Etape in dezvoltarea

trigonometriei

Profesor:Sacara Tatiana
Clasa a X-a ,,B”
Elev: Frunza Adrian
Principalele • În istoria matematicii, este obișnuit să se facă distincția
între următoarele patru perioade:
etape ale 1.perioada de acumulare a informațiilor matematice inițiale;
dezvoltării (până în secolul VI î.Hr.)
2.în timpul constantele matematice; (VI - XVI ) (Evul Mediu)
matematicii (e Renaissance, începând XV-XVI)
3.perioadă de matematică a valorilor variabile (secolele XVII-
moderne XX).
4.perioada matematicii moderne (XX)
Perioada de acumulare a
informațiilor matematice inițiale
• Se termină în Grecia Antică VI, include originea primelor
numere naturale și a primelor figuri și corpuri
geometrice, matematica Egiptului Antic, în piramide.
• Cea mai importantă dintre textele care ne-au apărut
este papirusul lui Rynd, care conține 84 de sarcini.
Purtătorii de cunoștințe științifice din Egiptul antic au
fost "cărturari" - oficiali care se află în serviciul de stat
sau templu. Poziția scriitorului din Egiptul Antic a fost
privilegiată. Lucrul în scrisoare nu a fost impozitat.
• Cunoștințele matematice ale scriitorului străvechi i-au
permis să facă calcule în timpul lucrărilor de construcții, să
colecteze taxe, să împartă proprietăți și să distribuie
produse, să măsoare suprafețele de câmp, volumul
barajelor, hambarele etc.
• Toate sarcinile sunt reduse la calcule cu cantități
specifice, numere ca atare, iar metodele de rezolvare nu
sunt încă subiectul examinării. Sarcinile sunt grupate în
funcție de subiecte (sarcini pentru sarcini de copt pentru
capacitate, sarcini pentru zonă etc.). Fiecare sarcină este
rezolvată din nou, fără nici o explicație în număr, doar
uneori este verificarea soluției găsite. Matematica primei
perioade din Egiptul Antic nu este încă împărțită în
aritmetică și geometrie, ci reprezintă o colecție de
exemple de soluții la cele mai simple probleme aplicate.
• O altă sursă de matematică din prima perioadă sunt textele
cuneiforme matematice ale Babilonului Antic descoperite în
timpul săpăturilor arheologice sau găsite în ruinele vechilor
structuri. Printre muzeele împrăștiate în lume din mai multe
tabele de lut de diferite epoci (de la începutul mileniului III î.Hr.)
au fost găsite circa 150 de texte de probleme matematice și
aproximativ 200 de tabele numerice. Ca și în Egiptul antic, în
vechiul Babilon, purtătorii cunoștințelor științifice erau "cărturari".
Ei au condus lucrări publice, angajate în ferme contabile -
pregătirea documentelor comerciale și a corespondenței de
afaceri. Scribii erau asociați cu temple unde erau păstrate textele
cuneiforme. În Babilonul vechi, profesia scriitorului a fost ținută
cu mare încrezare. "Cel care stăpânește perfect arta scriitorului
pe tablete, va străluci ca soarele." Cărturarii aparțineau clasei
conducătoare și adesea fiii conducătorilor au devenit scribi. Scribii
au fost instruiți la academie - "Casa tabletelor". Scribul trebuia să
poată scrie în mod clar, să cunoască bine matematica, să poată
cerceta terenul pentru a reconcilia diferiții.
• Probleme rezolvate în textele cuneiforme babiloniene, cât și în papirusurile
egiptene vechi sunt pur practice sarcini de calcul și descrie în mod dogmatic,
fără nici o explicație. Diferența, cu toate acestea, constă în faptul că arta
babiloniană reprezintă mai perfectă, și de a rezolva probleme de matematica
mai variate și mai complexe. În Babilonul antic, a apărut primul sistem numeric
pozitional, a dezvoltat algebra de ecuații liniare și pătratice, rezolva problema
simplu număr teoretic. Aici putem marca începutul diviziunii de matematică la
aritmetică și geometrie, și a vedea rudimente de algebră și teoria numerelor,
precum și apariția și problema „teoretică“, adică, sarcinile care nu sunt legate
de practica, și datorită necesității de matematică în sine.
• Matematica în civilizațiile antice sa dezvoltat foarte încet. Uneori, de-a lungul
veacurilor, nu sa înregistrat niciun progres. Tendința sa schimbat dramatic în
VI. BC Deci, în Grecia antică, matematica, de câteva decenii, dintr-un set de
exemple de rezolvare a celor mai simple probleme aplicate, se transformă într-
o știință strict deductivă.
• Se formează primele concepte matematice și axiome, se construiesc primele
teorii matematice.
• Este interesant de remarcat faptul că grecii au atribuit schimbări radicale în
toate domeniile vieții sociale, inclusiv în matematică, care au apărut la acel
moment în Grecia, o nouă ordine democratică.
• A doua perioadă de dezvoltare a matematicii din VI. BC
până în secolul al XVI-lea. este considerată o perioadă
de matematică cu mărimi constante. Ar trebui să fie
văzută ca dezvoltarea matematicii grecești, matematica
Imperiului Roman medieval China medieval India, țările
islamice ale Europei medievale și renascentiste
matematicieni.
• Să ne întoarcem la fiecare dintre aceste curente:
• Primele teorii matematice au fost dovedite de oamenii
de știință: școala de filozofie naturală din Iulia din prima
jumătate a secolului al VI-lea. BC Fondatorul școlii a
fost Fales, politician negustor, filozof, astronom și
matematician, care locuia în Milet, bogata colonie
greacă din Asia Mică. Dar transformarea radicală a
matematicii începe cu Pythagoras (secolul VI î.Hr.). În
secolul V. BC Proclus scrie: "Pythagoras a transformat
matematica, a considerat principiile într-un mod pur
abstract și a cercetat teoreme nu din material, ci din
punct de vedere intelectual".
• În școala lui Pitagora a dezvoltat aritmetica a numerelor întregi construite
prima teorie a relației, există deschiderea incomensurabilitatea diagonalei
unui pătrat cu latura sa, este algebra geometrică bazată pe teoria
divizibilitate, în care problemele sunt rezolvate cu construirea unui
conducător și busolă. Toate acestea se referă la secolul al VI-V. BC. e.
Dezvoltarea matematică pitagoreice, grecii în IV-III. BC Teoria Marshall
secțiuni canonice (Menaechmus, Apollonios); a crea o nouă teorie a relațiilor
(Eudoxus); Primele limite ale metodei (Eudoxus); Primele tehnici integrale și
diferențiale (Arhimede). Matematicianul grec avansuri au fost date în sistem
în „elemente“ Euclid (III a.Chr.). De la secolul al II-lea. BC începe declinul
matematicii grecești cauzate de declanșarea de războaie distructive severe,
care a dus la crearea Imperiului Roman și doar începutul erei noastre,
matematicianul grec încă o dată începe să reînvie. Deja în I c. BC Alexandria
opera matematică, cum ar fi Geron și Menelaus. în mijlocul II. BC -
Ptolemeu, în III. n. e. Se creează algebra de Diophant.
• O parte semnificativă a renumitei Biblioteci din Alexandria a ars în secolul I d.Hr. când
romanii au capturat Alexandria și, mai târziu, fanatici creștini, au rămas doar câteva
manuscrise și traducerea lor în secolul al VIII-lea. BC a servit ca un impuls pentru
dezvoltarea matematicii în țările Islamului și Europei.
• A doua perioadă de dezvoltare a matematicii nu poate fi imaginată fără a lua în considerare
caracteristicile evoluției matematicii chineze. Trebuie remarcat faptul că civilizația chineză de
multă vreme a fost aproape complet izolată de restul lumii. Acest lucru a lăsat amprenta
asupra dezvoltării matematicii chineze. Este păcat că studenții chinezi nu pot folosi
Internetul în clasă pentru a folosi reshebnikul de algebră online.
• Trebuie remarcat un loc special și matematică din India medievală. Primele texte
matematice indiene se referă la VII-V-lea î.Hr. Se pot menționa cele mai mari matematicieni
indieni cc V-VII. BC - Aryabhata (V-VI AD), Brahmaputra (. VII AD), Magavira (IX AD),
Sridhar (IX-X ien.) Bhaskara (KP AD) din primul secol al erei noastre o corelație de
matematică în India, cu matematica Chinei. În special intensificat în răspândirea budismului
și, în același timp, matematicianul indian distribuite în țările islamice.
• Cea mai importantă realizare a matematicii indiene este: crearea de aritmetică pe baza
sistemului numeric zecimal, dezvoltarea trigonometriei, crearea de simboluri algebrice.
• În secolul al VII-lea. BC susținători ai Islamului Khalifa, supus Siria,
Mesopotamia, Iran, Egipt, Asia Centrală, Africa de Nord, și mai târziu -
Spania, Sicilia și sudul Italiei, o parte din Trans-Caucaz și India.
• Baza pentru dezvoltarea științei, dezvoltarea intensivă a meșteșugurilor,
producția de mărfuri și comerț. Pentru dezvoltarea matematicii a jucat un
rol important în traducerile latine ale operelor de matematicieni arabe, în
special în XI-XIII. Datorită traducerile europenii familiarizați cu lucrările
lui Arhimede, Polonia, Euclid, Diophant și alți matematicieni greci. Un rol
important în dezvoltarea matematicii a jucat Open University. medicale
vechi în Salerno (XI c.), juridice la Bologna (1100), Paris (XII c.), în
secolele XII-XIII. - Oxford. Cambridge (1,209 g), apoi la Praga (1348),
Cracovia (1364), Viena (1365), Leipzig (1409), Bazin (1469), etc.
Principalele direcții ale universităților au fost: arte, teologie, drept,
medicină.
• Timp de secole, matematică în universități este o disciplină auxiliară în
Europa, iar acest lucru are un efect negativ asupra cunoștințelor studenților,
dar, în ciuda acestui fapt, universitățile au fost centre majore, diseminarea
matematică. Din pereții universităților medievale erau astfel de
matematicieni ca Thomas Bradverdi în Anglia, în Franța Nicole Orem, Johann
Muller, Regiomontanus în Germania NikolayKopernik în Polonia și altele.
• Secolele XI-XVI. a intrat în istoria Europei sub numele de "Renaștere", în
timp ce aceasta însemna renașterea nivelului culturii care a fost atins în
lumea antică. În plus, trebuie remarcat faptul că aceasta este perioada de
renaștere a unei noi formațiuni - o societate burgheză. Un nou tip de
producție și relații necesită noi îmbunătățiri și invenții tehnice, creșterea
comerțului, transportul maritim devine mai activ și așa mai departe. Toate
acestea conduc la faptul că cunoașterea științifică devine un element
indispensabil al vieții sociale, are loc o revoluție culturală.
• Dezvoltarea matematicii, pe de o parte, a fost promovată de considerente pur practice
(aplicate) și, pe de altă parte, de tradițiile religioase care susțin că universul a fost
construit de Dumnezeu conform unui plan matematic.
• În secolele XV-XVI. Matematica a fost dezvoltat în principal în Franța, Italia, Germania,
iar la sfârșitul secolului al XVI-lea. în Olanda, a supraviețuit revoluției burgheze. În
Renaștere, matematică trece dincolo de cunoștințele moștenite de la greci și popoarele
din Est în acest moment este penetrarea matematicii indiene - a introdus sistemul
zecimal numărul pozitional, introdus zecimale, numere negative, iraționale și imaginare,
creează dezvoltarea de simboluri algebrice. În același timp, ne-au fost rezolvate de
către radicalii de ecuații algebrice a treia și a patra grad, geometrie plană și sferică
concepute, avansate metode de calcul.
• Matematica devine un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor
multidimensionale, în matematică încep să vadă o metodă de studiu a naturii.
• Distribuiți un link cu prietenii
• Linkuri folosite:
• https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-150/principalele-etape-ale-
dezvoltarii-matematicii.html