Scena modernă

Scena (din greacă veche σκήνη, skḗnē) este spațiul destinat desfășurării diferitelor spectacole

artistice sau utilizat pentru evenimente publice, conferințe, mitinguri etc.; spațiul unde joacă
actorii.
La originea fenomenului teatral, scena era orice spațiu ales pentru desfășurarea spectacolului.
Primele scene ale spectacolelor organizate în Grecia Antică au fost corturi acoperite, care aveau
în spatele lor spații pentru schimbarea măștilor sau a altor elemente de decor; ulterior au fost
construite amfiteatre în aer liber, cu scene permanente. Acest tip de construcție a fost adoptat
de romani care au răspândit-o în toată Europa.
În Evul Mediu erau organizate spectacole religioase pe mici scene portabile amplasate
în catedrale și în porticurile bisericilor. Structuri similare au fost folosite pentru spectacolele de
improvizație Commedia dell'arte în Italia, care s-au răspândit pe întregul continent în secolele
următoare.
Începând din secolul al XVI-lea au apărut în sudul Europei așa-numitele „corrales de comedias”,
aducând un concept urban nou al scenei de teatru. Următorul pas în evoluția istorică a spațiului
scenic clasic a fost teatrul tradițional „în stil italian”, o clădire specifică pentru organizarea
spectacolelor dramatice.
Din punct de vedere arhitectural se disting mai multe modele de scene:

 Scenă în stil italian: este cel mai răspândit model, cu un singur front în formă de
potcoavă (publicul este orientat spre scenă și există un spațiu care-i separă pe actori de
public).
 Scenă în stil elisabetan: își are originea în teatrul elisabetan englez, de la care își
primește numele.
 Arenă: publicul este situat în jurul scenei; poate fi pătrat sau circular.
 Laborator teatral: utilizat de trupele de teatru experimental; distribuția publicului și a
actorilor este aleatorie.

In preze nt instituțiile de c ulturaliz are (tea tre, c ămi ne/ca se/ pa late de
cultură , filarm on icile e tc.) sun t do tate cu o scenă, ”scena tip cutie”, care e compusă
din patru părti principale:
1. avanscena ,
2. cutia scenei;
3. arierscena (spatele scenei);
4. subscena sau cala.

I.Avanscena. Este porțiunea cuprinsă între cortină și rampă, partea cea mai avansată spre public, deci
o prelungire a scenei în partea din față. Este compusa din proscenium si fosa pentru orchestră.
Prosceniumul este o prelungire a planșeului (podelei) scenei către public, de dimensiuni
diferite, care folosește pentru unele reprezentări simple, care nu necesită decor, sau pentru realizarea
unor treceri, în timp ce are loc schimbarea decorului. Adâncimea lui trebuie sa fie cel putin 1,50 m.
Prosceniumul nu este obligatoriu în construcția unei scene, dar s-a dovedit că soluționeaza unele
probleme destul de importante.
 Fosa pentru orchestră este spațiul descoperit, în care se așează orchestra atunci când este
necesară în spectacol. Dimensiunile ei sunt în functie de numarul membrilor orchestrei. Folosirea
fosei de orchestră în teatrele dramatice este foarte rară. În MAP fosa oferă posibilitatea creării unor
spații de joc, permițând disparitia/ aparitia actorilor in timpul re prezent ații lor sau sugerarea unor
cavități, intinderi de apă etc., create în funcție de unele opțiuni scenografice.
II.Cutia scenei Cutia scenei are două parți bine distincte, fiecare cu un scop precis:

 scena propriu-zisă;

 scena superioară sau podul scenei.

A)Scena propriu-zisă. Este locul în care se desfășoară reprezentația și unde sunt amplasate decorurile și
mobilierul intregului spectacol. Forma scenei deobicei este fie a unui cub, fie a unui paralelipiped. Partea de
jos a scenei este planșeul de jos sau podeaua.
Înaltimea podelei scenei trebuie sa fie de 0,80 - 1,10 m față de podeaua primuli rând de
scaune, pentru a putea oferi o vizibilitate perfectă.

Trebuie amintit că, la inceputurile teatrului, spectacolele, în afară de faptul ca se jucau la lumina
zilei, nu se desfășurau pe scenă, ci direct pe pământ sau pe treptele bisericilor, publicul stând
de jur imprejur si pe locuri inalte.

Ideea de a urca actorii pe o estradă a venit mult mai tarziu. Apar la inceput scene formate din pământ
bătătorit inalte de 60-80 cm si imprejmuite cu nuiele impletite, pentru ca partea exterioara (marginile)
sa nu se surpe. Pe la sfârșitul secolului al XV-lea, scena se prezenta sub forma unei estrade
formate dintr-o podea inaltă de circa 80 cm, susținută de stalpi de lemn asezați in cruce, pentru a-i
mări rezistența.

De atunci și până în zilele noastre scena s-a prezentat în general sub forma de estrada — fie ca a
fost acoperită ori descoperită, inchisă sau deschisă — cu singura deosebire că de-a lungul timpului i s-au
adus multiple adaugiri în functie de necesități.
În clădirea teatrului contemporan este folosită scena de tip cutie. Spaţiul architectural ce devizează scena
de sală este numită portal ( din latină- porta-poartă, intrare). Spatiul ce se află sub arcul portalului se
numeşte oglinda scenei. Scena e despărțită de sală de una sau mai multe cortine (din stofă), mărginite de
două panouri mobile, îmbrăcate în acelaşi material, numite arlechine, care se unesc, sus, prin mantoul de
arlechin (vizibil când dispare cortina). Denumirea există din epoca commediei dell’arte: pe acolo, își
făcea intrarea în scenă personajul Arlechin.
În fața mantoului de arlechin, mascăndu-l, se află o draperie orizontală, numită
lambrochin.
În spate, se află așa numitul fund al scenei, un zid neutru care, uneori, e întrebuințat ca „orizont“
(suprafață netedă, vopsitâ în albastru, luminată anume pentru a da impresia unui cer), iar alteori
prezintă o deschizătură mare care unește scena cu arierscena.
Lateral, spre stânga și dreapta, se află spatii de degajament (ale actorilor si decorurilor),
numite culise.

B)Scena superioara sau podul scenei. Este portiunea de deaspura laturii de sus a portalului si
gratarului scenei, adica partea de scenă in care se gasește intreaga instalație mecanica. Inaltimea ei trebuie sa
fie de 2,5 — 3 ori mai mare decat inaltimea portalului, dar in nici un caz sub inaltimea acestuia, pentru a fi
asigurată ascunderea cu ajutorul sufitelor a decorului ridicat la pod.

III. Arierscena Este partea cuprinsa intre cutia scenei si peretele din fund. Aceasta serveste ca
magazie pentru decor, in cazul în care clădirea nu dispune de magazii laterale si nici de
degajamente.
IV. Subscena sau cala. Este partea aflată sub planșeui scenei. În ea se află montate instalațiile
pentru trape (capace (1m x 2 m sau 1 x 1 metri), care permit aducerea erouiui de sub scenă în orice parte
a suprafeței de joc), pentru panouri mobile, pentru ascensor (acolo unde este cazul) si pentru
turnantele manuale.

Tot in cală se afla culoarele care duc la fosa orchestrei, la cusca sufletului, la camera transformatorilor, la atelierul
electric, la atelierul sectiei sonorizare, la depozitul de materiale electrice etc. În cazul in care scena nu ofera
posibilitatea depozitarii decorurilor si mobilierului, la boxe speciale pentru depozitarea acestora.

Acestea sunt elementele scenei asa-zise clasice. În realitate, scenele teatrelor variază în privința
construcției, adăugând, eliminând sau interpretând unele din aceste elemente, în funcție de
scopul artistic urmărit.