LUNETA

Prezentat de Gîrbu Valeria

 Luneta
Luneta este un instrument optic alctuit din mai multe lentile folosit la observarea obiectelor în
deprtate. Ca orice instrument optic în care privim direct, luneta deviază razele de lumin paralele care
sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. Cu cât aceast schimare
de direcie (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, în același raport
create imaginea obiectului vizat în lunet, iar cu cât densitatea razelor de lumin ajunse pe retin e mai
mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă.

01
 Tipuri de luneta

Atmosferice Terestre De vânătoare

De observare De tir

02
 Luneta Atmosferica
1. Lunetele astronomice: Acestea
sunt utilizate pentru observarea
obiectelor din spațiu, cum ar fi
planetele, stelele și galaxiile. Aceste
lunete au o putere mare de mărire și
sunt proiectate pentru a oferi imagini
clare și detaliate ale obiectelor
astronomice.
03
 Luneta Terestra
2. Lunetele terestre: Acestea sunt
folosite pentru observarea obiectelor
de pe Pământ, cum ar fi peisaje,
animale sălbatice sau evenimente
sportive. Lunetele terestre sunt
proiectate să ofere o imagine clară și
luminoasă a obiectelor aflate la
distanță.
04
 Luneta de vânătoare
3. Lunetele de vânătoare: Acestea
sunt concepute special pentru
vânătoare și sunt dotate cu
caracteristici precum reticule
iluminate și ajustări rapide pentru a
asigura o precizie maximă în timpul
vânătorii.
05
 Luneta de tir
4. Lunetele de tir: Acestea sunt utilizate
în sportul de tir și în activitățile de
tragere la țintă. Aceste lunete au
caracteristici precum ajustări fine și
reticule specializate pentru a ajuta la
obținerea unei precizii ridicate în timpul
tragerilor.

07
 Luneta de observare

5. Lunetele de observare a
păsărilor: Acestea sunt destinate
pasionaților de observarea
păsărilor și oferă o imagine clară și
detaliată a păsărilor aflate la
distanță.

08
 DESCOPERIRI
Spre sfarsitul secolului al XVI-lea, mai multi inventatori au fost preocupati de
obtinerea unui brevet, dar Hans Lippershey, un optician germano-olandez, este cel
care, in 1608, a construit un aparat care marea obiectele indepartate, fara a le
distorsiona, facand chiar si o demonstratie in acest sens. O astfel de luneta a fost
vanduta la Targul de toamna de la Krankfurt, iar Descartes, importanta
personalitate a Renasterii franceze, o lauda intr-una dintre lucrarile sale : «
Aceasta inventie, utila si admirabila, a fost realizata ca urmare a numeroase
incercari, dar si a norocului ». De indata ce luneta a inceput sa fie cunoscuta, multi
astronomi au utilizat-o, in studiile lor. Este insa meritul savantului italian Galileo
Galilei de a o fi imbunatatit, in 1609, si de a o fi folosit pentru observatii care au
bulversat, la vremea respectiva, cunostintele astronomice.

09
 DESCOPERIRI

A construit el insusi lunete capabile sa mareasca de pana la sase ori, apoi chiar de
20-30 de ori. A descoperit, astfel, satelitii lui Jupiter, forma rotunda a planetelor si
a propus modelul cosmologic heliocentric. Tot cu ajutorul unei lunete, de 37 de
metri lungime, astronomul olandez Christiaan Huygens a identificat, la mijlocul
secolului al XVII-lea, inelele lui Saturn, precum si diverse detalii referitoare la forma
si alcatuirea planetei Marte. Lunetele acromatice, din anii 1700, fixate, de regula,
pe axa nord-sud si orientate in plan vertical, au permis astronomilor intocmirea unor
harti ale cerului din ce in ce mai precise.

10
 DESCOPERIRI

John Flamsteed, de exemplu, fondatorul Observatorului din Greenwich, a publicat un

atlas cu 2866 de stele, a calculat, cu precizie, eclipsele de soare din 1666 si 1668
si a observat o stea, pe care el a numit-o Tauri si care, 91 de ani mai tarziu, se va
dovedi a fi Uranus. Astronomul Lalande (« Francezul din Lande »), la randul lui, s-a
folosit de diverse tipuri de lunete, publicand si el un atlas – « Istoria celesta
franceza » – cu 47 000 de corpuri ceresti, si a descoperit, in 1801, o stea, astazi
numita VY Canis Majoris – din categoria celor cu masa si luminozitate foarte
ridicate, aflata la 3 700 ani-lumina, fata de Terra, din Constelatia « Cainele Mare
». Intr-un studiu din 2006, cercetatori de la Universitatea Minnesota (SUA) au
estimat caVY Canis Majoris este de 2 000 de ori mai luminoasa decat Soarele.

11
 DESCOPERIRI

Prima mare luneta, care a impresionat prin dimensiunile ei, a fost construita in anul
1900 si a fost prezentata la Expozitia Universala de la Paris. Avea o lentila cu un
diametru de 1,25 m si o distanta focala de 57 de metri. La finalul expozitiei a fost
demontata, iar lentilele se afla, in prezent, la Observatorul astronomic din Paris.
Ulterior, au mai fost construite lunete uriase (fara a atinge dimensiunile celei
mentionate anterior), cum ar fi cea de la Observatorul Mont Stromlo, din Australia
(cu lentila de 0,66 metri si distanta focala de 10,8 metri), distrusa, din nefericire,
intr-un incendiu din 2003.

12
 30 ani. Un vis devenit realitate. O realitate
numita Hubble Space Telescope – HTS. Naveta
Discovery purta in spatiu un telescop unic la
vremea lui. Acesta urma sa fie amplasat in
afara atmosferei terestre, pe orbita
Pamantului. Potrivit oamenilor de stiinta, din
punct de vedere tehnologic, intregul proiect,
estimat initial la 1,5 miliarde de dolari, era o
inovatie, cu dimensiuni de 13,2 × 4,2 m si o
putere de 2.800 wati. Imaginile primite initial
nu erau foarte clare, dar aveau imensul avantaj
ca puteau capta informatii si in spectrul
ultraviolet. Astronomia cunostea astfel un pas
inainte in evolutie, angrenand dupa sine si alte
domenii, precum astrofizica.
 Cercetatorii au fost nevoiti sa acorde o atentie deosebita
celei mai importante componente a telescopului: OGLINDA
(2,4m). Se stia deja ca sistemele optice ale telescoapelor
trebuiau realizate cu o precizie de aproximativ o zecime din
lungimea de unda a luminii vizibile. In plus insa pentru ca
Hubble efectua observatii in ultraviolet sau infraros, acesta
trebuia sa dispuna neaparat de o rezolutie de zece ori mai
buna decat a telescoapelor din trecut, oglinda lui fiind astfel
slefuita cu o precizie de 1/20 din lungimea de unda specifica
luminii vizibile, respectiv 30 nanometri.