ANTON FINK

SOȚ LA OFERTĂ
sau

SARMALE LA COMANDĂ
Traducere Elvira Rîmbu

Comedie în două acte

PERSONAJELE:

VERONICA

NINA

VASILII

JANA

EDUARD
 2

ACTUL 1

Un apartament cu trei camere. Se aude soneria. Nina apare din bucătărie, merge în hol,
deschide ușa.

FEMEIA. Bună ziua. Eu v-am sunat. În legătură cu anunțul.

NINA.Intrați.
FEMEIA. Mi-ați spus la telefon, că aș putea veni chiar azi.
NINA. Da.Bineînțeles.
FEMEIA. Am venit. N-am vrut să amân, să nu mi-o ia alții înainte.
NINA. Mă scuzați, dar cum vă cheamă?
FEMEIA. Pe mine? Veronica. Veronica.
NINA. Eu sunt Nina. Puteți să-mi spuneți Nina.
VERONICA.Da, sigur, și mie puteți să-mi spuneți Veronica.
NINA. Minunat. Vă rog să intrați, Veronica. Deci, ați venit în legătură cu anunțul?
VERONICA.Eu cred că ați luat o hotărâre foarte corectă. Altele în locul dumneavoastră ar fi
procedat cu totul altfel. În cel mai bun caz, l-ar fi scos pe ușă afară.
NINA. Ca să fiu sinceră m-am gândit și eu la varianta asta.
VERONICA. Foarte bine că ați renunțat la ea.
NINA. Cine știe...S-ar putea ca și pentru dumneavoastră să nu fie o mare bucurie.
VERONICA.Vai de mine, nu vă faceți griji pentru asta. Eu voi fi foarte mulțumită.
NINA. Mă rog. În definitiv, vă privește.
VERONICA.Nina, vă rog să mă scuzați, dar aș putea să vă pun o întrebare?
NINA.Vă rog.
VERONICA.Spuneți-mi, ați lipit multe anunțuri din astea ?
NINA. Ce importanță are?
VERONICA. Are, are, cum să n-aibă. Dacă ați lipit multe, n-o să mai aveți liniște de câți
doritori o să apară. La așa o chestie...
NINA. Da... Nu... Doar trei am lipit.
VERONICA. Doar trei?
NINA. Da. M-am plictisit repede. Ș-apoi m-am gândit că oricum e inutil.
VERONICA. Înseamnă că au mai rămas două.
NINA. Cum adică?
VERONICA. Păi,eu cum am citit anunțul, l-am și rupt imediat. Ca nu cumva să-l citească și
alții din greșeală. Vă rog să mă scuzați că am procedat așa.
NINA. Mă rog, dumneavoastră știți mai bine.
VERONICA. Iar dacă vă mai contactează cineva, vă rog să-i spune-ți că eu am venit prima.
Că am căzut deja de acord asupra tuturor lucrurilor. Bine?
NINA. Bine.
VERONICA. Vă rog, să nu zâmbiți așa. La urma urmei, nu e treaba mea de ce faceți asta. Dar
vă rog să nu vă uitați așa la mine.
NINA. Cum ?
VERONICA. Nu știu.Așa cumva, cu...cu milă.
 3

NINA.Credeți-mă că nu m-am gândit la așa ceva...

VERONICA. Poate că sunt eu așa mai suspicioasă. Deși e puțin probabil că m-ați putea
înțelege.

NINA.Eu, de fapt, nu vreau să înțeleg nimic. Mai bine haideți să trecem direct la subiect.

VERONICA.Da, să trecem.
NINA.Vă interesează formalitățile?
VERONICA.Cum să vă spun…
NINA. Vreau să vă previn de la bun început, ca să nu existe reclamații ulterior : decizia am
luat-o pe neașteptate și actele încă nu sunt gata. Dar vreau să fac totul oficial cât mai curând
posibil.

VERONICA. Înțeleg.
NINA. De îndată ce actele vor fi gata, o să vi le dau. Toate cheltuielile mi le asum eu..
VERONICA. Mulțumesc.
NINA. Sunteți de acord?
VERONICA. Bineînțeles.
NINA.Și nu ne vom mai întoarce la subiectul ăsta?
VERONICA. Bineînțeles. Am încredere deplină în dumneavoastră.
NINA. Deci, ne-am înțeles.
VERONICA. Nina, pot să vă mai pun o întrebare?
NINA. Chiar și două.
VERONICA. Este prima dată când procedați așa?
NINA. Prima dată.
VERONICA. Așa m-am și gândit.
NINA. De ce?

VERONICA. La astfel de anunțuri este atașată, de obicei, și o poză. Ca să fie mai atractiv.
Să țineți cont de acest lucru dacă veți mai dori să faceți asta.

NINA. Bine, data viitoare am să țin neapărat cont de sfatul dumneavoastră. Doar că sper să nu
se mai repete și să nu mai fie cazul..
VERONICA. Nu se știe niciodată. Până acum v-ați imaginat vreodată că ați putea face așa
ceva?
NINA. Bineînțeles că nu.
VERONICA. Până acum, probabil, că el v-a fost cea mai scumpă ființă. L-ați iubit, l-ați
mângâiat , ca pe un mielușel...Iar acum sunteți nevoită să vă despărțiți.
NINA.Nu-s eu nici prima și nici ultima.
VERONICA. Toți zic așa…
NINA. În orice caz, acum va fi la dumneavoastră.
VERONICA.Vă rog să nu vă faceți griji în privința asta. La mine o să-i fie foarte bine.E
adevărat că apartamentul meu nu e atât de mare ca a dumneavoastră, dar am totuși două camere.
Nu ne vom înghesui.
NINA. Asta nu mă mai interesează.
 4

VERONICA.Nu vorbiți așa. Dacă doriți, eu aș putea în perioada imediat următoare să mă

plimb cu el pe undeva prin preajmă.
NINA. Asta pentru ce?
VERONICA. Ca să vedeți că el e-n regulă.Să fiți sigură.
NINA. N-are nici un rost.
VERONICA. În felul ăsta vă veți putea obișnui mai ușor.Veți fi mai liniștită, știindu-l pe
mâini bune, așa cum v-ați dorit. Doar așa ați scris: ”Cedez pe mâini bune”.
NINA. Să lăsăm acum sentimentalismele. I-am adunat lucrurile necesare..
VERONICA. Asta cred că e în plus...Nu trebuia...
NINA. Nu mă contraziceți. Așa dumneavoastră veți avea mai puține cheltuieli, iar pentru el
va fi mai comod. E obișnuit cu ele și va mârâi mai puțin.
VERONICA. Mârâie des?
NINA. Când cum. De obicei, o face dacă e nemulțumit de ceva. Și mai face și o mutră când
mârâie, că îți vine să plângi.
VERONICA. Nu exagerați cumva?
NINA. Veți vedea și dumneavoastră. Aduc imediat lucrurile.

Nina se duce în camera alăturată și aduce o valiză.

NINA. Iată. Să nu uitați s-o luați.

VERONICA. Așa multe?
NINA. Acasă vă veți lămuri cu ele. Ce nu vă convine-puteți arunca cu încredere. Eu nu mai
am nevoie de toate boarfele astea.
VERONICA. Să știți că sunteți o femeie curajoasă.Rezistați bine. Eu îmi imaginam că veți fi
emoționată. Poate chiar că o să plângeți...
NINA.Tare mă tem să nu plângeți dumneavoastră. Încă nu e târziu să vă răzgândiți.
VERONICA. Nu, nu! În nici un caz. Eu dacă am hotărât ceva, eu nu mai dau înapoi. Așa mi-
e firea.
NINA. Eu v-am prevenit.
VERONICA. Da…Cum îl cheamă?
NINA. Îl cheamă Vasilii. Vasea... Nu vă place?
VERONICA. E un nume bun. Simplu, comun.

O mică pauză.

NINA. Ei, bine, Veronica, cred că e timpul să trecem la felul principal.Probabil că ardeți de
nerăbdare să vedeți această creație a naturii?
VERONICA. Numai un pic, vă rog...Un pic...Atâta am visat la chestia asta, că acum mi s-a
făcut și frică.
NINA. Ei, nici chiar așa, nu exagerați. De ce să vă fie frică?
VERONICA. Cum de ce? Vă e simplu să vorbiți așa, ați trăit cu el atâta timp. Și probabil că
nu doar un an. Îi cunoașteți toate obiceiurile…
NINA. Și ce-i cu asta?
VERONICA. Iar eu voi fi acum pentru el un om nou și total necunoscut. Și nu se știe cum va
reacționa la asta…Dacă…
NINA.Va reacționa foarte normal. Va trăi cu dumneavoastră, iar pe mine mă va uita definitiv.
Ca și cum nici n-am fost.
VERONICA. Sunteți sigură?
NINA. Foarte sigură. Cel mai important lucru este să nu-l răsfățați. Atunci totul va merge ca
pe roate.
 5

VERONICA. Dar spuneți-mi cum e el? Așa la modul general.

NINA. În ce sens?
VERONICA. Mă refer la caracterul lui. E liniștit sau agresiv?
NINA. Agresiv în nici un caz. Se mai întâmplă să pufăie, dar mai mult de atât nu face..
VERONICA. Pufăie. Aha. Asta-i bine.
NINA. Dacă era agresiv, eu procedam cu totul altfel. Deci, pot să-l aduc?
VERONICA. E în camera de alături?
NINA. Sigur.
VERONICA. Nina, n-ar fi mai bine mai bine să iasă el singur?Așa îmi va fi și mie mai ușor.
Și probabil, că și lui. Ei doar simt totul.
NINA. El în nici un caz! Oricine, dar nu el. Are obrazul atât de gros, încât cred că e din
neamul elefanților sau rinocerilor.
VERONICA. Oricum, e important ca el să simtă că nimeni nu-i vrea răul, să nu se enerveze.
Doamne ferește mai țipă sau face gălăgie, aud vecinii și ne mai fac și reclamații. Câte cazuri din
astea nu se-ntâmplă acum …
NINA. Da, de țipat se-ntâmplă să mai țipe. Aici aveți dreptate.
VERONICA.Vedeți. Asta zic și eu. Haideți mai bine să așteptăm.
NINA. Dar să țineți cont că el poate sta acolo și o zi întreagă.
VERONICA. Nu face nimic. La urma urmei la toaletă tot o să iasă, nu?
NINA. Asta e singura noastră speranță.
VERONICA. Eu zic că în situația dată nu merită să ne grăbim. Haideți mai bine să bem ceva.
NINA. Ce?
VERONICA. Șampanie! Am adus eu. Ca să marcăm momentul, cum s-ar zice...Aveți ceva
împotrivă?
NINA.Nici nu m-am gândit la așa ceva…
VERONICA. Vă rog să nu mă refuzați. Ziua de azi e foarte importantă pentru mine. Îmi
schimbă viața...Dumneavoastră vă e greu să înțelegeți cum te poate ofili singurătatea ...Dar acum
totul se va schimba, acum va ”pufăi” mereu cineva prin preajmă. Nu voi mai respira de una
singură în apartamentul ăla...
NINA. Bine, fie. Mă duc după pahare.

Nina se duce la bucătărie și aduce paharele. Veronica scoate din geantă o șampanie.

NINA. Dar vă rog să luați loc.

VERONICA. Mulțumesc.
NINA. Acum cu siguranță va apărea.
VERONICA. Nu facem gălăgie.

Veronica deschide șampania, toarnă în pahare.

VERONICA. Ați văzut? Nu s-a auzit nimic.

NINA. Pun pariu că imediat o să apară. Are un nas fin la treburi din astea..
VERONICA. Pentru noua viață!
NINA. Să vă fie bine!

Beau amândouă.

VASILII. (din cameră). Mămicooo, unde mi-ai pus tricoul?Tricoul meu…

NINA. Se începe…
 6

Apare Vasilii.

VASILII. Nina, te întreb unde mi-e…

Vasilii o vede pe Veronica și se oprește.

VASILII. Bună zi…

VERONICA. Bună ziua.
VASILII. Mă scuzați că sunt așa…Nina, unde mi-e…
NINA. La locul lui.
VASILII. Nu s-ar putea mai precis?
NINA. Nu sunt sluga ta ca să-ți dau mereu hainele. S-o facă prietenii tăi…
VASILII. Nina…
NINA. Ce tot îi dai cu «Nina, Nina»? Aseară parcă n-aveai nevoie de mine?
VASILII. Da! Și ce-i cu asta?
NINA. Da chiar!
VASILII. Ei, hai, pe bune acum. Ce e dacă am stat cu prietenii un pic mai mult în garaj?Nu e
pentru prima dată...
NINA.Tocmai că nu e pentru prima dată! Câte ”ședințe de garaj” au fost în ultimul timp?
VASILII. Ninaaa…
NINA. Nici nu-ți mai amintești?!Prietenii de garaj ți-au devenit mai dragi decât soția.
VASILII. Se începe iar…
NINA. Da, chiar ! La urma urmei, cine sunt eu pentru el?! Să mă sune o dată în plus, nu are
timp. Să mergem și noi ca oamenii la teatru, nu are chef. Când e aniversarea nunții noastre, nu ține
minte.Gunoiul măcar să-l scoată, nici asta nu face.
VASILII. Poate totuși te oprești de față cu un om străin?
NINA. Ba, lasă să asculte că îi va fi de folos.
VERONICA. Gunoiul îl pot duce eu. Mie nu mi-e greu.
NINA. Da nu despre gunoi e vorba aici.
VERONICA. Nina, nu vă mai necăjiți așa. Haideți mai bine să bem, ca să fie totul bine de
acum înainte. Haideți să beți și dumneavoastră...
VASILII. Ce?
VERONICA. Șampanie. Nina, mai aduceți un pahar, vă rog..
NINA. Faceți ce vreți, mie mi-e totuna.

Nina pleacă și mai aduce un pahar. Veronica toarnă șampanie și îi dă lui Vasilii.

VERONICA.Țineți, vă rog.
VASILII. Vă foarte mulțumesc. Dacă e să fiu sincer, e la țanc…
VERONICA. Să fie totul bine!

Veronica și Vasilii beau.

VERONICA. Nina , păi și dumneavoastră?

NINA. Mie deja mi-e bine.
VASILII. Are noroc. Eu, în schimb, în weekend, dacă nu gust ceva până la prânz, nu mă pot
concentra deloc. Mă scuzați, dar nevastă-mea așa și nu ne-a făcut cunoștință.
VERONICA. Nu doriți o ciorbiță? De casă.
VASILII. Sunteți foarte amabilă, dar în casa asta n-am mai văzut o ciorbiță de nici nu știu
când. Să tot fie vreo cinci ani de atunci. Nu avem timp s-o facem…
 7

VERONICA. Am facut-o eu.

VASILII. Ciorbița?
VERONICA. Și chifteluțe. Le-am învelit în prosop să nu se răcească. Iată.

Veronica scoate din geantă o cutie și un borcan , învelite în prosoape..

VERONICA.În borcan e ciorbița.

O pauză mică.

VASILII. Da bere n-aveți?

VERONICA. Bere? Uite că la asta nu m-am gândit …
VASILII. Păcat. Începusem să cred că sunteți zâna cea bună, care a pogorât din cer.
NINA.Ți-ajunge.
VASILII. Mai bine adu o farfurie. Că doar n-o să sorb ciorba din borcan.
VERONICA. Nu, nu! V-aduc eu. Nina, pot să-i aduc eu?
NINA. La bucătărie, dulapul din dreapta. Lingurele-s tot acolo.
VERONICA. Bine.

Veronica pleacă în bucătărie..

VASILII. Auzi, cine-i asta? Parcă n-am prea văzut-o pe aici înainte..
NINA. Vei face cunoștință de îndată ce se întoarce. Îi vei fi atât de recunoascător.
VASILII. Pentru ciorbă?
NINA.Și pentru șampanie.

Veronica revine cu o farfurie și cu o lingură.

VERONICA. Poftim.
NINA. Ca să vezi, ați nimerit farfuria lui preferată.
VERONICA. Zău?
VASILII. Uită-te, nevastă, și ia lecții cum trebuie să ai grijă de bărbatul tău.
VERONICA.Vai, dar nu vorbiți așa. Mă rușinez toată.
VASILII. Nu-i nimic, n-are decât să asculte și să învețe.
VERONICA. Da vă rog, vă rog să mâncați.
VASILII. Nu știu cum vă numiți, dar nu pot decât să-l invidiez pe soțul dumneavoastră.
NINA. Veronica.
VASILII. Ce?
NINA. O cheamă Veronica.
VASILII. Un nume minunat. Și mai ales rar.
VERONICA. Mulțumesc.
VASILII. Iertați-mi vă rog ținuta...E așa mai de casă...N-am reușit nicidecum să-mi găsesc
tricoul...
VERONICA. E chiar mai bine așa.
VASILII. Vai, Veronica, chiar că sunteți o femeie de aur.
NINA. Minunat. Chiar Încântător de-a dreptul. Termină-ți ciorba, molfăie-ți chiftelele și poți
să te cari la ea. Cu domiciliul permanent..
VASILII. Vedeți? Nici glumele nu le mai înțelege…
NINA. Nu le înțeleg! (Veronicăi.) Iar dumneata ce-o tot tărăgănezi atâta? Grăbește-te până
nu mă răzgândesc.
 8

VERONICA. Da, cred că e timpul.

VASILII. E timpul pentru ce?
VERONICA.Vă rog să nu vă îngrijorați, altminteri o să aveți o digestie proastă.
VASILII. Dar de ce mă priviți așa? Totuși, ce se întâmplă aici?
NINA. Nimic. O mică discuție de familie.
VERONICA.Vă rog să vă așezați. Imediat vă torn și compoțelul.
VASILII. Ce fel de compoțel?!
VERONICA. De fructe uscate. Vă place?
NINA. Îi place, îi place…Cum să nu.
VASILII. Nina, ce-i cu tine?
NINA.Nimic. Nu e nimic cu mine. Stai jos. Termină-ți compoțelul și ascultă-mă cu atenție.
Noi divorțăm... Ce te uiți așa la mine?
VASILII. Care noi?
NINA. Noi înseamnă noi. Tu și eu. Eu și tu.
VERONICA. Nina și Vasilii.
VASILII. Aha. Acum înțeleg de ce e așa mare sărbătoare în casă. De obicei, dimineața nici
măcar un ceai nu găsești în bucătărie, iar azi – o ditamai ciorbă cu șampanie.În sufragerie.
NINA.Ascultă-mă . Toate odată și odată se termină. La fel e și cu căsătoria noastră. Se pare că
i-a venit sfârșitul. De acum încolo n-are deât să te suporte altcineva. Pentru mine a fost destul.
VASILII. Stat, stai, un pic. Tu vorbești serios?
NINA. Și încă cum.
VERONICA. Știți cum se zice : Tot ce se face se face spre bine.
VASILII. Dar dumneata ce te amesteci? Ești cumva vreun avocat?
VERONICA. Nu.
VASILII. Atunci nu te băga în treburile altora.Treburi de familie.
VERONICA. Eu...nu mă bag...Eu am venit conform anunțului.
VASILII. Ce drăguț! Ai hotărât în sfârșit să-ți angajezi bucătăreasă? Bineînțeles, că doar
după divorț va trebui să te hrănești cu ce gătești tu, iar asta poate fi dăunător pentru sănătate. Cine
să știe asta mai bine decât mine ?
NINA. În schimb tu în curând vei fi hrănit doar cu delicatese. O să ai cu ce să-ți umpli burta .
Așa că ia-ți valiza cu toate boarfele tale și drum bun!
VASILII. Ce valiză?
NINA. O valiză nouă, cumpărată special pentru ocazia asta!
VASILII. Nina…
NINA. Gata! Ajunge!
VASILII. Nu! Nu, gata! Nu ajunge! După atâția ani de căsnicie tu mă dai afară, mă scoți în
stradă așa pur și simplu?
VERONICA. De ce răstălmăciți totul?
VASILII. Dumneata mai bine ai tăcea și te-ai gândi ce-o să-i pregâtești madamei la masa
de prânz!
NINA. Dragul meu, masa de prânz ți-o va pregăti ție.
VERONICA. Vă plac sarmalele?
VASILII. Ce au a face sarmalele?
VERONICA. Acasă mi-a mai rămas niște carne tocată. Și varză am. De aceea m-am gândit...
NINA. În orice caz , de foame n-o să mori.
VASILII. Da poate că-mi veți oferi și un pătuț, din moment ce nevastă-mea mă dă afară?
NINA. Bineînțeles că o să ai parte și de un pătuț, și de somnic. O să aibă grijă de tine ca la
carte...Nu-i așa, Veronica?
VERONICA. Daaaa, bineînțeles.
 9

NINA.Vezi, dragule, ce frumos se aranjează totul pentru tine. Așa că, Vasilii, te felicit cu
începutul noii tale vieți.
VASILII. Care viață?
NINA. Sper că una fericită.
VASILII. Cum adică?Explică-te.
NINA. E foarte simplu. Deși noi doi divorțăm, de dragul vremurilor bune ale căsniciei
noastre, m-am hotărât să te ajut și să te aranjez undeva…
VERONICA. Nu, nu,Nina. Totul va fi bine.
NINA. Pentru asta am pus un anunț: «Ofer fost soț pe mâini bune și blânde».

Pauză.

VASILII. Oferi fost soț?

NINA. Da. Adică pe tine. Toate cheltuielile cu divorțul le iau asupra mea. Luni la prima oră
mă ocup de asta..
VASILII. Luni?
NINA. Am crezut că nu va fi nimeni interesat. Dar am greșit. Uite că Veronica a fost de acord
să vină și să te ia. Cel puțin o perioadă. Iar mai departe, Vasea, depinde de tine. Ai grijă ce faci.
VERONICA.Să nu cumva să credeți ceva urât despre mine. Eu sunt o femeie cumsecade. Pot să vă
aduc și referințe de la serviciu, dacă aveți cumva îndoieli. Ani la rând am avut chiar salariu de
merit. Și am și suficienți metri pătrați în apartament pentru viza de domiciliu.
NINA.Vezi, vezi. Până și viză de domiciliu vei avea. Iar suprafața apartamentului permite și
un bărbat în casă. Te vei simți la Veronica ca-n grădina raiului.
VERONICA. Știu să cos.
VASILII. Ce?
VERONICA. Orice. Pantaloni,fuste, chiar și cămăși…
VASILII. Eu continui să vă întreb: ce e cu toată aiureala asta?!
NINA. V-am prevenit că s-ar putea să țipe…
VASILII. De unde ai mai scos-o și pe Cenușăreasa asta?
NINA. De niciunde. A venit singură. A venit să te ia..
VERONICA. Conform anunțului.

Pauză.

VERONICA. Poftim, citiți, dacă nu credeți.

Veronica scoate din geantă hârtia cu anunțul ,i-l dă lui Vasilii.

VERONICA. Citiți, citiți.

Vasilii ia hârtia, citește.

VASILII. «Atenție! În urma divorțului, ofer soț în stare bună de funcționare. Doar pe mâini
bune și blânde!Posibil pe perioada nelimitată. Persoanele neserioase sau imorale sunt excluse.
Amănunte puteți obține la numarul de telefon...sau la adresa...»
NINA. După cum observi, totul a fost gândit pentru tine.
VASILII. Dar de ce nu m-ai predat la vreo consignație, sau second hand, sau și mai bine la
reciclare?
NINA. Pentru reciclare ești încă tânăr. Și nici în vreo vitrină de magazin nu cred că te-ai fi
simțit confortabil, ca să se holbeze toți la tine.
 10

VASILII. Deci, mă dai ca pe un câine …

NINA. Vai de mine! Cum poți să spui așa ceva? Un câine, dacă îl desparți de stăpânul său,
moare de dorul lui, dar tu dragul meu, din pricina asta cu siguranță nu vei muri.Tu te vei
obișnui...Cum te-ai obișnuit cu toate. De exemplu: să nu-mi acorzi nici o atenție; să vorbești de
parcă mi-ai face o mare favoare etc.etc. De ce taci?

Pauză.

NINA. Cu alte cuvinte, hai să ne despărțim prietenește.

VERONICA. Corect.
NINA. Cu atât mai mult cu cât femeia asta stă și te așteaptă.
VERONICA. Deci, Vasilii, vă plac sarmalele?
NINA. Gândește-te, dragule, la sarmale, iar eu cu Veronica între timp vom discuta detaliile
predării. Încă nu v-ați răzgândit?
VERONICA. Vai de mine, nu. În nici un caz.
NINA. Și sunteți pregătită să-l ...adică...?
VERONICA.Vreți să spuneți să-l ...cazez?
NINA. Exact.
VERONICA. Bineînțeles. Mie îmi place de el. Și am să încerc să fac totul ca el să se simtă
bine.
NINA. Excelent. Dacă nu mai aveți alte observații, haideți atunci să întocmim donația..
VERONICA. Donație? Pentru ce-i donația?
NINA. Pentru siguranță. Dacă se răzgândește și vrea să vină înapoi? Așa dumneavoastră veți
avea un act oficial. De acord?
VERONICA. Da, sigur.
NINA. Și o să atașăm și o listă cu lucrurile lui.
VERONICA. Asta cred că e în plus...
NINA.Nimic nu e în plus. Asta e pentru cazul în care vă săturați de el și nu mai vreți să-l
țineți. Atunci îi adunați lucrușoarele de pe listă, le puneți în valiză și-l expediați în... cele patru zări
ale vântului.
VERONICA. Nina, dar…
NINA. În viață se poate întâmpla orice. Asta e pentru orice eventualitate..
VERONICA. Bine.
NINA. Deci, aduc hârtie și trecem la treabă!?
VASILII. Doamnelor, iertați-mă , că intervin în ”sarmalele” astea ale voastre. Și dacă eu voi
spune «nu»?
VERONICA. Atunci pot să fac chifteluțe cu paste.
NINA. Mai bine ar fi cu orez.
VASILII. Ce ar fi mai bine cu orez?
VERONICA. Chifteluțele. Din moment ce ați refuzat sarmalele.
VASILII. Dumneata în afară de haleală mai știi ceva?
NINA.Vasea , nu fi nesimțit.
VERONICA. Sigur că știu. Nina, cred că cel mai bine ar fi să scrieți o procură pe numele
meu.
NINA. Procură?Cum adică?
VERONICA. Adică: eu, cutare și cutare, îl încredințez pe fostul meu soț, Vasilii, pentru
utilizare 24 ore din 24 , utilizatoarei Bolotova Veronica.
NINA. Da, asta e o idee foarte bună. Așa vom și face.

Nina dă să plece în camera de alături.

 11

VASILII. Nina, unde te duci?

NINA.Tu ai face bine să mănânci. Nu de alta dar alte chifteluțe nu vor fi gata așa repede.

Nina pleacă.

VASILII. Veronica, ascultați-mă un pic…

VERONICA. Da, Vasea.
VASILII. Vă rog frumos!
VERONICA. Nu vă place când vă numesc așa?
VASILII. Nu despre asta e vorba. Dumneata într-adevăr ai venit aici pentru anunțul ăsta
tâmpit?
VERONICA. De ce-i tâmpit?
VASILII. Pentru că ceva mai prostesc nu cred că se putea inventa. Chiar poți să crezi că eu
voi merge să locuiesc la dumneata?
VERONICA. Dar voi doi veți...
VASILII. Chiar dacă vom divorța? Unde s-a mai pomenit ca soția să se descotorosească de
bărbatul ei în halul ăsta?
VERONICA. Iar înterpretați totul greșit.
VASILII. Eu?!
VERONICA. Bineînțeles. Nina nu se descotorosește de dumneata, așa cum ai zis.
Dimpotrivă, are foarte mare grijă de dumneata. Și vă... transferă sau vă transmite mie. Ca pe o
ștafetă...
VASILII. Fir-ar, asta devine deja insuportabil…
VERONICA. Ea și-a parcurs deja distanța cu dumneata, acum e rândul meu. Apropo, e o
chestie foarte înțeleaptă. Dacă toate femeile ar proceda așa, în lumea asta ar fi mult mai multe
cupluri fericite.
VASILII. Mă scuzi, dar dumneata ai fost măritată?
VERONICA. Am fost...
VASILII. Și la fel ți-ai transmis bărbatul ștafetei următoare?
VERONICA. Nu. Din păcate, mie atunci nu mi-a venit ideia asta..
VASILII. Din păcate?…
VERONICA. Bineînțeles. Dar toate astea aparțin trecutului.Vasilii, acum te am pe dumneata.
VASILII. Atât de convingător vorbești , că până și eu încep să cred în prostia asta.
VERONICA. Să nu cumva să va fie frică. Cu siguranță, nimeni n-o să vă țină cu de-a sila. Dar
Nina trebuie să fie sigură că dumneata vei fi în regulă. Altminteri n-o să aibă inima liniștită.De
aceea, în oricare dintre situații, vei fi nevoit să locuiești o perioadă la mine. Pe urmă...
VASILII. Ce va fi pe urmă?
VERONICA. Dumneata pe bune preferi orez în loc de paste?
VASILII. Iar începi cu sarmalele alea...
VERONICA. Dar eu trebuie să știu ce vă place și ce nu.

Nina revine din camera alăturată.

NINA. Iată, am adus. Acum putem alcătui hârtia. Aveți buletinul la dumneavoastră?
VERONICA. Bineînțeles.
VASILII. Fițuica asta o veți legaliza la notar?
NINA. Da, dacă va fi nevoie.

Nina se așează la masă și începe să scrie.

 12

NINA. Subsemnata, Șestacova Nina…

VASILII. Crivolapova de fată…
NINA. Vasea, mănâncă și taci.
VERONICA. Poftiți buletinul.
NINA. Îi încredințez Veronicăi Bolotova, posesoarea buletinului nr...
VASILII. Verifică mai întâi să nu fie cumva expirat. Altminteri se duce totul pe apa sâmbetei.
VERONICA. Nina, e totul în regulă.
VASILII. Și uită-te bine la poză. Să nu fie cumva fals actul.
VERONICA. Cum puteți crede așa ceva? Eu întotdeauna sunt foarte atentă cu actele mele.
NINA. Nu crezi? Uite, buletinul e înfoliat. Acum te-ai liniștit?
VASILII. Nu. S-a răcit ciorba.
VERONICA. O încălzesc imediat. Pot să vă folosesc cuptorul cu microunde? Am văzut că
aveți în bucătărie …
NINA. Puteți, Veronica, puteți.

Veronica ia farfuria cu ciorbă și pleacă la bucătărie.

NINA.Vezi, ce grijulie o să fie cu tine? Iar tu tot bombăni și pufăi..

VASILII. Ascultă, Nina, sigur că eu sunt vinovat pentru aseară...Și pentru că n-am fost prea
atent cu tine...Dar nu m-am gândit niciodată, că ție poate să-ți treacă prin cap așa ceva. Amintește-ți
totuși de ceea ce simțim unul pentru celălalt...De sentimentele noastre…
NINA. Sentimentele s-au răcit, Vasea. Exact ca și ciorba ta. Doar că pe ele nu le poți băga la
microunde. Eu în locul tău aș mulțumi , pentru felul cum se vor aranja lucrurile pentru tine.

Sună cineva la ușă. Nina se duce și deschide.Intră Jana, cu o hârtie în mână..

JANA.Bună ziua.
NINA. Bună ziua…
JANA. (arătându-i hârtia). E a dumneavoastră?
NINA. Da, e a mea, dar eu…
JANA.Ei bine, drăguța mea, să trecem la treabă. Arătați-mi.

Jana intră în cameră, Nina o urmează..

JANA. Dacă înțeleg bine, despre el e vorba.

NINA. Da, despre el e…
JANA. Un exemplar nu tocmai reușit, dacă e să fiu sinceră...Dar nu face nimic...Voi avea la
ce să lucrez.… (Lui Vasilii.) Ridicați-vă, vă rog.
VASILII. De ce?
JANA. Vă vine greu?
VASILII. Poftim!

Vasilii se ridică. Jana îl examinează cu multă atenție.

JANA. Înălțimea e potrivită.

VASILII. Pot să mă plimb dacă doriți.

Vasilii face câțiva pași prin cameră. Pauză.

 13

VASILII. Pot să dansez...Să cânt un cântecel.

JANA. Mulțumesc , dar nu e nevoie.
VASILII. Păcat. Am cântat în corul școlii cândva...
JANA. Minunat. Fără vreun handicap.
VASILII.Cum?
JANA. În zilele noastre sunt unii care încearcă să-ți bage pe gât tot felul de rebuturi. Dar aici
e totul în ordine, totul corespunde descrierii.
NINA. Și dumneavoastră tot pentru el ați venit?
JANA. Cum adică «și eu»?
VASILII. Încă una cu mâini bune…

Veronica revine cu farfuria cu ciorbă.

VERONICA. Poftim, Vasilii, acum puteți mânca.

JANA. Da, da. Ar trebui să ciuguliți ceva, drumul e lung.
VASILII. Care drum?
JANA. (Ninei). E al dumneavoastră?
NINA. Deocamdată da.
JANA. Perfect. Eu am să vă eliberez de acest balast familial.
VERONICA. Mă scuzați, dar eu am fost prima…
JANA. (Ninei). Asta cine-i?
NINA.Veronica..
JANA. Îmi pare bine. Jana..
NINA. Și mai cum?
JANA. Toți îmi spun atât doar : Jana.
VERONICA. Și mie îmi pare bine de cunoștință, Jana, dar Nina deja scrie procura pe numele
meu. Mă scuzați, dar eu am venit prima…
JANA. Procura?
VERONICA. Da, ca să fie totul așa cum trebuie.
JANA. Clar.

Pauză.

JANA. Deci, Veronica, eu nu am deloc timp de pierdut, de aceea vreau să rezolvăm totul
cât se poate de repede. Fără zgomot și cât mai convenabil. Câți?...
VERONICA. Câți?
JANA. Câți doriți?
VERONICA. Cum câți? Unul singur.
JANA. Vă întreb câți bani doriți? Ca să nu-l mai luați? Cash.
VASILII. Bre, ce chestie…
JANA. Să mai repet o dată?
VERONICA. Eu nu m-am gândit la așa ceva…
JANA. Păi, gândiți-vă acum. Gândiți-vă bine, rapid și realist.
VERONICA. Iertați-mă, dar eu nu pot să mă gândesc acum la bani…
JANA. Nu puteți?Interesant. Și cum voiați să vă aprovizionați cu un bărbat dacă nu vă
puteți gândi la lucrurile astea?
VERONICA. La care lucruri?
JANA. La cele mai elementare. La bani. Un bărbat înseamnă o cheltuială continuă. Ba bușește
mașina, ba fiind beat sparge toată vesela. Dar ca să-l ții curat cât curent consumi cu mașina de
spălat! Dacă nu vă gândiți din timp la cheltuielile astea, veți rămâne în pielea goală
 14

VASILII. Auzi, în pielea goală…

JANA. După cum văd, habar n-aveți ce înseamnă să ții în casă un bărbat.
VERONICA. De ce credeți asta? Eu am fost măritată.
JANA. Atenție, ați fost! Ați fost. Nu mă faceți să râd. Și peste câte luni v-ați despărțit? Peste
cinci? Patru? Trei?
VERONICA. Aproape trei și jumătate.
JANA.Și doriți să repetați din nou povestea?Asta doriți? Văd că nu prea...
VERONICA. Eu m-am schimbat între timp. Am învățat să gătesc, să cos…
JANA. Drăguța mea ,asta e poezie.Trebuie să vă gândiți și la proză. La proză.De aceea,
stimată Veronica, vă sfătuiesc să mai lucrați asupra propriei persoane, să vă pregătiți mult, mult
mai serios și următorul bărbat va fi cu siguranță al dumneavoastră.
VERONICA. Și care-i următorul?
JANA. De unde să știu eu. Cumpărați ziarele, urmăriți anunțurile, s-ar putea să mai apară
vreo cucoană care să vrea să-și doneze bărbatul altcuiva.
VASILII. Credeți că acest caz nu e singular?
JANA. Eu cred că orice femeie visează la așa ceva. Doar că n-are curaj s-o facă. Însă e
suficient să apară cineva care să dea tonul, ca mai apoi asemenea annunțuri să apară ca ciupercile
după ploaie.
VERONICA. În acest caz, dumneavoastră îl puteți lua pe următorul. Iar ăsta o să fie al meu.
Nina, dumneata de ce taci?
NINA. Jana, Veronica a venit prima.
JANA. Deci, după cum văd nu doriți să judecăm la rece și să analizăm. În acest caz,
întrebarea mea va suna așa: (Se adresează Ninei.) Cât doriți pentru fostul soț ca el să ajungă la
mine?
VASILII. Oho-ho, cresc mizele …
NINA. De fapt , eu îl ofeream gratis…
JANA. Deci, stimabilă , cât?
NINA. Nu știu ce să zic...Nu știu cât se poate cere pe Vasea acum…
JANA. Oare în decurs de-o viață pe care ați trăit-o împreună nu v-ați lămurit care e prețul lui?
VASILII. Ei, hai, acum să te văd. Devine chiar interesant.
JANA.Vasea. Hm...Va trebui să scădeți din preț din cauza numelui.Vasea. Nu e deloc
original.
VASILII. Dar ce nu vă place la numele meu?E simplu și plăcut la auz.
VERONICA. Și mie îmi place.
JANA. Păi, în cazul ăsta, luați-vă vreun animăluț și ziceți-i Vasea de câte ori veți avea chef.
Un pisoi, de exemplu. Sau un porcușor de mare.
VERONICA. Eu nu de un porcușor am nevoie, ci de un soț. Chiar dacă e fostul cuiva.
VASILII. Eu încă nu sunt fostul cuiva! Oficial încă sunt soțul acestei doamne-Nina
Șestacova.
JANA.Asta e poezie. Ar trebui să începeți să vă îmbrăcați, cât noi rezolvăm aici problemele
astea minore, iar apoi la drum.
VASILII. Care drum?
JANA.Drumul spre un viitor luminos.V-aș sfătui să vă grăbiți, eu nu am deloc timp.(Apoi,
Ninei.) Ei, stimată doamnă, v-ați hotărât ce sumă doriți?
VERONICA. Dumneavoastră chiar credeți că vi se permite orice. Faceți parte din categoria
femeilor snoabe care măsoară totul în bani. Probabil că nu doar un bărbat ați ruinat. Iar cei pe care
n-ați apucat să-i curățați - au fugit .V-au lăsat tot ce aveau și au fugit unde au văzut cu ochii doar să
scape de dumneavoastră.!
JANA. Cum îți permiți?!
 15

VERONICA. Sunt sigură că aveți ditamai vila cu 3 etaje în afara orașului, unde totul
strălucește, cu lustre aurite de cristal,cu veselă din ceramică chinezească, aranjată pe rafturi de
marmoră italienească. Doar că se așează praful pe toate vasele alea, căci nu aveți cu cine sta la o
cafea sau cu cine împărți o cină. Nu trebuiți nimănui cu toată bogăția și cu toți banii pe care-i
aveți! De aceea, v-ați hotărât să profitați de momentul ăsta! Luați-l! Luați-l și duceți-l pe Vasea în
castelul dumneavoastră!Eu nu mă pot lupta cu dumneata...

Pauză.

JANA.Vasilii, de ce nu sunteți încă imbrăcat?

VERONICA. Îmbrăcați-vă, Vasilii, îmbrăcați-vă!Naiva de mine!Am crezut că aici se va
desfășura totul omenește. Am crezut că vor să vă predea în mâini bune și blânde, nu într-o gură de
rechin.
JANA. Draguța mea: bărbatul, ca să fie ținut pe palme, trebuie să fie ca mătasea.Să țineți
minte asta.
VERONICA.Vasea, vă rog să terminați de mâncat ciorba mea. Îmi voi aminti cu plăcere acest
lucru…
VASILII. Nina, tu de ce taci? Deși , tu nu ai timp, tu nu reușești nicicum să-mi fixezi un preț.
JANA. Cam lentă soția dumneavoastră.
VASILII. E o soție ca toate soțiile. Și v-aș ruga fără comentarii! Eu cu ea am trăit mulțișori
ani , iar cu dumneata încă nu se știe ce va fi.
JANA. Dacă sunteți atât de grijuliu cu ea, mă întreb de ce vă expediază? De prea multă
fericire, probabil?
VASILII. Asta nu e treaba dumneavoastră.
JANA. Ba e a mea, din moment ce eu mă oblig să vă îngrijesc și să vă alint.
VASILII. Să țineți cont că nu sunteți singura așa.
JANA. Așa cum?
VASILII. Așa: doritoare să mă aveți în casa dumneavoastră.
JANA.Vă referiți la ea?
VASILII. Exact. Și din moment ce până acum Nina nu s-a putut hotărî cui să mă livreze,
mai departe totul se va desfășura pe bază de concurs !
JANA. Cum, cum?
VASILII. Pe bază de concurs! Eu, la urma urmei, nu sunt așa fiștecine și nici de calitate
inferioară. Și n-am să mă mișc din locul ăsta până nu voi pricepe ale cui mâini sunt mai bune și mai
blânde.Aici pot veni tot felul de ființe ca să profite de anunț, iar eu pe urmă să mă chinuiesc toată
viața nu se știe cu cine. Sau mă rog, ce mi-a mai rămas din viață. Iar soția mea să trebuiască să
înnebunească de grija mea …
JANA. Ce are a face soția cu asta?
VASILII. Are. Eu nu vreau ca Nina să aibă insomnii la gândul că fostul ei soț suferă pe
undeva. Vreau ca ea să doarmă liniștită, pentru că eu sunt pe mâini bune și sigure, iar alături de
mine e o inimă gingașă de femeie..
JANA. Mai lăsați-mă cu poezia asta.
VASILII. De aceea , vom aborda această problemă cu toată seriozitatea.Vă rog pe cei care
doriți să participați la concurs să vă pregătiți pentru a începe..
JANA. Așteptați, așteptați. Și ce să-nțeleg eu din asta...
VASILII. Să înțelegeți că totul se va desfășura în spiritul liberei concurențe.Va câștiga cea
mai merituoasă. Într-o luptă cinstită și fără aranjamente. Nina, am zis bine ce-am zis?
NINA. Trebuie să recunosc că Vasea are dreptate.
VASILII. Uite așa! Ați auzit cu toții?! Adică cu toatele? Eu mă duc să mă îmbrac, iar tu Nina
între timp, preia de la pretendente cererile. Scrise.
 16

VERONICA. Și ce să conțină cererea? Aveți un model?

VASILII. Ce model, Veronica? Scrieți liber, cum gândiți dumneavoastră.
VERONICA. Se poate cu pix negru?
VASILII. Se poate. (Janei.) Dacă nu doriți, puteți să nu participați. E benevol.
JANA. Cum adică să nu particip. Vă rog să rețineți, că eu încă n-am pățit să nu obțin ceea ce
vreau.
VASILII. Minunat. Scrieți-vă cererea atunci. Și fără încercări de corupție, căci aici nu suntem
într-o instituție de stat. Întrebări aveți??

Pauză.

VASILII. (Janei). Participați ?

JANA. Neapărat. Nu prea am timp, dar nu -mi voi ierta dacă nu-mi veți fi adjudecat mie..
VASILII. Excelent! Să bem câte un pic de șampanie și să-i dăm drumul!Nina, adu un pahar
și pentru Jana.

Nina se duce și aduce un pahar. Vasilii toarnă în pahare.

VASILII. Haideți, dragile mele femei! Fiecăreia dintre voi îi doresc să câștige în cinstita și
dreapta luptă pentru persoana mea!

Vasilii bea.

VASILII. De ce vă uitați așa la mine? Beți și fără a mai pierde timpul, scrieți-vă cererile.
Nina, costumul meu e în valiză?
NINA. Nu. Încă-i în dulap.
VASILII. Excelent. Revin imediat.

Vasilii se duce în dormitor.

JANA. Mie îmi place această abordare a lui. Clar și la obiect. Îmi plac bărbații hotărâți și
de caracter. Și parcă am presimțit că trebuia să vin mai repede. Era demult al meu..
VERONICA. Nina, cererea o adresez dumneavoastră sau lui Vasilii?
NINA. Indiferent.
VERONICA. O scriu către dumneavoastră, pentru că dumneavoastră ați postat anunțul.
NINA. Cum doriți.
JANA. Îmi plac asemenea bărbați.(Ninei) Pe unul de genul ăsta nu ți-e rușine să-l dai..
VERONICA. Mă scuzați, puteți vorbi mai încet. Nu reușesc să mă concentrez.
JANA. Bine, bine, scrieți-vă cererea. Dar totuși să bem înainte. Și deși ați spus vrute și
nevrute despre mine, eu nu sunt supărată pe dumneata. Și nici dumneata să nu te superi pe mine,
dacă am zis ceva nelalocul său.
VERONICA. Nu mă supăr. Doar că de la atâta singurătate stau prost cu nervii.
JANA. Liniștiți-vă, totul o să fie bine și pentru dumneta. Dacă nu acum, atunci mai târziu.
VERONICA. Nu. Eu vreau acum...
JANA. Din păcate, nu noi decidem.

Veronica și Jana beau din șampanie.

VERONICA.Vasea e bun, doar că foarte rău mănâncă. Poftim, ciorba iar s-a răcit.
NINA.Nu-i nimic, o veți reîncălzi mai târziu. Împreună cu chifteluțele.
 17

JANA. Ce faceți, nu scrieți cererea?

VERONICA. Mă tem că e cu greșeli. Și la serviciu toate cererile le scriu de câteva ori.
JANA. Nici o problemă dacă nu vreți să-mi arătați. Mă descurc și singură.

Vasilii sosește îmbrăcat în costum..

NINA.Ia uite, ți-ai pus și cravată.

VASILII. Dacă aș fi fost prevenit dinainte, demult m-aș fi pus la patru ace și imediat
căpătam aspect de marfă vandabilă. Nu defilam prin fața doamnelor în chiloți să le șochez. Ei, cum
stați? Sunteți gata?
VERONICA. Imediat, imediat.
VASILII. Grăbiți-vă, ca nu cumva să mai sosească careva.

În cameră intră un bărbat.

BĂRBATUL. Mă scuzați. Ușa era deschisă…

Toți se-ntorc și-l privesc pe noul venit.

Pauză.

NINA. Mă scuzați, pe cine căutați?

BĂRBATUL. Eu...am venit conform anunțului…
VASILII. Nuuuu! Nuuuu! Asta nu!

ACTUL 2

Aceeași situație, peste câteva secunde....

VASILII. Stimabile, ce dorești?

BĂRBATUL. Conform anunțului…
VASILII. Știi să citești?
BĂRBATUL. Mă scuzați, nu prea cunosc cartierul ăsta. Probabil am greșit blocul...
VASILII. Nu, băiete, adresa se pare că n-ai greșit-o.
BĂRBATUL. Și eu am avut impresia că am venit corect.
VASILII. Ai răbdare. S-o luăm cu începutul. Cu memoria stai bine?
BĂRBATUL. La ce vă referiți?
VASILII.Tu ții bine minte ce scria în anunț?
BĂRBATUL. Țin.
VASILII. Și?
BĂRBATUL. Și ce? Ce și?
VASILII. Ce scria acolo?
BĂRBATUL. Să vă redau cuvânt cu cuvânt?
VASILII. Ar fi minunat.
BĂRBATUL. Imediat.

Bărbatul scoate din buzunar hârtia și citește.

 18

BĂRBATUL. «Atenție!În urma divorțului, ofer soț în stare bună de funcționare. Doar pe
mâini bune și blânde! Posibil pe perioada nelimitată. Persoanele neserioase sau imorale sunt
excluse.Amănunte puteți obține la numarul de telefon...sau la adresa...»
VERONICA. Al treilea.
VASILII. Cum adică «al treilea»?
VERONICA. Al treilea anunț rupt.
VASILII. (Ninei).Aha. Tu ...ai lipit multe din astea ?
NINA. Doar trei. Altele nu mai sunt.
VASILII. Aha…Și fiecare dintre voi și-a însușit câte un exemplar?
VERONICA. N-am făcut-o intenționat. Mâna cumva singură s-a întins.
JANA.Iar eu l-am luat ca să nu mai copiez adresa…
VASILII. Egoiștilor!Nu vă e rușine? Doar la voi v-ați gândit...
VERONICA. Nu...Eu m-am gândit la dumneavoastră.
BĂRBATUL. Iertați-mă , dar mai e ceva. Cineva a adăugat cu o cariocă albastră un cuvânt,iar
textul ar suna așa: «Ofer soț idiot ...» și mai departe fără adăugiri. E clar sau să citesc totul de la
început?

Pauză.

BĂRBATUL. Dacă nu mă credeți, poftim uitați-vă.

VASILII. Nu e nevoie. Te cred.
VERONICA. Vasilii, nu vă necăjiți. Câte nu se pot scrie.
BĂRBATUL. Vă cheamă Vasilii?Dumneavoastră sunteți acest, adică, acel soț?
VASILII. Nu par?
BĂRBATUL. N-am zis asta , doar că puteți fi ”alt” soț. Iar ”acel” soț putea să fie luat deja.
JANA. Eu l-aș fi luat deja, dar a apărut aici o prințesă înaintea mea.
VERONICA. Nu sunt o prințesă. Eu fac parte din sindicat.
BĂRBATUL. Iar eu sunt Eduard. Ed.
VERONICA. Eduard, nu e deloc bărbătește ceea ce faceți.
ED. N-am înțeles?
VERONICA. Pentru Vasilii și așa azi e o zi grea, iar dumneata îi tot bagi sub nas anuțul cu
mâzgăleala aia.
ED. Dar nu eu am mâzgâlit anunțul. Eu doar l-am rupt.
VASILII. Doar l-a rupt...Și de ce l-ai rupt? Înțeleg: eu sunt în idiot. Dar tu? Tu nu judeci
deloc?
ED. Vă rog să vă exprimați clar și pe înțelesul tuturor. Să nu cumva să încep să cred că e
adevărat ce e scris cu carioca.
VASILII. Bine. Vorbesc pe înțelesul tuturor. Pe mine mă oferă pe mâini de femeie! Pe mâini
bune, blânde, dar de femeie! Înțelegi, tu, acum- de femeie!Iar mâinile de femeie după cum vezi au
apărut deja.
ED. Dar în anunț nu e specificat ”de femeie”.
VASILII. Ed, tu ești cumva...?
ED. La ce faceți aluzie?
VASILII. La ce? La aia...Sau la ăia...Nu te-ai prins? Sau poate ai vrea acum să-ți schimbi
”stilul”?
ED. Nu, mulțumesc. O dată mi-a fost suficient.
VASILII. O dată?
ED. Nu demult l-am schimbat.

Pauză.
 19

JANA. Ce-ați schimbat?

ED. Stilul. Nu mai vreau să fac asta în curând.
JANA.V-a costat scump?
ED. O-ho-ho. Scump e puțin spus. Nici dușmanului nu i-ai dori așa ceva.
JANA.Ca să vezi. Și demult ați făcut... asta?
ED. De aproape jumătate de an.
VASILII. Minunat! Când îl vei schimba iar, atunci poți să vii. Atunci vom putea sta de
vorbă..
ED. Nu cred că e rezonabil să mai fac asta în următorii cinci-șase ani.
VASILII. Și mai bine. Nu se merită să ne grăbim. Noi vom aștepta. Nu-i așa, Nina?
NINA. Daa,cred că vom aștepta…
VASILII. Deci, Ed dragă, ne-am înțeles.
JANA. Eduard, mă scuzați , pot să vă pun o întrebare un pic mai picantă?
VASILII. Jana, Ed se grăbește.
ED. Picantă?
JANA.Sunt foarte curioasă. Spuneți-mi vă rog cum vă simțiti fizic după toate astea??
ED. După care «toate astea»?
JANA. Păi, să zicem , după toată ”renovarea” asta?
ED. Dacă e să fiu sincer, nu prea bine.
JANA. Așa, așa...
ED. Încă mă deranjează spatele și mai ales șalele. Pieptul zici că nu-i al meu.Să stai toată ziua
contorsionat, nu-i glumă. Mai ales dacă nu ești obișnuit.Mie mi-a luat mult timp ca să mă decid.Dar
până la urmă mi-am zis: «Dar de ce nu?» Imediat după asta m-am simțit alt om.
JANA. Bineînțeles. Alt om.
ED. Iar pe urmă m-am obișnuit cu ideia și a început să-mi placă. Și s-a pornit tăvălugul.
Geamurile, ușile, tavanul-totul am făcut cu mâinile astea două. Podeaua a ieșit minunată,netedă, nu
scârțâie nicăieri. Acum cunosc toate dedesubturile unei renovări.Le-am învățat prin propria
experiență.
Pauză.

ED.Nu credeți?Puteți să veniți și să vedeți. Și chiar să vă plimbați pe podeaua mea. E o

adevărată plăcere.
JANA. Reiese că nu sunteți din ”ăia”?
ED. Care ”ăia”?
VASILII. N-are importanță care. Ed, dragă, cu podeua ta ne-am lămurit.Dar ce cauți tu aici,
pentru ce ai venit?
ED. Pentru anunț.
VASILII. Ed,asta am înțeles. Zi mai departe.
ED. Păi să vedeți la ce m-am gândit...Dacă o femeie își oferă soțul altcuiva, asta înseamnă că
ea rămâne singură. Fără soț.
VASILII. Câtă perspicacitate…
ED. Rămâne fără bărbat în casă.De aceea m-am gândit, că dacă se eliberează locul și nu este
nimeni altcineva vizat, atunci poate că mă ia pe mine …
VASILII. Unde să te ia?
ED. Aici. În locul celui pe care-l dă. În locul dumneavoastră, cum ar veni.
VASILII.Nați-o bună!…
ED. Eu nu am nici o vină că soției dumitale nu-i mai convine persoana dumneavoastră.
Oamenii divorțează din cele mai banale motive..
VASILII. Noi încă n-am divorțat…
 20

ED.Asta nu schimbă nimic.Eu sunt un om liniștit, nu fumez. La serviciu am relații bune cu

colegii..
VASILII. Salariu de merit ai?
ED. Nu.
VASILII. Atunci candidatura ta pică. Vreau ca alături de Nina să fie un adevărat erou, nu un
tâmplar oarecare. Chiar dacă-i nefumător.
ED. Eu sunt electrician.
VASILII. Să fii sănătos. Așa că la revedere!
NINA. Stai un pic, dragule. Ai răbdare...Nu înțeleg de ce ai început tu să iei decizii în locul
meu. Eu pot să-mi port și singură de grijă. (Lui Ed.) Va rog să intrați.
ED. Mulțumesc.
NINA. Eu sunt Nina.
ED. Ed.
JANA. Nu credeți că de viața dumneavoastră ar trebui să vă ocupați după ce faceți
distribuirea soțului?
VERONICA. Noi am terminat de făcut cererile pentru repartiție…
JANA. Așa că vă rog să vă hotărâți și să semnăm hârtiile. Și așa am pierdut o groază de timp.
NINA. Chia așa, Vasea, treci la treabă.
VASILII. Măi, și ce bine începuse ziua: șampanie, ciorbă, chifteluțe…
JANA. Vasea, concentrează-te.
VASILII. Vom proceda foarte simplu. Veți trage la sorți: cine va avea noroc, aia mă va
câștiga.
VERONICA. Nu, nu, vă rog , nu așa.
NINA. De ce?
VERONICA. De câte ori am jucat la loto niciodată n-am câștigat.
JANA. Dacă nu vă convine, puteți să nu participați. Hai, Vasea, îmbracă-te.
NINA. Valiza e acolo. Verifică dacă lipsește ceva și poți face pași.
JANA. Nina, o să-i faceți ochi dulci lui Ed după ce plecăm noi. Mai bine ați pregăti ceva de
drum.
NINA.Ce ”de drum”?
JANA. Cum ce? Soțul pleacă și nu-I dați nici măcar un sandwich de drum?
VERONICA. Și eu?
JANA. V-am mai spus –următorul va fi a dumneavoastră.
VERONICA.Nina, dar eu am venit prima...Mi-ați promis doar…
JANA.Ajunge cu poezia asta lacrimogenă. Mai că nu i-ați sări de gât.
VERONICA.Și am să-i sar!Am să-i sar!Ați venit aici, mi-ați sfărâmat sufletul, ați organizat
și o loterie...
VASILII. Dar ce e de făcut?
NINA.Vasea, propune-le o poezie numărătoare. La cine se oprește cu aia vei pleca.
JANA.Nu, nu și iar nu. El va face intenționat să se oprească la mimoza asta.
NINA.Atunci jucați-vă de-a v-ați ascunselea. Cine îl va găsi pe Vasea, aia îl va câștiga. Ne-
am înțeles?
ED.Doamnelor, de ce vă certați așa?
JANA.Vă rog să nu vă amestecați.Ar trebui să vă bucurați că veți fi luat pe locul liber.
ED. Păi pe mine nu pot să mă ia până nu se eliberează locul.
VERONICA. (Janei). Oare de ce vă băgați și le stricați viața oamenilor? Acuma ați vrea să
înșfăcați doi deodată?
ED.Nu trebuie să vă certați.
VERONICA.Mie nu-mi plac scandalurile, dar de data asta n-am de gând să tac. Doar n-am
făcut atâta efort degeaba?
 21

Veronica îi arată hârtia..

VERONICA.Pentru mine să scriu o hârtie oficială, de fiecare dată, devine un coșmar. Reiese
că degeaba m-am chinuit?
ED.Vă supărați dacă mă uit?

Veronica îi dă hârtia..

VERONICA. De fapt, e pentru Nina.

ED.Atunci s-o citească Nina.

Veronica îi dă hârtia Ninei.

VERONICA.Poftim.

Nina ia hârtia și citește.

NINA.Nu, mai bine ai citi-o tu.

Nina îi dă scrisoarea lui Vasilii.

VASILII. «Ninei de la Bolotova Veronica. Cerere de preluare a soțului dumneavoastră( în

curând fost soț).Conform dorinței dumneavoastră, pe care eu am aflat-o din anunț, vă rog să mi-l
predați mie pe Vasea.Vă garantez o comunicare blândă și civilizată cu el, îngrijirea și menținerea
lui în condiții curate, alimentarea proaspătă de trei ori pe zi. Dacă va dori să ciugulească între mese
în plus, nu e nici o problemă, să ciugulească, căci mie nu mi-e greu să gătesc.Asta n-o să mă
extenueze.Voi comunica cu el cult și civilizat, nu ca la noi la serviciu. Dacă vor interveni situații
neprăvăzute, mă voi strădui să rămân calmă și niciodată nu-mi voi spăla rufele în public».Data și
semnătura.

Pauză.

NINA. Nici că se putea scrie mai bine.

VERONICA. Probabil e cu greșeli?
VASILII. (Janei). Dați-mi-o și pe-a dumneavoastră.
JANA. Poftim.

JANA îi întinde hârtia, Vasilii citește..

VASILII. «Vasea pare să fie în regulă, îl accept. Sper, că se va obișnui la mine și că se va

simți din nou om. Bani de cheltuială o să-i dau cu regularitate, dar fără a exagera. Dacă se va purta
bine, va primi și premii. Pe scurt, vom vedea... Cumva ne-om obișnui unul cu celălalt.».
NINA. Scurt și concret.
JANA. Și foarte practic. Fără tot felul de dulcegării sentimentale.
NINA. Chiar nu-mi dau seama pe cine să aleg…
VASILII. Corect. La teorie ați luat ”excellent”, acum să ne ocupăm de partea practică.
JANA. Interesant.Reiese că acum trebuie să vă dau banii?
VASILII. Care bani?
JANA. De buzunar.
 22

VASILII. Lăsați banii pe mai târziu. Să vedem acum de ce sunteți în stare concret.
VERONICA. Eu am spus deja: gătesc, cos, scot gunoiul.
VASILII. E puțin. Vreau să verificăm calitatea feminină a mâinilor voastre.
JANA. Ce e aici de verificat? Mâini ca toate mâinile.
VERONICA. (Îi întinde mâinile). Eu am aici o mică cicatrice. E o problemă?
VASILII. Doamnele mele, eu nu m-am referit concret la mâini. Aș vrea să vă manifestați
feminitatea, adică să demonstrați că știți într-adevăr să vă comportați cu un bărbat. Așa cum e
specificat în anunț.
JANA. Atunci s-o facem cât mai repede.Văd că soția dumitale arde de nerăbdare să-i facă
ochi dulci electricianului .
NINA. Nu vă grăbiți, noi ne putem muta în cealaltă cameră. Nu-i așa, Ed?
VASILII. Cum adică în cealaltă cameră?! Tu ești cea care trebuie să alegi cui mă plasezi. Te
rog să stai și să te uiți cum vor trece doamnele testul ”mâinilor bune”.
ED. Și eu sunt curios să văd.
VASILII. Cine începe?
JANA. Ce trebuie să fac?
VASILII. Ce vă dictează inima. Imaginați-vă, că v-am fost oferit dumneavoastră, m-ați luat și
m-ați dus acasă la dumneavoastră.
JANA. Eu mă pregăteam să merg la vilă.
VASILII. N-are nici o importanță. Acționați..
VERONICA. Adică cum să acționăm?
VASILII. Ca și cum eu aș fi la vila dumneavoastră.
VERONICA. Eu stau la bloc.
VASILII. Atunci, acasă la dumneavoastră. Deci, ați reușit să mă aduceți acasă.
JANA. Cum adică «ați reușit»?
VASILII. Pentru că aș putea să nu vreau să merg.
JANA.Dacă nu vreți să mergeți benevol, eu pot să chem o echpă de cărăuși. Ei vă vor
transporta unde trebuie.
VASILII. Cine începe?Jana?
JANA.Nu. Mai bine să înceapă sindicalista.
VASILII. Bine.

Pauză.

VASILII. Veronica, vă rog.

VERONICA. Și ce să fac?
VASILII. Deci, m-ați adus acasă. Ce veți face mai departe?
VERONICA.Voi aștepta.
VASILII. Ce anume?
VERONICA. Până îmi veți spune ce vreți să vă gătesc.
VASILII. Și dacă nu voi spune nimic?
VERONICA. O voi suna pe Nina s-o întreb cu ce vă hrănea ea, de obicei, seara..
VASILII. Nu.Asta nu. Mai bine spun eu.
VERONICA. Corect. Iar eu voi pregăti cât se poate de repede.
VASILII. Apoi?
VERONICA. Apoi vom cina. Bucătăria e foarte confortabilă, o să vă placă. Am perdele cu
floricele. Eu le-am cusut cu mâna mea. Vă place rozul?
VASILII. Nu.
VERONICA. Atunci am să le schimb. Mai am și altele. Cu pisicuțe. Iar pisicuțele au niște
codițe foarte amuzante. Când bate vântul, se mișcă foarte distarctiv.
 23

JANA. Apoi o să beți ceai pe ritmul cozilor de mâțe.

VERONICA. Să nu vă legați de pisicile mele. Îmi imaginez că dumneata ai la geamuri
numai jaluzele. Pentru că nu știi să faci nimic de mână, nici măcar să brodezi un șervețel..
JANA. Bineînțeles că am jaluzele. Nicidecum niște cârpe cu cozi de mâțe.
VERONICA. Când te uiți la perdelele mele te binedispui.
JANA. Unde ai văzut bărbați care să se uite la perdele?Poți să pui și o plapumă în geam și ei
n-o să observe.Lor le e totuna.
ED. Doamnelor, vă rog să nu vă certați. Uite, mie nu mi-e totuna.
JANA. Atunci mergeți la bucătărie si binedispuneți-vă în fața perdelelor.
VASILII. Nu trebuie schimbate perdelele!
JANA. Vedeți: Puțin îi pasă.
VERONICA. Dar nici nu le-ați văzut și deja sunteți nemulțumit.
VASILII. Să lăsăm perdelele. Mai bine spuneți-mi ce vom face noi doi după cină?
VERONICA. După cină?
VASILII. Exact. Ce vom face după cină?Noi doi...
VERONICA. După cină… noi doi…
VASILII. Ce?
NINA. Vasea, tu chiar nu-ți dai seama. Ea se jenează să-ți spună. Nu-i așa, Veronica?
VERONICA. De ce să mă jenez? Nu mă jenez deloc. Doar că despre asta nu se obișnuiește să
se vorbească așa în public...Deși fără asta nu se poate, nu-i așa...
VASILII. Atunci spuneți. Cu curaj.
VERONICA. După cină noi doi vom spăla vasele.

Pauză.

JANA.Vai, ce-ai trântit-o!Bine că n-ai zis că veți juca cărți sau domino.
VERONICA. Probabil că ai menajeră, care curăță după dumneata, dar la mine acasă eu fac
totul. Și nu umblu pe la restaurante.
JANA. Asta se și vede.
VERONICA. După părerea dumneavoastră ar trebui să las vasele murdare în chiuvetă peste
noapte? Oricum vor trebui spălate.Așa că mai bine imediat după cină. Eu le voi spăla, iar Vasea le
va pune la locul lor.
JANA.Unde ai mai văzut ca bărbații să spele vasele? Pentru ei e adevărată faptă eroică să-și ia
farfuria și s-o ducă la chiuvetă. Dar s-o mai și spele?!
ED. Nu-i adevărat. Mie îmi place să spăl vasele. Dacă curge apă caldă.
VERONICA. La mine curge.
JANA. Minunat!Iată, deci, Vasilii, fericirea care vă așteaptă.
ED. Dar de ce v-ați năpustit așa împotriva Veronicăi? Mai ales că ați refuzat să vorbiți prima.
VASILII. Adevărat.
JANA. O să vorbesc acum. (Ninei.) Trebuie să recunosc, că nu v-ați prea pregătit pentru acest
moment.
NINA. În ce sens?
JANA.Drăguța mea, mai întâi trebuia să-i întocmiți un dosar drăguțului dumneavoastră, cu
ce și cum, și abia după să puneți anunțurile.
VERONICA.Nina, aici sunt de acord cu ea. Și eu cred la fel. Doar n-o să vă sun de fiecare
dată când am nelămuriri.
NINA. S-a întâmplat cumva pe neașteptate…
JANA. Păi da, să-l expediați cât mai repede, asta e tot ce doriți. Dar la clenți nu v-ați gândit...
VASILII. De parcă nu v-ar fi totuna?
JANA.Dacă mi-ar fi fost totuna, demult pliveai straturile în grădina mea .
 24

ED. Mă scuzați, dar de fapt de ce aveți nevoie: de un bărbat sau de un grădinar?

JANA. De un bărbat. Dar nu de unul semifabricat.
VASILII. Cum ? Cum?
JANA. Păi nu-i așa? În loc să se bucure că nevastă-sa încearcă să-i găsească un culcuș, el mai
emite și pretenții.Oferă-i bunătate, căldură, înconjoară-l cu grijă...Dar el cât de des a avut grijă de
soția sa? Nici nu e de mirare că a hotărât să-l ofere altcuiva gratis.
NINA. Adică?
JANA. Aici totul e clar. După ce s-a chinuit atâta cu el, acum, ca să nu fie singura suferindă, îl
oferă și alteia. Asta ca să-și răzbune anii pierduți lângă el.
VASILII. V-aș ruga să nu exagerați…
JANA.Vreți să spuneți că nu-i așa?

Pauză.

JANA.Aha. Vedeți ce simplu e.Am dreptate, deci.

NINA.Nu. Vasea e bun.
JANA.Asta e poezie.Vreau dovezi!
NINA.Imediat.

Nina se duce în camera alăturată și se întoarce cu un album de familie.

NINA.Haideți și vă uitați aici, de ce era în stare înainte.

Nina începe să-i arate pozele.

NINA. Aici suntem la vila unor prieteni. Observați?

JANA. Ce să observ?
NINA. Cum mă privește. Și în poza asta. Cu barca pe râu...
JANA. Arată așa de chinuit.
NINA. Aici suntem la starea civilă. Vedeți cum mă îmbrățișa?Păcat că cu timpul n-a mai făcut
asta.
JANA. Exact asta ziceam și eu.
VASILII. Dacă nu încetați imediat, totul se contramandează! Imi iau valiza și mă duc unde
voi vedea cu ochii! Și n-o să mă aibă nimeni! Niciuna !
JANA.Tipic pentru un bărbat! Cum nu-i convine ceva- pe aici i-e drumul.Dar cui trebuiești tu
așa?
VERONICA. Mie. Mie îmi trebuie.

Veronica se duce repede în hol și se întoarce cu valiza.

NINA. Veronica, ce vrei să faci?

VERONICA.Și luați-mă și pe mine împreună cu valiza. Merg cu dumneavoastră.
JANA. Ia uite, ce hărnicuță e!
VASILII. Veronica! Da nu vă mai învârtiți așa în jurul meu...Ce ați găsit la mine atât de
special? Sunt un om simplu, obișnuit...Nici cel mai bun...Nici cel mai rău...Ca mine sunt
mulți...Salariul meu e unul mediu și nici nu sunt perspective să crească. Chiar nu găsiți pe nimeni
altul în jur? Uitați-vă pe geam, ieșiți pe stradă și veți vedea o groază de bărbați …
VERONICA.Da, știu, sunt mulți bărbați.Mai ales pe stradă. Nu vă contrazic. Dar acolo nu
știi cu cine ai de a face. Și nici cum va decurge totul. Pe când aici, îl primesc din mâinile altei
femei.Cu procură! Chiar dacă e mică, e totuși o garanție, cât de cât. Și poate că pentru un timp,
 25

chiar dacă nu lung, mă voi putea simți și eu o femeie împlinită. Voi simți că cineva are nevoie de
mine, că trebuiesc și eu cuiva.
JANA.Ce naivă poți fi. Ce garanție-i asta?El n-a fost în stare să-și păstreze sentimentele față
de propria nevastă, iar tu mizezi pe garanție! Pun pariu că după o zi o va șterge de la tine, iar tu ai să
rămâi să admiri singură cozile mâțelor.
VASILII. Da de unde știi dumneata dacă am fost sau n-am fost în stare să păstrez sau să nu
păstrez ceva?
JANA.După cum arăți! Se vede cu ochiul liber! Bănuiesc că după serviciu nu te grăbeai acasă
la soție. Mai ales la sfârșit de săptămână.
VASILII.Și pe ce se vede mă rog asta ?
JANA.Vasea, dragă, așa arăți. Îți scrie asta pe față. Iar când ajungeai acasă, îți puneai rapid
masca oboselii, ca nu cumva să se apropie cineva de tine, sau să te roage ceva.Orice nevastă s-ar
sătura de așa ceva.
NINA.Când ne-am căsătorit mi-ai promis că mă vei duce la Baical...Până acum aștept...
JANA. Ei, poftim. Să te mai miri că vrea să scape de asemenea odor.
VERONICA. Vasea, e timpul să fugim.
VASILII. Unde?
VERONICA. Cum unde?

Veronica ia valiza și pornește spre hol.

NINA. Ce faceți?
VERONICA. (Ninei). Vă rog să vă grăbiți cu actele.
NINA. Bine. Vasea, atunci să înțeleg că tu te-ai hotărât? Că ai ales? În cazul ăsta eu nu am
nimic împotrivă…

Nina se așează și începe să scrie.

VASILII. Dați-mi valiza.

Vasilii se apropie și ia valiza de la Veronica..

VERONICA.Vasea…
NINA. Apropo, să nu uiți să lași cheile de la apartament.
VASILII. Cheile?
NINA.Tu nu vei mai avea nevoie de ele.
VASILII. Poftim!

Vasilii se duce și aduce cheile din hol.

VASILII. Poate să i le dau direct lui Ed?

ED. De ce direct?
NINA. Asta ar fi o idee.
ED. Dar nu trebuie.
VASILII. Cum vrei.

Vasilii pune cheile pe masă..

JANA. Înainte de a fugi, ar trebui să stai un minut jos. Ca să-ți meargă bine...
NINA. Da, Vasea, ar trebui să stai un pic până termin de scris.
 26

Vasilii se așează.

JANA. Dar de ce sunteți toți atât de triști? Ar trebui să vă bucurați! Haideți să-i facem lui
Vasea o petrecere de adio adevărată. Doar nu în fiecare zi se desparte de nevastă. Iată că mai e aici
un pic de șampanie. Eduard, turnați în pahare!
ED. Mă jenez cumva…
JANA. De ce? Trebuie să bem pentru începutul unei vieți noi.
ED. Dacă nu aveți nimic împotrivă…
JANA. Curaj, Ed, curaj!

Eduard toarnă în pahare..

NINA. Gata. Poftim, dacă aveți atâta nevoie de asta.

VERONICA. Mulțumesc foarte mult. N-o să vă pară rău.

Veronica ia hârtia , o pune în poșetă..

JANA. Gata, Vasea, în curând vei sta și vei admira cozile de mâțe.
VERONICA. Înțeleg că sunteți supărată, dar eu n-am nici o vină.
JANA. (Ninei). Apropo, ați scris acolo, să vă trimită lunar un raport?
VERONICA. Ce raport?
JANA. Despre calitatea întreținerii fostului ei soț. Nina cu siguranță va dori să știe cum se
simte el în noua casă. Ce mănâncă, ce bea, cum e alintat.Va trebui să scrieți așa: «Astăzi l-am dus
pe Vasea în parc și i-am cumpărat înghețată. Apoi am admirat perdelele și am spălat vasele. Vasea
a fost atât de ascultător , că l-am mângâiat pe cap». Și tot așa. Puteți atașa și poze la raport. Dar cel
mai bine ar fi să-I demonstrați chiar acum cum îl veți îmbrățișa cu mânile dumneavoastră bune și
gingașe.
VERONICA.Chiar acum?
JANA. Bineînțeles. Deja se poate. Altminteri cum ar putea să simtă Vasea toată bunătatea și
căldura dumneavoastră?
VERONICA. Păi...Dacă așa trebuie…

Veronica se apropie de Vasilii, încearcă să-l îmbrățișeze.

VASILII. Încetați…
JANA. Nu reușiți?Ar trebui să vă antrenați un pic. Ați putea exersa cu Ed. (Lui Ed.) Aveți
ceva împotrivă?
ED. Eu? Nu…
VERONICA.Vă rog să mă iertați, dar eu într-adevăr n-am mai făcut asta demult. Ed, se
poate?
ED. Bineînțeles…

Veronica se apropie de Eduard și-l îmbrățișează.

VERONICA. (Janei). Așa e mai bine?

JANA. Merge. Nina, n-ar fi mai bine dacă i-ați arăta cum trebuie să facă asta cu Vasea? Cu
ocazia asta vă puteți lua rămas bun. Haideți, vă rog, dați-i o lecție suscesoarei dumneavoastră.

Nina se apropie de Vasilii.

 27

NINA. Ridică-te.

Vasilii se ridică.

NINA. De ce te uiți așa la mine?

VASILII. Mi-am amintit acum cum ți s-a rupt atunci tocul de la pantof și te-am adus acasă în
brațe...
NINA. Aproape trei străzi …
VASILII. Aproape.
NINA. Și ploua.
VASILII. Da, de unde. Picura un pic.
NINA. Păcat că nu avem o poză de atunci.
VASILII. Păcat…
JANA. Cât ați stat împreună n-ați avut timp să discutați asta? Haideți, luați-vă rămas bun...
VERONICA. Lăsați-i ...Nu-i grăbiți. Eu pot să mai aștept un pic…
VASILII. E timpul…
NINA. Da, e timpul.

Vasilii o îmbrățișează strâns pe Nina. O sărută lung..

VASILII. Gata, Nina, trebuie să plec…

NINA. Dacă trebuie, trebuie…
VASILII. Deci, divorțăm, totuși?..

Vaasilii își ia valiza și lent se-ndreaptă spre ieșire.

VERONICA.Vasea, vin imediat. Doar să strâng masa.

Veronica începe să adune paharele.

NINA. Nu e nevoie.
VERONICA.Nu, nu. Mie îmi place curățenia. Și ca nu cumva să vă faceți o impresie greșită
despre mine.
NINA.Veronica, lăsați. Nu trebuie…
VERONICA. Hm…A mai rămas șampanie în pahare...Nu s-a prea băut…
NINA.Veronica nu faceți asta. Nu-l luați pe Vasea…
VERONICA. Cum adică «nu-l luați»?
NINA. Eu m-am răzgândit.
VERONICA.Cum adică v-ați răzgândit?!
NINA. Îmi va fi rău fără el. Mai bine să rămână. Oricum, dacă pleacă, peste o oră va veni
înapoi. Eu îl cunosc…
VASILII. Nina...Tu...
NINA.Taci. Acum e mai bine să taci. Vei spune mai târziu...Și pune odată valiza aia
undeva...Stai ca la gară…

Vasilii lasă valiza, se apropie de Nina, o îmbrățișează.

VASILII. Nina!
NINA.Taaaci…
 28

Pauză.

JANA. În sfârșit! Doamne, bine că s-a terminat! Mă tot întrebam când se va termina toată
tărășenia asta. Atâta timp am pierdut. Soțul-meu cred că-și iese din minți, de când mă așteaptă.
VERONICA. Soțul?!
JANA. Soțul, soțul.
VERONICA. Al cui soț?
JANA. Al meu , bineînțeles. Legitim.
VERONICA. Și atunci de ce...
JANA. De ce am venit aici? Să-i zicem - curiozitate profesională. Nu se întâmplă des pentru
un psiholog să nimerească într-o situație atât de unică, atât de specială.
ED. Sunteți psiholog?
JANA. Altminteri ce-aș căuta eu aici? (Ninei.) Iar dumneavoastră nu pot să vă spun decât –
bravo!Sincer, vă admir. Cum am citit anunțul, m-am și hotărât să vin. M-am gândit, că o femeie
care e în stare de așa ceva cu siguranță își iubește mult bărbatul. Doar că trebuie să-și salveze
cumva relația. Bravo! Ei bine, Vasilii, cum vă simțiți ?
VASILII. Am senzația că m-am întors din cosmos.
JANA. Minunat. Acum e timpul să te adaptezi la gravitația familială. Și ține minte această zi,
pentru că data viitoare s-ar putea ca Nina să te ofere definitiv și fără cale de întoarcere.
VASILII. Ziua asta cu siguranță n-o voi uita.
JANA. Foarte bine. Ei, vă doresc tuturor fericire , iar eu trebuie să mă retrag. Dacă mai aveți
cumva nevoie, mă găsiți aici.

JANA scoate din poșetă câteva cărți de vizită, pe care le lasă pe masă..

JANA.Pa, pa!

JANA pleacă.

VASILII. (lui Ed). Dumneata? Precis ești electrician?

ED. Precis. Electrician adevărat.

Eduard ia o carte de vizită..

ED. (citește). «Jana Carpova, psiholog, cabinet de psihologie…»

Pauză.

ED. Păi, voi pleca și eu...La revedere...

Eduard pleacă.

VASILII. Spune-mi te rog, chiar ai fi fost în stare... să mă dai?

NINA. Probabil, că aș fi fost.
VASILII. Deci chestia asta cu anunțul se poate repeta?
NINA.Doar că: dacă voi mai vrea să te ofer cândva, te voi da doar Veronicăi.

Veronica începe să plângă.

 29

NINA.Veronica, ce e?

Veronica plânge.

NINA. Ce e cu dumneavoastră?
VERONICA.Proasta de mine. Așa-mi trebuie. Ce-am sperat? Proastă, proastă...
VASILII.Veronica…
VERONICA. Am sperat că se poate schimba ceva în viața mea. M-am îmbrăcat cu haine
noi...toată iarna, serile, am cusut la ele...Nici măcar n-a observat nimeni...
VASILII.Veronica, liniștiți-vă...
VERONICA. În copilărie toți mă porecleau șoricică mică....Asta și sunt o
șoricică...mică...gri...care nu trebuiește nimănui...
VASILII. Nina, zi-i tu.
NINA. Ce?
VASILII. Cum ce? Ceva…
VERONICA. O să mă-nchid iar în gaura mea și o să-mi ronțăi viața de una singură...mica
șoricică...
VASILII. Nu trebuie să vorbești așa.
VERONICA. Nu trebuie? Probabil, că da, nu trebuie. Oricum dumneavoastră nu vă pasă. Nici
măcar ciorba n-ați terminat-o…
VASILII. Veronica, ciorba a fost minunată.
VERONICA. Nu trebuie să mă consolați. Mai bine turnați-o înapoi în borcan, am să le-o dau
pisicilor de lângă bloc. Ele ce se mai bucură de mica șoricică.
NINA.Veronica, nu vă pierdeți speranța.
VERONICA. M-am obișnuit deja. Se pare că de singurătate nu scapi.Plec. Nu trebuie să mă
conduceți.

Veronica se îndreaptă spre hol. Ușa se deschide și intră Eduard..

VASILII. Iar...
ED.Îmi cer scuze, că dau buzna a doua oară…
VASILII. Mai bine spune ce vrei? Ai uitat ceva?
ED. Am... așteptat... jos…Am…
VASILII. Ed, ce mult durează până spui ceva…
ED. De la emoții. La început m-am emoționat, apoi m-am speriat, apoi m-am năpustit spre
voi.
VASILII. De ce te-ai speriat?
ED. Că poate că Nina se va răzgândi și poate o să vă dea Veronicăi.
NINA. Cum?
ED. Puteți să nu mă întrerupeți, vă rog?
VASILII. Nina, așteaptă un pic, altminteri el nu va termina niciodată.
ED. Am așteptat, am așteptat, Veronica nu mai ieșea...nu ieșea... de aceea am hotărât să mă
întorc.
VERONICA. Degeaba v-ați făcut griji. Nimeni nu mi-a dat pe nimeni.
ED. Dar asta e minunat.
VERONICA. Și dumneavoastră vă bucurați? Îmi pare bine că azi am reușit să binedispun
atâta lume.
ED. Nu. Adică da. Adică... Eu vorbesc în alt sens.Veronica,dumneavoastră mi-ați plăcut
foarte mult...
VASILII. Iar se începe…
 30

NINA. Ed, nu trebuie…

ED. Dar eu vorbesc foarte serios. Și sunt foarte direct. Dacă dumneavoastră n-aveți nimic
împotrivă , v-aș propune să petrecem poate seara aceasta împreună. Să cinăm poate... Sau să
mergem undeva... Poate ...să stăm de vorbă, să ne cunoaștem și cine știe poate că și eu o să vă plac.
VERONICA. Unde să mergem?
ED. Nu știu...Poate...
VASILII.Veniți la noi. Adică, voiam să zic, să rămâneți, să nu plecați. De ce vă uitați așa?
Pentru noi azi e o zi importantă- restabilirea sentimentelor conjugale. Sărbătorim împreună cu voi..
NINA. Refuzul nu se acceptă.
ED. Poate…Cum va hotărî Veronica…

Toți se uită la Veronica.Pauză.

VERONICA.Eu...eu...
NINA.Veronica, să nu –ndrăznești să ne refuzi.
VASILII. Fie ca această zi să devină și pentru voi una importantă și să fie un nou început.
VERONICA. Ați fi de acord dacă eu aș găti ceva?
VASILII. Daaa! Comandă: saaaarmaaaale! Azi doar sarmale! Numai și numai sarmale! Aveți
ceva împotrivă? Dacă nu –atunci la treabă! Sarmale la comandă!

Încep pregătirile sarmalelor.

Cortina.
31