Nichita Stanescu

Poezii

Balada motanului.
Motan m-a fi dorit s fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare i mustee lungi,
c-un ochi verzui i-un ochi cprui.
La ora cnd tr-grpi
zpada nopii se adun
eu, cocoat pe-acoperi,
s urlu a pustiu la lun.
i-atuncea, apte gospodine
s dea cu bolovani n mine
i s m-njure surd, de Domnul,
c le-am stricat, urlnd, tot somnul.
De sus, din vrful sptmnii,
s le rnjesc urlat, scrbos:
iubesc doar locul nu stpnii,
precum fac cinii pentr-un os.
i iari apte gospodine
s dea cu bolovani n mine,
iar eu s urlu, urlu-ntruna
att ct n-o apune luna.
Motan m-a fi dorit s fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare i mustee lungi
c-un ochi verzui i-un ochi cprui.
Cnd zorii ziua o deznoad
s m tot duc, s m tot duc

i tinicheaua prins-n coad

s-o zdrngnesc pe strzi, nuc.
Jegos i obosit, apoi,
cu maele n liturghie,
s m adun, s m-ncovoi
prin albiturile-n frnghie.
Ca-n faa unui obolan
spinarea s mi-o fac colan
s scuip, s scuip i-n urm iar
hai-hui s plec pe strzi, hoinar.
Pisicile de prin vecini
s le gonesc pe la pricini,
s-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui i-un ochi cprui.
Iar cnd o fi uitat s mor
la crciuma din mahala
sorbit-n calea pumnilor
posirc acr viu s stea.
Hei via, via iei din cort
hai, pune-mi-te iar pe dan
te uit zace colo-n an
motanul mort, motanul mort

Bocet.

Nu mai dai pe la icoane,

d-aia te-ai pierdut, Ioane
Singur i-ai fcut dreptate
cu cuitul pe la spate,
de-ai belit la drumul mare,
cum trecea, pe fiecare
Nu-i tersesei din fptur
caul nc de la gur

Hmeit cum fui de foame

te-ai crezut haiduc, Ioane.
Curvele de tot ce sunt
te-au fost legnat n cnt;
Tot te-au nclzit cu dor
i dulceaa vorbelor
i te-ai potrivit la oapt,
minte crud i necoapt,
calea-n codru de-o luai
plin de visuri i de cai
Dar iarna n-o tiui,
nici ce-abate vntul ui
Treipe lupi te-au ncolit,
foamea de i-au izbvit
i te-au nclzit cu dinii
carnea ta i ochii minii,
de te duci cu pai desculi
legnat n treipe buri.

Cantec de dor.

M culcasem lng glasul tu.

Era tare bine acolo i snii ti calzi mi pstrau
tmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cntai.
Poate ceva despre crengile i apele care i-au cutreierat
nopile.
Sau poate copilria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cntai.
M jucam cu palmile n zulufii ti.
Erau tare ndrtnici
i tu nu m mai bgai de seam.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plngeai.
Poate doar aa, de tristeea amurgurilor.
Ori poate de drag
i de blndee.
Nu-mi mai amintesc de ce plngeai.
M culcasem lng glasul tu i te iubeam.