• Binoclul este un instrument optic folosit pentru observarea

obiectelor aflate la mare depărtare cu ajutorul unor mici

lunete terestre. Are rol asemănător telescopului dar față de
acesta binoclul provoacă efectul de stereoscopie ceea ce
face observarea mai lesne a reliefului imaginilor și o
apreciere mai bună a distanței.
• Binoclul este format din 2 telescoape identice montate unul
langa altul si aliniate pentru a focaliza in acelasi punct si in
aceeasi directie lumina venita de la un anumit obiect.
• Operatiuni militare
• Orintologie (observarea pasarilor)
• Observarea corpurilor ceresti
• Supravegherea locurilor publice
• Agrement
• Pentru vizionarea unui spectacol (binoclu de teatru, lorineta)
• Aproape de inventarea telescopului in secolul al 17-lea
avantajele montarii a două dintre ele unul lângă altul pentru
vederea binoculara pare să fi fost explorate. Cele mai timpurii
modele au folosit un obiectiv format dintr-o lentila convexa și
una concava si un ocular o lentilă. Designul galilean are
avantajul de a prezenta o imagine dreapta, dar are un câmp
restrâns de vedere și nu este capabil de foarte mare mărire.
Acest tip de construcție este încă folosit în modelele foarte
ieftine și în cele de teatru. Designul galilean este, de asemenea,
utilizat în amplificare redusă binoculară,lupe chirurgicale și
bijutieri, deoarece acestea pot fi foarte scurte și produce o
imagine în poziție verticală, fără optica suplimentara.
• O imagine îmbunătățită și de mărire mai mare se realizează în
binoclurile care folosesc optica Keplerian, unde imaginea formată
de lentilele obiectivului mai este vizualizata printr-un ocular.
Deoarece configurația Keplerian produce o imagine inversată, s-au
folosit diferite metode pentru a transforma imaginea intr-una
dreapta.
• În binoclu aprismatic cu optica Keplerian (care au fost numit uneori
"telescoape gemene") fiecare tub are una sau două lentile
suplimentare (lentile releu) între obiectiv și ocular. Aceste lentile sunt
folosite pentru a ridica imaginea. Binoclul cu lentile releu are o
pagubă serioasă: lungimea lor este prea mare. Astfel de binocluri
au fost populare în 1800 (de exemplu, modele G. & S. Merz), dar au
devenit nepracice la scurt timp dupa ce compania Karl Zeiss a
introdus binoclurile prismatice în 1890.
• Binoclurile cu prisme sunt un tipa de binoclu in care rasturnarea
imaginii se face prin intermediul unor prisme optice.
• Acestea se impart in doua categorii:
• Cu prisme Porro
• Cu prisme acoperis
In cele doua tipuri de binocluri, in care se folosesc lentile sau
asocieri de lentile, formarea imaginii se realizeaza prin
trecerea luminii prin doua componente importante: obiectiv si
ocular, reprezentate schematic printr-o lentila convexa si una
concexa sau concava in functie de model.
• Determinarea distantei dintre observator si obiect:
D=(inaltimea ob./marime unghiulara)*1000

• Distanta maxima la care mai putem vedea un obiect, cu ajutorul

binoclului, este determinata de: marimea binoclului(m), de
distanta d’ dintre centrii pupilelor de intrare ale binoclului, de
distanta interpupilara a observatorului, de distanta p la care
poate fi perceput un obiect cu ochiul liber si de p’ - distanta
maxima la care poate fi perceput un obiect folosind binoclul.
• Eficienta stereoscopica a binoclului are expresia:
Eficienta telescopului este data de relatia:
E = p’/p = v’/v = m [(△’/ △2)(t’)] k , (7)
unde:
• △’ = diametrul pupilei de iesire a telescopului
• △ = diametrul pupilei ochiului
• t’ = coeficientul de transmisie a luminii de catre telescop
• k = coeficientul care depinde de adaptarea ochiului
• 0,25 < k< 0,5
• v = acuitatea vizuala a ochiului observatorului
• v’ = acuitatea vizuala în cazul folosirii telescopului