Unitatea Frazeologica

Expresia frazeologică

Față de exemplele anterioare există și îmbinări semantic mai opace, în care numai unul din componente
se folosește cu sensul propriu, și care se apropie de unități frazeologice cu fixitate mai mare. Astfel este,
de exemplu, fr frousse bleue „frică mare” (literal „frică albastră”), în care numai adjectivul de culoare
bleue poate fi asociat cu frousse. Unii lingviști numesc asemenea îmbinări tot colocații[34], dar se
întâlnește pentru acestea și termenul expresie frazeologică, pentru care se dau exemple ca noapte albă
sau șoarece de bibliotecă[36]. Tot printre acestea s-ar include și comparațiile în care comparatul este
folosit cu sensul său obișnuit: lung ca o zi de post, negru ca pana corbului[37].

Expresia idiomatică

Această unitate frazeologică se caracterizează printr-o fixitate mai mare din toate cele trei puncte de
vedere amintite decât colocația și expresia frazeologică, având un sens total non-compozițional. De
asemenea, niciun element component al său nu poate fi înlocuit cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe
aceeași axă paradigmatică. Doar blocajul transformărilor morfosintactice nu este total în cazul lor. Unii
autori consideră și caracterul metaforic sau figurat al întregii expresii o condiție necesară pentru ca
aceasta să fie idiomatică. Exemple: a tăia frunză la câini (metaforă)[38], a se zbate ca peștele pe uscat
(comparație cu ambii termeni figurați)[37].

Locuțiunea

Locuțiunea este o unitate frazeologică ce prezintă un grad relativ mare de fixitate semantică, lexicală și
morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere, constituie o singură parte de vorbire, deseori
sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi nefigurată, de exemplu cine știe cine = cineva sau metaforică nod în
papură = cusur[39].