Icoana Maicii Domnului „Gherontissa”

(2 decembrie)

Sinaxarul

Istoria acestei sfinte icoane are rădăcini adânci, din moment ce tradiţia
menţionează că ea este un dar făcut Mănăstirii Pantocrator de către împăratul bizantin
Alexie I Comnenul. Reprezintă o copie a icoanei în mozaic a Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu „Grabnic Ascultătoare”, care se găsea în Sfânta Mănăstire Pantocrator din
Constantinopol, construită de către acelaşi împărat. Este singura icoană portabilă care
reprezintă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu întreagă şi în poziţie de rugăciune.

Icoana a dobândit denumirea de „Stareţa” sau „Gherontissa” mai târziu, după o

minune deosebită a Născătoarei de Dumnezeu. Locul ei iniţial era în Sfântul Altar, în
spatele Sfintei Mese. Aşadar, în timp ce icoana se afla încă în acel loc, trăia un stareţ
foarte virtuos, dar înaintat în vârstă şi muribund din cauza unei boli. El şi-a cunoscut
sfârşitul prin descoperire dumnezeiască şi a dorit să se împărtăşească cu preacuratele şi
făcătoarele de viaţă Taine ale Domnului nostru. De aceea, el l-a şi rugat pe ieromonahul
de rând, care slujea în acea zi, să termine mai repede Dumnezeiasca Liturghie. Însă
ieromonahul nu s-a supus imediat dorinţei stareţului şi a continuat să slujească încet. În
felul acesta, a fost nevoită să intervină însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,
pentru a schimba dispoziţia preotului slujitor. S-a auzit, prin urmare, deodată vocea ei
din icoană, care i-a poruncit în repetate rânduri să termine cât mai repede Dumnezeiasca
Liturghie, încât să apuce stareţul să se împărtăşească. Aşa s-a şi petrecut. De îndată ce s-
a împărtăşit stareţul, a adormit; de atunci i-au dat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
şi icoanei sale denumirea de Stareţa, datorită strânsei sale legături cu stareţul. După
acest fapt, icoana a fost mutată şi aşezată în afara Sfântului Altar, pe coloana stângă a
naosului central, unde se află până astăzi, pentru ca pelerinii să i se poată închina.
 Icoana are înălțimea de 196 centimetri si lățimea de 76 centimetri. Ferecătura de
argint, lucrare de o înaltă artă, a fost realizată în urma dorinţei Preasfintei Născătoare, cu
cheltuiala unei femei bogate din Constantinopol. Vasul mare de lut pentru păstrarea
uleiului, reprezentat pe acoperământ, a fost realizat spre aducerea aminte a minunii pe
care a făcut-o Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în secolul al XVII-lea, într-o vreme în
care Mănăstirea nu mai avea deloc untdelemn.

Icoana a fost aşezată într-un proschinitar de marmură, lucrat cu măiestrie, făcut cu

cheltuiala şi grija Părintelui Teofil din Lemnos, fost stareţ al Mănăstirii.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „Stareţa” săvârşeşte mulţime de minuni

pentru cei ce aleargă la ea cu credinţă. Femeilor sterpe le dăruieşte copii, celor suferinzi
de cancer şi de diferite boli le dă sănătate, elevilor iluminare şi diferitelor nevoi ale
oamenilor le aduce degrabă rezolvare, ca „Grabnic Ascultătoare”; în acest fel, ea este
călăuză a credincioşilor şi sfătuitoare sigură în viaţa lor. „Stareţa” dă o bucurie şi
binecuvântare deosebită creşterii sau înfăptuirii oricărei lucrări bune, după cum
mărturisesc pelerini evlavioşi care au crescut şi au progresat în muncile lor, în urma
contactului cu această icoană a „Stareţei”.

Chipul ei este foarte dulce la vedere, plăcut şi plin de milă, lăsând fiecărui pelerin
simţiri de bucurie, satisfacţie, jubilare, nădejde, mângâiere şi compătimire, arătând că
aleargă spre întâmpinarea nevoii copiilor ei şi că îi alină întotdeauna pe credincioşii săi.

Icoana este prăznuită în ziua de 2 decembrie, în aceasta zi făcându-se amintire de

o minune săvârșită de Maica Domnului Gherontissa în anul 1948, când Mănăstirea
Pantocrator a fost salvată dintr-un incendiu prin intervenția minunată a Maicii
Domnului. Datorită acestei minuni, icoana mai este numită și „Pyrosoteira”, adică
„Izbăvitoarea de foc”.

Cu rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.