ORDINELE GRECEȘTI

Sistemul de ordine clasic, cunoscut din ,secolulVII i.e.n., este un tip deosebit
decompoziție arhitecturală, derivat sistemul constructiv de grinzi şi stâlpi al
arhitecturii grecești ; acest sistem a permis să se soluționeze cele mai variate
probleme artistice şi s-a pretutindeni, determinând dezvoltarea ulterioară a
arhitecturii in lumea antică. Ca rezultat al dezvoltăriiîndelungate, atât in Grecia
propriu-zisă câtși în colonii (mai ales în Asia Mică), au apărut două stiluri artistice-
stilul doric și cel ionic care se deosebeau prin tratarea „ordinului", adică prin modul
cum se leagă diferitele detalii ale construcției din grinzi şi stâlpi, prin raportul dintre
ele şi ornamentațiadecorativă; aceste proporții cum ornamentația erau foarte variate,
dândfiecărui monument arhitectonic un caracterpropriu.
ORDINUL DORIC (planșele 2 şi 3)
Ordinul doric este cel mai majestuos, mai monumental şi totodată cel mai
sobru in folosirea ornamentației exterioare (probabil inspirat din construcțiile masive
de lemn). Coloana fără bază este așezată direct pe stilobat suprafața superioară a
stereobatului (bază cu trepte mari care se așază pe suprafața nivelată a fundației -
eutinteriul) ; fusul coloanei are caneluri pe întreaga înălțime (de obicei 20) şi se
subțiază spre partea superioară după o curbă foarte puțin convexă (entazis) ;
săgeata maximă a curbei se găsește aproximativ la o treime din înălțimea coloanei.
Capitelul care termină coloana este compus dintr-un cuzinet rotund cu profiluri de
trecere (echina), deasupra căruia se află o placă pătrată (abacă) ; în partea de jos,
echina este înconjurată de o serie de inele în relief (anuli) (de la 1 la 5), sub carese
găseștegâtulcapitelului (hipotrahelion), despărțit de fusul coloanei prin 1 - 4 caneluri.
Antablamentul, care exprimă planșeul cu grinzi, se compune din arhitravă (epistil),
friză (zoophoros) cornișă (geison). Arhitrava (sau epistilul) este o grindă netedă,
orizontală, așezată pe coloane purtând friza de care se desparte printr-un listel
subțire orizontal (taenia).
Friza corespunde grinzilor planșeului, care se reazemă pe arhitravă ; ea este
împărțită pe întreaga lungime prin plăci verticale cu caneluri, numite triglife (care
amintesc capetele grinzilor de lemn) așezate atât pe axele coloanelor cât şi
interspațiul dintre ele (intercolumnium sau intercolonament). Planul din fațăal triglifei
găsește în planul arhitravei. Câmpurile dintre triglife (aproximativ pătrate) metopele
erau acoperite deseori cu sculptură. Cornișa (geison) este formată dintr-o placă puțin
inclinată, în consolă, sub care erau așezate plăci (mutule),
corespunzătoaredistribuției triglifelor pe friză. Pe laturile scurte clădirii, deasupra
cornișei, se găsește frontonul, al cărui câmp triunghiular (timpanul) este acoperit cu
sculptură. Cornișa înclinată a frontonului, spre deosebire de cea orizontală,
prevăzută cu cimasă (jgheab de scurgere a apei) care se termină cu un vomitor în
formă de cap de leu. La colțurile frontonului, pe acoperiș, erau plasate statui sau
ornamentale (acrotere). in planșele 2 şi 3 sunt prezentate cele mai frumoase
exemple de monumente din ordinul doric.
Templul lui Poseidon din Paestum (mijlocul secolului VI i.e.n.). Fațada
templului (planșa 2, fig. 1) : a – frontonul; b - antablamentul; c – coloana; d –
stereobatul.
Antablamentul : A – cornișafrontonului B — cornișa antablamentului, placa în
consolă cu mutule (v, planul cornișei) ; C triglife D - metopa E - listelul sau taenia, cu
listel .suplimentar sub triglife (picături) F - arhitravă.
Coloana : G - abaca H - echina ; anulii ; J colarinul; K canelurile ; L diametrul
superior M diametrul inferior.
Partenonul de pe Acropola din Atena, terminat ltianui 438 i.e.n. (arhitecți Ictinos şi
Kallicrates, sculptor Fidias). Fațada estică a templului (planșa 3, fig. 1) :
a - frontonul cu sculptură reprezentândnașterea Atenei;
b - antablamentul ;
e - coloana ;
d - stereobatul;
e - acrotera de vârf; f soclul acroterelor laterale sub care se găsesccimasele.
Antablamentul : .1 cornișa frontonului cu cimasă ; B cornișa antablamentului, placa
in consolă cu mutule (v. planulcornișei) ; C mutule cu picături; D triglife ; E taenia ce
suplimentar sub triglife ; F metopa ; G arhitrava. Coloana ; H abaca ; echina (profil
fig. ; anulii ; K - gâtul ; fusul.
ORDINUL IONIC (planșa 4)
Ordinul ionic sc deosebește de cel doric prin zveltețea proporțiilor, prin
finețea şi bogăția modenaturii, printr-o ornamentație sculpturală mai bogată a
profilurilor. Coloana are bază şi este terminată eu un capitel caracteristic, cu volute.
Baza „attică" este formată de două toruri de diametre diferite, cu un profil concav de
racordare (scotia) ; sub bază se află de multe ori o placă pătrată (plinta) care face
trecerea intre coloană stilobat. Fusul coloanei este mai zveltdecât acela al coloanei
dorice, întrece in înălțime nouă diametre inferioare şi se subțiazămaipuțin spre
partea superioară decât acel al ordinului doric, cu un foarte redus sau aproape fără
entazis ; fusul coloanei esteușurat dc canelurile separate prin listele ; canelurile (de
obicei 24) sunt mai adâncidecât la ordinul doric, cu secțiune semicirculară mai ovală
şi se termină la partea superioară la cea inferioară. eu semicalote sferice.
Capitelul, care are sub arhitravă un cuzinet pătrat, este mărginit lateral in
douăpărți de trombe ; pe fața anterioară şi pe cea posterioară a capitelului capetele
trombelor sunt exprimate prin volute. Cuzinetul este o echină pe plan pătrat nu prea
mare, cu ornamentații în formă de ove. Gâtul capitelului era uneori ornamentat.
Capitelurile ionice erau tratate variat, spre deosebire de cele dorice, care erau mai
asemănătoare intre ele.
între capitel și arhitravă segăsește uneori abaca - o placăsubțire, împodobită
cu ove.
Antablamentul este compus din arhitravă, friză şi cornișă (la ordinul ionic attic)
sau numai din arhitravă şi cornișă ordinul ionic asiatic) ; in ultimul caz, friza este
înlocuită printr-o centură de denticuli. Arhitrava, puțin intrată înăuntru, este împărțită
pe orizontală în trei zone (fascii), separată de friză printr-un profil orna-mental. Friza
este in formă de bandă continuă, cu basoreliefuri.
Cornișa este compusă dintr-o placă nu prea proeminentă, terminată cu un
profil sculptat (de exemplu, ove, cu un șir dc perle sau olive (dedesubt).
în planșa 4 se dau detaliile ordinului unuia dintre cele mai perfecte
monumente ale stilului ionic Erechteionul de pe Acropola din Atena (terminat in anul
406 i.e.n.).
în fig. 1 este reprezentat porticul nordic al templului : a frontonul ; b
antablamentul ; c coloana ; d stereobatul.
în fig. 2 antablamentul : A cimasa (in formă de dusină) a părții laterale a
porticului ; B profilul care termină placa cornișei (ovele şi șirul de perle) ; C placa
ieșită în afară a cornișei ; D friza ; E profilul care termină arhitrava (talonul sculptat)
F, G, H fâșiile arhitravei (fasciile).
în fig. 4 – capitelul:I abaca cu ovele ; J cuzinetul, cu volutele ; K echina, dintr-
un sfert de tor, ornamentat cu ove, cu o împletitură convexă pe un semitor deasupra
cu un șir de perle la baza echinei ; L torul (astragalul) fusului coloanei, sub colarinul
ornamentat al capitelului.
în fig. 5 baza : M bagheta la baza fusului coloanei ; N - torul superior sculptat
ca o împletitură; 0 scotia ; P torul inferior neornamentat ; R stereobatul (treapta
superioară).

PROFILURI DE ARHITECTURA (planșa 5)

(după „Istoria Universală a arhitecturii", vol. II, partea I, editată do Academia de
Arhitectură a U.R.S.S.) Elementele din care se compun profilurile părților principale
ale ordinului se numesc muluri. în arhitectura greacă, întreaga varietate a
modenaturii arhitectonice se reducea la un număr nu prea mare de profiluri
principale cu desen relativ simplu (planșa 5) ; curbele - cu un singur centru sau cu
altă construcţie. De obicei, fiecare dintre muluri se decora cu un ornament tipic —
pictural la ordinul doric şi în relief la cel ionic. Astfel, kymationul doric se împodobeai
de obicei eu un simplu ornament cu frunze, compus dintr-un motiv de lotus şi
palmetă ; talonul cu frunzulițe in formă de inimă, cu limbi sau săgeți intre ele ; sfertul
de tor, îndreptat cu convexitatea spre partea de jos, şi alte profiluri convexe cu ove ;
astragalul cu perle şi cu olive.
ORDINELE ROMANE
Arhitectura romană antică, preluând ordinele grecești (mai ales ordinele doric
şi ionic), le-a prelucrat în mod original ; ca rezultat al unui îndelungat proces artistic,
ordinul grecesc şi-a pierdut treptat claritatea şi unitatea constructivă inițială.
Astfel s-a dezvoltat ordinul toscan, provenit din prelucrarea de către Etrusci a
ordinului doric, iar mai târziu a diferitelor variante ale celui corintic ; folosirea de către
romani a arcului și a bolții a permis, in același timp, folosirea unor noi posibilități
artistice: arcada (compunerea decorativă a construcției de grinzi şi stâlpi cu un zid
având un arc ; v. planșa 6, fig. 2 şi mai departe) şi arcada cu coloane, arcele
rezemându-se direct pe coloane sau pe fragmente de antablament (în perioada
târzie a artei romane și în Renaștere).
Cercetând întreaga varietate a ordinelor folosite în arhitectura romană antică,
Palladio (1518-1580) le-a redus la patru ordine, pe care le-a descris in opera sa
clasică „Patru cărți despre arhitectură".
In planșele 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 sunt reprezentate ordinele romane, după Palladio ; în
afară de ordinele doric, ionic și corintic - tratate separat se prezintă ordinul specific
toscan şi ordinul „compozit" sau latin, care are proporțiile generale ale ordinului
corintic, cu o variantă dc capitel ionic-corintic. După Palladio, ordinul roman este
exprimat printr-o coloană așezată pe un piedestal prin antablament ; pentru
determinarea corelațiilor de proporții între elementele componente ale ordinului,
Palladio ia ca unitate diametrul inferior al fusului coloanei - modulul - și îl împarteîn
60 părți sau minute ; pentru ordinul doric, el a adoptat ca modul semidiametrul
împărțit in 30 minute. în aceste măsuri convenționalesunt exprimate toate diviziunile
ordinului, până la cele mai mărunte.
ORDINUL TOSCAN (planșa 6)
Proporțiile generale ale ordinului înălțimea coloanei - 7 module (se subțiază spre
partea de sus cu 1/4 modul) ; înălțimea capitelului – 1/2 modul ; înălțimea bazei – 1/2
modul ; Înălțimea piedestalului 1 modul ; înălțimea antablamentului 1 ¾ moduli.
Diviziunile ordinului : A - dusina (kymation) ; B placa în consolă a cornișei ; C -
lăcrimarul ; D - caveta ; E friza ; F arhitrava ; G - mica cornișă a abacei ; H abaca ; -
dusina (echina capitelului) ; - - gâtul (colarinul) capitelului ; K - astragalul L •
diametrul superior al coloanei ; M - diametrul inferior al coloanei N bagheta coloanei ;
0 dusina bazei (variantă); P - torul bazei ; R plintă ; S piedestal.
In fig. 1 și 2 sunt reprezentate detaliile colonadei şi arcadele ordinului Toscan.

ORDINUL DORIC. (planșa 7)

Proporțiile generale ale ordinului: înălțimea coloanei (inclusiv capitelul) – 17 1/3
moduli ; înălțimea capitelului 1/2 modul ; înălțimea bazei – 1/2 modul; înălțimea
piedestalului - 4 2/3 moduli ; înălțimea antablamentului - 4 moduli.
Arhitrava : I - dusina (kymation) B - talon ; C placa în consolă, cu lăcrimarul şi
picături ; D sfertul de tor ; E - caveta ; F - cornişa triglifei; G - friza cu triglife şi
metope; H - taenia; I - picături gub triglife; J - brâul strperior; K - brâul inferior al
arhitravei.
Capitelul : L - cornişa abacei ; M - abaca ; N - sfertul de tor (echina capitelului) ; O -
profil in trepte (anuli) ; P - g âtul ; R - astragalul şi bagheta ; S - diametrul superior al
coloanei.
Baza: T - diametrul inferior al coloanei ; U - bagheta ; V - torul superior ; W - caveta
cu listel; X - torul inferior; Y - placa sau soclul (pătrat).
Piedestalul: Z - cornişa ; Z' - corpul piedestalului; Z" - baza.
In fig. 1 şi 2 mint reprezentate detaliilor, colonadei şi ale colonadei cu arcade ale
ordinului doric.

ORDINUL IONIC (planșa 8)

Proporțiile generale ale ordinului înălțimea coloanei 9 moduli ; Înălțimea capitelului -
1 modul 10 minute ; Înălțimea Bazei - 1/2 modul ; înălțimea piedestalului - 2 moduli
38 minute ; înălțimea antablamentului - 1 1/2 moduli.
Arhitrava : A dusina (kymation) ; B taloneta C; placa în consolă, cu lăcrimar şi
casete ; D - cornișa modilioanelor ; R, - modilinanele F - sfert de tor cu ove; G -
caveta; H -friza; I - cornișa arhitravei; fâșia superioară a arhitravei, K - fâșia mijlocie ;
L - fâșia inferioară.
Capitelul : M abaca (listel cu talon sculptat) ; N cuzinet eu volute şi trombe ; 0 sfert
de tor (echina) ; P tor cu şir dc perle şi olive (astragal) ; R bagheta ; S diametrul
superior al coloanei. Baza T diametrul inferior a1 coloanei ; U — tor cu baghetă ; V
— torul superior ; W -caveta ; X — torul inferior ; Y — plintă (pătrată).
Piedestal : Z două forme de cornișă ; Z' corpul piedestalului ; Z" — două forme de
profil ale plintei ; Z"' plinta.
In. fig. 1 şi 2 sint reprezentate detaliile colonadei şi ale colonadei cu arcade ale
ordinului ionic, iar în fig. 5 construcția capitelului ionic.

ORDINUL CORINTIC (planșa 9)

Înălțimea coloanei 9 1/2, moduli (inclusiv baza şi capitelul) ; înălțimea
capitelului — 1 modul 10 minute ; înălțimea bazei 1/2 modul ; înălțimea piedestalului
2 1/2 moduli ; Înălțimea antablamentului 1 modul şi 54 minute.
Coloana are 24 de caneluri, a căror adâncime reprezintă jumătate din lățimea
lor ; ieșitura cornișei este egală cu Înălțimea sa.
Antablamentul : A dusina (kymation) ; B — talonul ; C—placa în consolă, cu casete
; D modilioane ; E sfert de tor cu ove ; F denticuli ; G talonul; H - friza ; I - cornișa
arhitravei ; J - fâşia superioară a arhitravei ; K — fâșia de mijloac ; L - fâșia
inferioară.
Capitelul : M - abaca capitelului (v. fig. 4) ; N volutele (susținute de frunze) două
rânduri de frunze ; O — clopotul de sub frunze ; P — astragalul ; Q diametrul
superior al coloanei. Baza : R — diametrul inferior al coloanei ; S - astragalul ; T -
torul superior ; U - caveta cu astragalele ; V - torul inferior ; W — plinta bazei.
Piedestalul : X cornișa ; corpul piedestalului; Z — profilul plintei ; Z' In fig. 1 şi 2 sunt
reprezentate detaliile colonadei şi ale colonadei cu arcade ale ordinului corintic.
ORDINUL COMPOZIT (planșa 10)
Proporțiile generale ale ordinului înălțimeacoloanei 10 moduli ; înălțimea capitelului 1
modul şi 10 minute ; înălțimea bazei 1/2 moduli ; înălțimea piedestalului -- 3 moduli şi
20 minute ; înălțimea antablamentului 2 moduli. Ordinul compozit poate fi asemănat
în toate detaliile cu ordinul Corintic, cu excepția capitelului, care are proporțiile
capitelului corintic, însă cu voluta (de colț). sfertul de tor şi șiruri de perle ale
capitelului ionic. Voluta se construiește după aceeași metodă ca și la capitelul ionic
şi se proiectează pe un plan înclinat cu 45 . Suprafața clopotului capitelului se
găsește în planul cilindric al fundului canelurilor. în fig. 1 şi. 2 sunt reprezentate
detaliile colonadei şi ale colonadei cu arcade ale ordinului compozit.
În planșa 11 sint date construcțiile elementelor antablament-după Palladio, şi
metoda de subțiere a fusului coloanei, după Serlio.