Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ordinul doric este cel mai simplu dintre toate ordinele grecești.
Soclul coloanei
Soclul (fundația) este alcătuit din: stereobat (baza), krepis (treptele). Solul pe care se întinde
fundația are o parte vizibilă, numită euthynerie. Treapta superioară se numește stylobat și
reprezintă fundamentul pe care stau coloanele.
Coloana
Spre deosebire de coloana ionică și cea corintică, coloana dorică stă direct pe stylobat,
neexistând între acestea nicio treaptă intermediară.
Grinda
Ordinul Ionic
Acest stil arhitectonic oferă un aspect suplu, punând accent pe elementele decorative.
Elemente ale ordinului ionic: 1 - antablatură (antablament), 2 - coloană, 3 - cornişă, 4 - friză,
5 - arhitravă (epistil), 6 - capitel (abacă compusă şi volute), 7 - fusul coloanei, 8 - baza
coloanei, 9 - stylobat, 10 - stereobat.
Capitelul ionic are exprimate două fețe ca principale, ceea ce dovedește că, spre deosebire de
cel doric, conceput a fi perceput din toate direcțiile în mod egal, el s-a născut în interiorul
unor porticuri.[1]
Soclul
Soclul este alcătuit din stereobat (fundamentul coloanei) și krepis (treptele). Partea vizibilă a
fundației pe care se află soclul se numește euthynerie.
Spre deosebire de ordinul doric, la cel ionic coloana este susținută de bază, care separă fusul
coloanei de stylobat.
Coloana
Coloana şi secţiunea transversală
De asemenea și sistemul de caneluri al coloanei ionice diferă de cel doric. Dacă stilul doric
prevede canelurile de forma unor muchii ascuțite, în cadrul celui ionic muchiile sunt teșite
având, în secțiune transversală, forma unui trapez isoscel.
Istoric
Ordinul ionic a fost inventat și dezvoltat de grecii care locuiau în zona insulară (în zona continentală a
evoluat ordinul doric) și pe țărmurile Asiei Mici.
Ordinul corintic
Ordinul corintic este unul din stilurile clasice ale arhitecturii grecești și romane.
Soclul coloanei
Soclul (fundația) este alcătuit din: stereobat (baza) și krepis (treptele). Solul pe care se
întinde fundația are o parte vizibilă, numită euthynerie. Treapta superioară se numește
stylobat și reprezintă fundamentul pe care stau coloanele.
Coloana
Fusul coloanei este asemănător cu cel ionic, dar ceva mai zvelt. Ceea ce oferă particularitate
coloanei corintice este capitelul. Acesta prezintă ornamentul numit acantă, preluat ulterior și
de capitelurile compozite.
Istoric
Ordinul corintic este cel mai nou dintre cele trei ordine de arhitectură ale antichității grecești.
Evoluția sa începe în jurul anului 400 î.Hr. dar abia peste trei secole ajunge la forma sa
canonică.
Cel mai vechi edificiu cu capiteluri corintice este Templul lui Apollo din Bassai (c. 400
î.Hr.). Alte edificii construite ulterior conțin fie elemente corintice în arhitectura interioară
(Tholos din Delphi, Tholos din Epidauros, Templul Atenei din Tegea), fie doar detalii
ornamentale (Monumentul lui Lysicrate, Ptolemaion din Samotrace, Mausoleul din Belevi).
Începând din secolul al III-lea î.Hr. capitelul corintic este tot mai prezent în arhitectura
monumentală a templelor. Un exemplu elocvent îl constituie Olympieion-ul din Atena (174 -
164 î.Hr.).