Aldo Andreotti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigare Sari la căutare
Aldo Andreotti

Aldo Andreotti
Date personale
15 martie 1924[3][4][5][1]
Născut
Florența, Regatul Italiei[6]
21 februarie 1980 (55 de ani)[3][4][5][7]
Decedat
Pisa, Italia[6]
Înmormântat San Francesco[*]
Italia
Cetățenie
Regatul Italiei
matematician
Ocupație
profesor universitar[*]
Activitate
Domeniu Ecuație cu derivate parțiale 
Instituție Universitatea din Pisa 
Universitatea din Pisa
Alma Mater
Scuola Normale Superiore din Pisa 
Accademia Nazionale dei Lincei
Organizații
Academia de Științe din Torino[*][1] 
Sergio Spagnolo[*][2]
Doctoranzi
Gregory Alan Fredricks[*][2] 
Modifică date / text 
Aldo Andreotti (n. 15 martie 1924,[3][4][5][1] Florența, Regatul Italiei[6] – d. 21 februarie 1980,[3][4][5]
[7]
Pisa, Italia[6]) a fost un matematician italian, cu contribuții importante la geometria algebrică,
teoria funcțiilor de variabile complexe și teoria ecuațiilor cu derivate parțiale.

Note
1. ^ a b c Academia de Științe din Torino, accesat în 1 decembrie 2020
2. ^ a b Genealogia matematicienilor
3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
4. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive, accesat în 22 august 2017
5. ^ a b c d Aldo Andreotti, Academia de Științe din Torino
6. ^ a b c d Academia de Științe din Torino, accesat în 1 decembrie 2020
7. ^ a b Academia de Științe din Torino

Matematician
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Euclid (ținând echerul în mână) este considerat „părintele geometriei”.

Matematicianul este o persoană al cărei prim domeniu de studiu și/sau cercetare este acela al
matematicii. Termenul generic matematician se poate particulariza pentru diferite subdomenii de
activitate ale matematicii cum ar fi geometru[1], algebrist [2], analist[3], logician[4], probabilist[5],
biomatematician[6], topologist[7], statistician[8], actuar[9] etc.

Câțiva matematicieni celebri sunt Thales, Arhimede, Euclid, Isaac Newton, Carl Friedrich Gauss,
Leonhard Euler, Bernhard Riemann, Euclid, Henri Poincaré, David Hilbert, Joseph-Louis
Lagrange și Pierre de Fermat.

Cuprins
 1 Sensul și istoricul termenului matematician
  2 Activități esențiale ale unui matematician
 3 Implicarea matematicienilor in alte domenii științifice
 4 Posibilități de angajare în lumea contemporană
 5 Note
 6 Bibliografie
 7 Vezi și

Sensul și istoricul termenului matematician

Există în principal două utilizări diferite ale acestui termen : matematician poate desemna o
persoană activă în cercetarea matematică[10] · [11] care se manifestă prin publicarea de articole
științifice în periodice cu comitet de referenți. Un alt sens este cel de persoană cunoscătoare a
noțiunilor matematice (versée dans les mathématiques)[12], sau care activează în domenii
adiacente (predarea matematicilor fără activități de cercetare, epistemologie, pedagogie, sau
chiar prin opere de popularizare științifică).

Unul din primii matematicieni atestați a fost Thales din Milet care a evidențiat necesitatea
demonstrației în matematică. I se atribuie prima descoperire din acest domeniu[13].

Pe parcursul timpului mulți matematicieni au orbitat în jurul universităților. Începând din secolul
XIX, obiectivul universităților europene s-a modificat de la a cere regurgitarea cunoștințelor
predate la promovarea gândirii productive[14]

Matematicienii, spre deosebire de alte categorii de oamenii cum ar fi fizicienii sau inginerii au o
responsabilitate mai mică în raport cu activitățile direct productive ale unei economii naționale;
de aici anumite crispări interdisciplinare în relația matematicienilor cu inginerii, fizicienii sau
economiștii care sunt nemulțumiți de anumite aspecte legate de modul de predare al disciplinelor
matematice pe întreaga verticală a sistemului educațional.[15]

Colaborarea între matematicieni și alte tipuri de specialiști este afectată și de faptul că numeroși
intelectuali au despre matematică o imagine deformată și simplificatoare, viziune care a provocat
multe daune colaborării interdisciplinare, matematicienii fiind priviți cu suspiciune de anumite
tipuri de intelectuali[16].

Activități esențiale ale unui matematician

Nu există o definiție precisă sau limitări prestabilite ale activității unui matematician, in afara
obiectivului de a spori conținutul conceptual al matematicii. Un matematician poate avea ca
obiective rezolvarea problemelor deschise și verificarea conjecturilor. Esența activității
matematice este atracția pentru problematic, alimentarea pasiunii pentru rezolvarea de
probleme[17]

Aici termenul „probleme” se distinge de aplicațiile cu caracter didactic date elevilor sub 18 ani
sub titlul de exerciții și probleme cu rezultat cunoscut dinainte. Un alt aspect important de
activitate matematică e formularea de diferite modele matematice pentru alte domenii de
activitate.

Dezvoltarea matematicii este un șir crescător și sinuos de abstractizări, interpretări, generalizări

de tipul următor: scheme de calcul, organizare in pasi operatori, sinteze coerente, vizualizări
grafice, adoptarea metodei axiomatice, stabilirea regulilor limbajului deductiv, utilizarea
calculatorului și, nu în ultimul rând, formularea de probleme atractiv/recreative[18].

Implicarea matematicienilor in alte domenii științifice

Implicarea matematicienilor in alte domenii de investigare științifică este facilitată de statutul
matematicii de auxiliar universal al celorlalte științe, statut din ce in ce mai evident începând cu
epoca modernă în corelație cu restructurarea de ansamblu a științelor fizice. Cercetările teoretice
ale matematicienilor completează și dau explicații rezultatelor experimentale din științele naturii.
Dar deseori matematicienii sunt ei înșiși experimentatori[19]iar fizicienii cunosc suficientă
matematică pentru a putea exprima prin formule legile și proprietățile fizice și evidențierea prin
deducții matematice a fenomenelor noi.

Posibilități de angajare în lumea contemporană

Se face uneori distincție de domeniu de activitate între matematica pură și cea aplicată, prima
fiind uneori caracterizată ca matematică speculativă[20].

Note
1. ^ https://dexonline.ro/definitie/geometru
2. ^ https://dexonline.ro/definitie/algebrist
3. ^ https://dexonline.ro/definitie/analist
4. ^ https://dexonline.ro/definitie/logician
5. ^ https://dexonline.ro/definitie/probabilist
6. ^ https://dexonline.ro/definitie/biomatematician
7. ^ https://dexonline.ro/definitie/topologist
8. ^ https://dexonline.ro/definitie/statistician
9. ^ https://dexonline.ro/definitie/actuar
10. ^ Qu'est-ce qu'un mathématicien ? Convorbire cu André Lichnerowicz
11. ^ Jean Dieudonné, în Pour l'honneur de l'esprit humain, capitolul 1, secțiunea 2. La vie
des mathématiciens , pentru desemnarea matematicienilor creatori, zice : Citare goală
(ajutor)
12. ^ Mathématicien pe situl TLFI
13. ^ Boyer (1991), A History of Mathematics, p.  43
14. ^ Röhrs, "The Classical Idea of the University," Tradition and Reform of the University
under an International Perspective p.20
15. ^ Octavian Stănășilă, Elemente de matematică aplicative, 2012
16. ^ Solomon Marcus, (în colaborare cu Al. Boboc, Gh Enescu, C. Popa și S. Stati) Limbaj,
logică, filozofie. Ed. Știintifică, București, 1968, p 59 .
 17. ^ E. Rusu, De la Thales la Einstein - Gîndirea matematică în perspectivă istorică, 1967,
pp. 44, 92, 94, 96
18. ^ Enciclopedie matematică, Editura AGIR, 2010
19. ^ Nicolae Mihăileanu, Istoria matematicii, vol 2, Editura Științifică și Enciclopedică,
1981, p.351-352
20. ^ A se vedea de exemplu titluri de lucrări de Thomas Simpson de la mijlocul secolului
18: Essays on Several Curious and Useful Subjects in Speculative and Mixed
Mathematicks, Miscellaneous Tracts on Some Curious and Very Interesting Subjects in
Mechanics, Physical Astronomy and Speculative Mathematics.  Chisholm, Hugh, ed.
(1911). „Simpson, Thomas”. Encyclopædia Britannica. 25 (ed. 11). Cambridge
University Press. p. 135.

Bibliografie
 Eugen Rusu, De la Thales la Einstein - Gîndirea matematică în perspectivă istorică,
Editura Albatros, București, 1967
 Octavian Stănășilă, Elemente de matematică aplicative, Editura A.G.I.R., 2012, ISBN
978-973-720-334-2
 Marius Iosifescu, Octavian Stănășilă, Dan Ștefănoiu, Enciclopedie matematică, Editura
AGIR, 2010, ISBN 978-973-720-288-8