Nr. 21022/SNTOBC/01.02.

2021

APROB,
Comisar şef de poliție penitenciară
Vasile SCUTARU
DIRECTOR S.N.P.A.P. TÂRGU OCNA

MODULUL AL IV-LEA DE STUDIU

AL CURSULUI DE INIȚIERE A POLIȚIȘTILOR DE
PENITENCIARE
- Agenți din cadrul sectorului siguranța deținerii
și regim penitenciar -
STATUT ȘI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ
Durata: curs de 4 luni

Tema nr. 2
COMUNICAREA INTERPERSONALĂ ȘI PROFESIONALĂ
ÎN MEDIUL PENITENCIAR

AVIZAT,
Comisar şef de poliție penitenciară ÎNTOCMIT,
Ioana Manuela CHIȚOIU Comisar de poliție penitenciară
Director adjunct pentru învăţământ Adrian LUPAȘCU

2021
 STATUT ȘI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
După parcurgerea modulului, cursanții vor fi capabili:
1. să precizeze care sunt principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice
din sistemul administraţiei penitenciare;
2. să precizeze care sunt gradele profesionale din corpul ofiţerilor şi din corpul
agenţilor;
3. să identifice care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o
persoană pentru a avea calitatea de polițist de penitenciare;
4. să precizeze care sunt condiţiile şi stagiile minime pentru avansare în funcţie
ori grad profesional;
5. să precizeze care sunt drepturile polițiștilor de penitenciare;
6. să precizeze care sunt îndatoririle polițiștilor de penitenciare;
7. să precizeze care sunt principalele prevederi referitoare la durata normală de
lucru și drepturile în cazul depășirii acesteia;
8. să precizeze care sunt principalele prevederi referitoare la: punerea la
dispoziţie şi suspendarea din funcţie, încetarea raporturilor de serviciu;
9. să precizeze care sunt faptele care constituie abateri disciplinare;
10. să precizeze ce sancţiunile disciplinare pot fi aplicate polițiștilor de
penitenciare;
11. să descrie procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare, prescripţia şi
radierea lor;
12. să precizeze care sunt situaţiile în care se angajează răspunderea
patrimonială a polițiștilor de penitenciare din sistemul administraţiei
penitenciare.
13. să precizeze care sunt principiile care guvernează conduita profesională a
polițiștilor de penitenciare;
14. să precizeze care sunt obligaţiile polițiștilor de penitenciare;
15. să precizeze care sunt obligaţiile polițiștilor de penitenciare în relaţiile cu
persoanele private de libertate;
16. să precizeze care le este interzis ofiţerilor si agenţilor din sistemul
administraţiei penitenciare;
17. să definească sistemul de integritate.

CONŢINUT
Codul deontologic al personalului de penitenciare:
- Principiile care guvernează conduita profesională;
- Obligațiile personalului îm îndeplinirea atribuțiilor profesionale;
- Obligațiile personalului în relațiile cu persoanele private de libertate;
- Interdicții.

TIMP ALOCAT

- 6 ore (4 ore de curs și 2 ore dezbatere);

TIP LECŢIE:

- Expunere: activitate de predare învățare;

- Dezbatere: activitate de fixare – sistematizare;

METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE

2
- expunerea, cu intervenţii din sală;
- conversația;
- dezbaterea;
- studiul de caz;
- jocul de rol.

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
- suport de curs;
- materiale bibliografice;
- laptop și videoproiector;
- prezentări Power Point.

BIBLIOGRAFIE

- Legea nr.145/2019 privind Statutul polițiștilor de penitenciare din Administraţia

Naţională a Penitenciarelor;
- Hotărâre nr. 1946 din 10 noiembrie 2004 privind condiţiile în baza cărora
funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are
dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite şi concedii fără plată,
bilete de odihnă, tratament şi recuperare;
- Ordin nr. 600/2018 din 20 aprilie 2018 privind aprobarea Codului controlului intern
managerial al entităţilor publice;
- Decizia nr. 321/2021 din 14 ianuarie 2021 pentru aprobarea Codul de conduită etică
al personalului din sistemul administraţiei penitenciare;
- Ordinul ministrului justiţiei nr. 2794/C/2004, pentru aprobarea Codului deontologic al
personalului din sistemul administraţiei penitenciare;
- Ordinul ministrului justiţiei nr. 2856/C/2004, pentru aprobarea Regulamentului
privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de
disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate;
- Ordin nr. 2127/C/2020 din 26 mai 2020 privind organizarea şi desfăşurarea
activităţilor de prevenire a corupţiei şi de educaţie pentru promovarea integrităţii în
cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi al unităţilor subordonate;
- Ordinul ministrului justiţiei nr. 1792/C/2013 pentru aprobarea Criteriilor privind
evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut
special definitivi din sistemul administraţiei penitenciare;
- Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal;
- Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie.
- LEGE-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice.

3
 DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ

1. PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ CONDUITA PROFESIONALĂ

(DEFINIREA NOŢIUNII DE DEONTOLOGIE)

În lume s-au făcut încercări de fundamentare a unor sisteme de norme specifice

unor profesiuni. Istoria a reţinut coduri celebre de norme morale, unele de o vechime
impresionantă şi care pot fi asimilate prin conţinut şi mai ales prin scop şi utilitate publică,
unor veritabile coduri deontologice: “perceptele lui Confucius”, adevărat mentor de şcoală
deontologică, “Codul lui Hammurabi”, “Învăţăturile lui Solomon” sau în ţara noastră
“Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul lui Teodosie”.
Termenul deontologie este compus din cuvintele greceşti deon, deontos: “ceea ce
se cade”, “ceea ce este necesar” şi logos: ştiinţa. Semnifică aşadar un cod al moralei
profesionale, al principiilor şi normelor specifice pe care le implică exercitarea unei
anumite profesii. Aceasta poate fi un cod scris sau transmis prin tradiţie, pe cale orală şi
acceptat tacit de către toţi practicanţii unei profesii. Un astfel de cod este, pentru medici de
exemplu, “jurământul hypocratic”.
Deontologia:
- doctrină privind normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei profesiuni;
- teorie a datoriei, a obligaţiilor morale;
- cod al moralei profesionale, al principiilor şi normelor specifice, pe care le implică
exercitarea unei anumite profesii. Aceasta poate fi un cod scris sau transmis prin tradiţie,
pe cale orală şi acceptat tacit de către toţi practicanţii unei profesii;
- parte a eticii care subliniază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale;
- sistem al moralei profesionale, cod moral specific unui anumit corp profesional;
- ştiinţa normelor morale care guvernează autoritatea în domenii distincte, specializate
ale acţiunii umane.
Importanţa realizării unui Cod deontologic al funcţionarilor de penitenciar, oficial,
constă în prezentarea, în profunzime şi în extensie, a drepturilor şi responsabilităţilor
personalului din unităţile Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor este împuternicită de către sistemul penal
naţional, de a priva cetăţenii care-i sunt încredinţaţi în custodie, de unele libertăţi.
Personalul său trebuie să aibă permanent în atenţie de a nu priva în plus deţinuţii de unele
din libertăţile lor. Penitenciarele sunt instituţii închise care prin natura lor oferă personalului
propriu putere de decizie asupra celor mai multe probleme de bază ale vieţii zilnice a
deţinuţilor. Este evidentă posibilitatea producerii unor abuzuri în exercitarea acestei puteri
de către personalul din penitenciare dar şi a unor situaţii inverse. Funcţionarii din
penitenciar lucrează în mod direct, zi şi noapte alături de delincvenţi, unii trăindu-şi o
parte importantă din viaţă în aceste condiţii ale unei subculturi penitenciare. În acest caz
este posibil ca funcţionarul de penitenciar, care trebuie să le conducă activităţile zi de zi,
să nu mai fie la fel de atent la tot ce fac, cum fac şi ce ar trebui să facă deţinuţii şi în felul
acesta să-şi mai piardă din stricteţea cu care îşi respectă propriile principii profesionale.
De asemenea, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor există o
ierarhizare care acordă o autoritate destul de mare a lucrătorilor săi asupra subordonaţilor
acestora (fie agenţi sau deţinuţi). Cei împuterniciţi cu autoritate trebuie să fie atenţi la
aplicarea autorităţii care să fie aplicată legal şi corect.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor consideră că acest Cod deontologic nu
are ca scop înmulţirea regulilor pe care funcţionarul de penitenciar trebuie să le ţină minte,
ci de a-i prezenta cu claritate ce se aşteaptă de la comportamentul său (să facă sau să nu
facă), să-i arate calea care trebuie urmată.
Se consideră că şi persoanele adulte îşi pot modifica modul de a gândi, că munca
educaţională din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi exemplul personal al cadrelor

4
de conducere pot influenţa comportamentul etic şi profesional al lucrătorilor din
penitenciare.
Vocaţia profesională a lucrătorului de penitenciare este de a contribui la paza
persoanelor deţinute legal, tratându-le cu umanism ca pe orice făptură umană, să menţină
securitatea şi disciplina în penitenciar, să asiste persoanele care traversează momente
dificile ale vieţii, să-şi dezvolte propriile capacităţi personale de a face faţă creativ şi
eficace problemelor, să participe la iniţierea, dezvoltarea şi aplicarea măsurilor de politică
penală devenind astfel partener în apărarea securităţii naţional a României şi a calităţii
vieţii în societatea sa.
Un lucrător de penitenciare trebuie să fie conştient de responsabilităţile sale care îl
pun în situaţia de a alege între bine şi rău, în toate aspectele muncii sale, în relaţiile cu
superiorii, colegii şi subordonaţii, cu deţinuţii aflaţi în supravegherea sa cât şi cu ceilalţi
cetăţeni din afară.
Comportamentul profesional adecvat – este un element esenţial către care se
îndreaptă aproape toate consideraţiile Codului deontologic.
Limita de separaţie între comportamentul adecvat şi inadecvat nu este întotdeauna
foarte clară. În unele cazuri se poate vorbi de o zonă în care un comportament se
amestecă cu celălalt şi viceversa. De asemenea, uneori comportamentul poate fi adecvat
într-o situaţie şi inadecvat în alta. Codul deontologic cuprinde în principal aşa numita
“atitudine profesională a personalului”.
Penitenciarul ca instituţie cu atribuţii sociale şi mai ales prin specificul sarcinilor,
conţinutul obiectivelor sale şi demersul administraţiei penitenciarelor, are, prin excelenţă, o
esenţă umanitară.
În acest context umanitar, căruia legea îi asigură cadrul şi normele de
funcţionalitate, omul – cu calitatea de funcţionar public, reprezintă factorul prioritar pe
scara valorilor sistemului, care-i asigură acestuia eficienţă şi viabilitate. Considerăm că
aceasta este, şi trebuie să fie pe mai departe, caracteristica de bază a cadrelor de
penitenciar în calitatea lor de agenţi publici în domeniul social.
În acest caz, cu caracteristica de factor prioritar pe scara valorilor sistemului,
agentul de penitenciar trebuie să întrunească, pentru a fi capabil să-i asigure acestuia
eficienţă şi viabilitate, un summum de calităţi morale şi profesionale care să-i confere
această valoare.
Abordând calităţile morale, pe acestea le-am exprima prin “om adevărat”, care
considerăm că le cuprinde pe toate, iar dacă ar trebui să le menţionăm exact le-am
expune printr-o morală profund şi real umanitară, morală adaptată spiritului şi
dezideratelor moderne ale omenirii prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
România este un stat care a aderat la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
iar prin faptul că sistemul penitenciar din ţara noastră se constituie ca un corp al justiţiei,
personalul instituţiei penitenciare are calitatea de responsabil cu aplicarea legilor,
respectiv a regimului execuţional penal. În acest context, principiul umanitar al Declaraţiei
Universale care guvernează legea, trebuie să guverneze conştiinţa, gândirea şi atitudinea
comportamentală, modul de acţiune al celui responsabil cu aplicarea legilor.
În plan profesional, consecvenţa, exigenţa şi fermitatea sunt atribute care asigură
eficienţă calităţilor morale în executarea atribuţiilor de serviciu, care funcţionează în baza
unor temeinice cunoştinţe profesionale de specialitate susţinute de un larg orizont de
cultură generală.
Ca funcţionari publici ai statului în sistemul penitenciar românesc trebuie să
întrunească, cumulativ, câteva criterii de bază care privesc în mod deosebit: integritatea
moral-cetăţenească, umanitate, aptitudini şi îndemânări specifice muncii de penitenciar,
capacitate intelectuală, rezistenţă fizică şi o stare de sănătate deosebite, trăsături psihice
şi de personalitate pozitive, să fie motivaţi să lucreze ca funcţionari ai statului responsabili
cu aplicarea legilor specifice în penitenciare.

5
 Opinia publică cere de la ei o comportare mult mai corectă şi mai demnă decât de
la un cetăţean particular. Imediat după ce ocupă o funcţie publică, comportarea persoanei
în serviciu şi în afara acestuia devine obiectul analizei şi criticii publicului.
Lucrătorul de penitenciar prin specificul activităţii lui, este supus unor norme morale
mult mai exigente decât alte categorii de funcţionari de stat.
A. Principiile deontologiei

Funcţionarul din sistemul penitenciar trebuie să se orienteze în activitate după

anumite principii deontologice:

 Principiul umanismului – este o piatră de temelie pentru orice teorie etică normativă.
Progresul istoric s-a materializat prin “umanizarea” continuă a autorităţii prin eliminarea
treptată a mijloacelor biologice de persuasiune în favoarea celor raţionale, înlocuirea, în
proporţie tot mai însemnată a biciului cu cuvântul, a autorităţii muşchilor cu autoritatea
intelectului.
Lipsa de comunicare în relaţia agent-deţinut îmbracă uneori o formă de impunere severă,
alteori impulsivă, bazându-se pe frică. Relaţiile capătă astfel o dimensiune negativă în
care forţa autorităţii se impune silit, iar deţinutul se supune acesteia formal nu din
convingere. Asistăm la o respingere reciprocă, cei implicaţi rămânând închişi la
comunicare.
Voinţa de a fi moral nu-şi găseşte locul în acest context întrucât fiind interesaţi doar de
aspectele materiale şi personale nu mai rămâne loc de soluţii morale la problemele
cotidiene.
La deţinuţi relaţiile morale au anumite caracteristici între care: egoismul, indiferenţa,
minciuna şi renunţarea la ceea ce nu serveşte intereselor de moment.
Deţinuţii cunosc actele morale, le apreciază şi le conştientizează dar nu-şi
orientează acţiunile după acestea decât dacă coincid în parte cu interesele proprii.
Domeniul justiţiei este, prin excelenţă, un domeniu de protejare şi apărare a omului,
ca om. Întreaga raţiune de a fi a justiţiei este dominată de principiul umanismului.
Acesta cere funcţionarului din sistemul penitenciar să reacţioneze la orice act de încălcare
a drepturilor şi libertăţilor deţinuţilor, să urmărească aplicarea actului de justiţie în favoarea
respectării drepturilor omului.

 Principiul altruismului – decurge din punerea faţă în faţă a intereselor purtătorului de

autoritate şi a intereselor celorlalţi. Normele deontologice care derivă dintr-o asemenea
perspectivă, codificate sub forma unor trepte ale asumării fericirii celuilalt, vor viza cu
deosebire combaterea egoismului, a indiferenţei şi dezinteresului faţă de alţii precum
şi promovarea dăruirii de sine, a disponibilităţii de a ajuta dezinteresat pe alţii, a
disponibilităţii de a săvârşi fapte bune în folosul altora.

 Principiul reciprocităţii – recomandă să accepţi să te judeci pe tine însuţi ca şi cum

te-ar judeca ceilalţi, să gândeşti consecinţele actelor tale asupra celorlalţi ca şi când tu
însuţi ai fi în locul lor. Reflecţia populară “ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face” sintetizează
acest principiu ca un îndemn permanent la moderaţie, echilibru, dreaptă judecată,
cumpătare etc.
De aici decurge necesitatea morală a respectării demnităţii de om pentru că, numai
respectând eşti respectat şi perioada de detenţie este considerată doar ca un episod
trecător în viaţa deţinutului.
Registrul normelor morale include combaterea minciunii, a înşelătoriei, a
relelor tratamente, a nedreptăţii, a mitei, a limbajului inadecvat, a amestecului în
problemele personale ale celuilalt, a cauzării de prejudicii altora pentru realizarea
propriilor interese etc.

6
 Principiul autorităţii suficiente – dozează moral graniţele libertăţii fiind de natură să
împiedice într-un anumit domeniu excesul de reglementare care determină greutate în
aplicare.
Orice domeniu al autorităţii este structurat în raport de scopurile concrete ale
acţiunilor reglementate iar sancţiunile puse la dispoziţie sunt o reflectare a măsurii de
constrângere necesare, dar niciodată obligatorii. Adesea sunt formulate la modul
posibil: “şeful poate lua următoarele măsuri…” şi foarte rar la modul obligatoriu: “….
trebuie să ia următoarele măsuri”.

 Principiul autorităţii adecvate. A te afişa ca expert în domenii în care nu eşti

competent, ca şi a emite directive în domeniul pentru care nu eşti împuternicit, a sancţiona
disproporţionat în raport cu natura actelor ilicite pentru acte inventate, sau diferenţiat în
funcţie de criterii subiective, reprezintă încălcări ale principiului autorităţii adecvate.

 Principiul delegării autorităţii – care este subsumat unui principiu de mare rezonanţă
şi popularitate în rândul eticienilor, acela al asumării responsabilităţii, susţine
următoarele:
- nu este justificată moral orice delegare de autoritate;
- nu este justificată moral delegarea de autoritate în orice împrejurare;
- nu este justificata moral delegarea de autoritate către orice persoană.
Dezvăluind consecinţele negative ale eludării normelor sale, deontologia
îndeplineşte o importantă funcţie preventivă asupra a ceea ce “trebuie să facă” şi
asupra a ceea ce “trebuie să nu facă” în activitatea lor funcţionarii din sistemul penitenciar.

B. Principiile care guvernează conduita profesională

Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici din

sistemul administraţiei penitenciare sunt:
a) supunerea deplină faţă de lege;
b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de
lege;
c) egalitatea şanselor;
d) responsabilitate şi imparţialitate;
e) eficacitate în serviciul intereselor generale ale societăţii;
f) eficienţă în utilizarea resurselor;
g) ierarhia organizatorică şi funcţională.

C. Valorile esenţiale ale Codului deontologic pentru lucrătorul de penitenciare

- apărarea vieţii, integrităţii corporale şi psihice de orice agresiuni fizice şi morale;

- apărarea demnităţii personale prin tratare cu umanism şi toleranţă;
- să se evite discriminările de orice fel;
- să se acţioneze în binele deţinuţilor, pentru reintegrarea şi reabilitarea lor;
- menţinerea de relaţii de serviciu integre şi ireproşabile;
- să se manifeste profesionalism şi bun exemplu profesional;
- să se acţioneze cu solicitudine şi cu bunăvoinţă;
- să se manifeste respect faţă de statutul personal şi loialitate faţă de instituţie.

2. OBLIGAŢIILE PERSONALULUI ÎN ÎNDEPLINIREA ATRIBUŢIILOR

PROFESIONALE

În îndeplinirea atribuţiilor profesionale funcţionarii publici din sistemul administraţiei

penitenciare au obligaţia:

7
a) să cunoască, să respecte Constituţia şi legile ţării şi să aplice dispoziţiile legale în
conformitate cu atribuţiile ce le revin, cu respectarea eticii profesionale;
b) să se comporte civilizat şi demn în toate împrejurările, să manifeste stăpânire de sine,
amabilitate, politeţe şi să vorbească respectuos şi decent, într-o manieră potrivită cu
funcţia pe care o deţin;
c) să constituie exemple pentru subordonaţi, colegi şi persoanele private de libertate, să
creeze un climat corespunzător de muncă şi să contribuie la realizarea şi menţinerea
unei imagini pozitive a instituţiei;
d) să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, atribuţiile ce îi revin şi să
dovedească, în toate împrejurările, cinste, corectitudine, disciplină şi respect faţă de
şefii ierarhici, colegi şi subalterni;
e) să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să respecte întocmai programul
de muncă şi să folosească timpul de lucru, resursele materiale şi financiare ale
instituţiei în mod eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
f) să asigure ocrotirea bunurilor instituţiei şi să prevină producerea oricărui prejudiciu,
acţionând în orice situaţie ca buni gospodari;
g) să respecte prevederile legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii;
h) să nu interzică sau să nu împiedice exercitarea libertăţilor publice şi a drepturilor
sindicale ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare;
i) să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea
atribuţiilor de serviciu;
j) să respecte jurământul de credinţă depus cu ocazia numirii în funcţie;
k) să nu manifeste toleranţă faţă de abateri şi să informeze autorităţile abilitate cu privire
la infracţiunile de care au luat la cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în
legătură cu serviciul, îndeosebi a actelor de corupţie;
l) să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict de interese privind
exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile legii.

3. OBLIGAŢIILE PERSONALULUI ÎN RELAȚIILE CU PERSOANELOR PRIVATE

DE LIBERTATE

În relaţiile cu persoanele private de libertate, funcţionarii publici din sistemul

administraţiei penitenciare au următoarele obligaţii:
a) să respecte şi să protejeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor
private de libertate, precum şi viaţa, sănătatea şi demnitatea acestora;
b) să prevină şi să se abţină de la orice acţiune care presupune discriminarea
persoanelor private de libertate sau a oricărei alte persoane pe temei de etnie, rasă,
naţionalitate, sex şi orientare sexuală, religie, limbă, opinie sau alte temeiuri;
c) să manifeste înţelegere faţă de problemele persoanelor private de libertate şi respect
pentru dreptul acestora la exprimarea opiniilor, în limitele regulilor de ordine şi
disciplină stabilite în penitenciar;
d) să acţioneze pentru influenţarea pozitivă a comportamentului persoanelor private de
libertate, atât prin exemplul personal, cât şi prin încurajarea acestora de a-şi asuma
răspunderea pentru faptele comise şi de a participa la activităţi specifice astfel încât, la
punerea în libertate, să se poată reintegra în societate;
e) să primească şi să soluţioneze, cu imparţialitate şi în termen legal, cererile, sesizările
şi plângerile persoanelor private de libertate sau ale altor persoane;
f) să sprijine persoanele private de libertate, în limita competenţelor profesionale, pentru
rezolvarea legală a problemelor juridice, sociale şi familiale pe care le au pe timpul
executării pedepselor pronunţate de instanţele de judecată, dovedind solicitudine şi
înţelegere.

4. INTERDICȚII

8
 Funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare le este interzis:
a) să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze actele de tortură sau orice formă de
tratament inuman ori degradant asupra persoanelor private de libertate;
b) să primească, să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru sine sau pentru alte
persoane, în considerarea calităţii oficiale, cadouri, bani, împrumuturi, orice alte valori
sau servicii;
c) să uzeze de calitatea sau de funcţia pe care o îndeplinesc pentru rezolvarea unor
interese de ordin personal ori pentru a constrânge, a intimida sau a înşela alte
persoane în scopul obţinerii unor privilegii, bunuri ori servicii;
d) să stabilească relaţii de afaceri ori de altă natură cu persoanele private de libertate, cu
persoane din lumea interlopă sau cunoscute a fi implicate în activităţi ilegale;
e) să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări care nu sunt de competenţa lor
ori nu le-au fost repartizate de conducătorii ierarhici;
f) să exercite activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe
care o deţin şi să fie mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor
acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc;
g) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care sunt retribuiţi, cu excepţia
funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare
ştiinţifică şi creaţie literar-artistică;
h) să recurgă la forţă sau la folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva persoanelor
private de libertate, în alte condiţii decât cele expres prevăzute de lege.

Valori esenţiale ale Codului deontologic cu caracter general aplicabile atât în

relaţiile cu persoanele private de libertate cât şi cu celelalte cadre

 lucrătorul de penitenciare trebuie să acţioneze în aşa fel încât să protejeze toate

persoanele avute în grijă de orice pericole, să facă tot ce este posibil în apărarea vieţii şi
integrităţii corporale a acestora;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să arate respect faţă de orice individ, atât în prezenţa
cât şi în absenţa lui, indiferent dacă îl agreează sau nu ca persoană şi comportament, fel
de a vorbi şi de a se îmbrăca. El trebuie să aibă grijă să nu ofenseze sensibilitatea
celorlalţi, valorile în care cred aceştia, obiceiurile şi credinţe, cu excepţia celor contrare
standardelor legalizate şi valorilor morale şi profesionale ale instituţiei;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să se adreseze decent şi politicos, într-o manieră
corespunzătoare poziţiei sale;
 lucrătorul de penitenciare trebuie ca, în concordanţă cu circumstanţele, să permită
oricărei persoane aflate în subordinea sa de a-şi exprima propriile opinii sau dorinţe
înainte de a fi luata o decizie importantă în privinţa sa;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să fie integru şi să menţină relaţii de serviciu
ireproşabile. El trebuie să acţioneze numai în limita autorităţii date, realizându-şi
îndatoririle cu integritate, corectitudine şi obiectivitate, fără a favoriza pe nimeni;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să facă orice i se cere şi este posibil pentru a-şi
realiza îndatoririle dând dovadă de iniţiativă şi perseverenţă;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să-şi manifeste împuternicirea şi statutul profesional
numai în exercitarea funcţiilor legale;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să-şi exploateze la maximum pregătirea profesională
pentru obţinerea de maximă performanţă în exercitarea îndatoririlor de serviciu. El trebuie
să folosească orice oportunităţi de instruire oferite de către Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi de asemenea, prin eforturi personale sporite să-şi dezvolte continuu
experienţa profesională;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să întreprindă numai ce intră în atribuţiile sale şi este
sigur că poate realiza în bune condiţii;

9
 lucrătorul de penitenciare trebuie să îndeplinească dispoziţiile superiorilor folosindu-se
de propria judecată şi acceptând asumarea responsabilităţilor ce îi revin în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să fie permanent în alertă şi să evite pe parcursul
serviciului orice acţiune care poate să îi afecteze performanţele profesionale;
 lucrătorul de penitenciare nu trebuie să permită ca opiniile sale politice sau de partid să
îi afecteze performanţele în realizarea sarcinilor de serviciu;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să fie foarte atent în transmiterea şi consemnarea
informaţiilor şi trebuie să raporteze exact, corespunzător şi cu punctualitate făcând
întotdeauna distincţie între fapte, judecăţi şi interpretări;
 lucrătorul de penitenciare aflat în serviciu trebuie să se considere reprezentant al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi trebuie să aibă grijă ca toate acţiunile sale
care sunt privite ca fiind ale unui lucrător al acestui serviciu să ducă la menţinerea
renumelui şi bunei imagini ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să fie preocupat de calitatea locului de muncă, de
menţinerea ordinii, curăţeniei şi a unei atmosfere plăcute de muncă;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să aibă grijă de proprietatea Administraţiei Naţionale
a Penitenciarelor folosind-o economic, cu eficienţă şi numai pentru scopurile destinate;
 lucrătorul de penitenciare are dreptul de a folosi forumurile profesionale sau
organizaţionale pentru a exprima critici cu privire la Administraţia Naţională a
Penitenciarelor sau felul în care aceasta îşi îndeplineşte funcţiile. Orice recurgere la presă
(mass-media) trebuie din timp autorizată, folosită în sensul unei reprezentări
corespunzătoare, responsabile, corecte şi profesionale a Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor şi funcţiilor acesteia;
 lucrătorul de penitenciare trebuie să se asigure că, întotdeauna, comportamentul său
profesional este în concordanţă cu acest Cod deontologic, serveşte ca exemplu pentru
colegii săi, subordonaţi, deţinuţi avuţi în responsabilitate şi publicului larg;
 lucrătorul de penitenciare trebuie ca în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în limitele
legilor şi reglementărilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, să dea orice ajutor este
necesar pentru oricine se află în dificultate;
 un lucrător de penitenciare trebuie să dea subordonaţilor săi numai dispoziţii pe care
aceştia sunt în stare să le îndeplinească;
 un lucrător de penitenciare trebuie să-şi încunoştinţeze superiorii în cazul în care i s-a
cerut să îndeplinească o sarcină care îi depăşeşte competenţa sau posibilităţile;
 orice lucrător de penitenciare are dreptul de a fi tratat cu respectul cuvenit, indiferent
de locul, poziţia şi relaţiile sale personale în instituţie;
 un lucrător de penitenciare trebuie să contribuie la promovarea ordinii de drept, să nu
lase interesele personale să-i afecteze deciziile profesionale şi prin integritatea sa să
contribuie la imagine întregii instituţii.

10