INTERVIU Zoe Petre, istoric, fost consilier prezidential: ,,Am primit cadouri ca

niciodata la 23 august '44!"

Laurentiu Ungureanu, Anca Vancu,

Profesor emerit, specialist in istoria antica si fost consilier prezidential, Zoe Petre vorbeste despre micile bucurii
personale din momentele tragice ale istoriei nationale. Si despre micile drame personale din momentele de
implinire ale istoriei contemporane. Zoe Petre s-a nascut la 23 august.

Va vine sau nu sa credeti, dar Zoe Petre (73 de ani), profesoara de istorie antica, specialista in Homer si
tot felul de scrieri sumeriene, desene dacice si vase pictate criptic, specialist, carevasazica, intr-una dintre
cele mai indepartate perioade ale istoriei omenirii, are un teribil simt al umorului. Poate ca se datoreaza
unei indelungate experiente cu studenti joviali, ca e o urmare a solicitantei perioade in care a fost
consilier de presedinte al Romaniei sau ca l-a mostenit de la tatal sau, Emil Condurachi, de la unchiul
sau, Grigore Moisil, chiar de la prieteni de familie precum Lucretiu Patrascanu, Constantin Noica sau
Bellu Zilber. Nu stim. Dar un lucru e cert: s-a ras mult la acest interviu. Insa asa e istoria, cu ironii
intepatoare, dar calde, tocmai cu cei care o fabrica. Iar Zoe Petre are intelepciunea de a sublinia treaba
asta din pozitia unui participant pasiv. ,,Weekend Adevarul": Colaborati cu revista ,,Historia". Cand a
fost reluata teza cu dacologii, ati dat un amplu interviu revistei. E singurul interviu cu note de subsol pe
care l-am vazut! Zoe Petre: (rade) Probabil ca a fost in scris discutia. E si o pedanterie. Rigoarea cerceta
toruluit Cand discuti cu maniacii, trebuie sa te aperi intr-un fel. Si asa au zis unii ca doamna Petre a chiulit de la
lectia cu dacii. Din nefericire, eu m-am razboit cu tracomanii si inainte de '89. Dupa Revolutie, m-am gandit sa-
mi vad de treaba, eu fiind specialist pe probleme de istorie universala. Pana la urma, mi-am adunat fortele si-am
scris o carte-ntreaga. Voiam, pur si simplu, sa se lumineze masele, pentru ca sunt mai rau decat pe vremea lui
Ceausescu.

Un sarpe-omida-spirala, cu burta roz Care-i treaba cu daciit Principalul promotor al teoriilor dacice in exterior
a fost Iosif Constantin Dragan, iar in interior a fost Ion Popescu-Puturi. Popescu-Puturi incepuse flirtand cu
Miscarea Legionara si a ramas cu o mare patima tracica, pe care i-a transmis-o si ciracului lui, Nicolae
Ceausescu - el a fost nasul politic, cel care l-a recomandat pe Ceausescu sa intre in partid. Cum aceasta teorie
era pornita dintr-o ranza supradimensionata, ca noi suntem buricul Pamantului, lui Ceausescu i-a venit manusa.
Ceausescu spunea: ,,Istoria este, pentru Partidul Comunist Roman, echivalentul socialismului stiintific pentru
miscarea internationala". Din cauza asta, istoria a si luat locul socialismului stiintific in invatamant. Filosofii
erau furiosi pe noi. Le spuneam: ,,Pe voi va omoara prin reductie, iar pe noi prin expandare". Toti tineam cursuri
de istoria patriei si partidului pana ne venea acru. Cum era sa va petreceti ziua de nastere pe 23 augusto Imi
amintesc chiar de ziua de nastere de la 4 ani (n.r. - 23 august 1944). Eram in refugiu la Predeal, unde sora
bunicii mele avea o vila. Acolo s-a adunat toata familia - era vila plina! La 23 august '44, am primit cadouri cate
n-am primit in viata mea. Tin minte si-acum un aparat de fotografiat din care, cand apasai declansatorul, iesea
un sarpe-omida-spirala, cu burta roz si spinarea verde. Bineinteles ca toata lumea trebuia sa se sperie. Am mai
primit un crocodil cu cheita, calarit de un negrisor care dadea din cap. In '45 eram tot la Predeal si iar a fost
foarte frumos. Mancam la un fel de cantina-restaurant, unde responsabil era o ruda de-a noastra. Mi-a facut un
tort cu niste trandafiri roz, din zahar. Ii vad si-acum inaintea ochilor. Seara au fost focuri de artificii - am fost
convinsa ca erau pentru mine. Apoi, lucrurile s-au mai banalizat. Mie nu-mi placea ca e ziua mea in mijlocul
verii, pentru ca nu-mi puteam invita colegii de scoala. De la 10 ani incolo, insa, in fiecare vara, mergeam cu tata
pe santier la Histria. Si acolo era oameni draguti, care ma serbau mereu cu ce se putea, dar erau conditii de mare
austeritate.
,,Lacrimile"
micutei Zoe
Tata
l
dumneavoastra, Emil Condurachi, a fost un cunoscut arheolog roman, membru al Academiei. Va explica
despre ce gaseati pe santiern Si tata, care a fost un pedagog remarcabil. Dar ma aciuasem pe langa doua
doamne, care chiar ma lasau sa curat cu spaclul. Ce-ati gasit prima datan Prima experienta am avut-o la
Mangalia, in '49. Atunci am fost intr-o dimineata la sapatura unui tumul - era un mormant acolo. Au gasit vreo
patru-cinci vasute din sticla, lacrimarium se cheama, in ele participantii la funeralii adunau lacrimile si le
puneau in mormant. Mai erau cateva piese de bronz, o fibula - niste lucruri extraordinare. Am venit de acolo,
intr-o trasura, cu doua lacrimarii pe care le tineam cu atentie in mana. Eram mandra nevoie mare. Apoi m-am
aciuat la Histria, in zona de locuire din perioada arhaica, si gaseam ciobulete pictate, frumoase. Stiam deja cum
se cheama stilurile, din ce perioada sunt. De-asta am ajuns profesor de istorie. Au incercat sa ma disuadeze
parintii - au zis ca e o alegere paguboasa, dar nu i-am ascultat. Inscriptie cu o rascoala de sclavi, la Histria Parint
ii dumneavoastra erau de stanga. Una era sa fii de stanga si alta era sa concepi ca istoria poate fi rasucita la
dreapta sau la stanga, dupa cum ai tu chef. Tata a fost unul dintre cei mai acerbi adversari ai lui Mihai Roller -
de asta a avut si destule necazuri. Nu foarte grave, dar cred ca Roller a facut o socoteala gresita: el incerca sa
plaseze pioni in diferite puncte. Pe tata l-a pus pe lista membrilor corespondenti ai Academiei in 1948. Or, sigur
ca merita, dar nu era singurul, era cel mai tanar si era iesean, deci mai izolat. Am absoluta convingere ca Roller
a crezut ca e un pion util, desi a fost unul otravit. A facut imediat tandem cu Constantin Daicoviciu, mai tarziu si
cu Andrei Otetea, si s-au luptat ca niste lei-paralei cu Roller.
Zoe Petre (a doua din stanga), la 18 ani, in fata Institutului de Arheologie Roller era, totusi, atotputernic. A
avut un moment, dar, dupa moartea lui Stalin, a avut un declin. Venea la Histria, pe santier. Odata, tin minte
cum s-a intors la arheologi si le-a strigat: ,,Bai! Imi gasiti o inscriptie cu o rascoala de sclavi Va dau premiul de
stat la fiecare!". Premiul era 50.000 de lei, cand mama avea salariul de 350 de lei. Se crede c-a fost asasinat
Roller. Nu-i exclus ca Roller sa fi murit de moartea lui - era foarte bolnav, diabetic, avea o sete maladiva -, dar
nu-i exclus nici sa se fi omorat. Am auzit din mai multe locuri ca Roller ar fi cazut mai devreme daca Leonte
Rautu n-ar fi avut o remuscare ingrozitoare: a luat-o la strand pe fata lui Roller, iar nefericita a sarit intr-un
bazin, s-a lovit la cap si a murit. Stim ca, in timpul Romaniei staliniste, pe o masa din aceasta casa era un
biletel din carton pe care scria ,,Interzis de la rechizitie". Era biroul tatei, chiar in aceasta camera. Avea
cristal pe birou, iar sub cristal era un cartonas cu un mesaj care ne scutea de rechizitii. Veneau securistii in
control> Sigur! Au venit de vreo trei-patru ori cat eram eu acasa. Pai, nu exista o comunicare cu superiorii
lore Cum puteau sa vina la Condurachi acasa> Nu. Luau strazile la rand, nu veneau la noi anume.

Cum a sedus-o, in papuci, Emil Condurachi pe Florica

Cine locuia aici> Mama, tata, subsemnata si sora mea. Apoi au venit si rudele din provincie, fetele unchiului
nostru, prefectul taranist de Blaj, care nu mai puteau ramane in oras, pentru ca, odata cu venirea comunistilor, le
stia toata lumea ca pe niste paria. Dupa ce-a murit bunica, s-a mutat un frate de-al mamei cu sotia si fetita. Cand
s-a prapadit bunicul, in '58, au venit si parintii matusii mele. Casa a fost plina absolut tot timpul, desi era
conceputa ca doua apartamente pentru cate doua persoane - bunica nu era deloc convinsa ca mama o sa aiba o
viata cuminte, ca o sa se marite, sa aiba copii. O credeau mult mai zapacita decat era de fapt. Ea era destul de
ascultatoare, dar radea de bunicii mei. Le spunea ca se muta din oras, isi ia o garsoniera, se face modista si
practica amorul liber, s-o lase-n pace!

Tatal lui Zoe Petre, Emil Condurachi (stanga), si unchiul ei, Grigore Moisil, in tren, in drum spre Roma
Cum s-a cunoscut Florica, mama dumneavoastra, cu Emil Condurachi> Ea a facut studii de istorie si era si
functionara la Arhivele Statului - facuse si scoala de arhivistica, o scoala mai buna chiar decat Ecole des Chartes
de la Paris. Spunea ca nu-si da licenta, ca nu mai are nevoie. Terminase facultatea, era la Arhive. Sora mai mica
a bunicii, tanti Zoe, tocmai vindea o bucatica de vie pe care o mai avea la Tulcea, asa ca i-a zis mamei: ,,Daca-ti
dai licenta, iti dau 10.000 de lei sa te duci in Italia". Si-a dat licenta si s-a dus in Italia. Bunicul i-a dat un
comision: sa se duca la Scoala de la Roma, sa duca o carte. Acolo a intalnit un tanar in papuci care, dupa o
lunga conversatie, i-a propus s-o conduca pana acasa. A condus-o, pe drum s-au oprit sa bea o limonada. Mama
mi-a povestit: ,,Era o atmosfera atat de romantica incat as fi baut un vin, dar Emil era atat de serios, bea numai
limonada". Dupa aia a aflat ca, in urma cu o seara, baiatul nu fusese atat de serios. (rade) Unchiul Grigore
Moisil cum era Grigri era hazos ce nu se mai poate. Nu facea sotii, dar spunea tot soiul de cugetari, aforisme,
bancuri si paradoxuri. Era foarte dragut, dar nu se prea pricepea la copii - ii trata ca pe niste oameni mari. Mi-
aduc aminte ca, la 12 ani, a decis ca trebuie sa invat cum trebuie sa ofer mana pentru a-mi fi sarutata: o lasi
moale si trebuie sa-i permiti celuilalt sa decida daca o ridica sau nu. Pe la 14 ani, m-am intalnit cu el pe Calea
Victoriei si m-a dus la Capsa. Mi-a oferit acolo o inghetata mai speciala. De fapt, m-a intrebat: ,,<<Coupe
Jacques>> iti places" si i-am spus ca nu stiu ce e aia. ,,Vai, nu se poate! N-ai mancat tu <<Coupe Jacques>>
niciodatad". Cand eram studenta, el, care era prieten cu profesorii mei, Dionisie Pippidi si Ion Nestor, le-a dat
un rendez-vous (n.r. - o intalnire). I-a interogat la sange sa afle daca sunt buna in meserie. Au decis ca da, ca am
toate ,,acreditarile". Apoi m-a chemat si mi-a zis: ,,Uite, draga, eu n-am mofturi, stiu ca viata-i grea si, daca ai
vreodata nevoie de ajutor, te rog sa-mi spui". Si chiar m-a ajutat. Pila de avansare nu mi-a pus, ca n-a apucat,
dar mi-a facut alte favoruri - sa-mi obtina o aprobare de la minister pentru a merge la un congres, de exemplu.

,,Bunicul a primit intact tezaurul de la rusi dupa 40 de ani"

O parte din familie era apropiata de Lucretiu Patrascanu. Au patit ceva dupa epurared E vorba de Lena
Constante, sora cumnatei mamei mele, deci familie prin alianta. Lena Constante (artista plastica si folclorist,
sotia lui Harry Brauner, folclorist roman, ambii condamnati in lotul Patrascanu) a fost prietena mai ales cu
doamna Patrascanu. Ele se mai duceau la Breaza cu Viorica Moisil, matusa mea. Patrascanu fusese angajat intr-
o actiune de relatii internationale: imediat dupa 23 august, au fost retrasi ambasadorii din timpul lui Antonescu
si au fost trimisi, in majoritate, neprofesionisti, universitari. Mihai Ralea - in America, Simion Stoilow - la
Paris. Probabil si datorita faptului ca se cunostea cu Patrascanu, Grigri (n.r. - Grigore Moisil), fratele mai mare
al mamei, a fost ambasador la Ankara. Imediat dupa abdicarea Regelui, dupa ce a facut Ana Pauker ,,curat" prin
Ministerul de Externe, au fost rechemati toti, dar n-au fost tratati ca vechii ambasadori burghezi. N-a trecut
multa vreme si, cand a fost arestat Patrascanu, a fost arestata si Lena Constante.,,Cainta" lui Bellu Zilber Din ce
motiv a fost arestata Lena Constantee Bellu Zilber povesteste in memoriile lui. El a fost primul arestat si i s-
au dat doua variante: fie e condamnat la moarte, fie le furnizeaza detalii despre ,,banda" lui Patrascanu. Bellu
Zilber a inventat ,,banda" lui Patrascanu, in care Lena Constante era foarte bine potrivita, pentru ca fusese la
Ankara si la Istanbul, in vizita la sora sa. Atunci, a fost acuzata ca, in Turcia, a luat contact cu agenturile anglo-
americane. Ea si cu viitorul ei sot, Harry Brauner, au scapat cel mai ieftin: 12 ani. In urma povestii inventate
de Bellu Zilber. Da. Ati vazut filmul ,,Cainta" E un film georgian unde se intampla ceva similar. Zilber a
inventat un complot gandindu-se ca, fiind atat de neverosimil, nu va fi crezut. De asta, in timpul interogatoriilor,
marea insistenta a ofiterilor era ca toti cei interogati sa recunoasca. Altcineva din familie a facut puscarie
politicab Un cumnat al bunicului; bunicul era nasaudean, avea doi frati si trei surori. Una dintre ele s-a maritat
la Blaj cu un fruntas taranist - prefect de Blaj pana in '47 -, care a intrat in puscarie dupa dizolvarea PNT. Un alt
cumnat de-al bunicului era Nicolae Dragan, filolog, ani buni rectorul Universitatii din Cluj, senator liberal de
Rodna. Fiul lui, Tudor Dragan, mare jurist, a fost facut membru in Consiliul de Stat si deputat in Marea Adunare
Nationala. L-au trimis in circumscriptia Rodna. Taranii, cand l-au vazut, au fost exaltati: ,,Au cazut comunistii,
a venit domnul Dragan!". (rade) Ce vremuri! Bunicul dumneavoastra a fost numismat. A fost fondatorul
numismaticii stiintifice in Romania si directorul Cabinetului Numismatic de la Academie vreme de foarte multi
ani, de dinainte de Primul Razboi. Cand au trimis inapoi rusii o parte din tezaur, a desfacut lazile cu monede:
erau exact asa cum le pusese el in 1916. Era inclusiv inventarul facut de el atunci. Era intact.

Bunicul a facut inventarul tezaurului in 1916 El era inca de atunci directorul cabinetului numismatic de la
Academie, a facut inventarul pentru sectia lui, a batut lazile in cuie, iar in 1956, la 40 de ani, a desfacut lazile pe
care le inchisese chiar el. Din tezaur a ramas enorm de recuperat, nu incape discutie. Atunci au dat numai o
parte: o parte macar din bijuteriile Coroanei, Closca cu pui, cateva piese antice si colectia de monede. Dupa
tezaurul Bancii Nationale mai umblam. L-am pisalogit in 2003 in cateva emisiuni TV pe Cristian Diaconescu,
secretar de stat la Externe pe vremea aceea, care negocia tratatul cu Rusia.

In fata casei lui Noica: ,,Sunt un cal de povara"

Am inteles ca erati apropiata de Constantin Noica. L-am cunoscut, dar nu eram apropiata. Mai mult familia
mea, tatal, Grigri, iar bunicului ii fusese elev la ,,Spiru Haret". I-a fost profesorr Da. De altfel, oricine a facut
,,Spiru Haret" atunci l-a avut profesor de istorie pe bunicul meu. Era un profesor cu vocatie, extraordinar. Tata
si-a adus aminte cum bunicul, in ultimul an inainte de pensionare, l-a rugat sa-i gaseasca la Roma niste
diapozitive pentru lectiile de la liceu. Era foarte dedicat profesiei - nu se ducea niciodata la liceu fara sa-si
pregateasca lectia. Cum l-ati cunoscut pe Noicaa Prin '52-'53, tata s-a dus la vila Academiei de la Campulung,
acolo unde Noica avea domiciliu fortat. Tata avea de scris un articol foarte important si a vrut sa n-aiba alte
batai de cap. Iar eu m-am dus sa-l vad si, intr-o zi, a venit si Noica in vizita la tata. Imi aduc aminte ca au vorbit
despre ,,Republica" lui Platon si clasele de cetateni. Mi-am reamintit discutia cand am citit ,,Jurnalul de la
Paltinis", prin '84. M-am intalnit cu Razvan Theodorescu la Biblioteca si m-a intrebat daca am citit cartea. I-am
raspuns ca imi pregatesc o pancarta si o sa ma duc la Paltinis cu ea, sa defilez la ferestrele maestrului. Si o sa
scriu pe ea: ,,Sunt un cal de povara!".

,,Teza lui Antonescu era iesita din comun!

L-ati avut printre studenti si pe Crin Antonescu. Cum erat
El mi-a fost student inca din anul I. Mai tarziu, a venit la mine si pentru teza de doctorat. Pe vremea aceea, imi
tineam si cursul, si seminarul. Marturisesc ca de la seminar nu i-am tinut minte numele. Insa dupa primul
examen scris din semestrul I, avand vraful de teze in fata, una - a lui - era cu totul altfel decat restul. Ca grafie,
nu numai ca mod de expunere! Chiar iesita din comun - cu o gandire matura si eleganta in exprimare. Ulterior,
in semestrul II, a devenit un student activ, increzator. Dar a avut si mici accidente.

,,Antonie Iorgovan a pus Constitutia pe masa: opera stiintifica" Despre ce e vorbas Nu stiu din ce cauza, s-a
certat cu un profesor cu care inca nu avea ore, iar nevasta profesorului l-a picat la examen. El a povestit altfel
intamplarea asta - sunt convinsa ca nu vrea sa vorbeasca de rau despre profesorii respectivi, nici nu erau oameni
rai. Apoi, dupa Revolutie, s-a inscris la mine, la doctorat, cu o teza foarte interesanta, despre monarhia
elenistica. Si, in '92, dupa alegeri, a venit la mine si mi-a zis: ,,Doamna Petre, nu-i frumos pentru un deputat sa-
si mai dea si doctoratul. Cand o sa termin cu deputatia, ma intorc la doctorat". Deci nu si-a mai dat doctoratulc
Nu. E un obicei infrumusetarea CV-ului dupa intrarea in politica. De asta eu cred ca nu e un personaj banal.
De altfel, ce a decis el sustinea mereu si tatal meu. Magistratii romani care aveau mandat in provincie, spunea
tata, aveau doua interdictii foarte clare: n-aveau voie sa-si marite fetele in provincia unde erau guvernatori si sa
mosteneasca ceva in timpul mandatului. Asa si cu doctoratul. Cand esti demnitar, nu creezi o situatie delicata
pentru comunitatea academica. Asta am spus-o si cand Adrian Nastase a dat concurs pentru pozitia de profesor -
de doua ori!, ca o data am reusit sa-l sabotam. La fel am sustinut si cand a dat concurs Iorgovan (n.r. - Antonie),
care a venit si a pus pe masa Senatului Universitatii Constitutia Romaniei zicand ca aia e opera lui stiintifica.
Iorgovan a vrut sa devina profesor cu ,,lucrarea" Constitutia Romanieii Da. L-am blocat o data si a doua
oara a trecut. Virgil Magureanu a fost smecher si a dat concurs pentru conferentiat. Si pentru asta avea lucrari, n-
aveai ce sa spui. Pe mine, si-acum ma probozeste Paul Goma ca eu sunt vinovata ca Magureanu a devenit
conferentiar. Aiurea! El fusese profesor la Academia ,,Stefan Gheorghiu", avea lucrari, comisia se tavalea pe jos
sa-l laude, eu ce era sa fac< ,,Mineriada mi-a deschis ochii" Dumneavoastra ati devenit decan fiind aleasa de
studenti, dupa Revolutie. Da, va rog. Colegii mei mai critici au zis ca femeile de serviciu m-au votat. Nu,
domnilor, studentii m-au ales. La noi, au fost destui profesori contestati de studenti. Dar in consiliu, caci acolo a
fost votul decisiv, aveam o reprezentare studenteasca destul de importanta. Si, impreuna cu acele cadre didactice
care nu erau contra mea, am reusit sa iau cele mai multe voturi. Dar unii colegi nu mi-au iertat-o. Au scris
despre mine ca as fi mituit studentii cu whisky si cafea ca sa ma voteze. Dar in politica de ce ati intratn
Motivul esential a fost Mineriada din '90. Sigur, am fost ,,golan" , dar atunci inca putea sa para o joaca, un
miting simpatic, in care noi vrem ceva si ei vor altceva. Insa Mineriada mi-a deschis ochii si mi-am dat seama
ca nu va fi niciodata bine in Universitate daca nu e bine in rest. Si ca sunt niste forte extrem de violente angajate
in batalia asta. Asta a fost decisiv pentru mine, drept care am intrat in Solidaritatea Universitara si in Alianta
Civica. Iar in '92, cand am avut semnale ca PNT-ul ar sustine o candidatura a lui Emil Constantinescu la
presedintie, am intrat in echipa lui pentru ca stiam ca e in stare sa duca pana la capat o atare actiune. Gheorghe
Zamfir presedinte! Era unica optiune in care va incredeati, Dintre toate posibilitatile, mi s-a parut cea mai
realista. Si asa a fost. Noi am plecat in sondaje, in '92, de la 2% si am urcat la 38% din voturi in turul doi. Dar
imi aduc aminte si comicarii. Tot pe atunci, a venit cineva la mine sugerandu-mi sa-l sustin la presedintie pe
candidatul unic al Conventiei Democrate - Gheorghe Zamfir. Persoana mi-a spus ca avea el un Mercedes de
culoare alba parca, pe care il tine neatins, ca sa-l plimbe pe Majestatea Sa Regele Mihai I. Cand am auzit-o si pe-
asta... Revenind, cred ca eu il cunosteam pe Emil Constantinescu suficient de bine cat sa stiu ca era un candidat
bun. Il vedeam la Senat: era calm, surazator, colegial, dar dintr-odata, se dadea la o parte o cortina imaginara,
aparea o sabie de Toledo, si apoi disparea din nou. Adica avea undeva un punct unde putea fi de neinvins. ,,De
ce sa fie, domnule, sumerienii aia primii si nu noin!" Tema tezei dumneavoastra de doctorat este ,,Formarea
ideologiei democratice in Grecia antica", scrisa in '78. Nu ati intampinat problemeu N-a fost foarte
complicat pentru ca, va spun sincer, nu prea se citeau. Nu-si batea nimeni capul. Partea amuzanta e ca unul
dintre membrii comisiei, o profesoara de la Limbi Clasice, foarte conformista, ori ca a citit piezis, ori ca tinea la
mine si a vrut sa ma apere, si mi-a scris un intreg referat cum eu ii dau cu prisosinta dreptate lui Engels (rade).
Eu scrisesem negru pe alb ca teza lui Engels despre ginta greaca a fost infirmata de toate cercetarile ulterioare.
Mai tare s-au suparat pe mine dupa decembrie '89. Am fost la congresul de istorie in '90, la Madrid, iar cand m-
am intors am gasit un articol in ,,Libertatea", in care eram acuzata ca am spus ca Zamolxes ar fi grec. Eu
spusesem doar ca e vorba de un mit grecesc.

Caraghios!Sunt foarte multe lucruri caraghioase. Imi aduc aminte de un conferentiar de la noi: fusese in URSS,
unde nu facuse isprava mare, dar si-a luat doctoratul acolo. Era foarte antipatic si ma ,,fericea" foarte des sa
merg cu el in inspectii. La un moment dat, m-a chestionat un drum intreg, destul de lung, cum e cu scrierea in
neolitic la stramosii nostri protodaci.

Marius Oprea, Zoe Petre si Mircea Cartarescu De cea Era o cucoana la

Muzeul din Calarasi care decisese ca desenele geometrice de pe vasele neolitice nu erau desene, ci scriere. Si
descifra aceasta ,,scriere" cum ii trasnea ei prin cap: jumatate greceste, jumatate latineste. ,,Ce bine-ar fi fost sa
fie scrieri. De ce sa fie, domnule, sumerienii aia primii si nu noii!", imi spunea conferentiarul. Cucoana asta mai
venise la Bucuresti alta data si-i spusese unei doamne foarte respectabile de la Institutul de Arheologie ca ea, de
fapt, are o falca de fier.
,,La varsta mea, o sinecura nu e de prisos"

Dupa '96, ati fost in bataia tirului presei cu tot felul de acuzatii. Mi se pare banal. Pentru ca eu l-am auzit
odata pe Bogdan Theodorescu, care e un om inteligent, spunand ca ,,jurnalistii sunt dusmanii guvernantilor".
Cautatul asta de nod in papura personalizat e doar o varianta damboviteana de intransigenta. Nu e serios. In
orice caz, eu cred ca mi-au gasit mai putine bube in cap decat se putea. Sau decat altora!

,,Adevarul", '99: ,,Zoe, elogiu mortii" Ceva ce v-a marcat Dincolo de barfe, ca au zis ca am fumat in curtea
unei Biserici!, au fost atacuri la lucruri pe care eu le spuneam intr-un fel si apareau in presa altfel, cu titluri de
ma bagau in groapa. De pilda, am fost la radio in timpul conflictului din Kosovo si ziaristul care ma intervieva
m-a intrebat daca nu am impresia ca bombardamentele din Kosovo seamana cu cele din Leipzig si din Dresda
de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Eu am spus ca orice viata e pretioasa, dar ca nu se poate
compara cu covorul de bombe si macelul de la Dresda. A doua zi dupa interviu, am aparut in ,,Adevarul" cu
titlul ,,Zoe, elogiu mortii". Si Homer mai doarme Bombardamentele din Kosovo au fost un episod foarte
contestat, mai ales ca s-au intersectat cu Pastele. Madeleine Albright parea sa nu stie asta. E, intr-adevar,
un episod tare ciudat. Stiu ca si noi, eu si Andrei Plesu, si presedintele Constantinescu am insistat in toate
directiile macar in noaptea de Inviere sa nu bombardeze. Ei o tineau mortis ca nu se poate. De fapt, n-au
bombardat. Au pretins ca a fost innorat, dar a fost o noapte cat se poate de senina. Dar, inainte de asta, vorbind
la telefon cu Madeleine Albright, Andrei Plesu sustinea si el ideea ca Pastele are o dimensiune tragica in tarile
ortodoxe, ca ar trebui sa respectam sentimentul popular. Si, in mod bizar, la sfarsitul acestei argumentari,
doamna Albright l-a intrebat cati catolici sunt in Romania. Ne-a lasat cu gura cascata pe toti. N-am inteles ce
voia... Dormea - pana la urma si Homer mai doarme din cand in cand. Ce aveau catolicii cu ce ii spusese
domnul Plesu n-am sa inteleg niciodata.La prezidiul Partidului Actiunea Populara, in 2003 Va reprosati acum
unele din deciziile luate atuncia Nu. Pentru Romania a fost o decizie salutara. Daca recunoastem, iar eu
recunosc si o sa sustin pana cand o sa am glas - ca, pentru Romania, intrarea in NATO era o necesitate absoluta.
Altminteri, ar fi fost in bataia tuturor vanturilor, nici macar anexata de altii. Pur si simplu jucaria soartei. Daca
acceptam acest punct de vedere, atitudinea presedintelui Constantinescu, a Guvernului Romaniei si a
Parlamentului au fost singurele care au deschis calea catre primirea in Organizatia Nord-Atlantica. Orice ezitare
de-atunci ar fi dus la ezitari majore dupa. ,,Ce sa-i mai cer lui Emil Constantinescuu" Ati discutat cu pres
edintele Romaniei, Emil Constantinescu, despre retragerea sa din cursa prezidentiala pentru al doilea
mandat/ Ati fost informata in legatura cu celebrul discurs Pe mine si pe Dorin Marian ne-a chemat
presedintele cu o seara inainte si ne-a spus asa: ,,Uite, sondajele sunt in felul acesta, am procent inca de peste
20%, dar mi-e foarte clar ca nu mai putem recupera suficient pana la alegeri. In schimb, Isarescu are o sansa. M-
am gandit sa-l imping pe el inainte, sa iau eu pasivul si sa ia el activul din ultimul an de guvernare". Ceea ce era
perfect realizabil. Ce nu stiam atunci, decat colocvial, era acordul dintre Valeriu Stoica si Adrian Nastase. Imi
mai spusese cineva care fusese cu ei la masa, in America, la Ambasada: ,,Domn'e, erau de-o prietenie suspecta.
E adevarat, amandoi juristi, dar parca prea erau prieteni". Eu am vrut de la presedintele Constantinescu asa: 1.
Sa-l bata pe Iliescu - l-a batut. 2. Sa asigure occidentalizarea Romaniei - a asigurat-o. Ce sa-i cer mai multe Ca
nu-mi place cum se imbracao Asta imi aduce aminte de Sorin Rosca Stanescu. Cum asa Cand am fost la
prima reuniune internationala la varf, pe 14 decembrie '96, la Dublin, presedintele Constantinescu a avut
intalniri cu sapte sefi de state, a vorbit cu Jacques Chirac (n.r. - fost presedinte al Frantei) de doua ori, cu
Romano Prodi (n.r. - fost premier al Italiei), discutau despre intrarea in NATO a Romaniei - discutii cu greutate.
Iar Rosca Stanescu ce-a scris dupa evenimenti Ca presedintele Romaniei avea sosetele prea scurte! Pai, in
conditiile astea, ,,nod in papura" este un understatement (n.r. - o afirmatie modesta).Ministrul Economiei: ,,Nu
veniti in Romania!" Guvernarea '96-2000 are destule momente tragice, dar si comice. Unii dintre ministri nu
mai condusesera niciodata si asta nu a fost tocmai bine. Dar nu cei mai nepregatiti ministri au fost cei care nu
erau profesionisti ai domeniului pe care il conduceau. Muresan (n.r. - Ioan Avram) a fost un ministru foarte bun
la Agricultura. Nici Dinu Gavrilescu - el era un specialist - n-a fost rau deloc, dar era o fire mai aparte, sa zicem.
L-am vazut intr-o intrunire carand scaune, ca nu erau suficiente pentru oamenii din sala. Or, asta nu se poate!
Nu sunt eu genul care ii pune pe altii la treaba, dar, totusi, un ministru nu cara scaune. E o chestie de
management elementar. Pe de alta parte, nici toti ministrii cu o imagine buna nu au fost buni. De pilda, bietul
Ilie Serbanescu, care era un acid comentator, cand a ajuns ministru, s-a dus la New York si le-a zis unor oameni
de afaceri adunati acolo: ,,Sa nu cumva sa veniti in Romania, ca e o nenorocire. Va pierdeti banii!". Doua
saptamani de ministeriat avea. El era ziarist si nu isi inchipuia ca sa fii ministru e altfel. Ati mai intra in
politica daca v-ar atrage o anumita formatiune politicad Acum, trebuie sa fim foarte realisti. O doamna de
73 de ani nu mai e un tanar cadru de perspectiva. Depinde de foarte multe imponderabile - de starea mea de
sanatate, care nu e nici proasta, dar nici extraordinara. Si nu depinde de o formatiune oarecare, ci exact despre
ce formatiune e vorba, cu cine si ce garantii ca fac o treaba utila. Asa am ajuns si consilierul lui Constantinescu.
Pentru ca stiam ca, la o adica, intr-o chestiune riscanta, fac scandal si sunt ascultata. Cum sa zic, la varsta mea, o
sinecura nu e de prisos, dar nu vreau una compromitatoare.

Acest articol a fost publicat in ,,Weekend Adevarul"