ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR

CURS

ETICĂ, DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ ŞI CARIERA

FUNCŢIONARILOR PUBLICI CU STATUT SPECIAL
DIN SISTEMUL ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE

LECTOR: ...............................

OBIECTIV FUNDAMENTAL:
Dezvoltarea relaţiilor etice în mediul profesional pentru reglementarea şi ghidarea
conduitei personalului.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
La finalul cursului, participanţii vor fi capabili:
- să conştientizeze şi să-şi formeze gândirea în termenii eticii;
- să-şi dezvolte un cadru de referinţă clar asupra eticii, aşa încât aceştia să aibă
criterii care să îi ajute să îşi aleagă poziţii etice pe care să le folosească ca şabloane
pentru analizarea situaţiilor practice;
- să ofere exemple de aplicare a principiilor etice, derivate din valori, aşa încât
angajaţii să înţeleagă relaţia dintre cele două şi nu doar să se adapteze la un set de
reguli noi;
- să conştientizeze importanţa adoptării unui comportament integru atât în activitatea
profesională cât şi în societate;
- să cunoască situaţiile în care intervine răspunderea disciplinară a personalului;
- să identifice atitudinile pe care le adoptă în activitatea profesională;
- să cunoască drepturile şi obligaţiile personalului din penitenciare;
- să înţeleagă situaţiile de incompatibilitate sau conflict de interese;
- să identifice modalităţile de promovare/evoluţie în carieră, raportat la funcţia pe care
o ocupă în cadrul organizaţiei;
- să cunoască aspectele importante referitoare la criteriile de evaluare a
performanţelor profesionale.

1
 ASPECTE ABORDATE:
1. Cadrul general de referinţă asupra eticii
2. Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare
3. Răspunderea funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar
4. Strategia anticoruptie. Consilierul pentru integritate
5. Drepturile şi îndatoririle personalului de penitenciare
6. Conflicte de interese şi incompatibilităţi
7. Evoluţia în carieră
8. Evaluarea performanţelor profesionale

DISTRIBUIREA PE ORE A TEMELOR:

Forme de desfăşurare/
Nr. număr de unităţi de
DENUMIREA TEMEI
Crt. învăţare*
Curs Seminar Total
Cadrul general de referinţă asupra eticii.
1. Codul deontologic al personalului din sistemul 2 - 2
administraţiei penitenciare
Răspunderea funcţionarilor publici cu statut special din
2. 1 - 1
sistemul penitenciar
Strategia anticoruptie. Consilierul de integritate
3. 2 - 2

Drepturile şi îndatoririle personalului de penitenciare.

4. 1 - 1
Conflicte de interese şi incompatibilităţi
Evoluţia în carieră.
5. 1 - 1
Evaluarea performanţelor profesionale
6. EVALUARE SCRISĂ 1 - 1
TOTAL UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 8 - 8
* o unitate de învăţare = 1 oră 30 min

METODE: expunere, dezbatere, studiu de caz, exerciţii practice

MATERIALE NECESARE:
- suport de curs;
- laptop, proiector, ecran;
- coli flipchart, markere;
- coli A4;

2
 BIBLIOGRAFIE:
1. Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din
Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată;
2. Ordinul ministrului justiţiei nr. 2794/C/2004, pentru aprobarea Codului deontologic al
personalului din sistemul administraţiei penitenciare;
3. Ordinul ministrului justiţiei nr. 2856/C/2004, pentru aprobarea Regulamentului privind
modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din
Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate;
4. Ordinul ministrului justiţiei nr. 1993/C/2014 privind organizarea si desfasurarea
activitatilor de prevenire a coruptiei in cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor
si unitatilor subordonate;
5. Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.478/C/2010, pentru aprobarea Regulamentului privind
condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea,
prin avansare în funcţie, trecerea agenţilor în corpul ofiţerilor şi din sursă externă, a
posturilor vacante de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare;
6. Ordinul ministrului justiţiei nr. 18/C/2009 privind criteriile pentru avansarea
funcţionarilor publici cu statut special într-o funcţie imediat superioară la aceeaşi
poziţie din statul de organizare şi funcţionare;
7. Ordinul ministrului justiţiei nr. 1792/C/2013 pentru aprobarea Criteriilor privind
evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut
special definitivi din sistemul administraţiei penitenciare;
8. Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal;
9. Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie.

Prezentul curriculum a fost elaborat în cadrul proiectului „Consolidarea

capacităţii sistemului penitenciar de dezvoltare a resurselor umane cu privire
la personalul din penitenciare”, în Programul RO 23 – „Servicii corecţionale
inclusiv sancţiuni non-privative de libertate”, finanţat prin Mecanismul
Financiar Norvegian 2009-2014.

3
 1. Cadrul general de referinţă asupra eticii

Etica, în sensul cel mai larg, reprezintă disciplina filosofică ce studiază acţiunile
umane, care includ atât intenţiile morale cât şi voinţa umană. Etica presupune abilitatea de
a ne alege comportamentul. Include abilitatea de a alege în acord cu proprii parametri
(etica subiectivă) şi de a tine cont de perspectiva celuilalt (etica intersubiectivă).
Deontologia profesională reprezintă studiul obligaţiilor morale şi al angajamentului
angajaţilor de a se comporta.
Etica reprezintă un cadru de referinţă general, care îl ghidează pe angajat spre
oferirea unor servicii profesionale şi care întotdeauna stă la baza practicii. Nu se limitează
la rezolvarea situaţiilor dificile şi problematice.
Etica este o disciplină care trasează explicit valorile fundamentale care îndrumă
gândirea şi comportamentul fiinţelor umane.
Valorile vin dintr-o perspectivă existenţială şi filozofică, sunt adevarate pentru toată
lumea şi contribuie la starea de bine a fiecăruia şi a celorlalţi. Sunt universale şi transced
normele culturale şi evolutia realizărilor personale.
Principiile etice îşi au originea în valori şi indică atitudinile care sunt de aşteptat pentru
a traduce valorile în activitatea profesională.
Atunci când vorbim destre etică, un anumit număr de noţiuni ne trec prin minte: cele
ale valorii, datoriei, moralei şi deontologiei. O valoare reprezintă acel ceva în care o
persoană crede: dragoste, dreptate, echitate, fidelitate, dar şi bogaţie, frumuseţe, forţă şi
chiar violenţă. Morala se referă la ceea ce este bine sau rău. Daca fidelitatea este o
valoare pozitivă în morala creştină, ea nu mai are semnificaţie în morala islamică, unde
este permis să ai mai mult de o soţie. Un grup poate valoriza violenţa, care moralmente
este condamnabilă.
Etica este un demers care studiază şi analizează condiţia umană. Care sunt principiile
ce trebuie respectate pentru a avea o condiţie ireproşabilă? A fura este un gest ilegal şi
imoral. A imprumuta bani de la un prieten este o conduită total acceptabilă pentru marea
masă a oamenilor, dar ea este foarte delicată pentru o personalitate politică, aceasta fiind
poate obligată a afectua câteva mici servicii în schimb.
Un cod etic poate enunţa, spre exemplu, cand oamenii nu trebuie să intre într-un
conflict de interese. Deontologia le impune cetăţenilor îndatoriri. Un cod deontologic
propune reguli stricte de urmat. În cazul precedent, codul deontologic poate genera o lege
prin care politicienilor le este interzis să împrumute bani altor/de la alte persoane.
Exercitarea funcţiei publice din sistemul administraţiei penitenciare se conduce după
următoarele principii:
a) supunerea deplină faţă de lege;
b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de
lege;
c) egalitatea şanselor, pe baza meritelor şi capacităţii profesionale;
d) responsabilitate şi imparţialitate;
e) eficacitatea în serviciul intereselor generale ale societăţii;
f) eficienţă în utilizarea resurselor;
g) ierarhia organizatorică şi funcţională.
Valorile etice în sistemul administraţiei penitenciare sunt: integritatea, obiectivitatea,
transparenţa, receptivitatea şi responsabilitatea profesională.

4
 Personalul din sistemul administraţiei penitenciare va promova şi va respecta
principiile şi valorile etice ale serviciului public în activitatea profesională şi în relaţiile cu
cetăţenii, precum şi măsurile legale referitoare la transparenţa decizională, conflictul de
interese şi incompatibilităţi.

2. Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare

Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare este

reglementat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2794/C/2004.
Codul deontologic stabileşte ansamblul normelor de conduită, valorile şi principiile
morale pe care funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are obligaţia să
le respecte în viaţa socială, pe întreaga durată în care deţine această calitate.
Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici din sistemul
administraţiei penitenciare sunt:
a) supunerea deplină faţă de lege;
b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de
lege;
c) egalitatea şanselor;
d) responsabilitate şi imparţialitate;
e) eficacitate în serviciul intereselor generale ale societăţii;
f) eficienţă în utilizarea resurselor;
g) ierarhia organizatorică şi funcţională.
Prin activitatea desfăşurată, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare
contribuie la apărarea ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare îşi asumă responsabilitatea
de a servi comunitatea, indiferent de dificultăţile profesiei, precum şi riscuri pentru ei şi
membrii lor de familie, referitoare la viaţă, integritate corporală, demnitate şi sănătate.
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare şi membrii de familie ai
acestora se bucură de protecţie potrivit legii.
Importanţa socială a activităţilor desfăşurate, natura atribuţiilor de serviciu care
implică îndatoriri şi riscuri deosebite, condiţiile specifice de muncă determinate de mediul
închis, gradul de periculozitate al persoanelor private de libertate, presiunile, ameninţările şi
stresul permanent conferă funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare un
statut special, care impune acestora obligaţia să respecte valorile etice stipulate în statutul
profesiei: integritate, obiectivitate, transparenţă, receptivitate şi responsabilitate
profesională.
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să dovedească
umanism, discreţie, stăpânire de sine, să dispună de abilităţi de comunicare, lucru în
echipă şi gestionare a situaţiilor conflictuale, precum şi deschidere pentru înţelegerea
problemelor sociale, culturale şi educaţionale ale colectivităţii în care îşi exercită profesia.
În îndeplinirea atribuţiilor profesionale funcţionarii publici din sistemul administraţiei
penitenciare au obligaţia:
a) să cunoască, să respecte Constituţia şi legile ţării şi să aplice dispoziţiile legale în
conformitate cu atribuţiile ce le revin, cu respectarea eticii profesionale;
b) să se comporte civilizat şi demn în toate împrejurările, să manifeste stăpânire de
sine, amabilitate, politeţe şi să vorbească respectuos şi decent, într-o manieră potrivită cu
funcţia pe care o deţin;

5
 c) să constituie exemple pentru subordonaţi, colegi şi persoanele private de libertate,
să creeze un climat corespunzător de muncă şi să contribuie la realizarea şi menţinerea
unei imagini pozitive a instituţiei;
d) să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, atribuţiile ce îi revin şi să
dovedească, în toate împrejurările, cinste, corectitudine, disciplină şi respect faţă de şefii
ierarhici, colegi şi subalterni;
e) să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să respecte întocmai
programul de muncă şi să folosească timpul de lucru, resursele materiale şi financiare ale
instituţiei în mod eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
f) să asigure ocrotirea bunurilor instituţiei şi să prevină producerea oricărui prejudiciu,
acţionând în orice situaţie ca buni gospodari;
g) să respecte prevederile legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii;
h) să nu interzică sau să nu împiedice exercitarea libertăţilor publice şi a drepturilor
sindicale ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare;
i) să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea
atribuţiilor de serviciu;
j) să respecte jurământul de credinţă depus cu ocazia numirii în funcţie;
k) să nu manifeste toleranţă faţă de abateri şi să informeze autorităţile abilitate cu
privire la infracţiunile de care au luat la cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau
în legătură cu serviciul, îndeosebi a actelor de corupţie;
l) să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict de interese privind
exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile legii.
În relaţiile cu persoanele private de libertate, funcţionarii publici din sistemul
administraţiei penitenciare au următoarele obligaţii:
a) să respecte şi să protejeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor
private de libertate, precum şi viaţa, sănătatea şi demnitatea acestora;
b) să prevină şi să se abţină de la orice acţiune care presupune discriminarea
persoanelor private de libertate sau a oricărei alte persoane pe temei de etnie, rasă,
naţionalitate, sex şi orientare sexuală, religie, limbă, opinie sau alte temeiuri;
c) să manifeste înţelegere faţă de problemele persoanelor private de libertate şi
respect pentru dreptul acestora la exprimarea opiniilor, în limitele regulilor de ordine şi
disciplină stabilite în penitenciar;
d) să acţioneze pentru influenţarea pozitivă a comportamentului persoanelor private
de libertate, atât prin exemplul personal, cât şi prin încurajarea acestora de a-şi asuma
răspunderea pentru faptele comise şi de a participa la activităţi specifice astfel încât, la
punerea în libertate, să se poată reintegra în societate;
e) să primească şi să soluţioneze, cu imparţialitate şi în termen legal, cererile,
sesizările şi plângerile persoanelor private de libertate sau ale altor persoane;
f) să sprijine persoanele private de libertate, în limita competenţelor profesionale,
pentru rezolvarea legală a problemelor juridice, sociale şi familiale pe care le au pe timpul
executării pedepselor pronunţate de instanţele de judecată, dovedind solicitudine şi
înţelegere.
În vederea reintegrării sociale a persoanelor private de libertate, funcţionarii publici
din sistemul administraţiei penitenciare colaborează cu instituţiile specializate ale statului,
organizaţiile neguvernamentale şi comunitatea locală şi solicită sprijinul familiei, rudelor şi
prietenilor, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare.
În cadrul relaţiei de parteneriat cu societatea civilă, funcţionarul public din sistemul
administraţiei penitenciare poate furniza membrilor acestora informaţii privitoare la legislaţia

6
în vigoare şi la activitatea sa profesională, în limitele competenţei ce îi revin şi fără a
dezvălui date şi informaţii clasificate, potrivit legii.
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să păstreze
secretul de stat şi de serviciu, precum şi confidenţialitatea informaţiilor sau a documentelor
care au acest caracter, în condiţiile legii.
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au obligaţia să se
conformeze dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să manifeste
preocupare şi interes pentru perfecţionarea nivelului de instruire profesională, acţionând
permanent pentru dezvoltarea abilităţilor necesare rezolvării unor situaţii deosebite, create
sau produse de către persoanele private de libertate ori de alte persoane.
Funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare le este interzis:
a) să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze actele de tortură sau orice formă
de tratament inuman ori degradant asupra persoanelor private de libertate;
b) să primească, să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru sine sau pentru
alte persoane, în considerarea calităţii oficiale, cadouri, bani, împrumuturi, orice alte valori
sau servicii;
c) să uzeze de calitatea sau de funcţia pe care o îndeplinesc pentru rezolvarea unor
interese de ordin personal ori pentru a constrânge, a intimida sau a înşela alte persoane în
scopul obţinerii unor privilegii, bunuri ori servicii;
d) să stabilească relaţii de afaceri ori de altă natură cu persoanele private de libertate,
cu persoane din lumea interlopă sau cunoscute a fi implicate în activităţi ilegale;
e) să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări care nu sunt de competenţa
lor ori nu le-au fost repartizate de conducătorii ierarhici;
f) să exercite activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile funcţiei publice
pe care o deţin şi să fie mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor
acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc;
g) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care sunt retribuiţi, cu
excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare
ştiinţifică şi creaţie literar-artistică;
h) să recurgă la forţă sau la folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva persoanelor
private de libertate, în alte condiţii decât cele expres prevăzute de lege.
Respectarea dispoziţiilor codului deontologic este o condiţie obligatorie pentru
personalul care a depus jurământul ca funcţionar public din sistemul administraţiei
penitenciare.
Persoanele din afara sistemului administraţiei penitenciare, care participă sau
derulează activităţi specifice cu persoanele private de libertate, au obligaţia să respecte
principiile prezentului cod deontologic.
Pentru informarea personalului, a persoanelor private de libertate şi a opiniei publice,
codul deontologic este publicat pe pagina web a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

3. Răspunderea funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar

Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici cu statut special din sistemul

administraţiei penitenciare, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, a îndatoririlor
de serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară,
dacă faptele nu atrag răspunderea penală sau contravenţională.
Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:

7
 a) manifestările care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care
îşi desfăşoară activitatea;
b) neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a
dispoziţiilor legale sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate
de lege;
c) întârzierea repetată şi nejustificată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament
necorespunzător faţă de persoanele private de libertate, care contravine legii privind
executarea pedepselor, sau faţă de alte persoane cu care intră în contact în timpul
serviciului;
e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată la serviciu;
f) părăsirea nejustificată a locului de muncă în timpul programului de lucru, de natură
a perturba activitatea compartimentului de muncă;
g) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
h) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
i) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;
j) imixtiunea ilegală în activitatea altui funcţionar public cu statut special;
k) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unei cereri privind satisfacerea
intereselor oricărei persoane;
l) nerespectarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi, conflicte de interese şi
interdicţii;
m) interzicerea sau împiedicarea exercitării libertăţilor publice şi a drepturilor sindicale
ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;
n) atitudinea tolerantă a conducătorilor ierarhici faţă de comiterea unor abateri
disciplinare de către subordonaţi;
o) efectuarea în timpul programului de lucru a unor activităţi ce nu au legătură cu
îndatoririle de serviciu;
p) nerespectarea obligaţiilor funcţionarilor publici cu statut special.
Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate funcţionarilor publici cu statut special sunt:
a) mustrarea scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5 - 10% pe o perioadă
de 1 - 3 luni;
c) amânarea avansării în grade profesionale sau funcţii superioare, pe o perioadă de
la 1 la 2 ani;
d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului
profesional deţinut;
e) revocarea din funcţia de conducere;
f) destituirea din sistemul administraţiei penitenciare.
Comisiile de disciplină se constituie în Ministerul Justiţiei, în Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi în fiecare unitate de penitenciar şi au competenţa de a efectua
cercetarea faptei ce constituie abatere disciplinară şi de a propune, dacă se constată
vinovăţia, una dintre sancţiunile disciplinare ce urmează să fie aplicate persoanei în cauză.
Comisia de disciplină este formată din preşedinte şi 4 membri titulari.
Pot fi membri în comisia de disciplină funcţionarii publici definitivi care au probitate
morală recunoscută.
Nu poate fi membru în comisia de disciplină funcţionarul public care se află în una
dintre următoarele situaţii de incompatibilitate:
a) este soţ, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu conducătorul unităţii;

8
 b) a fost sancţionat disciplinar, iar sancţiunea disciplinară nu a fost radiată, în
condiţiile legii.
Comisiile de disciplină sunt structuri deliberative, fără personalitate juridică,
independente în exercitarea atribuţiilor ce le revin, care au competenţa de a efectua
cercetarea faptelor ce pot constitui abateri disciplinare şi de a propune, dacă se constată
vinovăţia, una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de lege.
Activitatea comisiilor de disciplină are la bază următoarele principii:
a) prezumţia de nevinovăţie, conform căreia se prezumă că funcţionarul public este
nevinovat atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia se recunoaşte dreptul
funcţionarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat;
c) celeritatea procedurii, care presupune obligaţia comisiei de disciplină de a proceda
fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a
regulilor prevăzute de lege şi de prezentul regulament;
d) contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe
poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu
abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină;
e) proporţionalitatea, conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea
abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă a
fi aplicată;
f) legalitatea sancţiunii, conform căreia comisia de disciplină nu poate propune decât
sancţiunile disciplinare prevăzute de lege;
g) unicitatea sancţiunii, conform căreia pentru o abatere disciplinară nu se poate
aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
h) obligativitatea opiniei, conform căreia membrii comisiei de disciplină au obligaţia de
a se pronunţa motivat pentru fiecare sesizare aflată pe rolul comisiei de disciplină.
Sesizarea îndreptată împotriva unui funcţionar public se adresează comisiei de
disciplină competente.
Comisia de disciplină poate fi sesizată de:
a) ministrul justiţiei;
b) directorul general şi directorii generali adjuncţi ai Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor;
c) conducătorul unităţii unde este numit funcţionarul;
d) conducătorul structurii în care este numit funcţionarul;
e) orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public.
Sesizarea se formulează în scris şi trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, locul de muncă şi funcţia deţinută de persoana care a formulat
sesizarea; prin excepţie, în cazul persoanelor care nu lucrează în sistemul penitenciar este
necesară şi menţionarea domiciliului;
b) numele, prenumele şi, dacă este posibil, compartimentul în care îşi desfăşoară
activitatea funcţionarul public a cărui faptă este sesizată;
c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;
d) dovezile pe care se sprijină sesizarea;
e) data şi semnătura.
Cercetarea abaterii disciplinare se face cu celeritate.
Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune:
a) audierea persoanei care a formulat sesizarea;
b) audierea funcţionarului public a cărui faptă constituie obiectul sesizării;
c) audierea altor persoane ale căror declaraţii pot conduce la soluţionarea cazului;

9
 d) culegerea informaţiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin
mijloacele prevăzute de lege;
e) administrarea probelor, precum şi verificarea documentelor şi a declaraţiilor
prezentate.
La individualizarea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată, se va ţine seama
de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită,
gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a autorului
abaterii, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare.
Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a
faptei ce constituie abatere disciplinară săvârşită de funcţionarul public cu statut special în
cauză şi audierea acestuia de către Comisia de disciplină.
Audierea funcţionarului public cu statut special se consemnează în scris, sub
sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public cu statut special de a se prezenta la
audiere sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare imputate se
consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri, sancţiunea disciplinară poate fi
aplicată.
În urma administrării probelor, membrii comisiei de disciplină vor întocmi un referat în
care se consemnează rezultatele activităţii de cercetare desfăşurate de comisia de
disciplină.
Referatul va fi adus la cunoştinţă funcţionarului public împotriva căruia a fost
formulată sesizarea, precum şi persoanei care a sesizat comisia de disciplină, în vederea
formulării unor eventuale obiecţii în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data luării la
cunoştinţă.
Comisia de disciplină poate să propună:
a) sancţiunea disciplinară aplicabilă, în cazul în care s-a dovedit săvârşirea abaterii
disciplinare de către funcţionarul public;
b) clasarea sesizării, atunci când nu se confirmă săvârşirea unei abateri disciplinare.
În cazul în care comisia de disciplină are indicii că fapta săvârşită de funcţionarul
public poate fi considerată infracţiune, propune conducătorului unităţii în cadrul căreia îşi
desfăşoară activitatea funcţionarul public sesizarea procurorului sau organelor de cercetare
penală. Conducătorul unităţii va sesiza de îndată procurorul sau organele de cercetare
penală.
Persoana care este competentă să aplice sancţiunea disciplinară nu poate aplica o
sancţiune disciplinară mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină.
Persoana care este competentă să aplice sancţiunea disciplinară poate să aplice o
sancţiune mai uşoară decât cea propusă de comisia de disciplină. În această situaţie,
persoana care este competentă să aplice sancţiunea disciplinară are obligaţia de a motiva
aplicarea unei sancţiuni mai uşoare.
Sancţiunile disciplinare se aplică de ministrul justiţiei, de directorul general al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de conducătorul unităţii din
subordinea acesteia, la propunerea comisiei de disciplină, în funcţie de competenţele de
gestiune.
Sancţiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă potrivit competenţelor,
care se comunică funcţionarului public cu statut special sancţionat, în termen de 5 zile de la
data emiterii deciziei.
Funcţionarul public cu statut special nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate
adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii.

10
 4. Strategia anticoruptie. Consilierul pentru integritate

Corupţia reprezintă abuzul puterii publice pentru obţinerea de beneficii private. Prin
abuzul puterii publice se înţelege abuzul de putere săvârşit în exercitarea funcţiei publice
de un angajat al administraţiei publice, indiferent de statut, structură sau poziţie ierarhică
iar prin beneficii private se înţelege profitul personal, direct sau indirect, pentru sine sau
pentru o altă persoană fizică ori juridică.
De asemenea, corupţia mai poate fi definită ca fiind folosirea abuzivă a puterii
încredinţate, fie în sectorul public, fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese
personale sau de grup.
Concret, când un funcţionar public cu statut special, un funcţionar public sau un
angajat contractual, profitând de poziţia sa, obţine alte beneficii personale, pentru sine sau
pentru o altă persoană, în afara celor la care este îndreptăţit prin lege (salariu/indemnizaţii),
putem afirma că ne aflăm în faţa unui fapt de corupţie.
În cuprinsul Legii nr. 293 din 2004, privind Statutul funcţionarilor publici cu statut
special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, sunt prevăzute la art. 48 şi art. 49
următoarele îndatoriri ale funcţionarilor publici cu statut special, privind faptele de corupție:
- Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are
obligaţia să informeze conducătorii ierarhici şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la
infracţiunile de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupţie;
- Ofiţerilor şi agenţilor din sistemul administraţiei penitenciare le este interzis să
primească, să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru sine ori pentru alte
persoane, în considerarea calităţii sale oficiale, cadouri, bani, împrumuturi sau orice alte
valori ori servicii.
Funcţionarii publici cu statut special, angajaţi ai sistemului penitenciar, au obligaţia de
a nu manifesta toleranţă faţă de abateri şi să informeze autorităţile abilitate cu privire la
infracţiunile de care au luat la cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în
legătură cu serviciul, îndeosebi a actelor de corupţie (Codul deontologic).
Orice funcţionar public are obligaţia de a sesiza organul de urmărire penală
competent, de fiecare dată când are cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni în
legătură cu serviciul. Încălcarea acestei obligaţii constituie infracţiune, respectiv omisiunea
sesizării, prevăzută de art. 267 din Codul Penal.
Funcţionarul public care semnalează un caz de corupţie beneficiază de o serie de
măsuri de protecţie care sunt reglementate în cuprinsul Legii nr. 571/2004 privind protecţia
personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează
încălcări ale legii, lege apărută ca o nevoie de instrumente pentru autoreglarea sistemului
de integritate în cadrul administraţiei publice şi a serviciilor publice. Actul normativ prevede
unele măsuri pentru protecţia persoanelor care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii
în cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al altor unităţi, săvârşite de către
persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie din autorităţile, instituţiile publice şi din
alte unităţi bugetare.
Prevederile normative care reglementează acest domeniu sensibil se regăsesc, în
prezent, în textul Codului Penal, precum şi în cadrul Legii nr. 78/2000 privind prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare.
În cadrul acestor acte normative sunt reglementate faptele de corupţie.

11
 Principala consecinţă a comiterii unei infracţiuni de corupţie este reprezentată de
către pedeapsa stabilită pentru acest gen de fapte. Toate infracţiunile de corupţie sunt
pedepsite cu pedeapsa închisorii, între limite ce variază astfel:
1. Luarea de mită – Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau
pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea
ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia
sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta;
2. Darea de mită – Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani;
3. Traficul de influenţă – Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau
alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană
care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi
care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să
urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7
ani;
4. Cumpărarea de influenţă – Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase,
pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să
se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce
intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi;
A doua consecinţă importantă referitoare la un angajat al sistemului penitenciar este
reprezentată de destituirea din funcţia deţinută şi încetarea raporturilor de serviciu,
indiferent de fapta săvârşită ori de pedeapsa la care acesta a fost condamnat.
De asemenea, trebuie menţionat faptul că o condamnare penală atrage după sine şi
alte consecinţe, cum ar fi:
• imposibilitatea de a se mai angaja ulterior în sistemul penitenciar sau în alte structuri
din domeniul siguranţei naţionale;
• pierderea dreptului de a beneficia de anumite prevederi specifice referitoare la
calcularea dreptului de pensie.

Prevenirea corupţiei constituie ansamblul măsurilor adoptate în scopul reducerii

incidenţei faptelor de corupţie săvârşite de personalul sistemului administraţiei
penitenciare, al adoptării unui comportament integru şi al creşterii încrederii angajaţilor şi
cetăţenilor în instituţie.
Prevenirea corupţiei la nivelul sistemului administraţiei penitenciare se realizează
prin:
a) activităţi de informare şi instruire anticorupţie;
b) managementul riscurilor de corupţie.
Activităţile de informare şi de instruire anticorupţie se realizează de catre personalul
specializat din cadrul Direcţiei prevenirea criminalităţii şi terorismului din Administraţia
Natională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, cu sprijinul altor instituţii cu atribuţii în
domeniu.

12
 Activităţile de informare anticorupţie se desfăşoară în scopul prezentării unor
informaţii de noutate privind activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei şi legislaţia în
domeniu.
Activităţile de informare anticorupţie se realizează în baza unui calendar stabilit de
comun acord între ANP şi instituţiile partenere, fiecare sesiune de instruire având o durată
de minimum 30 de minute.
Activităţile de informare anticorupţie se desfăşoară în scopul prezentării unor
informatii de noutate privind activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei şi legislaţia în
domeniu.
Activităţile de instruire anticorupţie au în vedere, cu prioritate, personalul nou-încadrat
în sistemul administraţiei penitenciare, cel care activează în domenii expuse în mod
deosebit riscurilor de corupţie, precum şi personalul cu functii de conducere.
Managementul riscurilor de corupţie reprezintă ansamblul proceselor ce vizează
identificarea, descrierea, evaluarea şi ierarhizarea factorilor instituţionali şi individuali care
favorizează ori determină săvârşirea faptelor de corupţie, elaborarea şi aplicarea măsurilor
necesare pentru prevenirea apariţiei şi limitarea efectelor acestora.
Activităţile de management al riscurilor de corupţie vizează următoarele obiective:
a) promovarea integrităţii, transparenţei instituţionale şi a bunei desfăşurări a
activităţilor specifice;
b) ameliorarea impactului şi asigurarea sustenabilităţii rezultatelor activităţilor de
prevenire şi combatere, prin focalizarea lor prioritară asupra domeniilor de activitate
vulnerabile la corupţie;
c) promovarea integrităţii instituţionale, prin conştientizarea personalului cu funcţii de
conducere asupra necesităţii participării nemijlocite la acest proces şi asumării
responsabilităţii pentru implementarea acestuia.
Managementul riscurilor de corupţie presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) pregătirea activităţilor;
b) identificarea şi descrierea riscurilor de corupţie;
c) evaluarea riscurilor de corupţie;
d) determinarea şi implementarea măsurilor de prevenire/control;
e) monitorizarea şi revizuirea periodică a măsurilor de prevenire/control a/al riscurilor;
f) reevaluarea riscurilor.
În vederea realizării activităţilor subsecvente managementului riscurilor de corupţie,
directorul general al ANP şi directorii unităţilor subordonate dispun, prin decizie scrisă,
constituirea de grupuri de lucru pentru prevenirea corupţiei, denumite în continuare
Grupuri/Grupul.
Managementul riscurilor de corupţie debutează printr-o etapă de pregătire care
vizează, în principal, următoarele aspecte:
a) constituirea şi stabilirea componenţei Grupului;
b) informarea personalului privind implementarea prezentei metodologii la nivelul
sistemului penitenciar;
c) instruirea membrilor Grupului cu privire la aspectele conceptuale şi metodologice
specifice managementului riscurilor de corupţie;
d) fixarea principalelor repere ale activităţilor.
Sunt considerate vulnerabile la corupţie toate activităţile care prezintă slăbiciuni în
sistemul de control intern/managerial, de natură a fi exploatate de angajaţii structurii sau de
terţi pentru comiterea unor fapte de corupţie.

13
 Dacă la nivelul unei structuri din cadrul ANP sau al unei unităţi subordonate sunt
realizate activităţi din categoriile enumerate în continuare, acestea se includ în mod
obligatoriu în procesul de analiză:
a) contacte frecvente cu exteriorul instituţiei;
b) gestionarea fondurilor externe ori a programelor/proiectelor;
c) gestionarea informaţiei – deţinerea si utilizarea informaţiei cu caracter operativ,
accesul la informaţii confidentiale, gestionarea informaţiilor clasificate;
d) gestionarea mijloacelor financiare;
e) achiziţia/gestionarea de bunuri, servicii si lucrări;
f) acordarea unor aprobări ori autorizaţii;
g) activităţi de eliberare a unor documente;
h) îndeplinirea funcţiilor de control, supraveghere, evaluare şi consiliere;
i) competenţa decizională exclusivă;
j) activităţi de recrutare şi selectie a personalului;
k) constatarea abaterilor disciplinare ori a unor fapte de natură penală, aplicarea de
sancţiuni disciplinare şi acordarea de recompense;
l) activităţi desfăţurate cu persoanele private de libertate sau referitoare la acestea,
considerate vulnerabile la corupţie.
Evaluarea riscurilor de corupţie se realizează în scopul de a fundamenta decizia cu
privire la prioritatea de stabilire a măsurilor de prevenire/de control, prin estimarea
nivelurilor de probabilitate şi impact asupra rezultatelor aşteptate şi a prestaţiei profesionale
a personalului.
Pentru evaluarea riscurilor de corupţie se parcurg următoarele etape:
a) estimarea probabilităţii de materializare a riscurilor de corupţie;
b) determinarea impactului asupra obiectivelor si activităţilor structurii;
c) aprecierea caracterului adecvat al măsurilor de control existente pentru fiecare risc
de corupţie;
d) determinarea expunerii la riscuri şi a priorităţii de intervenţie;
e) clasificarea şi ordonarea riscurilor de corupţie.
Pe baza priorităţii de intervenţie, în ordinea valorii nivelului de expunere, membrii
Grupului clasifică riscurile de corupţie în:
a) riscuri minore, care pot fi tolerate şi vor fi considerate inerente activităţilor
structurilor ANP şi unităţilor subordonate, faţă de care nu este necesară adoptarea unor
măsuri suplimentare, ci doar aplicarea celor existente;
b) riscuri moderate, care pot fi monitorizate sau controlate, prin creşterea eficacităţii
măsurilor existente sau, după caz, prin adoptarea unor măsuri suplimentare de
prevenire/control;
c) riscuri înalte, caracterizate, simultan, de o mare probabilitate de apariţie şi de o
gravitate foarte mare a impactului, care necesită concentrarea atenţiei conducerii structurii
pentru adoptarea/implementarea unor măsuri urgente de prevenire/de control adecvate.
În baza clasificării realizate şi a rezultatelor activităţilor de identificare, descriere şi
evaluare a riscurilor de corupţie, membrii Grupului propun măsuri pentru
prevenirea/controlul acestora.
Din punctul de vedere al momentului dispunerii şi al obiectivelor urmărite prin
realizarea acestora, pot fi stabilite, în principal, următoarele categorii de măsuri de
prevenire/de control:
a) măsuri preventive - sunt cele care vizează cauzele identificate, au ca rezultat
limitarea probabilităţii de comitere a unor fapte de corupţie de către un terţ/angajat
interesat;

14
 b) măsuri realizate în scopul depistării unor eventuale nereguli, după ce riscurile de
corupţie s-au materializat.
Activitatea de monitorizare şi cea de revizuire a riscurilor de corupţie se realizează
anual de către structurile ANP şi unităţile subordonate, în scopul de a asigura eficacitatea
procesului de management al riscurilor de corupţie, respectiv pentru a formula recomandări
pentru măsuri de prevenire/de control.
Monitorizarea riscurilor de corupţie se realizează de către Grupurile constituite la
nivelul structurilor ANP şi al unităţilor subordonate.
Misiunile de reevaluare se realizează în scopul identificării eventualelor
disfunctionalităţi privind managementul riscurilor de coruptie şi al formulării unor
recomandări de măsuri de prevenire/de control în domeniul de activitate evaluat.
Direcţia Prevenirea Criminalităţii şi Combaterea Terorismului planifică şi realizează
activitatea de reevaluare, dezvoltând ori adaptând, în principal, următoarele instrumente de
specialitate:
a) interviuri realizate de personalul de specialitate din cadrul DPCT;
b) realizarea unui sondaj de opinie, pe un eşantion reprezentativ de angajaţi;
c) focus-grup, realizat cu participarea personalului structurii supuse reevaluării ori a
altor factori interesaţi;
d) analiza documentelor realizate conform prezentei metodologii şi a eficacităţii
activităţilor de prevenire/de control privind riscurile de corupţie.

Consilierul pentru integritate este persoana desemnată la nivelul aparatului central al

A.N.P. şi în fiecare unitate subordonată pentru sprijinirea activităţilor de prevenire a
corupţiei, precum şi pentru consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de
conduită.
Consilierul pentru integritate se desemnează prin decizie a directorului general al
A.N.P. sau, după caz, a directorilor unităţilor subordonate, din rândul personalului care
posedă cunostinţe juridice, are abilităţi de comunicare şi se bucură de o bună reputaţie
morală şi profesională.
De asemnarea, consilierului pentru integritate se realizează în cadrul consiliilor de
conducere, consultându-se în prealabil organizaţiile sindicale reprezentative.
Consilierul pentru integritate are următoarele atribuţii:
a) acordă consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare cu privire la respectarea normelor deontologice;
b) monitorizează aplicarea prevederilor codului deontologic în cadrul A.N.P. şi al
unităţilor subordonate;
c) intocmeşte rapoarte trimestriale privind respectarea normelor deontologice de către
funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare;
d) prezintă personalului materialele transmise de către DPCT şi instituţiile partenere
cu privire la activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei din sistemul administraţiei
penitenciare;
e) ţine evidenta nominală a personalului care participă la activităţile de informare şi de
instruire anticorupţie organizate de către DPCT în colaborare cu alte instituţii;
f) propune şefului structurii organizarea şi desfăşurarea unor activitaţi de instruire
realizate de către personalul specializat al DPCT şi al celorlalte instituţii cu atribuţii în
domeniu;
g) asigură secretariatul grupului de lucru pentru prevenirea corupţiei;
h) sprijină personalul DPCT în realizarea activităţilor de monitorizare, reevaluare a
riscurilor ori de realizare a studiilor de caz.

15
 Rapoartele, aprobate de directorul general al A.N.P. sau, după caz, de către directorul
de unitate, se comunică personalului A.N.P. şi unităţilor subordonate şi se transmit
semestrial către DPCT.
Rapoartele privind respectarea normelor deontologice vor fi centralizate într-o bază
de date necesară pentru:
a) identificarea cauzelor care determină încălcarea normelor deontologice, inclusiv a
constrângerilor sau ameninţărilor exercitate asupra functionarilor publici cu statut special
din sistemul administraţiei penitenciare;
b) identificarea modalităţilor de prevenire a încălcării normelor deontologice;
c) adoptarea măsurilor privind reducerea şi eliminarea cazurilor de nerespectare a
prevederilor legale.
În vederea îndeplinirii atributiilor specifice, DPCT, în colaborare cu reprezentanţii
instituţiilor partenere, asigură instruirea consilierilor pentru integritate.

5. Drepturile şi îndatoririle personalului de penitenciare

Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are

dreptul la:
a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, precum şi premii şi
prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul
corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru
misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit;
b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;
c) uniformă şi echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi
psihologică, medicamente, proteze stomatologice şi dispozitive medicale destinate
recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale, în mod gratuit, în condiţiile stabilite
prin hotărâre a Guvernului (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.996/2004 privind
condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor
şi a protezelor pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare) şi ale respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru asigurările
sociale de sănătate;
d) locuinţe de serviciu şi de intervenţie, în condiţiile legii;
e) concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite şi concedii fără plată, în condiţii
stabilite prin hotărâre a Guvernului (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.946/2004
privind condiţiile în baza cărora funcţionarul public cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri
plătite şi concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare);
f) o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în
concediu, pe lângă drepturile salariale aferente lunii în care se efectuează concediul;
g) concedii medicale, concedii de maternitate, pentru creşterea copilului până la
vârsta de 2 ani sau a copilului cu handicap până la vârsta de 3 ani, precum şi pentru alte
situaţii, în condiţiile stabilite de lege;
h) bilete de odihnă, tratament şi recuperare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului; odihna, tratamentul şi recuperarea se pot face şi în centrele aparţinând
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau ale Ministerului Justiţiei;
i) pensii, în condiţii stabilite prin lege specială;
j) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau detaşare, precum şi
decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite de lege;

16
 k) decontarea cheltuielilor de transport, în cazul deplasării în interes de serviciu, în
cazul mutării în alte localităţi, în cazul deplasării de la domiciliu la locul de muncă când
domiciliază în altă localitate decât cea în care îşi desfăşoară activitatea până la 70 km şi, o
dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile
stabilite prin hotărâre a Guvernului (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.398/2007
privind drepturile de transport ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare);
l) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă,
potrivit legii;
m) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile
legii;
n) beneficiază de despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale Ministerului Justiţiei,
în cazul în care viaţa, sănătatea ori bunurile sale, ale soţului/soţiei şi ale copiilor aflaţi în
întreţinerea sa sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
acestea. Despăgubirile menţionate se acordă în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului;
o) tratament medical în străinătate pentru afecţiuni medicale contractate în timpul
exercitării profesiei, dacă nu pot fi tratate în ţară, în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului;
p) consultanţă juridică prin avocat, asigurată de unitate, la cerere, în cazul cercetării
penale, urmăririi penale sau judecării sale pentru fapte comise în timpul ori în legătură cu
exercitarea atribuţiilor de serviciu, potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ministrului
justiţiei.
Pentru apărarea intereselor profesionale, economice, sociale şi culturale, personalul
din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul la asociere sindicală sau în alte
organizaţii profesionale, dreptul la grevă, precum şi la libertatea întrunirilor, cu condiţia
asigurării a cel puţin unei treimi din activitate şi a garantării drepturilor deţinuţilor şi a
siguranţei locurilor de detenţie.
Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare vor fi
sprijiniţi în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei profesionale, a
unei locuinţe proprietate personală, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care sunt
încadraţi, din fondurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau alte fonduri
guvernamentale, în condiţiile legii.
Funcţionarii publici cu statut special, titulari ai contractului de închiriere a locuinţei de
serviciu, care au lucrat în sistemul administraţiei penitenciare peste 15 ani şi care s-au
pensionat potrivit legii, precum şi cei care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de
muncă şi s-au pensionat pentru invaliditate, în condiţiile legii, îşi păstrează dreptul de
folosinţă asupra locuinţei de serviciu şi după încetarea raporturilor de serviciu prin
pensionare. În cazul decesului titularului, soţul/soţia îşi păstrează drepturile locative pe tot
parcursul vieţii.
Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul
la atribuirea unei locuinţe de serviciu dacă, în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, ei
sau soţul/soţia nu beneficiază de locuinţă în proprietate ori nu li s-a atribuit locuinţă de către
autorităţile administraţiei publice locale.
Funcţionarii publici cu statut special cărora nu li s-a acordat locuinţă şi care nici ei şi
nici soţul/soţia nu au în proprietate o locuinţă în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea
au dreptul la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până la 50% din venitul net
realizat lunar, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în
condiţiile legii.

17
 Condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru plata chiriei sunt stabilite prin
Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.443/2008 privind condiţiile de acordare a compensaţiei
pentru chirie cuvenită funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare.
Funcţionarii publici cu statut special, inclusiv soţul/soţia acestora, care au înstrăinat o
locuinţă proprietate personală, în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, după data
încadrării în sistemul administraţiei penitenciare, nu beneficiază de compensaţia lunară
pentru chirie.
Nu se acordă compensaţia lunară pentru chirie în situaţia în care contractul de
închiriere a fost încheiat cu rudele de până la gradul II inclusiv, ale funcţionarului public cu
statut special ori ale soţiei/soţului acestuia/acesteia.
Instituţiile şi organele specializate ale statului au obligaţia de a acorda protecţie, la
cerere, funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi
membrilor de familie ai acestora, în cazul în care viaţa, integritatea corporală, demnitatea
sau avutul le sunt puse în pericol, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
acestea.
Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, a unităţilor din
subordinea acesteia este obligată să asigure personalului protecţie împotriva ameninţărilor,
violenţelor şi faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei sau în
legătură cu aceasta. Modalităţile de acordare a protecţiei se stabilesc prin decizie a
directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Funcţionarul public cu statut special, în activitate ori pensionat, precum şi soţul sau
soţia, copiii aflaţi în întreţinerea legală a acestuia beneficiază, în mod gratuit, de servicii de
asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei la asigurările
sociale de sănătate.
Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul
la despăgubiri în situaţia în care au suferit, din culpa instituţiei, un prejudiciu material în
timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
La decesul unui funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare, unitatea din care făcea parte acordă soţului/soţiei sau, după caz, copiilor
acestuia/acesteia ori, în lipsa acestora, părinţilor şi moştenitorilor legali ori persoanei care a
suportat cheltuielile ocazionate de deces un ajutor suplimentar de deces egal cu de două
ori salariul de bază brut avut la data decesului.

Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are

următoarele obligaţii:
a) să cunoască şi să respecte principiile generale prevăzute de Constituţie şi de
celelalte legi, precum şi să apere valorile democraţiei;
b) să respecte şi să protejeze viaţa, sănătatea şi demnitatea persoanelor private de
libertate, drepturile şi libertăţile acestora;
c) să împiedice orice acţiune care presupune discriminare pe criterii de etnie, rasă,
limbă, naţionalitate, sex, apartenenţă sindicală şi religie;
d) să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, toate atribuţiile de serviciu
stabilite prin fişa postului, precum şi dispoziţiile date de conducătorii ierarhici;
e) să fie disciplinat, respectuos şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni şi să
respecte ierarhia conferită de funcţia şi gradul profesional deţinute;

18
 f) să informeze conducătorii ierarhici şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la
infracţiunile de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupţie;
g) să manifeste preocupare şi interes pentru perfecţionarea nivelului de instruire
profesională;
h) să păstreze secretul de stat şi de serviciu, în condiţiile legii, precum şi
confidenţialitatea informaţiilor sau documentelor care au acest caracter, în condiţiile legii;
i) să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lui politice în
exercitarea atribuţiilor ce îi revin;
j) să se conformeze dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este
subordonat direct;
k) să respecte întocmai programul de muncă;
l) să se prezinte la programul de muncă stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii
temeinic justificate;
m) să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict de interese privind
exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile legii;
n) în situaţii de catastrofe, calamităţi, alarmare ca urmare a revoltelor în penitenciar,
evadărilor, părăsirii locurilor de deţinere sau alte tulburări de amploare ale activităţilor în
unităţile de penitenciare, personalul de penitenciare aflat în activitate este obligat să se
prezinte, de îndată, la unitatea din care face parte;
o) la instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi
război, personalul va acţiona conform legii;
p) în cazul producerii uneia dintre situaţiile prevăzute la lit. n) şi o), personalul de
penitenciare care se află într-o altă localitate se va prezenta la cea mai apropiată unitate a
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, informând superiorii săi despre aceasta;
q) să informeze şeful ierarhic despre existenţa în unitatea în care îşi desfăşoară
activitatea a unor persoane private de libertate care au calitatea de soţ/soţie sau rude până
la gradul II inclusiv cu acesta ori cu soţul/soţia, în situaţia în care iau cunoştinţă de aceste
situaţii;
r) să aducă la cunoştinţa compartimentului resurse umane modificările privind
domiciliul, după caz, reşedinţa, precum şi schimbările intervenite în starea civilă sau date
relevante din punct de vedere profesional, în termen de 15 zile de la producerea acestora.

Ofiţerilor şi agenţilor din sistemul administraţiei penitenciare le este interzis:

a) să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze acte de tortură sau orice forme de
tratament inuman ori degradant asupra persoanelor aflate în aşezămintele de deţinere;
b) să primească, să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru sine ori pentru
alte persoane, în considerarea calităţii sale oficiale, cadouri, bani, împrumuturi sau orice
alte valori ori servicii;
c) să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări care nu sunt de competenţa
lor ori nu le-au fost repartizate de conducătorii ierarhici sau care nu sunt activităţi specifice
funcţiei pe care au fost numiţi;
d) să recurgă la forţă sau la folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva persoanelor
private de libertate, în alte condiţii decât cele expres prevăzute de lege;
e) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare
propagandă în favoarea acestora;
f) să adere la secte, organizaţii religioase sau alte organizaţii, interzise prin lege.

19
 6. Conflicte de interese şi incompatibilităţi

Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate

publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea
influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor
acte normative.
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea
demnităţilor publice şi functiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa
deciziei şi supremaţia interesului public.
Funcţionarii publici cu statut special sunt în conflict de interese dacă se află în una
dintre următoarele situaţii:
a) sunt chemaţi să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu
privire la persoane fizice şi juridice cu care sunt soţ/soţie, rude de gradul I sau, după caz,
au relaţii cu caracter patrimonial;
b) sunt chemaţi să participe în cadrul unor comisii constituite, conform legii, din care
face parte soţul/soţia sau o rudă de gradul I;
c) interesele lor patrimoniale, ale soţului sau rudelor lor de gradul I pot influenţa
deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Nu sunt permise raporturile ierarhice directe între funcţionarii publici cu statut special
care sunt soţi sau rude de gradul I.
Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate
de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce
exercită o functie publică îşi desfăşoară activitatea.
Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării
ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice şi în alte domenii de activitate din sectorul privat, care
nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public potrivit
fişei postului.
Codul penal cuprinde în cadrul infracţiunilor de serviciu şi “Conflictul de interese”, la
art. 301. Potrivit acestuia:
“1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit
un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos
patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II
inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în
ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa
o funcţie publică.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor
normative.”

7. Evoluţia în carieră

În cariera profesională, în urma rezultatelor obţinute la evaluarea activităţii

profesionale, funcţionarii publici cu statut special au dreptul de a avansa în funcţie şi în
grad profesional conform prevederilor prezentei legi.
Avansarea în funcţii publice vacante a funcţionarilor publici cu statut special, care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege, se face pe bază de concurs, în limita
posturilor prevăzute în statele de organizare.
Regulamentul privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a
concursurilor pentru ocuparea, prin avansare în funcţie, trecerea agenţilor în corpul

20
ofiţerilor şi din sursă externă, a posturilor vacante de funcţionar public cu statut special din
sistemul administraţiei penitenciare, este aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr.
2.478/C/2010.
Funcţiile de execuţie vacante din sistemul administraţiei penitenciare se ocupă prin
concurs, la care pot participa persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11 din
Legea nr. 293/2004, respectiv atât personalul din sistemul penitenciar cât şi candidaţi din
sursă externă.
Ocuparea prin concurs a funcţiilor de execuţie vacante din sistemul administraţiei
penitenciare se face prin următoarele modalităţi:
a) avansarea ofiţerilor, prin concurs cu candidaţi din sursă internă;
b) avansarea agenţilor, prin concurs cu candidaţi din sursă internă;
c) trecerea agenţilor în corpul ofiţerilor, prin concurs cu candidaţi din sursă internă;
d) concurs cu candidaţi din sursă externă.
Funcţiile de conducere vacante din sistemul administraţiei penitenciare se ocupă prin
avansarea ofiţerilor şi agenţilor, prin concurs. Pot participa la concurs pentru ocuparea
posturilor vacante de conducere persoanele care au o vechime de cel puţin 3 ani în
sistemul administraţiei penitenciare.
Funcţiile de conducere din sistemul administraţiei penitenciare, rămase vacante ca
urmare a neocupării, se ocupă prin concurs din sursă externă.
La concurs se pot înscrie persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) au cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) cunosc limba română;
c) îndeplinesc condiţiile de studii şi vechime prevăzute de lege;
d) au capacitate deplină de exerciţiu şi sunt apte din punct de vedere medical şi
psihologic pentru îndeplinirea funcţiei;
e) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea de infracţiuni;
f) îndeplinesc condiţiile specifice postului, inclusiv criteriul de înălţime pentru posturile
din sectorul operativ, stabilit prin ordin al ministrului justiţiei;
g) nu au fost eliberate din motive imputabile sau destituite dintr-o funcţie publică în
ultimii 7 ani;
h) au un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în
societate;
i) nu au fost agenţi sau colaboratori ai organelor de securitate ca poliţie politică;
j) nu se află în evidenţă cu sancţiuni disciplinare neradiate - pentru candidaţii la
concursuri din sursă internă;
k) nu au fost evaluate cu calificativul "nesatisfăcător" sau "satisfăcător" în anul
anterior organizării concursului - pentru candidaţii la concursuri din sursă internă.
Candidaţii care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs susţin, după caz,
următoarele probe de concurs, ce se derulează cronologic, astfel:
a) interviul, obligatoriu pentru toate funcţiile scoase la concurs;
b) proba sportivă, numai pentru funcţiile stabilite de către structurile de specialitate din
cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
c) proba practică de verificare a abilităţilor de utilizare a calculatorului, numai pentru
funcţiile stabilite de către structurile de specialitate din cadrul Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor;
d) proba practică de verificare a aptitudinilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de
serviciu, numai pentru funcţiile stabilite de către structurile de specialitate din cadrul
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

21
 e) proba scrisă pentru examinarea cunoştinţelor teoretice, obligatoriu pentru toate
funcţiile scoase la concurs.
La concurs, indiferent de natura postului, are dreptul de a participa, în calitate de
observator, câte un reprezentant al organizaţiilor sindicale reprezentative ale funcţionarilor
publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu respectarea tuturor
regulilor stabilite pentru derularea concursului.
Trecerea agenţilor în corpul ofiţerilor din sistemul administraţiei penitenciare se
realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare ale unităţilor
de penitenciare, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta lege.
Acordarea gradului profesional de ofiţer agenţilor trecuţi în corpul ofiţerilor se face în
funcţie de vechimea ca agent sau subofiţer în instituţii publice de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională ale statului.
Avansarea funcţionarilor publici cu statut special într-o funcţie imediat superioară la
aceeaşi poziţie din stat se face fără examen.
Ordinul ministrului justiţiei nr. 18/C/2009 stabileşte criteriile pentru avansarea
funcţionarilor publici cu statut special într-o funcţie imediat superioară la aceeaşi poziţie din
statul de organizare şi funcţionare.
Avansarea funcţionarilor publici cu statut special într-o funcţie imediat superioară la
aceeaşi poziţie din statul de organizare şi funcţionare se face o singură dată pe an, cu
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) să aibă o vechime de cel puţin 2 ani ca funcţionar public cu statut special definitiv
în sistemul administraţiei penitenciare;
b) să fi obţinut la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimul an cel
puţin calificativul "foarte bun";
c) să nu se afle sub efectul vreunei sancţiuni disciplinare, conform prevederilor legale;
d) să nu fie puşi la dispoziţie sau suspendaţi din funcţie, potrivit prevederilor legale;
e) studiile absolvite să corespundă condiţiilor de ocupare a funcţiei.
Avansarea în gradele profesionale se face de către:
a) Preşedintele României, pentru chestorul de penitenciare, la propunerea ministrului
justiţiei;
b) ministrul justiţiei, pentru ofiţerii din sistemul administraţiei penitenciare;
c) directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pentru agenţii din
sistemul administraţiei penitenciare.
Funcţionarii publici cu statut special se avansează în gradul profesional următor dacă
au împlinit stagiul minim în gradul profesional deţinut şi dacă au fost apreciaţi în ultimii 2 ani
ai stagiului minim în grad cu cel puţin calificativul "bun".
Funcţionarii publici cu statut special pot fi avansaţi în gradul profesional următor
înaintea împlinirii stagiului minim, dacă au fost apreciaţi în ultimul an cu calificativul
"excepţional" şi dacă au efectuat jumătate din stagiul minim în grad.
Stagiul minim în gradele profesionale este:
A. Corpul ofiţerilor de penitenciare:
a) comisar şef de penitenciare 3 ani;
b) comisar de penitenciare 3 ani;
c) subcomisar de penitenciare 4 ani;
d) inspector principal de penitenciare 3 ani;
e) inspector de penitenciare 3 ani;
f) subinspector de penitenciare 4 ani.
B. Corpul agenţilor de penitenciare:
a) agent şef de penitenciare 4 ani;

22
 b) agent şef adjunct de penitenciare 4 ani;
c) agent principal de penitenciare 4 ani;
d) agent de penitenciare 4 ani.
Acordarea gradelor profesionale următoare, în cadrul aceleiaşi categorii, se face în
ordinea ierarhică a gradelor şi în limita gradului maxim prevăzut pentru funcţia pe care o
deţine funcţionarul public cu statut special.
Acordarea gradelor profesionale, în cadrul aceleiaşi categorii, se face începând cu
data de întâi a lunii următoare celei în care s-au îndeplinit condiţiile legale privind
avansarea în gradul profesional.
Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu, funcţionarilor publici cu statut
special din sistemul administraţiei penitenciare li se pot acorda recompense morale sau
materiale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.
Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare li se conferă decoraţii potrivit legii.
Semnul onorific În Serviciul Patriei este o decoraţie care se poate acorda maiştrilor
militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale
echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, pentru:
a) 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
c) 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Pentru conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei, maiştrii militari, subofiţerii şi
funcţionarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri
militari şi subofiţeri, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o vechime în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale de
15, 20 sau 25 de ani de activitate;
b) să aibă rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională,
evidenţiate prin calificative de cel puţin "bun" în aprecierile de serviciu din ultimii 4 ani
premergători anului în care urmează să li se confere decoraţia.

8. Evaluarea performanţelor profesionale

Activitatea de evaluare a performanţelor activităţii profesionale individuale a

funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este
desfăşurată în scopul aprecierii conduitei profesionale manifestate, a competenţei
profesionale, a rezultatelor activităţii desfăşurate, a preocupării pentru perfecţionarea
pregătirii, precum şi a potenţialului de dezvoltare a carierei.
Personalul care realizează evaluarea activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare are obligaţia de a analiza cu
imparţialitate şi obiectivitate nivelul/gradul de îndeplinire a obiectivelor şi responsabilităţilor
profesionale în strânsă legătură cu potenţialul profesional şi conduita interpersonală
manifestate de persoanele evaluate, precum şi de a avea în vedere specificul muncii,
postul ocupat şi aportul concret al acestora la îndeplinirea atribuţiilor funcţionale ale
structurilor organizatorice în care sunt încadraţi.
Activitatea de evaluare este un proces permanent care începe prin stabilirea de către
evaluator a obiectivelor individuale, este urmat de monitorizarea gradului de îndeplinire a
obiectivelor stabilite, se continuă cu evaluarea performanţelor profesionale anuale şi
stabilirea obiectivelor pentru noul an, după care ciclul se repetă.

23
 Perioada supusă evaluării anuale a performanţelor profesionale este cuprinsă între 1
ianuarie şi 31 decembrie a anului anterior.
Evaluarea anuală a performanţelor profesionale se realizează pentru funcţionarii
publici cu statut special, care au desfăşurat activitate profesională minimum 6 luni, în
perioada menţionată.
Pentru funcţionarii publici cu statut special, ale căror raporturi de serviciu se nasc în
timpul anului şi şi-au desfăşurat activitatea efectiv minimum 6 luni, perioada supusă
evaluării curge de la această dată până la 31 decembrie.
Funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare li se
întocmesc evaluări parţiale în cursul anului, astfel:
a) la modificarea sau încetarea raporturilor de serviciu, punerea la dispoziţie sau
suspendarea din funcţie/a raporturilor de serviciu a/ale persoanei evaluate, cu excepţia
cazului de arestare preventivă;
b) la modificarea sau încetarea raporturilor de serviciu, punerea la dispoziţie sau
suspendarea din funcţie/a raporturilor de serviciu a/ale evaluatorului, cu excepţia cazului de
arestare preventivă.
Evaluarea intermediară se realizează atunci când evaluatorul identifică la persoana
evaluată potenţiale riscuri de neîndeplinire a obiectivelor stabilite sau când evaluatorul ori
persoana evaluată consideră necesară analiza gradului de îndeplinire a obiectivelor.
În urma evaluării intermediare obiectivele individuale pot fi modificate sau completate.
Formularul tipizat prin care se realizează evaluarea anuală/parţială a performanţelor
activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare este denumit Fişă de evaluare.
Calificativul acordat se stabileşte pe baza punctajului final, astfel:
a) între 1,00 şi 1,50 - nesatisfăcător (NS);
b) între 1,51 şi 2,50 - satisfăcător (S);
c) între 2,51 şi 3,50 - bun (B);
d) între 3,51 şi 4,50 - foarte bun (FB);
e) între 4,51 şi 5,00 - excepţional (E).
Pentru ofiţerii şi agenţii din unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor, evaluator este persoana care conduce/este desemnată să coordoneze
structura în care îşi desfăşoară activitatea evaluatul şi contrasemnatar este şeful ierarhic al
evaluatorului.
Activitatea de evaluare a personalului se desfăşoară în perioada 1 ianuarie - 15
martie, după cum urmează:
a) până la 31 ianuarie:
– completarea fişei de evaluare de către evaluator;
– desfăşurarea interviului;
– stabilirea obiectivelor individuale pentru anul următor;
– înaintarea fişelor de evaluare la contrasemnatar;
b) până la 10 februarie - contrasemnarea fişelor de evaluare;
c) până la 20 februarie - aducerea la cunoştinţă a fişei de evaluare;
d) până la 15 martie - soluţionarea contestaţiilor.
Obiectivele individuale pentru anul în curs sunt stabilite de către evaluator, în legătură
cu atribuţiile de serviciu şi obligaţiile ce incumbă evaluatului, conform legii. În situaţii
temeinic justificate, obiectivele pot fi schimbate în cursul perioadei evaluate de către
evaluator cu aducerea lor la cunoştinţa evaluatului.
Prin evaluarea anuală, parţială sau intermediară evaluatorul va urmări:

24
 a) transmiterea către evaluat a unui feedback atât pozitiv, cât şi negativ acolo unde
este cazul;
b) ascultarea punctelor de vedere ale evaluatului;
c) motivarea evaluatului;
d) aprecierea corectă şi realistă a performanţelor.
În procesul de evaluare contrasemnatarul este responsabil de corectitudinea şi
realismul calificativelor acordate evaluaţilor. El monitorizează întregul proces, are un rol
proactiv şi ia măsuri astfel încât:
a) obiectivele individuale stabilite de evaluator să respecte cerinţa de a fi specifice,
măsurabile/cuantificabile, realizabile, relevante şi prevăzute cu termene de realizare;
b) evaluatorii să îşi înţeleagă rolul şi să fie familiarizaţi cu legislaţia aferentă procesului
de evaluare.
În situaţia în care persoana evaluată este nemulţumită de calificativul acordat, are
dreptul de a contesta rezultatul evaluării performanţelor profesionale anuale, menţionând
explicit şi motivat obiectivele individuale/indicatorii de evaluare ale căror punctaje acordate
le consideră necorespunzătoare realităţii.
Soluţionarea contestaţiei se efectuează de către o comisie formată din 3 membri, din
care unul este preşedinte.
În urma analizării documentaţiei, comisia de soluţionare a contestaţiilor ia una dintre
următoarele hotărâri:
a) "Se menţin punctajele şi calificativul acordat";
b) "Se modifică punctajele la unii indicatori de evaluare/unele obiective individuale, cu
menţinerea calificativului acordat";
c) "Se modifică unele punctaje şi se stabileşte calificativul ...".
Hotărârea comisiei, consemnată în procesul-verbal şi în fişa de evaluare, se aduce la
cunoştinţa persoanei care a numit comisia de soluţionare a contestaţiilor şi evaluatului, în
termen de 10 zile lucrătoare de la soluţionare şi este definitivă.

25