaje, care pot influența imparțialitatea și corectitudinea în luarea unei
decizii sau efectuarea unei operațiuni în favoarea ofertantului, și să nu
accepte recompense suplimentare necuvenite pentru activitatea prestată;
d) să nu se prevaleze de informații și date la care are acces, datorită
serviciului, pentru a desășura el însuși sau prin alte persoane cărora

6
 acestea le sunt aduse la cunostință, activități de natura a genera obținerea
unor venituri necuvenite;
e) să nu realizeze acte si fapte producatoare de efecte juridice sau
generatoare de orice alte consecințe care afectează interesul instituției,
fără a dispune de un mandat special;
f) să nu se folosească de funcția deținută pentru a obține avantaje sau alte
beneficii personale;
g) să nu permită utilizarea numelui sau imaginii proprii in acțiuni publicitare
pentru promovarea unei acțiuni comerciale;
h) să promoveze o imagine favorabilă țării si instituției pe care o reprezintă
în cadrul organizațiilor internaționale, instituțiilor de invățământ,
conferințelor, seminariilor si al altor activități cu caracter internațional;

3. Decizia etică
Etica profesională ar putea fi înţeleasă în două sensuri: ca reflecţie etică
aplicată unui domeniu particular de activitate (profesiune) sau ca reguli stabilite
de un grup profesional pentru garantarea practicilor fiecărui membru al său,
reunite într-un cod, inclusiv codul deontologic al profesiunii. Lărgirea sensului
noţiunii de cod a dus la includerea în el şi a unor norme stabilite de organizaţii
exterioare profesiunilor, cum sunt de exemplu guvernele. Apare astfel problema
relaţiei dintre „public” şi „privat”, dintre profesionişti şi neprofesionişti.
Decizia etică e procesul (şi abilitatea) de a explora toate aspectele legate
de alegerea între mai multe acţiuni posibile, în funcţie de valorile morale
recunoscute ale organizaţiei, şi apoi de a cântări aceste opţiuni şi a recomanda
un anume curs al acţiunii.
Trăsăturile distinctive ale acestei metode de evaluare etică a unei
organizaţii sunt cel puţin patru (Gavrilescu, 2011):
• sunt metode mai proceduralizate, deci mai obiective; procedurile
sunt în general astfel concepute încât să fie asimilabile relativ uşor
şi să nu presupună cunoştinţe etico-filosofice speciale;
• se aplică la tranşarea unor probleme etice care au o mare importanţă
socială, economică şi politică – prin impactul asupra populaţiei şi
prin interesele financiare antrenate (acceptarea unor noi tehnologii,
dezvoltarea codurilor etice, adoptarea unor politici publice noi etc.);
• presupun un cadru de desfăşurare complex, care trebuie organizat
de specialişti şi care implică participarea unui număr mare de
persoane: grupuri de evaluare bine structurate, metode de decizie
diverse, tehnici de consensualizare, standarde de raportare a
rezultatelor etc.
• presupun o competenţă ştiinţifică în măsura în care problemele
evaluate nu sunt culese din agenda publică, ci din activitatea

7
 profesională a diferitelor organizaţii (ce consecinţe are folosirea
unor organisme modificate genetic, ce probabilităţi au aceste
consecinţe, care sunt părţile interesate etc.).

Pentru a reglementa aspectele și problemele de natură morală ale unei

organizaţii profesionale nu este suficientă elaborarea unui cod etic.
Aplicarea acestuia și transformarea organizaţiei într-una care înregistrează
performanţe etice presupune parcurgerea mai multor stadii : stadiul imoralităţii
(ar putea fi la fel de bine numit al amoralităţii întrucât instituţiile refuză să se
preocupe în orice formă de aspectele de natură etică, perpetuarea acestei situaţii
poate aduce prejudicii grave imaginii sau chiar viabilităţii firmei); stadiul
reactivităţii (presupune preocupări minimale și mai degrabă formale de
implementare a unor măsuri care să prevină sau să sancţioneze comportamentele
neetice, lipsesc însă mecanismele și instrumentele de aplicare, comisiile,
consiliile sau comitetele etice au mai degrabă un rol decorativ, structurile
administrative fiind cele care rezolvă în fapt în continuare situaţiile conflictuale
în care sunt implicate și conduite imorale – în această situaţie se pare că se
găsesc cea mai mare parte a organizaţiilor românești inclusiv Colegiul
Psihologilor din România; stadiul conformităţii etice implică în schimb un
angajament sincer al responsabililor organizaţiei pentru monitorizarea și
creșterea eficienţei managementului eticii, se înregistrează preocupări
consistente pentru sancţionarea și prevenirea comportamentelor inadecvate, în
fapt un angajament asumat în principal de către conducere pe calea
managementului etic și impus oarecum din exterior membrilor organizaţiei, care
nu participă la scrierea codurilor etice sau alcătuirea procedurilor de aplicare ale
acestora; stadiul integrităţii adaugă o asumare interiorizată a unor principii și
valori de către întreaga comunitate organizaţională, rolul principal revine tot
liderilor organizaţiei însă personalul este atras și implicat în constituirea setului
de valori alese de organizaţie pentru a se defini, ceea ce conduce la constituirea
integrităţii organizaţiei; alinierea totală este ultimul stadiu al moralităţii unei
organizaţii este atins abia atunci când misiunea, scopul și ţelurile sale particulare
ale sunt considerate drept parte integrantă a acesteia. Abia acum
comportamentului etic îi este atribuită importanţa strategică despre care se
vorbește în lucrările de etică aplicată de câteva decenii. Acest model comparativ
poate folosi conștientizării de către membrii unei organizaţii al locului în care se
află în drumul spre o organizaţie în care se practică un management etic adecvat,
însă acesta este doar punctul de pornire. (Rossouw & Vuuren, 2003).

8
 4. Concluzii

La baza exercitării profesiei de militar stau nu numai actele normative

care organizează profesia, care consacră statutul juridic al celor care o exercită,
ci şi anumite norme morale ce cuprind îndatoririle şi principiile de natură morală
care dau identitatea profesiei de militar a căror semnificaţie deosebită trebuie
apărată, altfel, dacă cei care exercită acea profesie renunţă la ele, se erodează
profesia, în ansamblul ei.
Etica militară explică natura serviciului onorabil pentru armată, atât ca
instituție, cât și ca profesie, în realizarea misiunii. Aceasta exprimă standardul și
așteptările tuturor ca militarii să ia decizii corecte și să întreprindă acțiuni
oportune în desfășurarea misiunii, îndeplinirea obligațiilor și în toate aspectele
vieții noastre.
Se poate observa din cele afirmate până acum că mecanismul cheie în
formarea conformităţii etice a unei organizaţii este reprezentat de metodele de
decizie etică. Deși numeroase și eterogene însușirea acestora este singura
modalitate de formare în practica responsabililor de managementul etic a unor
deprinderi constante și a unor abilităţi de evaluare și judecare morale autonome
și nearbitrare. Codurile etice au rolul de a specifica regulile, normele
deontologice prin care organizaţia va transpune în comportamentul membrilor
săi valorile către care aspiră.

9
 5. Bibliografie

1. David E., Hudițeanu A., Macovei M., (1999). Etică și deontologie militară.
Sibiu: Editura Academiei Trupelor de Uscat
2. Gavrilescu, L. ( 2011). Decizia etică: dificultăți și provocări, Academia
Română – Filiala Iaşi.
3. Rossouw G., & van Vuuren L., (2003). Modes of Managing Morality: A
Descriptive Model of Strategies for Managing Ethics, Journal of Business
Ethics.
4. Uscoi N. (2003). Responsabilitățile etice ale profesiei de ofițer.
Sibiu:Anuarul Academiei Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu”.
5. Ștefan E. E., (2018). Etică și integritate academică, București: Pro
Universitaria.
6. Ordinul ministrului apărării nr. M 94 din 8.06.2004 privind aprobarea
codului de conduită etică a personalului nilitar și civil contractual din
Ministerul Apărării Naționale.

10