Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice

Facultatea “Artă Teatrală, Coregrafică și Multiedia”

Departamentul “Artă Teatrală”
Secția “Regie Teatru, Show și Manifestări Publice”

Referat
Premizele socio-culturale
ale apariției celei de-a 7 Arte

Coordonatr Artistic: Elena Basaev

– conf. univ. inter., artist emerit
Pedagog: V. Tipa

Chișinău: 2020
 Plan

Introducere
1. Antichitate

2. Epoca Medievală

3. Renașterea

4. Modernitatea

Concluzie
Bibliografie
 Introducere

Șapte arte liberale (septem artes liberales), arte libere (arte liberales), sau științe
libere (doctrinae liberales), sau studii libere (liberalia studia), mai puțin adesea arte
fine (arte ingenuae), arte bune (arte bonae) - cercul științelor educației, adică
discipline - în epoca elenistică din Grecia (ἐλευθέριοι παιδεῖαι, ἐγκύκλια παιδεύματα),
Roma Antică și Europa Occidentală medievală.

Acești termeni nu trebuie confundați cu termenii „artă liberă”, „libertate de artă”.

Sintagma arte liberale denotă o programă care transmite cultură generală și ajută
studentul să gândească rațional și critic, dezvoltându-i capacitățile intelectuale, spre
deosebire de programele profesionale, vocaționale si tehnice, care pun mai degraba
accentul pe specializare. Artele liberale contemporane cuprind studiul literaturii,
limbilor străine, filozofiei, istoriei, matematicii și a științei.

In antichitate, artele liberale desemnau educația adecvată pentru o persoană liberă

(latină liber, “liber”). "Artele liberale" (latină liberalia studia) erau deja numite astfel
în educația formală pe timpul Imperiului Roman; de exemplu, Seneca cel Tânăr
discuta artele liberale în educație din punctul de vedere al stoicilor critici în Epistola
Morala.

În secolul V d. Hr., Martianus Capella definește cele șapte arte liberale ca fiind:
gramatica, dialectica, retorica, geometria, aritmetica, astronomia și muzica.
 1. Antichitate

În Roma antică, așa se numeau ocupațiile și exercițiile demne de un om liber, spre

deosebire de ocupațiile care necesită muncă fizică, pe care numai sclavii le-ar putea
face. Chiar și în antichitate, a început să fie elaborată o listă de discipline, denumite
ulterior arte libere. Recenzia lor este dedicată, de exemplu, celebrei scrisori către
Lucilius Seneca. Înțelegerea anumitor științe educaționale ca un ciclu educațional
obligatoriu s-a format treptat în scrierile lui Nicomache, Sextus Empiricus, Fericitul
Augustin (cartea 2 a tratatului „De ordine”), Marcian Capella, Boethius, Cassiodorus,
Isidore din Sevilla și alți scriitori din Antichitatea târzie și din Evul Mediu timpuriu.

Cuvântul „artă” (lat. Ars) în acest context nu trebuie înțeles ca „măiestrie artistică”
(o astfel de înțelegere predominantă a artei s-a dezvoltat doar în Timpul Nou), ci ca
știință practică, adică o viziune sistematică dezvoltată în timpul observațiilor practice
ale naturii.

Numărul de arte libere este limitat la o familie; ele sunt aranjate într-o ordine
semnificativă care determină nivelurile de învățare: arta cuvântului (gramatică și
retorică), gândire (logica) și numere (aritmetică, geometrie, astronomie, muzică).
Primul ciclu (din cele trei științe academice) a fost numit cuvântul trivium (lat. -
trivium): gramatica, logica și retorica; al doilea ciclu (din patru) a fost numit
quadrivium: geometria, aritmetica, astronomia și muzica. Doctrina despre artele libere
a fost sistematizată în secolul al V-lea de Marcian Capella în tratatul „Căsătoria
Filologiei și a lui Mercur”, dedicat revizuirii celor șapte arte libere care sunt
prezentate în imagini alegorice ale mireselor tinere.

Arta ca figuri feminine anonime sunt descrise în felul următor.

 Gramatica este fundamentul tuturor celorlalți; la picioarele ei sunt doi studenți,
înclinând capul peste cărți. În arta gotică, ea mai poate avea Prutul pe care Marțian l-a
înzestrat pentru a-l pedepsi corporal. În secolul al XVII-lea, capătă un aspect nou - o
femeie care udă răsaduri și, eventual, care ține o panglică cu inscripția: „Vox litterata
et articulata debito modo prommciata” [lat. - „Literare și vorbire distinctă, rostită
corect”] - o definiție împrumutată din gramatici antice și citată în „Iconologia” lui
Ripa - o carte de referință iconografică din secolul al XVII-lea.

Logica ține un șarpe, uneori două, sau mâna se sprijină pe un cuib de vipere. Sau
ține un Scorpion sau o șopârlă care înlocuiește șarpele. Marțian o caracterizează în
latina „involutus”, care înseamnă „răsucit”. Dar acest cuvânt înseamnă și „învăluit în
întuneric”. Prin urmare, Evul Mediu o înfățișa uneori pe jumătate ascunsă sub mantia
ei, pentru a simboliza sofisticarea sofisticată. În Renaștere, ea poate ține Balanță
pentru a cântări adevărul și falsul, sau Flori sau o ramură înfloritoare. Logica poate fi,
de asemenea, înfățișată ca o bătrână îmbrăcată în toga și cufundată în discuții.

Retorica era înzestrată de Marțian cu un caracter războinic, iar în Renaștere putea

avea o sabie și un scut. Dar atributul său obișnuit este Cartea, eventual intitulată
„Cicero” [lat. - „Cicero”]. De asemenea, poate ține Scroll, uneori doar parțial extins.

Geometria (în greacă înseamnă măsurarea pământului) are ca atribut o bilă (globul
terestru) (vezi Puterea) și o busolă (măsurare), cu care o poate măsura în prezent
(Astronomie). Uneori poate avea alte instrumente: Echerul and Riglă.

Aritmetică. Încă din sfârșitul Evului Mediu, Arithmetic are o tabletă (Tablet), scrisă
cu numere, pe care ea poate scrie. Sau - mai puțin obișnuit - ea deține Abacus. La fel
ca Geometria, poate avea o riglă.

Astronomia (cândva parte a unui câmp mai larg al astrologiei) are (încă din vremea
marțiană) o bilă (Putere), de fapt un glob ceresc pe care se aplică constelațiile, dar este
departe de a fi mereu distinctibil ca atare. La fel ca Geometria, o poate măsura cu o
busolă sferică. Are un Sextant, folosit inițial pentru măsurarea stelelor și uneori o
Sferă armilară. Astronomia este și sfera Uraniei (una dintre cele nouă muse), care are
aceleași atribute.

Muzica în mod tradițional apare ca o femeie care cântă la un instrument muzical. În

Evul Mediu, avea un set de trei sau patru clopote, pe care lovește cu un ciocan.
Ulterior, instrumentele ei pot fi un Organ portabil, Lăute, Viola sau vioară. Unele
dintre ele sunt, de asemenea, atribute ale Ceciliei. Este posibil să aibă o Lebădă
(datorită legendei cântecului său). Ca parte a acestei serii de personaje, Muzica poate
fi uneori reprezentată de Orfeu, îmblânzind jocul său de animale.

Ciclul științelor matematice s-a conturat în antichitatea târzie (aparent, în Noua

Academie, în cadrul neoplatonismului), aritmetica a fost recunoscută drept cea mai
veche dintre științele quadrivia:

Deci, care dintre discipline ar trebui studiată mai întâi, dacă nu cea care este
începutul și îndeplinește rolul mamei în raport cu alte [discipline]? Aceasta este doar
aritmetica. Îi precedă pe toți ceilalți, nu numai pentru că Dumnezeu Însuși, creatorul
acestui univers, a luat-o mai întâi ca model al gândirii sale și, potrivit [principiului ei],
a aranjat tot ceea ce prin numere prin puterea Minții creative a găsit armonie în
ordinea stabilită, ci și pentru că aritmetica este declarată anterior, că dacă eliminați
natura precedentului prin natură, eliminați imediat următorul. Dacă cele ulterioare
mor, atunci nu se schimbă nimic în starea substanței anterioare.

Trivius s-a conturat mult mai târziu, în Evul Mediu timpuriu. Setul de șapte științe
educaționale a fost considerat ca o etapă pregătitoare necesară pentru obținerea
cunoștințelor filozofice despre lume.
 2. Epoca Medievală

Autorii creștini au adaptat științele antice la nevoile educației creștine. Folosirea

gramaticii, de exemplu, au văzut în cunoașterea Sfintelor Scripturi și a altor cărți
bisericești, retorică în arta predicării, astronomie în calculul Paștelui, dialectică, în
capacitatea de a argumenta cu ereticii.

În universitățile medievale, șapte arte libere au fost studiate la facultatea artistică de

juniori, la sfârșitul căreia a dat dreptul de a intra într-una din facultățile superioare -
teologice, medicină sau juridică. Alte discipline academice au început să pătrundă
treptat în această serie închisă abia din secolul al XII-lea și apoi cu mari dificultăți.
Chiar și sistemul modern de titluri - Master of Arts and Ph.D. (Master and PhD)
reflectă această diviziune străveche. Umaniștii au plasat artele liberale în ierarhia
cunoștințelor deasupra medicinei și jurisprudenței, în special prin dezvoltarea retoricii
și a gramaticii.

După cum s-a menționat anterior, șapte arte libere constau din două secțiuni: trivium
(gramatică, retorică, logica) și quadrivium (aritmetică, geometrie, astronomie,
muzică). Etica, metafizica și cel mai mare dintre toate studiile - teologie - au
reprezentat culmea învățării și toate subiectele anterioare - doar pregătirea pentru
aceasta.

Elevul Alcuin Raban Moor (780–856) - teolog, călugăr benedictin, cunoștințele sale
enciclopedice și numeroase lucrări i-au adus titlul de Praeceptor Germaniae
(profesorul Germaniei). El a condus școala de la Mănăstirea Fulde de lângă Frankfurt
în 803. În învățătură, Moor a menținut metodologia faimosului său învățător,
menținând o secvență logică în prezentare: de la gramatică la retorică și alte
discipline, primul a început să predea limba greacă în țările francilor. Acordând o
atenție deosebită studiului limbilor, a știut să învețe școlarii de vârste și abilități
diferite, a reușit să mențină tradiția educațională a lui Alquin. Pentru mulți studenți ai
săi, el a întocmit una dintre primele enciclopedii medievale în 22 de volume „Despre
natura lucrurilor” („De rerum naturis”), care conține interpretări tipologice, istorice și
mistice ale Scripturii, cu citate din diverse surse, întrucât vorbea fluent în greacă și
ebraică.

Vom numi șapte arte libere din Evul Mediu timpuriu: „Prima dintre artele libere este
gramatica, a doua este retorica, a treia este logica, a patra este aritmetica, a cincea este
geometria, a șasea este muzica, a șaptea este astronomia”, potrivit lui Moor,
„gramatica este o știință a interpretării | lucrării] ale poeților și istoricilor și explicarea
scrierii și construcției corecte a discursului. Ea este începutul și fundația
(Jundamentum) a artelor liberale. "

Dintre oamenii care au scris despre cele șapte arte libere în Evul Mediu, se pot
menționa Theodulf și Vincent de Beauvais, Peru Maura.

Peru Maura deține expunerea fiecăreia dintre cele șapte arte libere și metodele lor de
predare.

1. Manualul principal, The Art of Grammar, de Donat, scris în secolul al IV-lea, și

gramatica au devenit sinonime. După atingerea abilităților suficiente în
gramatică, au fost permise citirea cărților religioase sau morale la care au fost
autorizați și autorii latini, în special Vergill, apoi exerciții și colocvii (interviuri).
2. „Retorica, așa cum o definește maurul, este doctrina unei bune declarații a
gândurilor în științele seculare, în afacerile de stat”. Preoții din Evul Mediu
timpuriu deveneau adesea secretari și avocați, alcătuiau majoritatea documentelor
legale, testamentelor, decretelor și altor documente oficiale, astfel încât arta
scrierii scrisorilor și a pregătirii documentelor au fost incluse în programul pentru
studierea retoricii.
3. „Dialectica sau logica”, a scris Maur, „este un păianjen teoretic al căutării,
definiției și raționamentului, care poate distinge și adevăratul de fals. Deci
aceasta este știința științei; ea învață să înveți pe cineva, ea învață să înveți, în ea
conștiița se arată, descoperind cine este el, ce vrea, ce vede”. Această știință
pregătea pentru teologie, în Evul Mediu târziu în universități, dialectica a avut o
importanță deosebită ca pregătire pentru dispute. Pentru a se pregăti pentru
studiul teologiei, a fost necesar quadrivium.
4. Aritmetica nu a permis să se facă multe, deoarece sistemul numeral roman a fost
greu de utilizat până când a apărut sistemul de cifre arabe (indiene). Manualul lui
Moaur, publicat în 820, este consacrat descrierii proprietăților numerelor. La
sfârșitul secolului al X-lea. Herbert (ulterior papa Sylvester II) studiind în
Catalunia, a scris cartea „Abacus Account Rules” (abacus - abacus), deși cu cifre
romane, ceea ce simplifica foarte mult calculul.
5. Maur a spus: „Geometria în latină înseamnă„ măsurarea pământului ”... este o
știință a mărimii și formei fixe”. Un adevărat studiu al geometriei în Europa a
început în secolul al XII-lea, când grămezele lui Euclid au fost traduse în latină
din arabă.
6. În astronomie, scopul principal al instruirii a fost să explice anotimpurile și
mișcările planetare pentru a calcula timpul Paștelui și toate celelalte sărbători.
„Astronomia este o știință care are în vedere zborul corpurilor cerești, înțelege cu
o minte întrebătoare aspectul exterior al planetelor în sine și în comparație cu
pământul. Există o diferență între astronomie și astrologie ”, a considerat Raban.
Astronomia medievală era saturată de astrologie și explicații supranaturale ale
meteorilor, cometelor și eclipselor. Teoria mișcării corpurilor cerești de Nicolaus
Copernicus a fost publicată abia în 1543.
7. „Muzica este o știință care ne umple întreaga viață”, a considerat Raban. Spre
deosebire de alte științe din quadrivium, învățarea muzicii a fost prezentată
 suficient de detaliat: imnuri, secvențe, căi, litanie, cântece și melodii au fost
studiate pentru a educa elevii în tradițiile bisericii prin știința spirituală.

După aceste ajutoare didactice stăpâneau triviul și quadriviumul și au studiat pe tot

parcursul Evului Mediu. Profesorii, de regulă, nu aveau acces la copii ale acestor
cărți, nici măcar nu aveau destule, iar elevii de cele mai multe ori se descurcau fără
manuale. Unele dintre aceste manuale sunt scrise sub formă catehetică (întrebare și
răspuns), scopul lor a fost acela de a stimula gândirea și de a oferi un minim de
cunoștințe seculare necesare pregătirii pentru studiul teologiei. Timp de aproape 800
de ani, educația a rămas într-o stare statică, cu obiective, conținut, forme și metode de
predare neschimbate, cu aceleași manuale. În Evul Mediu în instituțiile de învățământ,
instruirea s-a desfășurat în limba latină și abia din secolul al XIV-lea. școlile au
început să se înființeze în orașe unde profesorii predau în limba maternă a țării.
Datorită faptului că tehnicile retorice antice au fost folosite pentru compilarea
predicilor, predarea gramaticii și retoricii latine se subordonau acestui obiectiv.

În universitățile medievale, artele liberale au constituit prima etapă a învățământului

superior și au fost predate la facultatea pregătitoare inferioară - facultatea de arte
(facultatea de arte liberale, Facultatea de arte Lat. Facultas artium (liberalium)). Pe
lângă ele, filozofia și alte științe au fost predate la facultatea de arte. Absolvenții
facultății primeau titlul de Magistru ăn Arte (Magistru Artelor Liberale magister
artium liberalium). Acest grad era acordat în Germania și mai era acordat în țările de
limbă engleză (master de arte engleze) într-o gamă largă de discipline, cu excepția
dreptului, medicinii și teologiei.
 3. Renașterea

În era Reformei, Facultatea de Arte a fost redenumită Facultatea de Filosofie. În

timpurile moderne, sistemul de arte liberale a fost înlocuit cu un sistem de discipline
ale gimnaziilor clasice.

4. Modernitate

În Evul Mediu, predarea artelor liberale a fost percepută ca o pregătire pentru

studiul unor discipline mai serioase, cum ar fi medicina sau teologia. Ulterior, artele
liberale au început să fie privite ca științe independente, devenind în multe privințe un
sinonim pentru umanități. În zilele noastre, arta, științele umaniste și sociale, și adesea
alte discipline științifice, cum ar fi matematica, sunt de obicei considerate parte a
artelor libere. Se crede că studiul artelor libere ajută la învățarea analizei și
interpretării informațiilor, precum și la câștigarea capacității de a vă forma și de a vă
exprima opinia.
 Concluzie

În concluzie aș vrea să-mi expun gândurile proprii în privința acestei temi.

Cînd am început a lucra la acest referat, credeam ca va fi o tema neînteresantă despre

ceva ce s-a întâmplat cîndva demult și n-o sa-mi trebuieasca mai departe în profesia
mea. Dar am greșit, aceste lucruri trebuiesc cunoscute încă din scoală, ca
elevii/studenții să înțeleagă de unde provin toate aceste obiecte neînteresante la
scoala, liceu și universitate.

Am primit mare placere în cautarea informatiei, citirea din diferite surse și aranjarea
în-trun mod clar toată informația. Aceste arte libere în timpul nostru au simbolurile lor
peste tot afișate în lume, dar oamenii trecînd pe lîngă ele nici nu-și imaginează ce
reprezintă acest obiect sau imagine, care la rîndul lor simbolizează acel obiect pe care
îl studiezi în instituția de învațământ.

Sursele mele au fost disferite saituri de pe internet, dar acea informație era acumulată
din diferite surse literale.
Bibliografie

1. https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A1%D0%
B5%D0%BC%D1%8C_%D1%81%D0%B2%
D0%BE%D0%B1%D0%BE%D0%B4%D0%
BD%D1%8B%D1%85_%D0%B8%D1%81%
D0%BA%D1%83%D1%81%D1%81%D1%8
2%D0%B2
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arte_liberale
3. https://works.doklad.ru/view/IrUzqbNpgoc.ht
ml
4. https://bigenc.ru/education/text/3547936
5. https://studme.org/165402/pedagogika/sem_svo
bodnyh_iskusstv
6. http://templulumanitatii.blogspot.com/2011/01/
cele-sapte-arte-liberale.html
7. https://timiotera.wordpress.com/2015/07/04/de-
la-cultele-misterice-antice-la-cele-sapte-arte-
liberale-medievale-2/