Poluarea apelor

Apa

 - constituie o resursă rară

 - nu este suficientă existenţa apei, ci este necesar ca aceasta să se găsească la locul şi la momentul potrivit:
 a) la momentul potrivit: la ce serveşte abundenţa apei unui râu pe timp de iarnă, în timp ce vara este afectat de secetă,
la momentul în care este cea mai mare nevoie de ea, pentru irigaţii şi pentru supravieţuirea peştilor? În ciuda soluţiilor
tehnice actuale, cum ar fi sistemele de baraje şi de reţinere a apei, problema este departe de a fi rezolvată.
 b) la locul potrivit: încă din cele mai vechi timpuri, aşezările umane au fost întemeiate în apropierea apelor. Încetul cu
încetul, s-a creat un dezechilibru între resursele de apă disponibile, şi populaţiile din zonă. Omul, atras de apă ca de
oricare altă resursă, a dat curs unei exploatări exagerate, fie direct, prin extragerea abuzivă de apă, fie indirect, prin
atacarea păturii vegetale (prin urbanizare, defrişări, agricultură agresivă) sau infrastructura impusă de urbanizarea
excesivă, ceea ce a suprimat orice element care a fi dus la reţinerea apei, sporind, în anumite locuri, viteza de scurgere
a apelor curgătoare către mare.
În lipsa resurselor de apă, aceasta poate fi transportată, chiar dacă acest lucru ar putea constitui un lux. Apeductele nu sunt o
invenţie modernă, iar proiectele de transport ale apei sunt din ce în ce mai extinse.
- nu este suficientă existenţa apei în cantităţi suficiente, ci trebuie avută în vedere şi calitatea acesteia:
Apă sărată a mărilor şi oceanelor, chiar dacă se găseşte în cantităţi abundente, este inutilizabilă, decât în condiţiile în care este
desalinizată, proces care implică cheltuieli semnificative. Nici consumul uman, nici utilizarea industrială, nici agricultura, nu
tolerează salinitatea apei. Apa dulce ar trebui să fie, în mod normal, de cea mai bună calitate, mai ales cele subterane, care
sunt ocrotite prin straturi de sol şi piatră.
 Necesităţile de apă

 - nimic nu se pierde, totul se transformă, apa astfel „irosită” se întoarce în natură, fie prin evaporare, fie prin
procesul natural de transpiraţie a plantelor
 - apa este preluată şi utilizată, pentru ca ulterior să se întoarcă în natură, şi consumul propriu-zis a acesteia
 - un consum, sau o pierdere, a resursei de apă în situaţia în care aceasta nu mai este înapoiată în mediul său de
origine: apa unui râu deversată în mare, reprezintă o pierdere pentru acel râu, sau apa subterană care nu se
întoarce în pânza freatică reprezintă, practic, un deficit pentru aceasta. Aceasta duce la pierdere calităţii apei şi
a capacităţilor sale de a fi reutilizată.
 Necesităţile menajere

 - se depun eforturi în vederea economisirii consumului de apă, mai ales prin reducerea cererii, prin eficientizarea utilizării
menajere şi prin reducerea pierderilor din reţea
 - tratarea apei menajere rămâne un factor indispensabil
 - o apă insalubră încă poate face ravagii în cadrul populaţiei: majoritatea maladiilor de care suferă populaţia lumii se
datorează apei sau se transmit pe calea apei
 - tratarea acesteia reprezintă eliminarea particulelor în suspensie prin decantare şi filtrare, şi ulterior dezinfectarea acesteia
fie cu clor şi ozon, fie printr-o metodă mai complexă, mai eficientă dar şi mai costisitoare, microfiltrarea
 Necesităţile industriale

 - apa este utilizată la nivel industrial în primul rând în calitate de agent termic, fie de răcire, fie de încălzire,
pentru curaţat şi transport (evacuarea deşeurilor de fabricaţie), pentru a fi folosită în producţie (băuturi,
chimie)
 - majoritatea ramurilor industriale reciclează apă, reducând sensibil consumul sistemic şi, în acelaşi timp,
cantitatea de deşeuri produsă. Totuşi, în privinţa centralelor termice, consumul nu a scăzut în aceeşi măsură.
Necesităţile agricole:
- importanţa sistemelor de irigaţii a fost recunoscută încă din antichitate: grâul, apoi porumbul, orezul sau
bumbacul, sunt mari consumatori de apă
- o treime din irigaţii se realizează prin canale şi fose, şi celelalte două treimi, prin pulverizare.
 Poluarea apelor

 Poluarea apelor este definită ca acea schimbare a compoziţiei apelor care le face dăunătoare pentru sănătatea
oamenilor, neadecvate pentru întrebuinţarea economică sau recreativă şi duce la deteriorarea florei şi faunei din
mediul acvatic; se manifestă ca un fenomen complex, multiform, care exprimă atât unitatea dintre apele dulci şi
de mare, cât şi dintre uscat şi mediul acvatic.
 Forme de poluare a apelor:
 a) poluarea organică
 b) poluarea toxică
 c) materiile în suspensie
 d) materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi)
 e) poluarea bacteriană
 f) poluarea termică.
 Poluarea organică

 - principala sursă a acestei forme de poluare acvatică o constituie deversările menajere din marile oraşe şi o serie de
sectoare industriale, precum cea a celulozei şi hârtiei, ori industria agroalimentară
 - o importanţă o are şi poluarea menajeră, cu efecte directe asupra mediului acvatic: orice materie organică deversată în
apă va fi degradată de către bacterii specifice acesteia, producându-se, astfel, o epurare naturală
 - pentru a sintentiza elementele poluante, aceste bacterii au nevoie de oxigen, fapt care duce la un consum sporit al
acestuia. Consecinţe : moartea peştilor, nu prin intoxicare, dar prin asfixiere, datorită conţinutului redus de oxigen al apei.
 - prin procesul natural de epurare a apelor prin bacterii proprii se realizează tratarea acesteia în marile staţii de epurare.
 - aceste bacterii, prezente în apa provenită din canalizare, atacă direct poluarea, mai ales dacă li se administrează oxigen
suplimentar, această formă de tratare realizându-se anterioar deversării apei menajere înapoi în râuri.
 Poluarea toxică

 - această formă de poluare ucide direct

 - se datorează industriei, mai ales industriei chimice şi metalurgiei
 - una dintre mare probleme aferente poluării toxice este găsirea unei modalităţi de măsurare a toxicităţii produselor
 - anumite substanţe pot fi asimilate în sedimente, ca ulterior să fie eliberate. În cazul altor substanţe, se poate produce
fenomenul de bioacumulare, respectiv anumite forme de viaţă să le asimileze în organismul lor, ducând la apriţia unor
fenomene de concentrări succesive de-a lungul întregului lanţ trofic
 - aceasta se întâmplă în cazul metalelor grele (plumb, cadmiu, mercur) sau insecticidelor sau erbicidelor (în special DDT).
 - un compus organic pe bază de mercur a fost găsit la capătul lanţului trofic, fiind provenit de la crustacee şi peşti,
consumate de către om
 s-a înregistrat un număr semnificativ de decese: pelicanii americani au murit în urma consumului de peşte contaminat cu
DDT
 - majoritatea acestor compuşi nu numai se acumulează, dar şi persistă în cadrul unui ecosistem
Convenţia de la Stockholm din 2001 a decis interzicerea a 20 de poluanţi organici persistenţi.
Aceste produse toxice pot contamina apele fie direct, prin deversare, fie prin transport atmosferic
pe distanţe lungi (pesticidele sau mercurul sunt substanţe volatile), fie în urma curăţării
terenurilor sau a plantelor contaminate. Infiltrarea pesticidelor agricole în apele subterane a
devenit o preocupare majoră a furnizorilor de apă potabilă. Cu originea acestei forme de poluare
este difuză, deci nu poate fi localizată precis în spaţiu, singura soluţie poate fi reformarea
tehnicilor şi metodelor de producţie sau interzicerea anumitor produse.
 Materiile în suspensie

 - apa poate prelua diferite particule, fie provenite din eroziuni naturale, fie din deversări artificiale, cum ar fi în
cazul localităţilor sau centrelor industriale.
 - aceste materii în suspensie pot crea o poluare estetică, pot afecta viaţa peştilor (prin pătrunderea de particule
în branhii), sau chiar pot contribui la poluarea organică sau toxică
 - proveneau din deversările urbane şi din deversări industriale
 - eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin simpla decantare, prin depunere pe fundul
marilor bazine din cadrul staţiilor de epurare ale marilor oraşe.
 Materiile nutritive (nitraţii, fosfaţii)

 - nitraţii şi fosfaţii din apă au devenit o problemă majoră

 - provoacă fenomenul de eutrofizarea apelor curgătoare line, a lacurilor sau a mărilor
 - excesul de nutrienţi favorizează proliferarea algelor care, atunci când se descompun, consumă enorme cantităţi de oxigen.
Fără oxigen, apa devine un mediu propice de fermentaţie şi de putrefacţie
 - stratul superficial de alge poate priva mediul acvatic de lumina solară, astfel încât chiar anumite alge, mai ales din mediul
marin, pot deveni ele însele toxice
 - o maree galbenă de alge toxice a decimat, pe coasta scandinavă, populaţia de somon şi de păstrăv. Acest fenomen s-a
răspândit la nivel mondial în ultimii ani
 - nitraţii prezintă şi un alt inconvenient, în ceea ce priveşte apa potabilă
 - nitraţii, transformaţi în nitriţi provoacă o boală a sângelui numită „maladia albastră“
 - fosfaţii provin din surse urbane şi din surse agricole sau industriale
- nitraţii provin în principal din agricultură (îngrăşăminte) şi din creşterea intensivă a animalelor
(dejecţii)
-în apele subterane, agricultura şi creşterea animalelor antrenează o poluare importantă cantitativ,
cumulativă şi persistentă în pânza freatică.
 Poluarea bacteriană

 - generează multiple probleme de ordin sanitar

 - poate afecta apa de băut, fapt pentru care aceasta este supusă unor forme speciale de protecţie
 - alături de dezinfectarea acesteia, sunt prevăzute în jurul puţurilor de captare a apei potabile perimetre de protecţie, în jurul
cărora o serie de activităţi sunt limitate şi/sau interzise, pentru a se profita de marea putere de epurare a solului
 - dacă riscurile aferente apei potabile sunt practic eliminate rămân însă două alte riscuri bacteriologice: în privinţa înotului şi
în privinţa crustaceelor
 - apa mării are capacităţi bactericide semnificative, dar nu funcţionează în privinţa streptococilor din fecale, nici pentru
salmonella, şi nici pentru virusuri
 - poluarea organică sau cea prin materii în suspensie poate servi drept suport pentru poluarea bacteriană
 - poluarea plajelor şi a crustaceelor fac obiectul reglementărilor şi supravegherii la nivel european
Protecţia apelor de coastă împotriva poluării bacteriene nu este uşoară, deoarece staţiile de epurare
obişnuite nu afectează această formă de poluare.
Clorinarea deşeurilor, în prezent cea mai eficientă soluţie, nu este neapărat benefică pentru mediul marin.
O altă soluţie ar fi tratamentele cu ozon, dar acestea sunt mult prea costisitoare. Tehnicile naturale (crearea
de lagune artificiale pentru deversarea apelor uzate şi irigarea terenului) sunt mult mai eficiente, utilizând
puterea epuratoare a aerului, soarelui şi solurilor.
 Poluarea termică

- o mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire care apoi se evacuează, la temperaturi ridicate
- centralele electrice emit în mod inevitabil căldură, fie în atmosferă, fie în apă.
- acest fenomen de încălzire a apelor poate avea două consecinţe principale:
a) o influenţă directă asupra vieţii unor specii de plante şi animale;
b) o activitate bacteriană mai intensă şi, astfel, un foarte mare consum de oxigen.
 Gospodărirea apelor

 - se defineşte ca ansamblul activităţilor, care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi
administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea
resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării
acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor.
 - Gospodărirea cantitativă a apelor presupune obligaţia utilizatorilor de apă de a economisi apa prin folosire
judicioasă şi cea de a asigura întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de alimentare
cu apă şi canalizare.
 - Gospodărirea calitativă se bazează pe regula generală conform căreia poluarea în orice mod a resurselor de
apă este interzisă.
 Măsuri de protecție a apelor

 - limitarea evacuarii de reziduri in ape

 - evacuarea rezidurilor solide la halte sau crematorii
 - reducerea consumurilor de apa in industrie prin recircularea apei, folosita ca agent de racire si reintroducerea
in sistem a celei utilizate ca solvent, dupa corectarea adecvata a calitatii
 - supunerea apelor uzate unor tratamente prin care sa se inlature incarcarea lor cu poluanti pana la o limita
 - epurarea = o succesiune de procese fizice si chimice, biologice si fizico-chimice necesare pentru inlaturarea
diferitelor categorii de poluanti
 - operația de dezinfectie prin tratarea cu clor sau azot pentru distrugerea germenilor patogeni