Stefan Caltia: lucrul cel mai important

e sa traim fericiti cu agoniseala noastra,

cit ar fi de mica
06.10.2014CULTURALECRISTINA BAZAVAN

In urma cu citeva saptamini am petrecut o dimineata in atelierul maestrului

Stefan Caltia. Am avut privilegiul sa povestesc cu dinsul putin, in timp ce
miinile nu-i stateau locului: desena cite ceva pe o foaie pe care o avea pe
birou. Se pregatea pentru expozitia dedicata domniei sale, la Muzeul de Arta
din Timisoara, LOCURI, o expozitie pregatita de Galeria Posibila la
invitatia prof. dr. Victor Neumann, directorul muzeului. E probabil una dintre
cele mai mari expozitii Stefan Caltia, a fost deschisa pe 3 octombrie si o puteti
vizita pina pe 5 decembrie.

Dimineata aceea a fost o lectie despre simplitate, bun simt si legaturile pe care
ni le rup altii de noi insine. Iata citeva dintre povestile maestrului Stefan
Caltia, transcrise din memorie in prima cafenea iesita in cale de dupa vizita
pentru ca n-am inregistrat nimic la fata locului.

Pe vremuri, inainte de razboi, taranii invatau cum e sa lucreze pentru

stapin. Erau niste lucruri acolo care se simteau, dincolo de invatatura. De
exemplu, hainele slugilor erau spalate de gazda, femeia nevasta sau
fata care era in casa spala si hainele barbatului si pe cele ale slugilor.
Erau niste lucruri care creau o anumita ierahie, dar si niste legaturi.
Sigur, sluga dormea in grajd sau in alta parte, dar minca impreuna cu
stapinul, nu minca deoparte. Si-l vedea pe stapin nu se maninca asa,
uita-te si tu si invata lucruri. Dupa doi ani venea acasa si-auzeai
expresia in sat, plecata de la unul care batea un cui la un cal si cineva i-a
zis nu se bate asa, iar el a raspuns Pai pe mine ma inveti, ma, cum se
bate un cui? Am fost doi ani sluga la un sas. Adica am facut la
Oxford, nu aici in sat.

Eu am terminat scoala la domnul Borcea. Cind spunea cineva ca a

terminat patru clase la domnul Borcea se facea liniste, insemna ca stia
toata tabla inmultirii, ca stia sa calculeze o suprafata. Era un invatator care
punea baza pe lucrurile astea.
*

Erau rinduieli. Spuneau studentii anii trecuti cind mai eram inca la
Universitate: Domn profesor, ati auzit ca astia de la Uniunea Europeana
ne oblige sa avem grija de animalele salbatice?!
Prima data si eu m-am gindit cum sa avem grija de lupi?! Si dupa aia mi-
am adus aminte de bunica batrina, cind noi ne jucam prin curte prin
aprilie si ne-a zis:

Vedeti ca trebuie sa vina rindunelele, deschideti geamul la grajd.

Si, plecat de aici, am inceput sa-mi aduc aminte: sa nu omori sarpele ca

sta la temelia casei , daca omori broasca inseamna ca o sa fie ploaie. Si
mi-am dat seama ca, de fapt, bunica ne-a invatat atit de mult sa ocrotim si
sa iubim animalele salbatice Deci eram in Europa odata.

Ce ne-a stricat?

Sa ma intorc la inceputul copilariei mele, in primii ani, in anii 50.

La 4 dimineata te sculai, si copii si toti; toata lumea, in afara de pruncii aia
mici. Si incepea repartizarea treburilor, nu exista daca ai trecut de 6 ani sa
nu ai ceva de facut in curte. Fie si sa stai in curte, sa vezi sa nu manince
uliul puii. Si tu, nu numai ca deveneai responsabil cu o treaba, dar invatai
si niste lucruri.

Iar oamenii munceau pina se intuneca. Dar nu numai ca munceau, ii

auzeai si inainte de culcare miine ce avem de facut si-si faceau planurile.
Taranul era intr-o relatie mentala de gindire si de decizie, cu griul, cu
hotarul, cu animalele si cu vecinii: o fi ala liber sa ma ajute sa aduc
lemnul? Erau niste ginditori, poate accentuez prea mult, dar erau intr-o
relatie de gindire continua.

Si-acum vorbesc de colhoz, anii 60: la ora 10 si jumatate trecea brigadierul

prin sat si striga brigada 5 la podul de piatra, fiecare cu sapa!

Nici nu trebuia sa gindesti ce sa faci, stiai ora si unealta. Si ii vedeai cum

ieseau din curte cu sapele si-ajungea acolo si le spunea 5 rinduri e norma
de astazi. Si-atunci unchii mei, astia care inainte gindeau si erau
preocupati sa gasesca solutii pentru ei, acum dadeau cu sapa si ochii le
fugeau intr-o parte si alta ce pot sa ciordeasca. Pentru ca daca nu furau
si nu bagau ceva in buzunar, mureau de foame.
Dintr-o data din omul care gindea s-a ajuns intr-o masa anosta care nu
mai gindeste si care acum e in sat.

Si caruia primul lucru care i-a fost distrus a fost ideea de proprietate, iar
acum cind isi primeste inapoi titlul de proprietate nu intreaba decit: stiti
pe cineva care vrea sa cumpere pamintul? ca el e alt om, nu mai e taran,
e locuitor al satului.

Sigur ca satele nu vor mai arata asa ca inainte, vor fi 3-4 fermieri mari care
vor lucra pamintul, dar pe restul trebuie sa-i inveti sa faca tot felul de
lucruri si sa le bagi in cap ca lucrul cel mai important e sa traiasca fericiti
pentru bucatica aia a lui, nu tot timpul sa rivneasca la altele.

Cred ca si la mine in sat toti ar vrea sa aiba Mercedes si Audi, chiar si baba
aia care nu mai stie nimic, tot asta viseaza, in loc sa viseze sa traiasca
linistita in locul ei.

Si-atunci a reaseza lucrurile astea sunt mult mai grele decit ne

gindim prima data.

In vizita in atelierul Maestrului Stefan Caltia am fost invitata sa ma fotografiez

cu una dintre lucrarile domniei sale pentru promovarea expozitiei de la
Timisoara. M-am dus imbracata intr-o rochie gri dorindu-mi sa nu atrag cu
nimic atentia in cadru, sa fie puse in valoare obiectele care erau in atelier si
lucrarea in sine. Maestrul imi alesese o lucrare cu o fetita imbracata in gri,
care avea parul in aceeasi culoare ca a mea. Si zbura.

Artistii au inspiratie, a ris Maestrul cind m-a vazut linga pictura.

Am vorbit mult despre flori (voi scrie separat despre cum gradinareste
Maestru Caltia si lucrurile pe care le avem in comun cind e vorba despre
intelegerea florilor) si mi-a trimis sa vad in avanpremiera doua dintre lucrarile
create special pentru expozitia de la Timisoara, ambele cu plante.

Sptmna trecut s-a deschis n Bucureti, la galeria AnnArt, o

expoziie extrem de interesant, intitulat Grdini pentru Dinu Pillat,
a pictorului tefan Clia, ce se dorete o restituire i o readucere n
actualitate a scriitorului care a suferit pe nedrept n nchisorile
comuniste.
Povestea lucrrilor din aceast expoziie este una emoionant i
merit s fie cunoscut, aa cum lucrrile merit din plin s fie
admirate pe simeze.

n 1959, scriitorul Dinu Pillat (1921-1975), alturi de Constantin Noica

i de ali intelectuali, a fost arestat i judecat n celebrul lot Noica-
Pillat. A suferit n nchisorile comuniste pn n 1964, sub acuzaia
de a fi scris un roman reacionar (confiscat n manuscris), motivul
condamnrii fiind n realitate originea nesntoas. La ieirea din
nchisoare, el i-a exprimat dorina de a se ndeprta de lumea
scrisului, care i adusese attea suferine, spunnd c i-ar dori s fie
un simplu paznic de grdin public. Visul nu i s-a mplinit, ns lucrul
acesta apare consemnant n prefaa unei cri de poezii de R.M.
Rilke, tradus de Dinu Pillat, aprut sub ngrijirea Ilenei Mlncioiu.
Dorina scris n acea prefa a gsit un ecou puternic n sufletul
pictorului tefan Clia, care s-a hotrt s-i creeze n felul su,
artistic, grdinile visate. Cei doi s-au ntlnit astfel n spirit, spre
mirarea i uimirea multor oameni, dar cel mai mult a fiicei scriitorului,
Monica Pillat.
Nu tiu cum s mulumesc lui Dumnezeu i pictorului, care au fcut
posibil aceast ntlnire miraculoas ntre sufletul de dincolo al
tatlui meu i aceast pictur extraordinar de spiritualizat, care ne
arat comunicarea lumii reale cu lumea spiritual. tefan Clia a
realizat aceast minune i avem dodava c sufletele comunic
indiferent de spaiu, de timp, de moarte..., a spus Monica Pillat la
vernisaj.
La rndul su, tefan Clia a mrturisit c a tiut din copilrie
despre suferinele celor din nchisorile comuniste, pentru c n familie
se vorbea despre aceste lucruri. Au fost muli: rani, muncitori,
intelectuali... Cte desene i grdini ar trebui s fac pentru ei! De
mine, nu voi mai mtura doar cei trei metri din faa porii mele, ci
mult n stnga i n dreapta. Eu cred n lumea de apoi, aceti oameni,
cu sufletele lor, sunt aici, vreau s le dau aceast ar curat, nu
atept s vin altcineva s-o fac, a spus artistul.
Scriitoarea Ileana Mlncioiu, care l-a cunoscut pe Dinu Pillat, a
evocat personalitatea sa prin cuvinte emoionante: Am considerat
mereu c au fost i oameni care, dup ieirea din nchisorile
comuniste, nu au mai rezistat, oameni extraordinari de la care am
avut ce nva, iar printre ei s-a aflat i Dinu Pillat. (...) Arestarea i
confiscarea romanului lui Dinu Pillat i-au schimbat destinul. Dac n-ar
fi fost nchis, ansele lui erau s fie un mare scriitor modern. Nu tiu
dac ar fi fost mai mult dect e: un sfnt pentru noi. Poate aa a
trebuit s fie, iar eu sunt fericit c un mare artist ca domnul Clia a
fcut aceste lucrri minunate.
La vernisaj a fost prezent i a vorbit i Horia-Roman Patapievici: Am
vzut dosarele de securitate conexe ale cazului Dinu Pillat. Ca muli
dintre intelectualii interbelici, a fost i el urmrit. Merit citite cndva
aceste dosare i restituit de un istoric atitudinea moral a acestui
om. Dinu Pillat este unul dintre drepii culturii romne. Exemplul lui
este acela c trebuie s faci binele chiar dac te va costa. Actul pe
care v invit s-l contemplai n aceast expoziie este urmtorul:
tefan Clia, prin cartea de poezii a lui Rilke, afl c lui Dinu i-ar fi
plcut s pzeasc o grdin, poate s triasc acolo cu familia - n
orice caz, tnjea dup o grdin. i a fcut nite grdini pentru Dinu
Pillat. Grdina este n mod strigtor la cer paradisul. Paradisul care i-
a lipsit lui Dinu Pillat n via. O tiu pe Monica Pillat de un deceniu, i
am devenit apropiai ca un frate i o sor, i pot s spun c nainte ca
pictorului s-i vin ideea de a-i picta grdini lui Dinu Pillat, Dumnezeu
i-a mai fcut un paradis n inima Monici, fiica lui, care are o inim ca
un paradis pentru tatl ei.
Gabriela Massaci, directoarea galeriei AnnArt, s-a referit la lucrrile
dedicate lui Dinu Pillat ca la un act reparator: l gsesc pe domnul
Clia ca pe un justiiar. narmat cu pensule i penie, nvemntat n
orul de pictor, s-a aezat la lucru cu un gest de restituire istoric a
unui om aparte al culturii noastre, Dinu Pillat.
Despre lucrrile din expoziie, scriitoarea Anca Manolescu a spus:
Exist dou dimensiuni n aceste lucrri: a tcerii, linitii, tainei, pe
de o parte, i dimensiunea imaginii grafice, n sensul c nu numai
desenul i picturile amestec i ntrees scrierea, pe de alt parte.
Aceste grdini sunt depozite de sensuri i simboluri ce se cer citite
ntr-o linite de ordinul credinei. Este vorba de un dialog ntre
delicateea scriitorului Dinu Pilat i cea a pictorului tefan Clia, care
se pot astfel ntlni dincolo de ei.
Expoziia cuprinde att desene n tu pe hrtie japonez, ct i picturi
n ulei pe pnz, publicul putnd admira lucrrile pn la 30
decembrie. Curatorul expoziiei este Patricia Bdulescu.