Istoria Geometriei

De Asavei Mario si Maxim Matei

 Informatii generale ale geometriei
• Istoria geometriei urmărește evoluția acestei științe care studiază relațiile
spațiale din cele mai vechi timpuri, când oamenii au început să
măsoare distanțele, ariile și volumele, ca apoi să se ajungă la geometria
clasică, în care accentul era pus pe construcțiile cu rigla și compasul.
• Un moment crucial l-a constituit introducerea rigorii matematice
prin axiomatizarea introdusă de Euclid, care a influențat evoluția a secole
întregi de știință. În epoca modernă, geometria beneficiază de
aportul algebrei abstracte și a calculului diferențial și integral și a evoluat în
diverse ramuri ale acesteia, cu grad înalt de abstractizare, mult diferențiate de
formele din trecut.
 Geometria Moderna
• În Renaștere, în locul Elementelor lui Euclid, au fost publicate lucrări mai accesibile pentru învățământ,
datorate diverșilor pedagogi.
• René Descartes (1596 - 1650) împreună cu Pierre Fermat (1601 - 1665) sunt considerați
creatorii geometriei analitice.
• Calculul diferențial și integral dezvoltat de Isaac Newton (1642-1727) și Gottfried Wilhelm von
Leibniz (1646 - 1716) își găsește aplicație în domeniul geometriei analitice la
studiul curbelor, suprafețelor și al corpurilor cu forme complexe, rezolvând probleme de tipul
determinării tangentei la o curbă, ariei suprafețelor mărginite de anumite curbe sau volumul corpurilor
generate prin rotația unor astfel de linii.
• În secolul al XVIII-lea, Johann Heinrich Lambert (1728 - 1777) a arătat că o geometrie în care axioma
paralelelor nu este valabilă s-ar putea realiza pe o sferă imaginară, iar Adrien-Marie Legendre (1752 -
1833) a enunțat teoeremele fundamentale de geometrie absolută, privind suma unghiurilor unui
triunghi.
 Geometria Greaca
• La greci, geometria atinge un grad înalt de dezvoltare. Au extins studiul geometric și la figuri mai complicate. Au introdus
demonstrația logică în rezolvarea problemelor. Sistemul axiomatic introdus de greci este în esență valabil și astăzi.
• Thales din Milet (635-543 î.Hr.) este primul căruia i se atribuie utilizarea metodei deducției. Discipolul său, Pitagora (582-496
î.Hr.), a demonstrat teorema care astăzi îi poartă numele, teoremă care era cunoscută cu secole înainte. Și elevii lui Pitagora au
obținut o serie de rezultate în domeniul geometriei și amintim aici lungimile "incomensurabile" și numerele iraționale.
• Marele filozof Platon (427-347 î.Hr.) avea un cult deosebit pentru geometrie. La porțile uneia din școlile sale scria: Să nu intre aici
cine nu știe geometrie.
• Una din concepțiile lui Platon, rămase în vigoare și astăzi, susține că la realizarea figurilor geometrice trebuie utilizate doar rigla
și compasul.
• Realizarea cu rigla și compasul a construcțiilor geometrice a ajuns la un înalt grad de măiestrie în această perioadă, când
datează și formularea celor trei probleme celebre ale antichității:
• duplicarea cubului
• trisecțiunea unghiului
• cuadratura cercului.
 Geometria Chineza
• Cea mai veche lucrare cunoscută de geometrie chineză este o compilație realizată de către
discipolii filozofului Mozi (Micius) în jurul anului 330 î.Hr., cunoscută sub titlul Nouă capitole
de artă matematică. De-a lungul timpului, generații de învățați au și-au adăugat contribuțiile.
Din păcate multe cărți valoroase din perioada dinastiei Qin au fost distruse prin ardere (213
î.Hr.). Faptul că cele scrise în acestă lucrare au un nivel destul de avansat, confirmă faptul că
au existat o multitudine de lucrări scrise anterior în acest domeniu, dar care nu s-au păstrat.
• O altă lucrare veche este Suàn shù shū (Cartea numerelor și a calculului). A fost scrisă în
timpul dinastiei Han undeva între 202 și 186 î.Hr. Printre multe chestiuni legate de aritmetica
elementară, aici găsim și calculul volumelor, legătura dintre latura pătratului și
raza cercului înscris în acesta, legătura dintre lungimile laturilor triunghiului și aria acestuia.
 Geometria Indiana
• Scrierea Shatapatha Brahmana (secolul al IX-lea î.Hr.) conține nu numai ritualuri religioase, ci și
referitoare la construcții geometrice. La fel și în textele Sulbasutra, cele mai vechi având aproape 3
milenii, găsim rețete geometrice privin construcția templelor și altarelor. Deși aveau forme diferite,
toate aceste locuri de devoțiune și de ardere a ofrandelor trebuia să ocupe aceeași suprafață.
• După unii autori, scrierile Śulba Sūtras ar conține cea mai veche formă scrisă a teoremei lui
Pitagora. Aici găsim și câteva triplete de numere pitagoreice și de asemenea încercări de a
efectua cuadratura cercului.
• Matematicianul Baudhayana, care a trăit cam acum 800 î.Hr. a calculat π cu câteva zecimale și a
efectuat investigații în aceeași teoremă a lui Pitagora de mai târziu.
O altă scriere importantă este manuscrisul Bakhshali, care este datat într-o perioadă cuprinsă între
secolul al II-lea î.Hr. și secolul al III-lea d.Hr. În această scriere apare pentru prima dată
cifra zero și scrierea zecimală. Tot aici se găsesc numeroase probleme geometrice printre care și
calculul volumelor unor corpuri de formă neregulată.
 Geometria Islamica
• În perioada califatului, asistăm la o înflorire a științelor în spațiul islamic. Este preluată și conservată
tradiția matematicii elenistice.
• Al-Horezmi (?780 - 845), pe lângă faptul că a consacrat sistemul de numerație pozițional, este
întemeietorul algebrei și a contribuit cu aplicații ale acesteia în geometrie și trigonometrie.
• De asemenea, Al-Mahani reduce duplicarea cubului la o problemă de algebră, mai exact la rezolvarea
ecuației:
•
numită de islamici ecuația lui Al-Mahani.