Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Euclid, matematician grec, secolul al III-lea î.Hr., așa cum este reprezentat de
către Rafael într-un detaliu al lucrării „Școala din Atena”
Matematica (și matematici[1]) este în general definită ca știința ce studiază
relațiile cantitative, modelele de structură, de schimbare și de spațiu. În sens
modern, matematica este investigarea structurilor abstracte definite în mod
axiomatic folosind logica formală.
Din punct de vedere istoric, ramurile majore ale matematicii au derivat din
necesitatea de a face calcule comerciale, de a măsura terenuri și de a predetermina
evenimente astronomice cu scopuri agriculturale. Aceste domenii specifice pot fi
folosite pentru a delimita în mod generic tendințele matematicii până în ziua de
astăzi, în sensul delimitării a trei tendințe specifice: studiul structurii,
spațiului și al schimbărilor.
Studiul schimbării este o necesitate mai ales în cazul științelor naturale, unde
măsurarea și predicția modificărilor unor variabile este esențială. Calculul
diferențial a fost creat pentru acest scop, pornind de la definiția relativ
naturală a funcțiilor dintre diverse dimensiuni și rata lor de schimbare în timp,
metodele de rezolvare ale acestora fiind ecuațiile diferențiale. Din considerente
practice, este convenabil să se folosească numerele complexe în această ramură.
Istorie
Articol principal: Istoria matematicii.
Euclid
Este posibil ca oamenii să-și fi dezvoltat anumite abilități matematice încă
înainte de apariția scrierii. Cel mai vechi obiect care dovedește existența unei
metode de calcul este osul din Ishango, descoperit de arheologul belgian Jean de
Heinzelin de Braucourt în regiunea Ishango din Republica Democrată Congo, care
datează din 20.000 înaintea erei noastre[4][5][6]. Dezvoltarea matematicii, ca
bagaj de cunoștințe transmis de-a lungul generațiilor, în primele civilizații, este
legată strict de aplicațiile sale concrete: comerțul, gestiunea recoltelor,
măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice și, câteodată, de
ritualurile religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea matematicii în ramuri ce
se ocupau cu studiul cantității, structurii și spațiului.
Primele descoperiri matematice țin de extragerea rădăcinii pătrate, a rădăcinii
cubice, rezolvarea unor ecuații polinomiale, trigonometrie, fracții, aritmetica
numerelor naturale etc. Acestea au apărut în cadrul civilizațiilor akkadiene,
babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului.
În timpul Renașterii, o parte din textele arabe sunt studiate și traduse în latină.
Cercetarea matematică se concentrează în Europa. Calculul algebric se dezvoltă ca
urmare a lucrărilor lui François Viète și René Descartes. Newton și Leibniz au
inventat, independent, calculul infinitezimal.
David Hilbert
În secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea, matematica cunoaște o nouă perioadă
de dezvoltare intensă, cu studiul sistematic al structurilor algebrice, începând cu
grupurile (Évariste Galois) și inelele (concept introdus de Richard Dedekind).
Cei care au înclinații spre matematică găsesc adesea aspecte estetice în multe
domenii din matematică. Mulți matematicieni vorbesc despre eleganța matematicii,
despre o estetică intrinsecă și o frumusețe ascunsă. Sunt apreciate simplitatea și
generalizarea. Se poate vorbi de frumusețea și eleganța unei demonstrații, cum ar
fi cazul demonstrației lui Euclid asupra infinității numerelor prime, a metodei
numerice de calcul rapid ca în cazul transformatei rapide Fourier. G. H. Hardy, în
„A Mathematician's Apology” își exprima credința că aceste considerații estetice
sunt, în ele însele, suficiente pentru a justifica studiul matematicii pure.[11]
După Paul Erdős, care ar fi vrut să afle „Cartea” în care Dumnezeu a notat
demonstrațiile lui favorite, matematicienii năzuiesc adeseori să găsească
demonstrații ale teoremelor care sunt, în special, elegante.[12][13]) Popularitatea
matematicii distractive este un alt indiciu al plăcerii găsite în rezolvarea
problemelor de matematică.
Limbajul matematic
Matematica folosește un limbaj propriu. Anumiți termeni din limbajul curent, cum ar
fi grup, inel sau corp pot avea un înțeles diferit în limbajul matematic. Mai des
însă, termenii sunt inventați și introduși în funcție de necesități: izomorfism,
topologie, iterație etc. Numărul relativ mare al termenilor noi sau cu înțeles
schimbat face ca înțelegerea matematicilor avansate de către nespecialiști să fie
dificilă.
Subiecte
Cantitate