IMPUNGEREA ŞI MOARTA De Frederico Garcia Lorca

La orele cinci spre seară.

Era cinci exact spre seară.
Un copil vine cu giulgiu.
La orele cinci spre seară.
Un coş cu var aşteptând,
la orele cinci spre seară.
Restu-i moarte, numai moarte,
la orele cinci spre seară.

Vântul desprinse bumbacul

la orele cinci spre seară.
Şi rugina semănă,
la orele cinci spre seară,
cioburi de sticlă şi nichel.
La orele cinci spre seară.
Neînfricat, porumbelul,
la orele cinci spre seară,
cu leopardul se luptă
la orele cinci spre seară.
In coapsă, lancea pustie
la orele cinci spre seară.
Ploi de tobe începură
la orele cinci spre seară.
Clopote de fum şi-arsenic
la orele cinci spre seară.
La răscruci, grupuri de linişti
la orele cinci spre seară.
Şi tauru-nfipt în faţă
la orele cinci spre seară.
Numai inimă pornită
la orele cinci spre seară.
Sudori reci, ca de zăpadă,
la orele cinci spre seară,
sângele i-l umple, când,
la orele cinci spre seară,
iodul intră în arenă,
la orele cinci spre seară,
iar moartea în răni deschise,
la orele cinci spre seară,
ouăle şi le depune
la orele cinci spre seară.
La orele cinci spre seară.
Era cinci exact spre seară.

Un sicriu cu roţi e patul

la orele cinci spre seară.
Oase şi fluiere-aude
la orele cinci spre seară.
Taurul deasupra-i muge
la orele cinci spre seară.
Şi-ncăperea-i irizată,
la orele cinci spre seară
de-agonia lui, când vine,
la orele cinci spre seară
cangrena, acoperindu-l,
la orele cinci spre seară.
Palizi crini se desenează
la orele cinci spre seară,
pe-ncheieturile-i verzi
la orele cinci spre seară.
Rănile ca sorii-ncinşi,
la orele cinci spre seară,
ard pe el, iar lumea sparge,
la orele cinci spre seară,
ferestrele să-l mai vadă
la orele cinci spre seară.
La orele cinci spre seară.
Ay, ce crud al serii cinci!
Cinci pe ceasurile toate !
Cinci pe umbra înserării