De Asavei Mario Stefan

Instrumente Optice
O lunetă astronomică este un instrument optic, alcătuit
din mai multe lentile, care permite creșterea mărimii
aparente și a luminozității obiectelor cerești în timpul
observării lor. Cu ajutorul lunetei astronomice, se
mărește unghiul sub care se vede un corp îndepărtat,
astfel încât să se distingă mai multe detalii ale acestuia.

Bibliografie
• G.C. Moisil, E.
Curatu, Optică:
teorie și
aplicații, Editura
Tehnică,
București, 1986
Schita optica si
Constructia
 Avantaje
 Avantajele lunetei astronomice

 Comparativ cu telescopul, luneta astronomică are ca avantaje:

 imagini mai clare;

 constratul imaginii este mai bun, chiar la puteri de mărire mai mari;

 tubul optic al lunetetei astronomice este mai ușor de întreținut, întrucât este etanș;

 telescoapele au nevoie de unele reglaje în plus.

 Exemple de folosire
 O putem folosi pentru a vedea obiecte in sistemul solar folosind o luneta cu obiectiv cat
mai mare si cu o distanta focala lunga.

 O mai putem folosi pentru a observa obiecte de pe cerul profund folosind o luneta cu
obiectiv cat mai mare.
 Istoric
 Invenția lunetei nu este precis atribuită.

 Unele scrieri ale lui Leonard Digges lasă să se presupună că acesta pusese la punct un prototip încă în anii 1550, însă primele exemplare explicit descrise
ar proveni din Italia (pe la 1590) sau din nordul Europei (Țările de Jos, pe la 1608). Giambatista della Porta a menționat-o în lucrarea sa Magia
naturală (1589):

 „Lentilele concave fac să se vadă foarte clar lucrurile îndepărtate, lentilele convexe cele apropiate; vei putea profita de a cest lucru pentru confortul vederii.
Cu lentila concavă, vezi lucrurile îndepărtate mici, dar clare, cu lentila convexă vezi obiectele apropiate mai mari, dar nec lare. Dacă ai ști să combini, în
mod corect, cele două lentile, ai vedea mărite și clare lucrurile îndepărtate și cele apropiate.”
Îndată ce luneta terestră a fost cunoscută și a început să se răspândească, mai multe persoane, între care Thomas Harriot și Christoph Scheiner, au
îndreptat-o spre cer, la începutul lui 1609, pentru a vedea astrele. Însă Galileo Galilei, începând din august 1609 a stabilit, pentru prima oară, cu adevărat,
luneta ca instrument de observație astronomică, prin mulțimea observațiilor sale cerești și, mai ales, prin privirea nouă ce țintea cerul și obiectele pe care
le observa: se mira de fenomenele pe care le vedea și le studia. Și -a construit propriile lunete și le-a dat mai întâi grosismente de șase în loc de trei,
pentru a ajunge, în mod progresiv, la 20, iar apoi la 30.

 Prima reprezentare artistică a lunetei astronomice se datorează lui Jan Brueghel cel Bătrân; în tabloul „Peisaj spre castelul Mariemont”, arhiducele Albert
de Habsburg ține instrumentul.

 Cea mai mare lunetă astronomică, încă în folosință, cu diametrul obiectivului de 40 de țoli (101,60 cm) de la Observatorul Yerkes, a fost construit la
sfârșitul secolului al XIX-lea.