Luneta

Ujhelyi Edina
 Ce este luneta?
Luneta sau ocheanul este un instrument optic
alcătuit din mai multe lentile folosit la observarea
obiectelor îndepărtate.

Ca orice instrument optic în care se privește direct,

luneta deviază razele de lumină paralele care
sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe
retina ochiului observatorului. Cu cât această
schimbare de direcție (unghi) a razelor paralele
prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, în
același raport crește imaginea obiectului vizat în
lunetă, și cu cât densitatea razelor de lumină
ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi
mai luminoasă.
Ea cuprinde un obiectiv optic și un ocular, în general montat pe un tub culisant.

Principiul său este analog celui al unei lunete astronomice. Diferența dintre cele două instrumente provine în
primul rând din folosire: o lunetă se ține, de obicei, în mână, ca și binoclul, în timp ce luneta astronomică, prin
faptul că obiectele observate sunt îndepărtate și necesită un grosisment important, necesită un trepied și o
montură azimutală sau o montură ecuatorială; apoi, performanțele optice (câmp, grosisment, luminozitate) ale
unei lunete sunt, în general, inferioare performanțelor optice ale lunetei astronomice, iar prețul unei lunete este
mai modic.

Contrar lunetei astronomice și telescopului, ocheanul sau luneta terestră trebuie să ofere o imagine dreaptă.[1]
Pentru redresarea imaginii date de obiectiv, este plasat între obiectiv și ocular un dispozitiv optic. Acest
dispozitiv optic poate fi format dintr-o pereche de prisme, ca și în binoclu, sau dintr-un sistem optic format din
două lentile convergente identice.

Apărută între secolele al XVI-lea și al XVII-lea (invenția sa este atribuită neerlandezului Hans Lippershey),
luneta este folosită îndeosebi, în primul rând, de marinari și naturaliști. Servește la observațiile ornitologice și,
într-o anumită măsură, la observațiile astronomice.
Caracteristici
Luneta / ocheanul se caracterizează prin:
● factorul de apropiere (sau grosismentul), desemnat printr-un multiplicator (20x, 30x, etc.). Cu cât
acest factor este mai mare, cu atât vederea obiectului aflat la distanță va fi mai apropiată, adesea
în detrimentul câmpului vizual și al luminozității.
● diametrul obiectivului său: cu cât diametrul lentilei obiectivului este mai mare, cu atât luneta va
capta mai multă lumină și va oferi, prin urmare, o imagine mai luminoasă. În general modelele cu
diametru mare sunt mai grele, mai incomode și, de obicei, mai scumpe.

Unele modele pot primi un adaptor special pentru aparatul de fotografiat.

Există versiuni publice de lunete / ocheane: instalate pe situri turistice, și în general cu plată, ele permit
observarea peisajelor și monumentelor.
Luneta lui Galilei constituită dintr-o lentilă convergentă (obiectiv) și dintr-o
lentilă divergentă (ocular).
 Tipuri de lunete
Luneta astronomică

Luneta astronomică este un aparat optic, care are rolul de a mări unghiul
sub care se vede un obiect îndepărtat, astfel încât să se distingă mai
multe detalii ale acestuia.

Este un sistem optic afocal (telescopic), având distanța focală infinită.

Luneta este compusă din două elemente optice convergente centrate:

obiectivul și ocularul, astfel montate încât focarul imagine al obiectivului
(F) să coincidă cu focarul obiect (-F) al ocularului.

Pentru determinarea grosismentului lunetelor se folosește un aparat optic

numit dinametru.
Redresarea imaginii (Sistem-2) la o lunetă astronomică. 1 - Lentilă de câmp 2 - 3 -
Redresor al imaginii 5 - Ocular.
Lunete terestre

● Lunetele instrumentelor pentru măsurători în geodezie și topografie;

● Lunete pentru biologi (ornitologie) și vânători;
● Binoclul are un sistem de prisme de refracție cu focar mai scurt ca luneta, dar oferă o imagine mai
largă și profundă, vizarea fiind făcută cu amândoi ochii;
● Luneta lui Kepler este monoculară, are o distanță focală mai scurtă, dar, în comparație cu luneta
astronomică, realizează o imagine de perspectivă.
● Binoclu

Contrar lunetei astronomice și telescopului, luneta terestră trebuie să ofere o imagine dreaptă
Lunetă terestră - Sistem-1
L1 - Obiectiv L2 - Redresor al imaginii L3 - Ocular.

Lunetă terestră - Sistem-2

L1 - Obiectiv L2- L3 - Redresor al imaginii L4 - Ocular.
Mod de
funcționare
Aici este prezentat modul de
funcționare a lunetei lui Kepler:

Obiectivul (1) produce o imagine reală

și răsturnată (5) a obiectului (4), situat
departe de observator.
Prin lentila ocularului (2) lumina
ajunge la ochi (3), care vede o imagine
virtuală mărită (6).
Mărirea imaginii depinde de distanța
focală a lentilei obiectivului și
ocularului.
Vă mulțumesc pentru atenție!