Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
35 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Unelte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”[1]) are
interpretări diferite la diferiți autori[2]. Există mai multe construcții sintactice cu o parte
considerată astfel și nicio definiție nu acoperă noțiunea de apoziție în toate
construcțiile, în acestea fiind implicați diverși factori semantici sau sintactici[3].
Interpretări ale apoziției[modificare | modificare sursă]
Apoziția ca parte de propoziție subordonată[modificare | modificare
sursă]
Apoziția ca tip de atribut[modificare | modificare sursă]
În gramaticile tradiționale ale limbii române, apoziția este considerată un tip de
atribut.
În una din interpretările apoziției, aceasta este un
atribut substantival, pronominal sau numeral care aduce o explicație termenului
explicat; intră cu acesta într-o relație de egalitate, putând lua locul acestuia sau
putând fi înlocuită de acesta; seamănă prin formă cu un component al coordonării,
deoarece aparține de multe ori aceleiași părți de vorbire prin care este exprimat
termenul explicat; se așază întotdeauna după termenul explicat; este de obicei
izolată, în vorbire prin intonație și pauză, în scris prin virgulă, de termenul explicat[4].
Ca structură, apoziția poate fi[4]:
simplă (exprimată printr-un singur cuvânt): Și noi, copiii, avem obligația de a
asculta de părinți, ...eu, unul, drept să vă spun...;
complexă (alcătuită dintr-un cuvânt cu sens lexical suficient, precedată de
un adverb explicativ, de precizare, de întărire sau de exclusivitate): Unul dintre
colegi, anume Ovidiu, nu a răspuns la apel, Noul venit, chiar prietenul său, n-a
fost de aceeași părere;
multiplă: (formată din două sau mai multe cuvinte coordonate între
ele): Răducu, colegul și prietenul lui, participase mai înainte la un concurs de
șah;
dezvoltată (constituită din cuvinte cu raport de subordonare între ele): Și Nic’ a lui
Costache, dușmanul meu, și cu Toader a Catincăi, alt hojmalău, au trecut pe
lângă mine vorbind cu mare ciudă (Ion Creangă).
Conform altei interpretări, apoziția este un atribut substantival[5][6] care, pe lângă
caracteristicile de mai sus, poate avea și altele:
subiect: Joseph Conrad, the famous English novelist, couldn't speak English
until he was 47 „Joseph Conrad, vestitul romancier englez, n-a știut englezește
până la vârsta de 47 de ani”; The novelist Joseph Conrad couldn't speak
English until he was 47 „Romancierul Joseph Conrad …”;
nume predicativ:The man is a fool, a complete idiot „Omul ăsta e un nebun, un
idiot desăvârșit”;
complement direct: Everyone visits the White House, the home of the
President „Toată lumea vizitează Casa Albă, reședința președintelui”;
complement circumstanțial: The place is miles away, much too far to
walk „Locul acela e la mai multe mile de aici, mult prea departe ca să se meargă
acolo pe jos”.
Constantinescu-Dobridor 1998 arată în legătură cu aceasta că este vorba de apoziție
în sens larg, aceasta putând fi echivalentă nu numai cu un atribut, ci și cu alte părți
de propoziție[4]:
subiect: Zsófi, (azaz/vagyis) a lányom hegedülni tanul „Zsófi, (adică) fiica mea,
învață să cânte la pian”;
nume predicativ: Ez a fiú Károly, (azaz) a sógorom „Băiatul acesta este Károly,
(adică) cumnatul meu”;
complement direct: Már rég nem láttam Ádámot, (vagyis) az
unokaöcsémet „Demult nu l-am văzut pe Ádám, (adică pe) vărul meu”;
complement circumstanțial: Lillával, (vagyis) a húgom kislányával mentünk
moziba „M-am dus la cinema cu Lilla, (adică cu) fetița surorii mele”.
În Nagy 1980, o gramatică maghiară, apoziția nu apare în capitolul despre sintaxă.
Se consideră că este în afara propoziției, fiind o construcție eliptică ce constă din
termenul subordonat al unui termen repetat. Dintr-o frază precum Tél volt, kemény
tél volt „Era iarnă, era o iarnă grea”, este eliminată partea redundantă și rămâne
adjectivul kemény „grea” ca apoziție: Tél volt, kemény „Era iarnă, una grea”[20].
Apoziția ca termen cu statut gramatical
intermediar[modificare | modificare sursă]
Unii lingviști consideră construcția cu apoziție izolată de identificare ca fiind una
cu raport de coordonare[21]. Argumente în favoarea acestei interpretări sunt trăsăturile
comune cu raportul de coordonare[19]: